Decizia penală nr. 85/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.85/A/2011
Ședința publică din 14 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTOR: V. G.
GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr.16 din 15 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174, 175 alin.1 lit.i C. cu aplic.art.37 lit.b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.M. Gligor, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile C. F. și S. C. de P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Totodată, întrebat fiind arată că-și menține declarațiile date până în prezent, nu are de făcut completări la acestea, înțelegând să se prevaleze de disp.art.70 C. A. că a formulat apel doar pe latura penală, apreciind că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate, ca efect al reținerii disp.art.320/1 C., a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 C. și a circumstanței prev.de art.73 lit.a C. Deși inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, instanța de fond, Tribunalul Cluj, nu a făcut aplicarea disp.art.320/1
C., text introdus prin L. 2.. De asemenea, în mod greșit nu s-a reținut circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.a C., având în vedere agresiunea exercitată de partea vătămată mai întâi asupra fratelui inculpatului și apoi asupra sa. În consecință, solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub cea aplicată de instanța de fond, respectiv 7 ani și 7 luni închisoare. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond este pe măsura gravității faptei comise și a persoanei inculpatului, acesta fiind recidivist.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante și a disp.art.320/1
C., având în vedere că a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii, fapta fiind comisă urmare a agresiunii exercitate de partea vătămată.
C U R T E A
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.116 din 15 martie 2011, a condamnat pe inculpatul L. C., fiul lui C. și N., născ. la (...) în C.-N., dom. în com. V., sat V., nr.21, jud.C., CNP 1., posesor al CI seria KX nr.4., recidivist, fără studii, fără ocupație, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.i cu aplic. art.37 lit.b C. pen. la pedeapsa de 7. și 7 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. art. 64 lit. a teza a II-a, art.64 lit.b C. pen. pe o durată de 5 ani.
În temeiul art.350 C. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C.s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii
și arestului preventiv cu începere de la data de (...), la zi.
Cu consecințele prev. de art. 71, art. art. 64 lit. a teza a II-a, art.64 lit.b C. pen.
În temeiul art.14 C., art.998 C.civ. a fost obligat inculpatul L. C. la 5.000 lei (RON) daune morale, către partea civilă C. F., dom. în A., str. Triajului nr.15, jud. C.
În temeiul art.14 C. art.313 din L. nr.95/2006 a fost obligat inculpatul L. C. la plata sumei de 856,45 lei către S. C. de P. ,,L. D. C.-
N., str. B.P. Hașdeu nr.6.
În temeiul art.189 C., s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, cuvenit av.Maier M.
Raul.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj
8..X.2010 a fost trimis în judecată, inculpatul L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.i cu aplic. art.37 lit.b C. pen., reținându-se în fapt că la data de (...), în jurul orelor 14,00, în timp ce se afla în Piața Gării din C.-N., l-a agresat fizic pe numitul C. F., lovindu-l cu pumnii, picioarele și cu un cuțit în spate (zona hemitoracelui stâng), provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-15 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Până la termenul de judecată din (...), inculpatul L. C. a negat în permanență comiterea infracțiunii, susținând că fratele său G. F. ar fi fost cel care a aplicat lovitura de cuțit.
Înainte de a închide faza de cercetare judecătorească, inculpatul
L. C. a depus o declarație scrisă (f.97) prin care a recunoscut săvârșirea faptei în totalitate și o regretă, refuzând însă să facă o completare la declarația scrisă.
Cum figurează fără studii, inculpatul L. C. a fost întrebat dacă a scris el respectiva declarație sau numai a semnat declarația și cum inculpatul a susținut că a scris declarația a fost chestionat cu privire la conținutul declarației, constatându-se că avea cunoștință despre respectivul conținut.
Coroborând declarațiile inculpatului L. C. (f. 34-38.u.p. și
18, 97 dos. fond), cu restul probelor de la dosar:- proces-verbal de constatare (f. 3) declarațiile părții civile (f. 5-8 d.u.p. și 17 dos. fond.) declarațiile martorilor (f. 15-28.u.p. și 75, 98 dos. fond.) - raport de constatare medico-legală nr. 7713/II/a/158 din (...) (f. 11-12) concluzii preliminare IML (f. 10), a rezultat în fapt că;
În data de (...), în jurul orelor 14,00, partea vătămată C. F. se afla în Piața Gării din C.-N., unde s-a întâlnit cu frații G. F. și L. C. zis
„Piteșteanul";, care i-au cerut bani. Apoi inculpatul L. C. a coborât în pasajul subteran din Piața Gării, iar G. F. i-a oferit spre vânzare părții vătămate un telefon mobil. C. F. a refuzat, însă G. F., foarte insistent, i- a pus telefonul în mână, a refuzat să-l primească înapoi, spunându-i părții vătămate să se uite la telefon, însă C. F., neavând nevoie de telefon, l-a aruncat în spațiul verde din apropiere. Nervos, G. F. l-a prins cu mâinile de gât pe C. F., l-a lovit cu capul în față, în zona ochiului stâng, apoi l-a trântit la pământ și a continuat să-i aplice lovituri cu pumnii, l-a mușcat de spate și apoi l-a strigat pe fratele său L. C..
Inculpatul a venit în fugă din pasaj și, reproșându-i părții vătămate că îl lovește pe fratele său, a început să-l lovească pe C. F. cu pumnii în zona feței și cu genunchiul în stomac. La un moment dat partea vătămată a reușit să scape din mâna inculpatului și a fugit înspre stația de autobuz din Piața Gării, unde a fost ajuns de inculpat, care scosese din buzunar un cuțit sau briceag cu lama de aproximativ
15 cm.
În stația de autobuz, inculpatul L. C. l-a lovit pe C. F. în spate, în zona plămânului stâng, cu cuțitul pe care îl ținea în mâna dreaptă, apoi l-a mai lovit o dată cu același cuțit în zona cefei, iar G. F. a lovit partea vătămată cu pumnul în bărbie. Niciunul dintre martorii oculari nu a observat ce a făcut inculpatul cu cuțitul corp delict.
După agresiune, inculpatul L. C. și G. F. s-au înțeles să declare că acesta din urmă îl înjunghiase pe C. F., fiindcă inculpatul este recidivist, iar fratele său nu mai fusese condamnat și de aceea bănuiau că acesta nu va fi închis sau va scăpa cu o pedeapsă mai ușoară. La locul incidentului a sosit un echipaj de poliție exact în momentul în care inculpatul și fratele său se pregăteau să urce într-un taxi.
C. F., care sângera abundent, a fost transportat de urgență la
UPU I C.-N. și apoi transferat și internat la S. C. de P. „. D. din C.-N. -
Secția de chirurgie toracică, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.
7713/II/a/158 din (...) întocmit de către IML C.-N. (f. 11-12), leziunile suferite de C. F. i-au pus în primejdie viața, au necesitat pentru vindecare un număr de 12-15 zile de îngrijiri medicale și s-au putut produce prin lovire cu corp dur, corp tăietor-înțepător și posibil mușcătură umană.
Lucrătorii de poliție au căutat fără succes cuțitul corp delict, în apropierea locului agresiunii.
Partea vătămată C. F. a declarat că după ce a fost înjunghiat de către inculpat, acesta și fratele său au continuat să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele, iar inculpatul L. C. l-a amenințat că „îi mai dă câteva cuțite"; dacă îl va reclama la poliție, i-a spus să aibă grijă ce vorbește, fiindcă va scăpa de la pușcărie și îi va lua viața. Parteavătămată a declarat că nu dorește să depună plângere penală împotriva lui G. F. (f. 5-8).
Până la termenul de judecată din (...), inculpatul L. C. nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că fratele său G. F. l-a înjunghiat pe C. F., că el nu a agresat deloc partea vătămată, nici cu pumnii, nici cu picioarele și că a ajuns la locul incidentului după ce partea vătămată fusese înjunghiată, însă la acest termen a depus o declarație scrisă prin care recunoaște în totalitate comiterea faptei și o regretă. Această declarație scrisă, depusă la instanța de fond, se coroborează cu depozițiile martorilor oculari care susțin că el este autorul agresiunii cu cuțitul, chiar și fratele său G. F., după ce inițial a luat fapta asupra sa, ulterior a revenit asupra declarației, precizând că fratele său „Piteșteanul"; l-a înjunghiat pe C. F. în spate cu un briceag sau cuțit, inclusiv în fața instanței a recunoscut acest fapt.
Cu privire la martora N. C., înainte de a fi audiată în instanță a arătat că este amenințată cu moartea de aparținătorii inculpatului să nu spună că partea vătămată a fost lovită cu cuțitul de către inculpatul L. C., astfel că instanța a apreciat ca sinceră declarația din faza de urmărire penală.
Toți martorii oculari audiați în cauză - R. A., N. C., V. G. și D. J., au declarat că inculpatul L. C. este cel care l-a înjunghiat în spate pe
C. F. că au văzut cuțitul în mâna inculpatului, au observat momentul înjunghierii și că respectivul cuțit ar fi fost dat unei fetițe în jur de 12-
13 ani, fapt pentru care nu a putut fi descoperit de către organele de urmărire penală.
În drept Fapta inculpatului L. C. care în data de (...), în jurul orelor 14,00, în timp ce se afla în Piața Gării din C.-N., l-a agresat fizic pe numitul C. F., lovindu-l cu pumnii, picioarele și cu un cuțit în spate (zona hemitoracelui stâng), provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-15 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. de art. 20 C. rap. la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i, cu aplic. art.37 lit.b C.
Inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, măsură menținută de Tribunalul Cluj.
Inculpatul a comis această infracțiune în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art.37 lit.b C., al cărei prim termen îl reprezintă pedepsele de 3 ani și 1 an închisoare, ce au fost aplicate pentru infracțiunile de tâlhărie și furt calificat, inculpatul are o predispoziție spre infracțiunile cu violență, nu are loc de muncă și dacă până la termenul din (...) a avut o atitudine nesinceră, prin declarația scrisă depusă la acest termen, a recunoscut comiterea faptei, aspecte care s-au avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.
Instanța a mai avut în vedere și faptul că incidentul a apărut inițial între partea vătămată C. F. și fratele inculpatului G. F., situație care l-a determinat pe inculpat să intervină în favoarea fratelui său, inculpatul vorbind în declarația scrisă chiar de existența unei dușmănii între el și partea vătămată și că ar fi fost obligat să se apere, aspect infirmat de întregul material probator, nici fratele inculpatului nu vorbește de această dușmănie în declarațiile sale.
Având în vedere aspectele de mai sus, s-a apreciat că o pedeapsă de 7 ani și 7 luni în regim de detenție ar fi în măsură să satisfacăscopul pentru care a fost aplicată.
Latura civilă Partea vătămată C. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei daune morale, sumă pe care instanța a apreciat-o ca pe deplin justificată, având în vedere trauma psihică și fizică prin care a trecut această parte.
S. C. de P. ,,L. D. C.-N. a solicitat suma de 856,45 lei, cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată ca urmare a intervenției medicale.
Apreciindu-le justificate cele două sume, instanța l-a obligat pe inculpat la plata acestora, părțile civile nesolicitând dobândă.
Văzând și prev. art. 191 C., a fost obligat inculpatul L. C. să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă ce cuprinde și onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel inculpatul L. C. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței T.ui și judecând pe fond cauza, a se dispune aplicarea art. 320/1 Cpp. cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu 1. a se ține cont că în speță sunt operante prev-.art. 73 lit. B Cp. , fapta fiind comisă în stare de provocare, ca urmare a agresiunii exercitate de partea vătămată C. F. asupra fratelui inculpatului, G. F. ceea ce i-a provocat apelantului o puternică tulburare.
Mai mult, un alt motiv de apel se referă la aplicarea art 73 lit.a C.cu consecința reducerii substanțiale a pedepsei inculpatului deoarece acesta a depășit în cauză limitele legitimei apărări. Nu în ultimul rând, inculpatul apelant apreciază că în favoarea sa se impun a fi reținute circumstanțele atenuante prev. In art. 74 Cp. cu efectul reducerii majore a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea, examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de apel constată că Tribunalul Cluj a pronunțat o soluție legală și temeinică atât sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii, a existenței vinovăției inculpatului, a cuantumului pedepsei și a modului de executare a acesteia.
Pentru existența legitimei apărări este necesar, potrivit art.44 alin.2 C., ca inculpatul să se afle în fața unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia și care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Cât timp nu a existat un atac efectiv din partea victimei, care să îndeplinească cerințele înscrise în art.44 C., nu se poate reține că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare. Aprecierea de ordin subiectiv a inculpatului L. C., că victima C. F. ar putea declanșa un atac împotriva sa, nu justifică aplicarea art.44 C., din moment ce victima nu a întreprins nicio acțiune care să aibă caracter de atac iminent.
Potrivit art.44 C., legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
De esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acestuia și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.
Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie material, direct, imediat și injust și să fie îndreptat împotriva unei persoane ori a unui interes obștesc și să le pună în pericol grav.
De asemenea, și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiții, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea acestuia.
Probele dosarului reliefează fără echivoc că inculpatul L. C. l-a agresat in loc public , pe timp de zi pe partea vătămată C. F. cu cuțitul, fără ca în prealabil victima să-l fi lovit, injurat, sau provocat în vreun fel, astfel că, nu se pune problema reținerii art. 73 lit.a Cod penal deoarece apelantul nu a putut depăși limitele legitimei apărări, cât timp nu s-a aflat într-o asemenea stare.Corespunde realității că a existat o discuție între fratele inculpatului G. F. și partea vătămată , fratele apelantului încercând să-i vândă un telefon mobil victimei, însă această discuție nu putea să-i creeze o stare de puternică tulburare inculpatului, care a observat refuzul părții vătămate de a achiziționa produsul.
Practica judiciară arată că atunci când „reacția agresivă a inculpatului se plasează în timp după înlăturarea atacului, deoarece acesta nici măcar nu a fost atacat de partea vătămată , fapta nu este comisă în legitimă apărare, conform art.44 alin.2 C.
Pentru existența legitimei apărări este necesar să fie îndeplinită și condiția, înscrisă în art.44 alin.2 C., ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Lipsa gravității pericolului nu poate legitima o intervenție de duritate extremă, care să pună în primejdie viața agresorului. Într-un asemenea caz, se apreciază dacă sunt aplicabile prevederile art.73 lit.b C.
În speță, nu se poate reține existența legitimei apărări în legătură cu săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, în cazul când acțiunea victimei a constat doar în refuzul de a cumpăra telefonul mobil oferit de fratele inculpatului, , deoarece astfel de manifestări nu sunt de natură a pune în pericol grav persoana sau drepturile inculpatului.
Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat, sunt împrejurările în care s-a produs manifestarea de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere.
Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art.20 rap.la art.174, 175 lit.i C.) ori într-o altă infracțiune, este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit infracțiunea.
În cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.
Astfel, există tentativă de omor, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilorde vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.
Anumite stări ale infractorului (stare de ebrietate avansată) ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului, nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.
Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.
Practica judiciară este unanimă atunci când reliefează că „pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor";.
Așa fiind, în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.44 C.ale legitimei apărări, deoarece inculpatul L. C. nu a comis fapta pentru a înlătura un atac iminent exercitat asupra sa. Actele și probele dosarului au demonstrat fără dubiu că partea vătămată C. F., după ce a refuzat să cumpere telefonul mobil de la fratele inculpatului numitul G. F., a fost lovit cu capul în față, în zona ochiului stâng de către acesta (vânzător), a fost trântit la pământ și mușcat de spate de G. F., care l-a strigat pe fratele său L. C. .Inculpatul s-a apropiat in fugă de piața gării și fără nicio discuție prealabilă cu partea vătămată, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul in spate așa cum atestă actele medico- legale, timp în care G. F. i-a dat un pumn în bărbie victimei, practic partea vătămată fiind agresată simultan de apelant și fratele acestuia.(declarațiile martorilor R. A., f.15 UP. , V. G. f.22 UP.) .Nu s-a dovedit vreun atac prealabil al victimei asupra inculpatului și fratelui său și nici existența unui comportament insultător la adresa acestora.
În sinteză, rezultă că primul motiv de apel al inculpatului vizând reținerea art 73 lit. a Cod penal întrucât a comis infracțiunea în stare de legitimă apărare, depășind limitele acesteia nu poate fi primit și pe cale de consecință, nici nu poate fi exonerat de plata despăgubirilor stabilite judicios de prima instanță.
Curtea reține că pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub influența unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei; provocarea să se fi produs prin violență ori, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau, printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Există provocare în cazul în care inculpatul a săvârșit tentativa la omor calificat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de comportarea violentă a părții vătămate care, să-i fi atacat pe el sau fratele său, fiind vorba de un atac iminent sau să-i fi insultat în prealabil.
Probele dosarului, testimoniale și scrise, reliefează fără echivoc că agresiunea săvârșită de inculpat, constând în lovirea victimei cu cuțitul in spate a avut loc fără ca victima să-l fi agresat verbal sau fizic în prealabil pe el sau fratele său.
Starea de tulburare caracteristică circumstanței atenuante a provocării, constă în reacția psihică produsă făptuitorului de actul provocator al persoanei vătămate și care determină comiterea infracțiunii. Existența sa se verifică în raport cu momentul săvârșirii acesteia, iar intensitatea ei se apreciază ținându-se seama de persoana făptuitorului și de circumstanțele în care s-au produs faptele.
În mod corect nu s-a reținut în cauză aplicarea art.73 lit.b
C.deoarece provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, iar pe de altă parte, provocarea trebuie să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, cerințe neîntrunite în speță de atitudinea victimei .Niciunul dintre matorii audiați în cauză (R. A. și V. G.) nu confirmă apărarea inculpatului în sensul că anterior înjunghierii victimei, aceasta să-i fi atacat fizic sau provocat în vreun fel pe el sau pe fratele său. Atacul exercitat de inculpat, cu cuțitul în spatele victimei s-a derulat spontan, fără a fi provocat sau atacat de aceasta. Prin urmare, nu se poate onora nici acest motiv de apel.
Referitor la aplicarea circumstanțelor atenuante vizate de art.74 lit.a și c C., Curtea afirmă că acestea nu au fost în mod judicios reținute în favoarea apelantului, neimpunându-se pe cale de consecință scăderea substanțială sub minimul special prevăzut de lege, a sancțiunii necesare, învederând următoarele:
La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.
Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorilor.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 C. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 C., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia.
În speță, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptelorcomise de inculpat care in stradă într-un loc public, l-a agresat cu cuțitul pe partea vătămată , nu justifică aplicarea art.74, 76 C.
Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de apel, în alegerea pedepsei.
Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Nu se poate ca pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi , răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții.
Sub aspectul individualizării pedepsei, în speță trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.,
ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră in fața instanței de fond cu privire la infracțiunea imputată, dar posedă antecedente penale fiind recidivist (stare de recidivă postexecutorie.
În aceste condiții, pedeapsa aplicată de către instanța de fond în privința căreia s-a dispus privarea de libertate, se consideră în mod judicios că ea este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă, conform art.52 C.
Instanța de apel apreciază că pedeapsa închisorii de 7 ani și 7 luni este bine aleasă și în deplin acord cu dispozițiile art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";, nefiind oportună reținerea de circumstanțe atenuante, neavând corespondent în probele dosarului.
Cât privește aplicarea art 320/1 Cpp. , nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece textul de lege este exact referitor la stadiul procesual până la care poate fi operantă această prevedere legală - respectiv „. la începerea cercetării judecătorești";.
Actele dosarului relevă că cercetarea judecătorească a debutat la
22 octombrie 2010 la Tribunalul Cluj, iar L. 2. a intrat in vigoare la 25 noiembrie 2010, după demararea activității judiciare. Așa fiind, acest text nu are aplicabilitate în speță , fiind depășit termenul care permite reținerea și incidența sa - „. la începerea cercetării judecătorești";. Soluția în primă instanță a fost pronunțată la 14 martie 2011.
Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art. 379 pct-.1 lit-. b Cpp.
În baza art.350 C. se va menține starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art.5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța). Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Cluj, nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art.5 paragraf 1 lit.a și c din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
Ținând seama de probatoriul cauzei și soluția pronunțată detribunal, curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care se regăsesc în disp.art.148 lit.f C.proc.pen. și că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu prevederile legale invocate, coroborate cu cele ale art.5 din Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În baza art.88 cod pen. raportat la art.381 C. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu 28 septembrie 2010 și până la zi.
În baza art.71 C. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, neavând dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nici cel de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza
Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției, conform art 189 Cpp.
Văzând disp.art.192 al.2 Cpp. Inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. C., împotriva sentinței penale nr. 116 din 15 martie 2011 a T.ui C.
Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Mentine starea de arest a inculpatului.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2011 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
D. P. V. G. | D. S. |
DP/GF (...)
Jud.fond. J. E.
| ← Decizia penală nr. 600/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1549/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
