Încheierea penală nr. 765/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.765/R/2011
Ședința publică din 13 mai 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător
JUDECĂTORI: L. M.
ANA C. GREFIER: M. B.
Ministerul Justiției - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, DIICOT - S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. E., împotriva încheierii penale nr.51/C din 10 mai 2011 a T.ui C., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. E., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Dobai G., din cadrul Baroului
C. cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul formulat, nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
La întrebarea instanței, care este motivul pentru care a formulat recurs, inculpatul C. E. arată că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care este cercetat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C. E., în temeiul art.385/15 al.2 lit.c C., solicităadmiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale nr.51/C/10 mai 2011 a T.ui C., și, rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre, prin care, să se dispună respingerea cererii de prelungire a măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Referitor la condițiile impuse de prev.art.148 C., apreciază că acestea sunt îndeplinite doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei. Insă, consideră că teza II-a a acestui articol nu este îndeplinită, întrucât nu există la dosar nici o probă din care să rezulte pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul.
În ce privește art.148 lit.b și e C., consideră că nu există probe la dosar care să dovedească că odată pus în libertate, inculpatul ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal, partea vătămată sau martorii ori că ar încerca să aibă o înțelegere frauduloasă cu aceștia. Urmărirea penală este în curs de desfășurare, s-au administrat probe care fac dovada stării de fapt iar probele care urmează a fi administrate consideră că nu sunt atât de esențiale pentru a se putea considera că s-ar pune în pericol desfășurarea procesului penal.
In consecință, solicită respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, să fie revocată măsura cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii aretului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul respectând toate obligațiile impuse în sarcina sa.
Reprezentantul M.ui P., solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., săse respingă recursul formulat de către inculpat ca nefondat și să se mențină în totalitate încheierea atacată, ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că în acest moment subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C., în sensul că în cauză există indicii și probe cu privire la faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de minori pentru care este cercetat, și, de asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.b,e,f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat este mai mare de
4 ani închisoare. Din dosarul cauzei, rezultă date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin activitatea sa de acoperire a activității infracționale, de schimbare a locuinței în mod permanent, de vânzare a mașinilor pe care le-a folosit pentru a transporta partea vătămată minoră în locurile în care practica prostituția, există declarații din care rezultă că a exercitat presiuni asupra părții vătămate, îndemnând-o să nu dea declarații împotriva sa și de asemenea pentru a preveni un flagrant, a determinat-o pe partea vătămată ca banii obținuți din practicarea prostituției să-i schimbe la diverse chioșcuri pentru a nu fi surprinși cu bani marcați. De asemenea, consideră că având în vedere vârsta minorei, faptul că în acest moment cercetările sunt în curs, ar exista riscul ca inculpatul să profite de ascendentul fizic pe care-l are asupra părții vătămate minore, pentru a o determina ce anume să declare în continuare în cursul cercetării.
Referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică, solicită a se avea în vedere că în astfel de situații, când este vorba de exploatarea unor persoane aflate la o vârstă fragedă, există un impact negativ puternic în conștiința membrilor comunității care nu consideră că în acest moment s-ar fi estompat, prin arestarea inculpatului.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursul inculpatului ca nefondat.
Inculpatul C. E., având ultimul cuvânt, arată că acele chirii le-a schimbat din alte motive iar mașinile le-a împrumutat și nu le-a vândut. Solicită cercetare în libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr.51 din 10 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de D. - S. T. C., și în temeiul art.155, art.156 și art.159 C., s-a dispus prelungirea măsurii arestării inculpatului: - C. E., zis
„MANU";, fiul lui D. și M., născut la data de 10 martie 1987 în C.-N., jud. C., domiciliat în com. Apahida, str. Avram Iancu nr.19, ap.2, jud. C., cu reședința în C.-N., str. Luceafărului nr.11, ap.17, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.4. eliberat de S. C.-N., CNP 1., fără antecedente penale, pentru o perioadă decâte 30 de zile, cu începere de la data de (...) până la data de (...), cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 rap. la art.12 lit.a din Legea nr.678/2001.
Cheltuielile judiciare in suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu au fost achitate din fondurile M.J. către B.A. C., av.
M. L..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că s-a reținut că în cursul anului 2008 inculpatul a racolat-o și găzduit-o pe minora G. M.-M., la acea dată în vârstă de 15 ani, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. Din momentul racolării, inculpatul a fost cel care a transportat-o pe minoră, în mod obișnuit, în zona Baba Novac (C. T.) din C.-N. și în zona ștrandului SUN din cartierul G., în vederea practicării prostituției, supraveghind- o pe minoră din autovehiculul marca Citroen ZX cu nr. AF 688 KC, și a colectat periodic sumele pe care aceasta le încasa din activitatea de prostituție, existând totodată indicii temeinice că inculpatul a exercitat violențe asupra minorei, că aceasta a fugit de la el nemaidorind să practice prostituția, inculpatul aducând-o înapoi, prin amenințări, tot în scopul obligării la practicarea prostituției.
S-a apreciat că în cauză sunt indicii temeinice că inculpatul este autorul faptelor de care este acuzat și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin cererea înregistrată sub dosar nr. (...) D. de I. a I. de C. O. și T. - S.
T. C. a solicitat prelungirea măsurii arestului preventiv, luată față de inculpatul C. E., arătând că urmărirea penală nu a fost încă finalizată, datorită perioadei scurte de la începerea urmăririi și că subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Analizând cererea formulată de către DIICOT precum și actele și lucrărilor dosarului de urmărire penală, efectuate până la acest moment procesual s-a reținut că propunerea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 155 din Codul de procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
S-a stabilit deja că arestarea inculpatului a fost legală și temeinică deoarece, în ceea ce privește cerințele art. 143 din Codul de procedură penală, împotriva inculpatului există indicii temeinice că este autorul infracțiunii de care este acuzat, aspect evidențiat de declarația părții vătămate, extrem de bogată în detalii, respectiv de declarațiile martorilor audiați până în prezent, procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice și chiar de declarația dată de inculpat cu ocazia prelungirii măsurii arestului preventiv, prin care recunoaște că minora era dusă de către inculpat pe C. T. și în zona Podului N, pentru racolarea clienților, însă subliniază faptul că partea vătămată făcea acest lucru din proprie inițiativă, nu că ar fi fost obligată de către inculpat.
Referitor la motivele reale pentru care partea vătămată a fugtit la părinți de la inculpat, acesta încearcă prin declarația sa să le dea explicații lipsite de logică, mai corect spus, ridicole, în totală contradicție cu probele de la dosar, încercând să ascundă faptul că o obliga la practicarea prostituției.
În al doilea rând, este îndeplinită și condiția prev. de art. 148 lit. f teza I din Codul de procedură penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de proxenetism este mai mare de 4 ani închisoare.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care reiese din pericolul social abstract al infracțiunii de proxenetism, relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a C. penal, de la 2 la 7 ani închisoare pentru forma simplă și de la 5 la 18 ani închisoare pentru infracțiunile ale căror victime sunt persoane minore, de pericolul social concret al acestor infracțiuni de proxenetism, relevat de faptul că partea vătămată este minoră, de împrejurările în care fapta s-a comis, respectiv prin toate modalitățile de realizare a obiectului material al infracțiunii de proxenetism, determinare, înlesnire și tragere de foloase materiale de pe urma practicării prostituției, de sumele de bani obținute în mod nelegal de către inculpat prin exploatarea părții vătămate, de faptul că inculpatul a înțeles să își câștige existența prin astfel de practici, anterior având un loc de muncă stabil în construcții, la care a renunțat după ce a obligat-o pe minoră la practicarea prostituției.
Lăsarea în libertate a inculpatului C. E. prezintă pericol pentru societate deoarece din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că, bănuind că este supravegheat și urmărit de către poliție, inculpatul a luat măsuri pentru a îngreuna și zădărnici aflarea adevărului, cerându-i părții vătămate să nu dea declarații împotriva lui, înstrăinând autoturismele folosite pentru transportul părții vătămate, mutând-o pe partea vătămată la o alte adrese decât cele cunoscute de către organele de poliție și instruind-o să nu aducă la domiciliu banii primiți de la clienți, ci să schimbe bancnotele la magazine pentru a evita un flagrant, schimbându-și totodată cartelele telefonice. De asemenea, inculpatul a implicat-o pe învinuita C. D. (sora inculpatului, prostituată și ea), în această activitate, chemând-o să locuiască cu el și partea vătămată, pentru a ascunde faptul că o găzduiește pe aceasta din urmă, iar când a observat că este urmărit de poliție, inculpatul a trimis-o pe partea vătămată cu taxiul pentru practicarea prostituției și i-a cerut acesteia și învinuitei C. D. să îl anunțe atunci când observă echipaje de poliție, pentru a evita să fie surprins în zonele unde se prostitua partea vătămată.
În condițiile în care arestarea preventivă este legală și în mod întemeiat aleasă dintre măsurile preventive prevăzute de art.136 din Codul de procedură penală, fiind absolut necesară împiedicarea inculpatului de a lua legătura cu partea vătămată și împiedicarea sustragerii de la urmărire penală și judecată, inculpatul C. fiind cunoscut ca o persoană violentă, iar atunci când fratele lui era căutat de poliție pentru executarea unei pedepse privative de libertate, inculpatul l-a ascuns pentru a nu fi depistat, aspecte care îndreptățesc instanța să aprecieze că se impune prelungirea măsurii arestării preventive și nicidecum alegerea altei măsuri preventive neprivative de libertate.
Prelungirea măsurii arestului preventiv este necesară și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, urmărirea penală nefiind încă finalizată, inculpatul aflându-se la prima prelungire.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 159 raportat la art. 155, art. 143 și 148 lit. f din Codul de procedură penală s-a admis propunerea
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...), până la data de (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal recurs inculpatul, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa, că a trăit în concubinaj cu minora G. M. M., nu a încercat în nici un mod să zădărnicească aflarea adevărului, astfel că nu există nici un impediment pentru cercetarea sa în stare de libertate.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală ( 6 dosare de urmărire penală) și aici amintim declarațiile detaliate ale minorei G., audiată în calitate de parte vătămată, declarațiile martorilor M. D. A., E. D. N., G. Ana G., H. I. etc., procesele verbale de recunoaștere după planșele fotografice, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice) rezultă existența indiciilor temeinice care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate.
Raportat la lipsa probelor ce-l incriminează pe inculpat, motiv de recurs invocat de către acesta, curtea apreciază că stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei. Probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 Cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de aceștia.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
De asemenea, se apreciază că menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Raportat la actele și lucrările dosarului, curtea constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventive subzistă și în continuare, fiind necesară privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a urmării penale, nefinalizată până în prezent din motive obiective, actele proceduale care mai urmează a fi întocmite sunt absolute necesare și se circumscriu prevederilor art.155 și urm. C.p.p..
Astfel, față de natura și gravitatea faptei presupuse a fi comisă, de persoana inculpatului care a luat măsuri de ascundere a faptei (cerându-i părții vătămate să nu dea declarații împotriva lui, înstrăinând autoturismele folosite pentru transportul părții vătămate, mutând-o pe partea vătămată la o alte adrese decât cele cunoscute de către organele de poliție și instruind-o să nu aducă la domiciliu banii primiți de la clienți, ci să schimbe bancnotele la magazine pentru a evita un flagrant, schimbându-și totodată cartelele telefonice și implicând-o ulterior și pe sora sa) îngreunând astfel efectuarea cercetărilor penale, curtea apreciază că punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. E., fiul lui D. si M., născut la 10 martie 1987, în C.-N. aflat în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 51/C din 10 mai 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. L. M. ANA C.
GREFIER M. B.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond.E. J.
| ← Sentința penală nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 600/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
