Decizia penală nr. 833/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.833/R/2011
Ședința publică din 24 mai 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE :V. V. A., judecător
JUDECĂTORI :L. H.
G. :L. S.
:I. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea vătămată B. I. S., împotriva deciziei penale nr.25/A/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., privind pe inculpatul I. F. V., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, prev.și ped.de art.180 alin.2
C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul I. F. V. personal asistat de apărător ales, av.Ovidiu Chindriș, din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată B. I. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av. Coman L. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală. Motivele de recurs ale părții civile se referă la faptul că, cu privire la schimbarea încadrării juridice, Judecătoria Sighetu Marmației s-ar fi pronunțat în conformitate cu disp. art.34 C.pr.pen., dând posibilitatea părților să-și formuleze apărarea. Consideră că această susținere este nefondată deoarece în mod corect Tribunalul Maramureș a reținut prin încheierea de ședință din data de (...) că s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, s-a admis cererea de schimbarea încadrării juridice însă, această chestiune s-a făcut în lipsa inculpatului. E. adevărat că inculpatul avea termen în cunoștință însă, potrivit art.334
C.pr.pen., inculpatul avea dreptul iar instanța avea obligația de a pune în vedere inculpatului posibilitatea de a lăsa cauza la a doua strigare ori de amânarea cauzei pentru a putea să-și pregătească apărarea raportat la noua încadrare juridică. Prezența apărătorului ales nu duce în nici un caz la acoperirea disp.art.334 C.pr.pen., întrucât, până în acel moment, inculpatul a fost cercetat pentru o infracțiune care se judeca la plângerea prealabilă a părții vătămate. Inculpatul nu a știut, la momentul când s-a dezbătut fondul cauzei, pentru ce anume infracțiune este judecat. El avea cunoștință că este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. Inculpatul trebuia să știe pentru ce infracțiune este judecată cu atât mai mult cu cât la acel moment nu se mai putea realiza nici împăcarea.
Reprezentantul P., apreciază că recursul părții civile este admisibil și se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la Tribunalul Maramureș în vederea judecării apelului acestei instanțe. S-a discutat despre schimbarea încadrării juridice la mai multe termene de judecată, respectiv la data de (...), (...) și cu un termen anterior datei de 14 iunie 2010 când s-a discutat despre această încadrare juridică și s-a pus în vederepărților că urmează să se discute la termenul ulterior această problemă. Inculpatul avea termen în cunoștință dar nu a binevoit să se prezinte în fața instanței astfel că instanța de fond, în mod legal a pus în discuție în prezența apărătorului ales schimbarea încadrării juridice și a procedat în consecință.
Inculpatul I. F., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 282/(...) Judecătoria Sighetu Marmației a condamnat pe inculpatul I. F. V., fiul lui V. și A., născut la (...) în S. M., cetățean român, studii are 8 clase fără ocupație,necăsătorit, posedă antecedente penale, posesor C.I. seria MM nr. 1. eliberat de P. S. M., C., domiciliat în municipiul S. M., str. C. , bl.7/36, jud. M. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev de art. 239 al. 2
C., la pedeapsa de un an închisoare cu consecința art. 71 și 64 lit.";a"; și „b"; C. .
A constatat că partea vătămată B. I. S. domiciliat în municipiul S. M. , str. 22 D. ,nr.24/1, jud. M. nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului.
S-a respins excepția lipsei plângerii prealabile invocată de apărătorul inculpatului I. F. V. .
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar statului suma de 410 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
I. F. V. și B. D. I. sunt cunoscuți ca având comportamente antisociale fiind condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni și sancționați contravențional în repetate rânduri pentru fapte de încălcare a unor norme de comunicare socială, a ordinii și liniștii publice. În seara de (...), I. F. V. și B. D. I. au consumat băuturi alcoolice la barul M. de pe str M. E. împreună cu martorii I. M. F. și sora acestuia I. V. M. până după miezul nopții. De aici cei patru s-au deplasat la S. de carburanți OMV unde au continuat să consume băuturi alcoolice ajungând în stare de ebrietate.
În jurul orelor 5,00 pe acest fond I. F. V. și B. D. I. s-au certat și s-au îmbrâncit reciproc după care au început să spargă sticle, pahare și au lovit ecranul de la o vitrină cu băuturi răcoritoare. Personalul de serviciu a solicitat intervenția organelor de poliție și spre stație s-au îndreptat mai multe echipaje compuse din partea vătămată B. I. S. și martorii O. I., N. I., T. L., A. V. șui P. V., agenți de poliție la B. de O. P. din cadrul Poliție mun. S. La sosirea acestora I. și B. și martorii plecaseră din incinta stației însă lucrătorii de poliție i-au interceptat pe str 1 D. 1918 și i-au condus inițial la sediu pentru a-i sancționa contravențional.
Întrucât I. F. V. și B. D. I. s-au manifestat agresiv, agenții de poliție le-au aplicat cătușe pe mâini și de la sediul P. M. S. i-au transportat pe cei 2 la S. M. S. pentru a-i interna la Secția P.
D. obținerea biletelor de internare I. și B. au fost conduși la Secția P. C. B. pentru a fi predați infirmierilor. M. A. V. și P. V. îl escortau pe B. D. I. iar partea vătămată B. I. S. și T. L. pe I. F. V. D. ce lucrătorii de poliție i-au luat acestuia din urmă cătușele de pe mâini inculpatul I. F. V. l-a lovit cu pumnul în față de partea vătămată B. I. S. cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
SC OMV România Mineral Oel SRL S. a solicitat efectuarea de cercetări față de I. F. V. și B. D. I. pentru infracțiunea de distrugere prev.de art 217 alin.1 C. însă ca urmare a achitării prejudiciului și-a retras plângerea. Organele de cercetare penală au început urmărirea penală față de I. F. V. și B. D. I. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art 321 alin.1 C. după care au trimis cauza la procuror pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de ultraj prev.de art 239 alin.2 C.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii I. F. V. și B. D. I. pentru infracțiunea de distrugere prev.de art 217 alin.1 C. și scoaterea de sub urmărirepenală a lui I. F. V. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art 321 alin.1 C. și ultraj prev.de art. 239 alin.2 C. și a lui B. D. I. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art 321 alin.1 C.
Starea de fapt prezentată a rezultat din proces verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare(f. 8-13); adresele nr. 18 și 21 ale SC OMV România Mineral Oel SRL S. (f. 17,18); declarația părții vătămate B. I. S.(f.22); certificatul medico
-legal nr. 101/2008 (f.25); declarațiile martorilor O. I. (f. 36), N. I. (f.38), A. V.(f.41), P. V.(f.44), T. L. (f. 47), Mentel Ludovic Șandor(f. 51), G.i G. F. (f. 53), I. M. F.(f. 58) și I.
V. M. (f. 60); declarația lui I. F. V. (f.30) și B. D. I. (f. 34); proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală seria B nr. 0480434/(...)(f. 85).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului I. F. V. care în data de (...) a lovit cu pumnul pe partea vătămată B. I. S. cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de lovire prev.de art 180 alin.2 C.
Cu privire la persoana inculpatului I. F. V. s-a reținut că este în vârstă de 21 ani și posedă antecedente penale.
În privința laturii civile s-a reținut faptul că partea vătămată B. I. S. nu a formulat pretenții de natură civilă.
La termenul de judecată din data de (...) partea vătămată a solicitat în temeiul art 334 C.p., schimbarea încadrării juridice a faptei din cea de lovire prev.de art 180 alin.2 C. în cea de ultraj prev.de art 239 alin.2 C.
În susținerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei s-a arătat că partea vătămată B. I. S. se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu în momentul sesizării organelor de poliție prin apelul de urgență 112.
În exercitarea atribuțiilor de serviciu acesta s-a deplasat alături de celelalte organe de poliție la locul incidentului, a identificat făptuitorii și împreună cu colegii i-a însoțit la sediul P. S. A. inculpatul cât și numitul B. D. I. au continuat să se manifeste agresiv atât în mașina poliției, cât și la sediul P., aceștia manifestând un comportament agresiv verbal și fizic aducând înjurii și amenințări la adresa agenților de poliție.
Având în vedere că se aflau sub influența băuturilor alcoolice, precum și faptul că agresiunea lor fizică și verbală și starea lor fizică nu permitea audierea și sancționarea lor, organele de poliție i-au însoțit la S. de U. di cadrul S. M. S. pentru a li se acorda asistență medicală adecvată.
Medicul de gardă din cadrul S. de U. a considerat necesară internarea acestora la secția de psihiatrie a S. S., având în vedere că prin comportamentul lor violent reprezentau pericol pentru cei din jur cât și pentru propria persoană, solicitând organelor de poliție în speță părții vătămate B. I. S. să-i transporte pe cei 2 la psihiatrie în vederea internării lor. La secția psihiatrie B. I. S., împreună cu colegii săi a prezentat infirmierilor starea de fapt, starea fizică și psihică care impunea internarea celor doi, precum și indicațiile medicului de gardă de la secția de urgență a S. S., solicitând cadrelor medicale să ia măsurile necesare stabilizării stării psihice și fizice a acestora, împrejurare în care a fost lovit cu pumnul de către inculpatul I. F. V. Se susține de către partea vătămată că în exercitarea atribuțiilor de serviciu avea dreptul de a solicita internarea nevoluntară și transporta inculpatul la secția de psihiatrie.
La termenul de judecată din data de (...) instanța a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei întrucât activitatea părții vătămate în ceea ce privește prezentarea inculpatului la secția de psihiatrie a depășit cadrul legal.
În cauză în etapa cercetării judecătorești au fost audiați partea vătămată B. I. S.(fila 34), inculpatul I. F. V.(filele 70-71) și martorii T. L. (fila 44) , P. V.(fila 45), A. V. (fila 46) Mentel Ludovic(fila 47), G.i G.(fila 48) , O. I. (fila 52) , N. I.(fila 72), B. D. I.(fila
92-93), Lenghel Irimie(fila 144), I. M. F.(fila 158)
La termenul de judecată din (...) partea vătămată având în vedere biletul de trimitere și internare adresat P. (psihiatrie bărbați cronici) emis în data de (...), penumele inculpatului I. F. V., bilet având atât parafa medicului de gardă M. G. ,a medicului specialist psihiatru Lenghel Irimie precum și a dr. T.- medic primar psihiatru și foaia de observație clinic generală a inculpatului I. F. V. întocmit de dr. T. cât și prevederile art 44 , 47,48 din Legea 487/2002 în temeiul art .334 C.p, a solicitat din nou schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire prev.de art 180 alin.2 C. în infracțiunea de ultraj prev.de art 239 alin.2 C.
S-a susținut că partea vătămată doar a solicitat internarea nevoluntară, nicidecum nu a procedat la internarea nevoluntară a inculpatului având în vedere că potrivit art 49 din lege, doar medicul psihiatru după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse, apreciază asupra oportunității internării și doar el poate dispune internarea persoanei în cauză dând sau nu curs solicitării de internare nevoluntară, decizie care se confirmă de către o comisie de revizie a procedurii.
La termenul de judecată din data de (...) apărătorul inculpatului a invocat excepția lipsei plângerii prealabile .
Conform art 1 C., procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiune astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
În cazul în care instanța ar fi pus în discuție excepția lipsei plângerii prealabile cu prioritate s-ar fi ajuns la soluția încetării procesului penal conform art 11 alin.2 lit. b, soluție care raportat la dispozițiile legale susmenționate , s-ar fi aflat în neconcordanță cu spiritul legii penale atâta vreme cât materialul probator administrat în cauză a condus la ideea desfășurării activității infracționale de către inculpat. În consecință instanța a apreciat că se impune analizarea cu prioritate a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, urmând ca excepția lipsei plângerii prealabile să fir analizată ulterior. I. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire prev.de art180 alin.2 C. în infracțiunea de ultraj prev.de art 239 alin.2 C..
Raportat la împrejurările concrete ce au determinat internarea inculpatului, scandalul produs, distrugerile provocate, starea fizică și psihică, agresivitatea verbală și fizică, injuriile aduse organelor de poliție ,precum și faptul că inculpatul deține antecedente penale, fiind cunoscut ca având comportamente antisociale, fiind condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni și sancționat contravențional pentru fapte de încălcare a unor norme de conviețuire socială, instanța a considerat că decizia organelor de poliție coroborată cu solicitarea medicului de gardă de la secția urgență s- a încadrat în prev.art 44,47,48 din legea 487/2002.
Partea vătămată a solicitat internarea nevoluntară, nicidecum nu a procedat la internarea nevoluntară a inculpatului. I. a considerat că partea vătămată s-a aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și s-a menținut în cadrul legal de exercitare a acestora. Dată fiind recalificarea faptei din lovire în ultraj pentru care nu este necesară plângere prealabilă instanța a respins excepția lipsei plângerii prealabile invocate de apărătorul inculpatului.
Prima instanță a apreciat că, în cauză, au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcină, motiv pentru care a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev.de art 239 alin. 2 C. la pedeapsa de 1 an închisoare cu consecințele prev. de art 71 și 64 lit. a și b C.
S-a constatat că partea vătămată B. I. S. nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului .
S-a respins excepția lipsei plângerii prealabile și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1200 lei părții vătămate cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat 1200 lei Buzgău D. M. și statului suma de 410 lei.
Prin apelul declarat de inculpatul I. F. V. s-a solicitat tribunalului admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, apreciind că instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice afaptei reținute în sarcina sa încălcându-i-se dreptul la apărare, întrucât nefiind prezent nu a putut propune probe noi în apărarea sa.
Prin decizia penală nr.25 din 3 martie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., în temeiul art. 379 pct.2 lit.b C.pr.pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul- apelant I. F. V., fiul lui V. și A., născut la (...) în S. M., domiciliat în S. M., str. C. nr. 7/36 jud.M., împotriva sentinței penale nr. 282/(...) a J.ecătoriei S. M., pe care a desființat-o integral și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Judecătoria Sighetu Marmației.
În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul procedând la judecarea cauzei prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației întocmit la data de 27 mai 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. F. V. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev.de art. 180 alin.2 C., dispunându-se totodată scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I. F. V. pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art. 321 al.1 C. și ultraj prev.de art. 239 al.2 C. și a învinuitului B. D. I. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art. 321 al.1 C. și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii I. F. V. și B. D. I. pentru infracțiunea de distrugere prev.de art. 217 al.1 C.penal.
La termenul de judecată din 18 septembrie 2008 apărătorul părții civile a depus la dosar un memoriu prin care a solicitat, în temeiul art. 334 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire, prev.de art. 180 alin.2 C. în infracțiunea de ultraj, prev.de art. 239 alin.2 C., cerere care nu a fost pusă însă de instanță în discuția părților.
La termenul de judecată din 15 ianuarie 2009 instanța a pus în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă prin avocat și instanța, pronunțându-se în sensul că „cu privire la cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire în infracțiunea de ultraj, apreciază că nu se impune schimbarea acesteia întrucât activitatea părții vătămate în ceea ce privește prezentarea inculpatului la secția psihiatrie a depășit cadrul legal";.
În mod evident, din formularea instanței rezultă că aceasta a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, deși în dispozitivul hotărârii respective omite să dispună în sensul în care a reținut în considerentele încheierii.
De altfel, la termenul de judecată din 11 februarie 2009, instanța repune în discuție „memoriul inculpatului"; (în realitate, fiind vorba de memoriul părții civile) însă toate părțile precizează că și-au exprimat părerea cu privire la acel memoriu și că instanța s-a pronunțat asupra cererii la termenul din (...).
La termenul de judecată din 27 mai 2009 instanța repune în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice, dispunând amânarea cauzei la un alt termen de judecată, termen la care instanța urma să se pronunțe din nou asupra schimbării de încadrare juridică.
Ulterior însă instanța nu se mai pronunță cu privire la cerere.
La termenul de judecată din 17 mai 2010 instanța pune în discuția părților din nou schimbarea încadrării juridice însă nu mai acordă cuvântul părților pentru a-și exprima opinia.
Discuția schimbării încadrării juridice este reluată la termenul de judecată din 14 iunie 2010 când dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire, prev.de art. 180 alin.2 C. în infracțiunea de ultraj, prev.de art. 239 alin.2 C., fără a motiva această dispoziție, ci menționând doar faptul că „partea vătămată era în exercitarea atribuțiilor de serviciu";.
Prin sentința penală pronunțată instanța a dispus așa cum a arătat condamnarea inculpatului I. F. V. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
T. a apreciat că apelul declarat de inculpat a fost fondat.
Potrivit art. 334 C.pr.pen., dacă în cursul judecății s-a considerat că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a fost schimbată, instanța fiind obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.
Având în vedere consecințele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea de procedură penală prevede că, în fața primei instanțe schimbarea nu poate avea loc decât în anumite condiții, a căror îndeplinire constituie o garanție a dreptului la apărare al părților și în primul rând, al inculpatului, cât și a soluționării cauzei, instanța însăși fiind datoare să explice inculpatului drepturile pe care le are și anume de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea în raport de noua încadrare.
T. a apreciat că instanța de fond neprocedând astfel cum prevede expres textul art. 334, inculpatul a fost privat de posibilitatea de a formula o apărare adecvată și eficientă în raport de noua încadrare.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul 379 pct.2 lit.b C.pr.pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul-apelant I. F. V., împotriva sentinței penale nr.
282/(...) a J.ecătoriei S. M., pe care a desființat-o integral și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Judecătoria Sighetu Marmației.
În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată B. I. S., fără a indica motivele care stau la baza promovării căii de atac.
Totodată, partea vătămată nu s-a prezentat nici la nici un termen de judecată în recurs pentru a informa Curtea asupra motivelor de recurs.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel cum corect a reținut instanța de apel potrivit art. 334 C., dacă în cursul judecății se considera că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare se impune a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.
Totodată, potrivit art. 6 paragraf 3 lit b din Convenție, orice acuzat are dreptul să dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale.
Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor";. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).
Importanța deosebită a dreptului la apărare a tuturor părților în procesul penal, în viziunea Curții Europene, rezidă în reglementarea sa detaliată în cadrul principiului procesului echitabil. Curtea Europeană subliniază că nu trebuie confundată „prezența personală a acuzatului în instanță, cu posibilitatea pe care i-o recunoaște art 6 paragraf
3 lit c de a se apăra singur. Astfel, chiar dacă nu este expres menționat în art.6 dreptul tuturor părților de a lua parte personal la dezbaterile din cauză, acesta decurge din scopul și din obiectul ansamblului acestui text: dreptul tuturor participanților la un proces echitabil";.
Egalitatea procesuală între părțile din procesul penal, se realizează în condițiile susținerii unor poziții contrare, ceea ce reprezintă contradictorialitatea specifică judecățiipenale, prin susținerea învinuirii de către procuror sau de către persoana vătămată și inculpat, asistat sau reprezentat de avocat, care își exercită dreptul său la apărare- fie singur, fie împreună cu partea responsabilă civilmente.
Reglementarea principală a judecății pe baza contradictorialității este de esența procesului penal echitabil, cu respectarea și asigurarea egalității de arme între acuzare și apărare (părți vătămate și inculpat).
I. de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculaptul a fost trimis în judecată într-o infracțiunea sancționată mai sever în lipsa inculpatului și fără a-i da posibilitatea de de a-și exprima poziția cu privire la noua încadrare juridică, aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a acordat un termen pentru a se asigura prezenta acestuia și a-și formula apărările corespunzătoare, iar la un termen anterior instanța a respins cererea părții vătămate de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.
Susținerea potrivit căreia instanța de fond a repus în discuție schimbarea de încadrare juridică la termenele din (...) și (...) nu poate fi primită deoarece nu s-au respectat cerințele art. 334 C., respectiv părțile si-au exprimat opinia formal, mărginindu-se la a afirma prin reprezentanți că discuția pe această temă s-a derulat la un termen anterior când instanța s-a și pronunțat. Mai mult, inculpatul, deși prezent la termenul din (...), nu a fost audiat cu privire la noua încadrare juridică.
Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor legale privind garantarea dreptului la apărare, consfințit și garantat de art. 24 din Constituție, de art. 6 C. și de art 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, așa cum a fost amendată prin P. nr. 11 din 1 noiembrie 1998 și nu i-a oferit inculpatului ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franței- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din 18 mai 2004 și Kostovski împotriva Olandei- Hotărârea din 20 noiembrie 1989), a restrâns într-un mod incompatibil cu garanțiile oferite de art. 6 din CEDO dreptul la apărare al acestuia ( A.M. împotriva Italiei-Hotărârea din 1997 și Saidi împotriva Franței- Hotărârea din 20 septembrie 1993) și nu a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.
Din acestă perspectivă concluzia tribunalului potrivit căreia sentința instanței de fond este lovită de nulitate absolută este justificată, iar soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond este legală și temeinică.
Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar decizia atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C. se va obliga partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată B. I. S., împotriva deciziei penale nr. 25 din 3 martie 2011 a T.ui M.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
G.,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...)
J..fond. C.Balint/C.V.Alb
| ← Decizia penală nr. 1584/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 900/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
