Încheierea penală nr. 1005/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1005/R/2011
Ședința publică din 14 iunie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE :V. V. A., judecător
JUDECĂTORI :L. H.
:I. M. GREFIER :L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. M., împotriva sentinței penale 82/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei H., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.și ped.de art.180 alin.2 C..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul B. M. personal asistat de apărător ales, av.Ionel M., din cadrul Baroului C., fără delegație avocațială depusă la dosar și partea civilă P. O. V. personal, lipsă fiind partea civilă S. C. de U. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
I., din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și acordă cuvântul părților pe excepție.
Reprezentantul P., solicită admiterea excepției invocate cu consecința declinării cauzei în favoarea T.ui C.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea excepției invocate cu consecința declinării cauzei în favoarea T.ui C.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 82 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei H., în baza art. 180 alin. 2 C. a fost condamnat inculpatul B. M. - zis B.- fiul lui I. și S., născut la data de (...) în comuna N., jud. C., cetățean roman, studii medii, pensionar, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în com. N., nr. 315, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr. 6. eliberată de S. H., CNP 1., la pedeapsa de: 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.
În baza art. 81 și 71 alin. final C. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani și 9 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă P. O. V., domiciliat în com. N., nr. 314, jud. C., respingând celelalte pretenții civile.
În baza art. 313 din OUG 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de
2.516,11 lei către S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C., nr. 3-5, jud. C., cu titlul de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj inculpatul B. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2
C.
S-a reținut în actul de inculpare și sesizare a instanței că la data de (...) inculpatul i-a aplicat părții vătămate P. O. V. o lovitură de cuțit nepenetrantă, provocându-i leziuni care nu au pus în primejdie viața acesteia și care au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei în cursul procesului penal. Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În fapt, în seara zilei de 16 aprilie 2010 organele de poliție au fost sesizate telefonic despre producerea unui incident grav pe raza localității N., jud. C. în cursul căruia numitul P. O. V. a fost lovit cu un cuțit în zona toracică, fiind transportat la U. de P. U. 1 C.-N.
Urmare a sesizării telefonice domnul procuror N. M. din cadrul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, împreună cu lucrători din cadrul IPJ C. și medicul legist M. Vartic, s-au deplasat la S. J. de U. C. unde numitul P. O. V. a sosit cu ambulanța, constatându-se că acesta prezenta o plagă prin înțepare-tăiere la nivel toracic stâng, imediat după sosire victima fiind operată. În aceeași noapte procurorul și polițiștii din cadrul S.ui Criminalistic s-au deplasat în comuna N., fiind efectuată cercetarea locului faptei.
Organele de cercetare penală, fiind sesizate telefonic de numita P. C., despre faptul că autorul agresiunii ar fi numitul B. M., s-au deplasat la domiciliul său, și având consimțământul acestuia au intrat în locuință. Cercetând interiorul s-a descoperit în cutia de colectare cenușii un cuțit-briceag cu lama închisă, despre care numitul B. M. a afirmat că nu îi aparține.
În data de 17 aprilie 2010 s-a început urmărirea penală împotriva numitul B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 com. cu art. 175 lit. i) 2 C. La data de 9 septembrie 2010 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.
2 C., partea vătămată P. O. V. declarând că înțelege să formuleze plângere penală împotriva numitului B. M.
Persoana vătămată a fost audiată de procuror la data de (...), acesta declarând că în seara zilei de 16 aprilie, în jurul orelor 22 s-a întors la domiciliu cu mașina împreună cu sora sa P. C. și fiica acesteia. Cele două au intrat în casă, P. O. V. mergând să își parcheze automobilul în garaj. În timp ce cobora spre casă, în dreptul unei cărări care ducea din drum spre casa inculpatului B. M. partea vătămată a observat o umbră a unui om, iar după vorbă (aparținând unui om bâlbâit) și pentru că era înjurat și-a dat seama că este B. M. Partea vătămată a avut senzația că acesta este beat și cade peste el, a ridicat mâna, celălalt s-a trântit în el, a căzut jos și a simțit căldură în zona lateral stângă și ceva curgând. A pus mâna, a simțit ceva umed și s-a gândit că e sânge. Dându-și seama că a fost tăiat s-a ridicat, B. M. a luat-o la fugă, victima a încercat să fugă după el însă nu a reușit. Simțind o gaură în partea unde fusese lovit s-a îndreptat spre casă strigând după ajutor. A fost auzit de numitul P. I., cumnatul său, căruia P. O. V. i-a povestit că a fost tăiat de B. M. S-a sunat la 112, iar la fața locului au ajuns organele de poliție și salvarea care l-a transportat la spital. (d.u.p., f. 56-58).
Inculpatul B. M. a dat în (...) o declarație în fața organelor de poliție din cadrul Postului de poliție N. în care a negat că în 16 aprilie 2010 l-ar fi înjunghiat sau s-ar fi întâlnit măcar cu P. O. V. (d.u.p., f. 91).
În (...) inculpatul B. M. a declarat în fața procurorului că în seara anterioară nu l-a văzut pe P. O. V. și nu l-a tăiat cu cuțitul. În data de (...) inculpatul a fost reaudiat în fața apărătorului ales, declarând că în (...) a fost la numitul But A. pentru a-l ajuta să care fân. La acesta a consumat 2 pahare de țuică și două pahare cu bere, apoi a trecut pe la numitul A. V. la care a băut un pahar de țuică și pe la But N., ajungând acasă în jurul orelor 20 unde s-a culcat. Cam după o oră a fost sunat de cumnatul său pentru a ocăuta pe sora sa G. V., aceasta aflându-se la casa părintească situată în apropiere. Aceasta l-a întrebat ce se întâmplă la familia P. unde erau salvarea și poliția, inculpatul răspunzând că nu îl privește. Inculpatul a revenit apoi la locuința sa și s-a culcat, fiind sunat de agentul de poliție M. F. care i-a cerut să meargă la postul de poliție. Inculpatul s-a întâlnit pe drum cu agentul de poliție cu care a revenit acasă și în prezența martorului asistent Fazekas Teodor a fost de acord cu efectuarea unei percheziții, în cursul căreia a fost descoperit un cuțit în cutia de cenușă a sobei. Inculpatul a negat că acesta i-ar fi aparținut, susținând că a fost pus de cineva în momentul în care se găsea la sora sa. (d.u.p., f. 92-94).
Potrivit art. 69 C.proc.pen. declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauză. În mod similar potrivit art. 75 C.proc.pen. declarațiile părții vătămate, ale părții civile si ale părții responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza. Pe de altă parte potrivit art. 66 C.proc.pen. învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție si nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, iar în cazul când exista probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
I. a apreciat că în cursul procesului penal au fost administrate probe care se coroborează cu declarațiile părții vătămate P. O. V. A., imediat după producerea incidentului partea vătămată l-a indicat pe B. M. ca fiind autorul agresiunii, așa cum a rezultat din declarațiile martorului P. I. (d.u.p., f. 69-70, dosar instanță f. 27), care l-a auzit pe partea vătămată strigând după ajutor. M. a confirmat faptul că P. O. V. s-a întors cu sora sa (soția martorului) din sat, s-a dus să parcheze autoturismul și în acel interval scurt de timp s-a petrecut agresiunea în urma căreia acesta a suferit o tăietură cu cuțitul. De altfel organele de poliție au fost sesizate telefonic de către numita P. C. despre faptul că P. O. V. ar fi fost înjunghiat de B. M. și s-au deplasat de îndată la fața locului. (d.u.p., f. 5).
De asemenea martorul But A. a declarat că în (...) a transportat fân cu o căruță împreună cu inculpatul, apoi acesta a mâncat, a băut 2 pahare de țuică și două de bere și apoi a plecat acasă. În cursul acelei zile inculpatul i-a povestit martorului But A. despre starea conflictuală pe care o are cu P. O. V., întrucât acesta nu i-ar fi plătit contravaloarea curentului electric pe care i-a permis să îl folosească, astfel că este hotărât să cheme televiziunea și să-i arate cine este el. M. a mai susținut că B. M. i-a arătat pe căruță un briceag pe care l-a cumpărat, spunând că o să-l spargă cu briceagul pe P. O. V. M. a declarat aceste aspecte la scurt timp după incident, respectiv în (...) și (...). (d.u.p., f. 66, 67-68).
În fața instanței ambii martori și-au menținut declarațiile, diferențele față de declarațiile date în cursul urmăriri penale fiind nesemnificative, ele datorându-se trecerii timpului. (f. 26, 27). De altfel martorii au fost confruntați cu inculpatul B. M., în procesele verbale de confruntare aflate la filele 82 și urm. și 84 și urm. aceștia susținând toate împrejurările care îl incriminează pe inculpat.
I. a reținut că declarațiile părții vătămate P. O. V. se coroborează și cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2934/III/a/89/(...) întocmit de IML C.-N. potrivit căruia victima prezenta la data examinării o plagă înțepată-tăiată, profundă în tegumente și țesuturile moi subadiacente din regiunea toracică stângă, care s-ar fi putut produce cu un obiect înțepător-tăietor, leziunea poate data din (...), s-a mai constatat o plagă superficială și o excoriație pe fața dorsală a mâinii stângi, cele două leziuni nu au pus în primejdie viața victimei și au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale. (d.u.p., f. 30-
31).
Așa cum s-a reținut mai sus în cazul când exista probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Inculpatul B. M. a susținut că este victima unei conspirații pusă la cale de membrii familiei P., iar leziunile au fost provocate părții vătămate de un membru alfamiliei victimei, mai exact de un frate care prezintă un defect similar de vorbire cu cel al inculpatului, respectiv bâlbâire. Nicio probă nu vine însă în sprijinul unei asemenea ipoteze, iar afirmațiile martorei G. V., sora inculpatului, provin dintr-un zvon public (ex auditu alieno) care nu poate fi reținut la stabilirea adevărului. De altfel inculpatul a solicitat în cursul urmăririi penale audierea martorilor C. N. și N. D. E. pentru această teză probatorie, martorii declarând însă că nu cunosc informații despre autorul agresiunii împotriva părții vătămate P. O. V. și nici nu s-au purtat discuții în prezența lor despre cel care l-a înjunghiat pe acesta. (d.u.p., f. 74-76). În instanță inculpatul a solicitat audierea martorei P. I. care ar avea cunoștință că în familia părții vătămate s-a discutat să se arunce vina asupra inculpatului, însă aceasta a declarat în fața instanței că nu știe nimic legat de incident. (f. 37).
Pe de altă parte inculpatul nu a explicat în ce condiții martorul But A., persoană cu care nu este în stare de dușmănie (dovadă că se ajutau la muncile agricole) ar fi ajuns să declare sub prestare de jurământ următoarele: „B. mi-a mai spus că o să-l spargă și el cu briceagul pe P. (d.u.p., f. 68), „B. mi-a spus că are briceagul ca să se apere împotriva lui P. care l-a amenințat și că o să-l taie pe P. dacă acesta îl atacă"; (d.u.p., f. 83) și „B. M. mi-a spus că dacă P. se leagă de el îl înțeapă cu briceagul"; (dosar instanță, f. 26 verso).
Nu în ultimul rând instanța constată că inculpatul B. M. a fost supus în cursul urmăririi penale testului poligraf, concluzia raportului de constatare tehnico-științifică nr.
378.286 din (...) fiind că pentru răspunsurile acestuia la întrebările relevante ale cauzei (privind autorul agresiunii din seara zilei de (...)) au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat. (d.u.p., f. 39-45). Partea vătămată P. O. V. nu a putut fi examinat din cauza problemelor de sănătate care pot influența negativ rezultatele.
În ceea ce privește faptul că în soba inculpatului a fost găsit un cuțit-briceag cu lama închisă acesta a arătat că nu are cunoștință cum a ajuns acolo. (d.u.p., f. 6-21). În cursul judecării cauzei s-a susținut de către apărătorul inculpatului faptul că mijlocul de probă a fost administrat cu încălcarea dispozițiilor art. 100, 103 și 97 C.proc.pen., cu încălcarea dreptului la apărare al inculpatului. I. a apreciat ca nefondată această apărare, fiind un fapt necontestat că organele de cercetare ale poliției au avut acordul expres al inculpatului B. M. de a intra în locuință și a cerceta spațiul interior, iar procesul verbal încheiat respectă toate prevederile art. 91 C.proc.pen.
În privința declarațiilor martorei G. V. instanța a apreciat că acestea nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă și au fost făcute în scopul de a-l disculpa pe fratele său. A., în două rânduri martora a trecut pe lângă locuința familiei P., remarcând mașina fratelui părții vătămate P. O. V., apoi pe la ora 9, 9 și ceva seara a auzit țipete și strigăte la casa lui P., a văzut mașini și apoi salvarea. Pe la 10 seara l-a întâlnit pe fratele său, însă la întoarcerea spre casă a evitat să treacă pe lângă casa părții vătămate (unde se găseau deja organe de poliție și salvare), motivul fiind acela că s-a simțit mai ferită de eventuali bețivi.
În consecință instanța a constatat că toate mijloacele de probă converg spre concluzia certă că cel care se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire împotriva părții vătămate P. O. V. este inculpatul B. M.
În drept, fapta inculpatului B. M., care la data de (...) i-a aplicat părții vătămate P. O. V. o lovitură de cuțit nepenetrantă, provocându-i leziuni care nu au pus în primejdie viața acesteia și care a necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C., faptă pentru care instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța a avut în vedere antecedentele penale ale inculpatului, acesta fiind condamnat anterior la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală prin sentința penală nr. 209/2008 a Judecătoriei H., definitivă prin decizia penală nr. 60/R/2009 a T.ui C. (f. 99), poziția nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, consecințele deosebit de grave care s-ar fi putut produce raportat la mijlocul folosit de inculpat pentru a produce părții vătămate leziuni corporale,acestea necesitând de altfel un număr de zile de îngrijiri medicale spre limita maximă prevăzută de textul de incriminare, precum și celelalte criterii prev. de art. 72 C.
De asemenea instanța, în baza art. 71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b C., raportat la vârsta inculpatului și apreciind că pedeapsa aplicată reprezintă un ultim avertisment, iar scopul acesteia poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța, în baza art. 81 și 71 alin. final C. a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 2 ani și 9 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 15 alin. 2 C.proc.pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Partea vătămată P. O. V. a precizat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.800 lei cu titlul de daune materiale și morale. (d.u.p., f. 56-58 ).
În faza de judecată, în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. 2 C.Pr.Pen, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, arătând care sunt pretențiile civile pe care le are împotriva inculpatului, respectiv suma de 2.800 lei cu titlul de daune materiale și suma de 20.000 lei cu titlul de daune morale (f. 17).
Potrivit art. 15 alin. 1 C.proc.pen. p e rsoa na vă tă ma tă se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
I. a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată.
În speță partea civilă P. O. V. a solicitat repararea unor prejudicii materiale rezultate în urma agresiunii suferite în seara zilei de (...). Partea civilă, reclamant în latura civilă a cauzei, are obligația să probeze toate pretențiile sale deduse judecății, potrivit art. 1169 C. și art. 129 C.Pr.Civ.
I. a constatat că au rămas nedovedite daunele materiale constând în cheltuieli cu deplasări și salariile neîncasate.
În ceea ce privește daunele morale instanța a reținut că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în cuantum de 4.000 lei ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice și fizice suferite de partea civilă ca urmare a faptei ilicite a inculpatului. E. de netăgăduit că partea civilă a suferit un șoc fiind atacat în plină noapte de inculpat, care i-a produs leziuni prin folosirea unui cuțit în urma agresiunii acesta pierzând aproximativ 500 ml de sânge (d.u.p., f. 30). Partea vătămată a fost transportată de urgență cu salvarea, fiind necesară intervenția chirurgicală la S. C. J. de U. C. și apoi spitalizarea sa timp de 4 zile.
De asemenea incidentul a fost cunoscut de toată comunitatea ai cărei membri sunt inculpatul și partea vătămată, amploarea acestuia fiind mai însemnată în mediul rural.
I. a reținut însă că acordarea de despăgubiri civile nu trebuie însă să se transforme într-o pedeapsă pentru partea culpabilă și nici într-o îmbogățire fără justă cauză.
În cauză s-a mai constituit parte civilă S. C. J. de U. C. cu suma de 2.516,11 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.
I., a constatat că pretențiile civile ale acestei unități spitalicești au fost întemeiate și le-a admis în totalitate și în baza art. 313 din OUG 72/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 2.516,11 lei către S. C. J. de U. C. cu titlul de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul B. M.
Potrivit art. 27 al. 3 C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin L. nr. 2., T., ca instanță de recurs, judecă, prinptre altele, recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Cum pentru infracțiunea care face obiectul cauzei punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate potrivit art. 180 al. 3 C., rezultă că tribunalului îi aparține competența materială de soluționare a prezentului recurs motiv pentru care în temeiul art. 42 C.proc.pen. se va declina competența de soluționare a recursului declarat de inculpatul B. M. în favoarea T.ui C.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Declina competența de soluționare a recursului declarat de inculpatul B. M. în favoarea T.ui C.
Definitivă
Pronunțata in ședința publica din 14 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...)
Jud.fond. CĂLIN TĂTAR
| ← Decizia penală nr. 82/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 151/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
