Încheierea penală nr. 75/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
Î. PENALĂ NR. 75/2011
Ședința publică din 01 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. C. M. - judecător
GREFIER : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. N. A., S. T. C., reprezentat prin P. -A. M.
Pe rol fiind cererea formulată de către inculpatul S. A. C. privind liberarea provizorie sub control judiciar în cauza penală privind pe inculpatul S. A. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 Cod penal, precum și verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului S. A. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. A. C., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales av.Mihai Ștreangă din cadrul Baroului București cu delegație la dosar și martorele D. E. și M. C.-D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la ascultarea inculpatului S. A. C., cu privire la cererea formulată în cauză, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul inculpatului S. A. C. solicită admiterea cererii pentru motivele arătate în scris la dosar, considerând că sunt întrunite toate condițiile legale în acest sens.
A. că în cauză s-a creat un dubiu, respectiv că martora M. C.-D. a declarat că este vorba despre impresia sa și că a dedus că inculpatul ar face referire la judecători și nu la colegi ai acestuia, însă solicită a se avea în vedere că avocații, de cele mai multe ori, pentru a-și menține clienții și onorariu, lasă să se înțeleagă că ar putea rezolva situația. Consideră că aceste aspecte nu reflectă și nici nu se pot conduce la concluzia că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că la dosarul cauzei există suficiente probe în acest sens. Astfel, există declarații ale unor colegi de-ai inculpatului, din care rezultă că este o persoană deosebită, există acte din care rezultă că părințiiinculpatului sunt bolnavi, mai ales tatăl acestuia, iar fetița sa este mică și singură, pentru că aceasta este mai mult în preajma tatălui decât a mamei.
T., solicită a se avea în vedere că cele două luni de arest preventiv sunt suficiente pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptelor, raportat și la meseria acestuia, iar procesul poate continua cu inculpatul în stare de libertate, apreciind și că cercetarea judecătorească este aproape epuizată.
Pentru toate motivele învederate și considerând că fapta inculpatului nu prezintă un grad de pericol ridicat, solicită admiterea cererii, cu consecința cercetării acestuia în stare de libertate, cu respectarea unor condiții impuse de către instanță.
Reprezentanta P. solicită respingerea ca neîntemeiată și netemeinică a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că, chiar dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1. Cod procedură penală, declarația martorei M. C.-D. confirmă învinuirile aduse inculpatului prin actul de sesizare, respectiv că acesta și-a folosit influența în calitate de avocat, pentru a rezolva nelegal problemele clienților săi, acreditând ideea că magistrații pot fi corupți, aducând astfel o atingere gravă imaginii justiției și face ca cererea să apară ca neîntemeiată.
Inculpatul S. A. C. solicită a se constata că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 1. alin. 1 C., privind admisibilitatea și de art. 1. C., respectiv că la dosarul cauzei nu există date concrete din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, că va influența martorii sau va denatura probele din dosar, mai ales că în cauză a fost audiată una dintre martore. A. că printr-un control judiciar adecvat se poate asigura continuarea cercetărilor cu el în stare de libertate. Cu privire la temeinicia cererii, arată că achiesează concluziilor apărătorului său.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților oportunitatea menținerii măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul S. A. C.
Reprezentanta P. solicită a se constata legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul S. A. C., apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă și nu și- au încetat aplicabilitatea, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului. T., solicită a se avea în vedere că inculpatul, uzând de calitatea pe care o deținea la momentul săvârșirii faptei, a prejudiciat interesele justiției și a adus atingere ordinii de drept.
Apărătorul inculpatului S. A. C. solicită respingerea susținerilor reprezentantei P., apreciind că răspunderea penală a inculpatului va fi discutată la finalul dezbaterilor. Consideră că libertatea omului este cel mai de preț drept, iar judecarea inculpatului în stare de arest nu se mai impune, nemaifiind întrunite condițiile pentru cercetarea acestuia în stare de arest preventiv. Solicită a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate, chiar cu luarea unei măsuri de siguranță.
Inculpatul S. A. C., având ultimul cuvânt cu privire la starea de arest, solicită a se constata că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la starea de arest preventiv, cu consecința revocării măsurii preventive și punerii în stare de libertate și, eventual, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
C U R T E A
Deliberând reține că prin cererea înregistrată la Curtea de A. C. la data de (...),formulată de către inculpatul S. A. C. ,se solicită liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, în esență. se arătă că inculpatul a fost arestat preventiv prin Î. Penală nr. 5. a C. de A. C. pentru săvârșirea infr. de trafic de influență , prev. și ped. de art. 257 C. rap. la art. 6 din Legea
78/2000. ulterior inculpatul fiind și trimis în judecată pentru săvârșirea acestei infracțiuni. În cauză sunt îndeplinite ambele condiții impuse de art. 1602 Cod procedură penală, iar în prezent acesta este suspendat din profesia de avocat deci nu ar mai putea comite o altă infracțiune prevăzută de legea penală. De asemenea, ancheta a fost finalizată, a fost audiat și de către instanța de fond, a început cercetarea judecătorească deci nu poate influența sau zădărnici aflarea adevărului , mai mult din moment ce nu se consideră vinovat nu știe ce probe ar fi administrate astfel încât să împiedice buna desfășurare a procesului penal. în cauză nu există probe certe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică , nu a mai avut tangență cu legea penală, că are o conduită corespunzătoare în familie și societate și cunoaște obligațiile prevăzute de lege în ipoteza admiterii cererii sale. Examinând probele dosarului Curtea va constata că cererea de liberare sub control judiciar formulată de către inculpat este nefondată pentru următoarele considerente : Potrivit art. 160 indice 2 alin. 1 C., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă , precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani , iar alin. 2 prevede că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Pentru ca inculpatul să aibă vocație la acordarea liberării sub control judiciar , art 160 indice 2 C.p prevede în alin.1 o condiție pozitivă, iar în alin. 2 o condiție negativă. Îndeplinirea condiției pozitive prevăzute în art.160 indice 2 alin. 1 C. și lipsa cazurilor prevăzute expres în art. 160 indice 2 alin. 2 C. ,nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie , ci numai vocație, instanța având posibilitatea de refuza acordarea liberării , dacă persoanainculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal. Adică ,îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 160 indice 2 Cp.p și art. 160 indice 4 alin 1 și indice 5 alin. 2 și 3 C. nu conduce automat la admiterea cererii de liberare sub control judiciar, în speță, fiind lăsată la latitudinea instanței soluționarea cererii, fiind o facultate pentru aceasta și nu o obligație. La soluționarea cererii de liberare sub control judiciar formulate nu se poate face abstracție de temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului . Din actele dosarului rezultă că prin rechizitoriul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D. N. A.- S. T. C. din data de 23 mai 2011, inculpatul S. A. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 Cod penal rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, ce constă în esență, că în perioada februarie -aprilie 2011 a pretins de la denunțătoarele M. D. C. și D. E. suma totală de 10.000. de euro, sumă pe care a primit-o efectiv la data de 2 mai 2011, pentru ca prin influența de care se prevala că se bucură asupra magistraților de la Î. să obțină soților denunțătoarelor pronunțarea unei soluții favorabile în dosarul penal nr.(...) în care aceștia sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni de crimă organizată. Măsura arestării față de inculpat a fost luată încă din faza de urmărire penală, în baza art 148 lit. f C. prin Î. penală nr.59/ (...) a C. de A. C. (f.38 dos.u.p.), pe o durată de 29 zile, începând cu data de (...) până la data de (...), încheiere rămasă definitivă prin Î. penală nr. 1902/(...) a Î. C.C.J. Prin Î. penală din data de 30 mai 2011 a C. de A. C. în baza art.300 indice 1 alin.3 C. rap. la art. 160 indice b) C. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S. A. C. și a fost menținută măsura arestării preventive a acestui inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, iar prin decizia penală nr. 2389/(...) a Î. a fost respins recursul inculpatului. Art. 148 lit. f) C. implică existența cumulativă a două condiții, și anume, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că sa lăsarea în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. iar cu ocazia luării măsurii arestării preventive și ulterior a menținerii arestării preventive s-a procedat la o analiză obiectivă a acestor condiții motiv pentru care s-a și dispus arestarea inculpatului. Nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar atâta timp cât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece în acest caz sunt excluse garanțiile de ordin personal. De asemenea la dosar nu a fost depusă vreo decizie oficială în sensul că inculpatul ar fi fost suspendat din baroul de avocați, deși acesta a invocat acest aspect pentru a se prevala de faptul că nu ar mai putea comite infracțiuni similare de trafic de influență sau alte infracțiuni , deși nu recunoaște nici comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.. Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului , cum ar fi că acesta nu are antecedente penale , are o conduită corespunzătoare în familie și societate , acestea vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție conform art. 345 C. Nu pot fi avute în vedere nici susținerile inculpatului referitoare la declarațiile celor două martore M. C. și D. E. (denunțătoarele ) , deoarece cercetarea judecătorească nu este finalizată, iar aprecierea probelor se efectuează prin prisma disp. art.63 alin. 2 Cp.p. Ca atare, raportat la cele expuse mai sus, cererea formulată de către inculpat va fi respinsă de către Curte ,ca nefondată. În momentul procesual actual, din oficiu, Curtea în baza art.300 indice 2 C. rap. la art. 160 indice b) C. a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, probațiunea nefiind încă finalizată și deoarece nu a intervenit nici o schimbare care ar putea să justifice revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acestuia a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul , măsură pe care o va menține. Astfel în raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României , măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni , fiind necesară astfel apărarea ordini publice , a drepturilor și libertăților cetățenești,desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Subzistă și în prezent condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală, astfel că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prevăd pedepse ale închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmărire acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate raportat și la persoana inculpatului care în virtutea profesiei pe care o îndeplinea -cea de avocat - avea obligația de a asigura respectarea legii și de a preveni comiterea infracțiunilor, tocmai printr-o asigurare a asistenței juridice corespunzătoare și în limitele conferite de dispozițiile legale, astfel sunt superflue susținerilor inculpatului că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Susținerea nevinovăției de către inculpat nu constituie un element determinant și suficient pentru punerea acestuia în libertate, beneficiind de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii în virtutea art. 5 indice 2 C.. Nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și la disp. art. 139 C.p Astfel, potrivit art. 139 C.p, o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii , în spetă cea a arestării preventive. Înlocuirea trebuie să fie însă consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta , ceea ce în speță , Curtea până în prezent nu a constatat o asemenea schimbare și ca atare va respinge și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, formulată de către inculpat. În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 160/8a Cod procedură penală va respinge ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de către inculpatul S. A. C., în prezent arestat și deținut în Penitenciarul Gherla, iar în baza art. 160/b, raportat la art. 3. Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului S. A. C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE În baza art. 160/8a Cod procedură penală, respinge ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de către inculpatul S. A. C., în prezent arestat și deținut în Penitenciarul Gherla. În baza art. 160/b, raportat la art. 3. Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului S. A. C., în prezent arestat și deținut în Penitenciarul Gherla. Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2011, în prezența inculpatului arestat. PREȘEDINTE GREFIER I. C. M. T. G. Red. ICM /ICM. 4 ex. (...) PROCES VERBAL Încheiat azi, 1 iulie 2011 Azi, 1 iulie 2011, cu ocazia pronunțării încheierii penale nr. 75/2011, prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și s-a menținut starea de arest a inculpatului S. A. C., inculpatul, prezent la pronunțare, a arătat că înțelege să declare recurs împotriva prezentei încheieri. PREȘEDINTE GREFIER I. C. M. T. G.
| ← Decizia penală nr. 791/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1584/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
