Decizia penală nr. 854/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a4
DECIZIA PENALĂ NR.854/R/2011
Ședința publică din 25 mai 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R.
G. : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații U. I. și L. M. împotriva încheierii penale f.n., dn 12 mai 2011 a T.ui M., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul U. I. asistat de apărător desemnat din oficiu av.P.escu R. Mihnea și inculpatul L. M. asistat de apărător desemnat din oficiu av.Țicudean C., ambii apărători din cadrul Baroului C. cu delegațiile la dosar, precum și interpret de limba italiană Cocan C. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, interpreta de limba italiană Cocan
C. E. depune la dosar autorizația de traductor și depune jurământ în conformitate cu prevederile art.128 alin.3, art.85 C.pr.penală.
Întrebații fiind inculpații declară că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului U. I., solicită admiterea recursului declaratîmpotriva încheierii prin care a fost menținută starea de arest preventiv. Învederează instanței că dosarul a fost de mai multe ori în fața instanței de recurs, sub aspect de noutate nu au apărut elemente noi asupra stării de fapt, însă, practica C. a statuat că simpla trecere a timpului poate fi un element de noutate raportat la perioada de timp scursă de la data săvârșirii faptei, astfel că aduce argumentul termenului rezonabil. Tot C. E. a D. O. face vorbire de judecarea procesului într-un termen rezonabil sau posibilitatea de a beneficia de alte măsuri mai puțin restrictive de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. In această speță trebuie analizată și această posibilitate. I. de fond nu face trimitere la probe atunci când reține gravitatea infracțiunii săvârșită de către inculpați, pe care o justifică doar parțial, iar probațiunea administrată până în prezent dă naștere la dubii de la vinovăție și răstoarnă acea presupunere rezonabilă că inculpații ar fi fost cei care au săvârșit infracțiunea.
Despre probațiune testimonială mai învederează că aceasta este contradictorie în ce privește culoarea îmbrăcămintei inculpaților, numărul de participanți, existența și folosirea de arme, nefăcându-se dovada în nici unsens. C. patru pericole de care face vorbire C., respectiv să se sustragă, să săvârșească alte infracțiuni, să influențeze vreun martor sau să fie supus oprobriului public nu sunt îndeplinite, sarcina probei revenind acuzării.
O ultimă critică este motivarea identică sau cel puțin lapidară în ce privește art.143 C.
Apărătorul inculpatului L. M., solicită admiterea recursului declarat deinculpat, casarea hotărârii atacate, și, rejudecând cauza să se constate că această măsură nu se mai impune, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar, în subsidiar, în cazul în care se consideră că se impune o măsură mai puțin restrictivă, să se dispună măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului arată că încă de la începutul luării măsurii arestării preventive s-a susținut că aceasta este legală și temeinică în sensul îndeplinirii condițiilor prev.de art.143 C. La momentul de față cerința și condițiile prev.de art.143 C., nu mai sunt îndeplinite în sensul că în acest moment procesual, vorbim de existența probelor în sensul vinovăției inculpatului și nu a indiciilor temeinice. Inclusiv indiciile temeinice avute în vedere s-au schimbat într-un mod în care trebuie să profite inculpatului. Din probele administrate până în prezent în cauză, se poate trage concluzia nevinovăției inculpatului sau existența unor dubii, referindu-se la constatarea științifică care este ambiguă și mai ales la declarațiile celor care au fost victimele agresiunii, care indică o cu totul altă vestimentație și colorit al îmbrăcămintei inculpaților, care nu corespunde planșelor foto existente la dosar și din care se poate trage concluzia că nu cei doi sunt autorii infracțiunii.
Aproape toți cei care au fost audiați de asemenea indică faptul că limbajul utilizat și accentul utilizat de autorii infracțiunii era unul ucrainean iar mașina care este indicată că a fost folosită de inculpatul U., în expertiză s-a dovedit a fi alta. Probațiunea este aproape finalizată în cauză și toate probele duc la formarea unei convingeri a nevinovăției inculpaților. Prin urmare, consideră că cerințele prev.de art.143 C., nu sunt îndeplinite. De asemenea, instanța în motivarea încheierii atacate constată și reține existența art.148 lit.f
C., și se raportează la disp.art.136 C., în sensul că buna desfășurare a procesului penal sau a judecății se realizează doar cu inculpatul aflat în stare de arest. In acest moment nu vede cum inculpatul ar putea împiedica în vreun fel desfășurarea în bune condiții a procesului penal, pentru că nu există date că inculpații ar putea influența desfășurarea acestui proces. Martorii au fost audiați, motiv pentru care consideră că buna desfășurare a procesului penal ar putea avea loc și cu inculpații în stare de libertate.
S. acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpați și menținerea hotărârii atacate, prin care instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și în baza art.300/2 și 160/b C., a menținut măsura ca fiind legală și întemeiată.
În susținerea poziției procesuale arată că față de cele două aspecte invocate de către apărători în numele inculpaților și anume, pe de o parte oportunitatea în sensul lipsei de temei a arestării preventive, pe de altă parte, neîndeplinirea condiției prev.de art.143 C., ceea ce echivalează cu invocarea lipsei probelor necesare pentru a justifica măsura arestării preventive, și, în final, depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, cu invocarea atât a dispozițiilor C. cât și a practicii instanței de aplicare a acestei convenții, toate argumentele prezentate nefiind însă aplicabile în prezentaspeță și neputând întemeia solicitarea formulată de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acesteia cu o măsură restrictivă de libertate.
În privința inculpatului L. M. s-a făcut referire la împrejurarea lipsei probelor necesare pentru a se putea menține măsura arestării preventive. Din punctul său de vedere, nu este nici o deosebire între măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, și nici nu poate fi spre deosebire pentru că dispozițiile procedurale nu fac o distincție, cu privire la probele necesare pentru luarea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății, în aceste faze și în aceste momente procesuale, art.143 impunând existența de probe sau indicii temeinice de vinovăție, și în opinia sa, probele științifice, testimoniale și declarațiile inclusiv ale inculpaților, într-un proces de corectă coroborare și analiză a acestora, conduc la presupunerea rezonabilă a vinovăției celor doi inculpați, cu privire la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care s-a menținut măsura arestării preventive.
Apreciază că, în fiecare speță în parte trebuie analizate circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele, cu precizarea că pentru a analiza incidența disp.art.148 lit.f și ale art.136 C., respectiv a necesității menținerii stării de arest preventiv a inculpaților și a analiza probatoriului, concludența acestuia, trebuie să ne raportăm la modul concret în care faptele au fost săvârșite.
Evident, infracțiunile de o gravitate extremă de care sunt bănuiți cei doi inculpați au fost astfel concepute încât probațiunea să fie extrem de dificilă de administrat, câtă vreme autorii faptelor au ales să se prezinte mascați, înarmați și cu o vestimentație care să inducă în eroare posibilii martori. La săvârșirea faptei au participat mai multe persoane decât cele două care sunt trimise în judecată, sens în care s-a și dispus disjungerea pentru continuarea cercetărilor în vederea identificării celorlalți participanți, acțiune și activitate care este dificil a se realiza în condițiile în care inculpații au ales o anumită poziție procesuală, respectiv aceea de nerecunoaștere a faptei. Așadar, toate aceste elemente obiective, determină existența unor probe și efectuarea unei probațiuni specifice și raportat la modul în care a fost săvârșită infracțiunea. Dacă în condițiile date, organele de urmărire penală au reușit să administreze probe care să ateste participarea inculpaților la săvârșirea acestei infracțiuni, consideră că nu se poate discuta ca nefiind îndeplinită condiția prev.de art.143
C., în sensul că nu există probe suficiente pentru a întemeia măsura arestării preventive.
În ceea ce privește incidența art.148 lit.f C., după trecerea unui anumit interval de timp, desigur este cunoscută poziția C. cu privire la acest lucru, însă aceasta trebuie avută în vedere după trecerea unui interval de timp nerezonabil, care să întemeieze luarea unei alte măsuri alternative neprivative de libertate.
Pe de o parte, face trimitere la definiția judiciară a noțiunii de termen rezonabil care apreciază că a fost întru totul respectată în prezenta cauză, atât complexitatea cauzei cât și intențiile administrării probatoriului justificând intervalul de timp scurs de la momentul arestării preventive până în momentul de față, în nici un caz cauza nu se află în stare de nelucrare și nici nu a înregistrat întârzieri datorită unor împrejurări ce pot fi imputabile autorității și care ar putea aprecia ca fiind nerezonabil termenul de menținere a arestării preventive.
In rest, opinează că săvârșirea acestor infracțiuni în modul și în condițiile descrise, cu urmărire produse, întemeiază întru totul disp.art.148 lit.f C.
Infracțiunea concret comisă permite și reclamă cu necesitate menținerea arestării preventive atât pentru prezervarea ordinii publice cât și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Probele testimoniale la care face referire inculpatul L. M. și care ar fi de natură a crea un dubiu cu privire la vinovăția acestuia nu se bucură de forță, conținutul acestora pe care-l urmărește inculpatul, respectiv aceste probe coroborate cu probele administrate și care sunt suficiente pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Din acest motiv, consideră că sunt nefondate cele două recursuri declarate în cauză, se impune menținerea măsurii arestării preventive și solicită respingerea căilor de atac, cu consecința menținerii încheierii T.ui M. și cu obligarea celor doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul U. I., având ultimul cuvânt, arată că singurul lucru nou înacest proces de când a început este faptul că după audierea tuturor martorilor și a părților vătămate, în momentul de față nu există nici un indiciu temeinic care ar motiva menținerea stării de arestare. A. expertize tehnice care au fost prezentate de către parchet, absolut în mare parte au fost „întoarse"; de către apărătorii săi. Se referă atât la mașina menționată, la traducerile și din acea traducere nu mai apare nici o frază incriminantă. In acest proces până în acest moment, se pare că absolut nimic din ce spun inculpații, absolut nimic din cele ce reies din expertizele efectuate nu au nici o valoare pentru instanță. Lucru cel mai grav ce s-a întâmplat, este faptul că după ce a fost acceptată acea expertiză audio și a fost efectuată o nouă traducere și-a dat seama că discuțiile au fost modificate, deoarece erau foarte mari diferențele. De asemenea era modificată și poziția frazelor în discuțiile pe care le-a comportat. A solicitat o expertiză tehnică pentru a demonstra că discul a fost modificat dar a fost refuzat. In acest moment, consideră că se găsește la un pas de libertate deoarece i-a fost acceptată această expertiză ADN la I. de M. L. M. M. A. două luni a fost la B., i s-au recoltat probele și s-au făcut analize. A ajuns în impas, deoarece în momentul în care a fost acceptată acea expertiză, a solicitat ca să fie administrat și un expert parte.
Referitor la expertiza prezentată de parchet și IGPR, arată că a încercat cu un expert în genetică să explice judecătorului de caz un singur lucru, deoarece au fost acuzați de faptul că în profilele ADN care s-au găsit în acele haine, s-a găsit un marker care se spune că i-ar aparține și doi markeri care ar aparține inculpatului L. A încercat cu un profesor să explice că din punct de vedere științific nu este posibil pentru în Comunitatea E. este nevoie de cel puțin 7 markeri ca să se poată face un raport de probabilitate. S-a simțit șantajat de judecător care i-a cerut să plătească expertiza deoarece statul nu avea bani să o plătească. A. se tot duce o discuție cu apărătorii săi, aceștia spunându-le că datorită faptului că nu i-a fost încuviințat expert parte, expertiza va fi lovită de nulitate. E. patru sentințe care au declarat nule expertizele și probabil fiind lovită de o nulitate această expertiză, ar fi achitată degeaba, deoarece chiar și parchetul ar putea cere această nulitate. Înțelege că legea prevede că o persoană poate fi arestată pentru o faptă gravă în momentul în care există probe și indicii temeinice, ceea ce în cauză nu există.
S. judecarea în stare de libertate deoarece consideră că în acest moment nu există nici un motiv și nici un indiciu temeinic care să poată fi considerat valid pentru menținerea sa în stare de arest.
Inculpatul L. M. având ultimul cuvânt, confirmă ceea ce a spus inculpatul U., este de acord cu cele susținute, este de acord cu procurorul că faptele sunt grave dar pentru asta nu trebuie să nu aibă dreptul de prezumția de nevinovăție. D. 1 an și 4 luni, apreciază că a trecut deja o durată destul de lungă și nu există nici un motiv prin care ar putea influența desfășurarea procesului. Toți martorii au fost audiați, lipsește doar această expertiză, dar, având în vedere erorile din expertiză, diferențele în ce privește îmbrăcămintea, consideră că nu mai există nici un motiv pentru a se păstra măsura de arestare. S. aplicarea unei măsuri mai puțin restrictivă.
C U R T E A
Prin încheierea penală fără număr din 12 mai 2011 a T.ui M. s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpați prin apărător ales.
În temeiul art.3002 Cod procedură penală și art.160b Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: U. I. (CNP 1., fiul lui N. și V., născut la data de (...) în localitatea B. M., județul M., domiciliat în B. M., B-dul T. nr.14/22, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și L. M. (posesor al cărții de identitate seria AN nr.7542968, fiul lui G. și G.-A., născut la data de (...) în Nuoro, Italia, domiciliat în localitatea F., str.Satta S.o nr.53, Italia, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), trimiși în judecată pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1,2 Cod penal, tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.a,c alin.21 lit.a,b și alin.3 Cod penal, uzurpare de calități oficiale prev. de art.240 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art.279 alin.1,3 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și, în consecință, s-a menținut măsura arestării preventive a acestora. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul întocmit la 16 iulie 2010 în dosarul nr.116/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost trimiși în judecată inculpații U. I. și L. M. pentru infracțiunile de lipsire de libertate prev. de art.189 alin.1,2 Cod penal, tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.a,c alin.21 lit.a,b și alin.3 Cod penal, uzurparea de calități oficiale prev. de art. 240 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art.279 alin.1,3 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. La această instanță s-a format dosarul nr.(...), cauza fiind în prezent în faza de judecată. Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, în temeiul art.3002, 160b C., și la examinarea cererilor acestora de revocare a acestei măsuri, tribunalul a reținut următoarele: Prin încheierea penală nr.42 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile ( (...) - (...) inclusiv) în baza art. 148 lit.f C., măsura fiind prelungită ulterior de mai multe ori și apoi menținută de Tribunalul București și respectiv de Tribunalul Maramureș. În fapt, s-a reținut în considerentele încheierii penale mai sus menționate faptul că, în cauză există indicii temeinice în sensul că în data de (...), utilizând două autoturisme de teren marca Mitsubishi și Suzuki Vitara sustrase din municipiul B. M. și respectiv municipiul Dej, județul C., precum și două autoturisme marca Fiat, de asemenea sustrase, împreună cu alte 4 persoane toți mascați, cu cagule, folosind uniforme tip combinezon negru caracteristice lucrătorilor de la D., având și inscripții pe uniforme „., având arme automate tip „Kalașnikov"; sau „AKM 47";, au urmărit și oprit în trafic la coborârea P. G. înspre localitatea M. la locul numit „. A. unde nu există semnale pentru telefonia mobilă autospeciala cu numărul de circulație (...), ce aparținea de SC G. C. S. S. B. P. de lucru B. M. care transporta valori (sume în lei și valută), declinându-și calitatea nereală de polițiști în control, i-au dezarmat pe doi lucrători ocupanți ai autospecialei, luându-le două pistoale marca „TT"; și muniția aferentă (12 cartușe/pistol) după care prin violență i-au obligat pe angajații respectivi să le predea autospeciala pe care au condus-o într-un loc retras pe V. A., iar din compartimentul tezaur au sustras 4 saci în care era suma de 3.971.000 lei și 2.000 euro după care i-au închis pe cei trei angajați în compartimentul tezaur și au părăsit locul faptei. T. a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea acestora de libertate. A., rezultă că pentru prezumata faptă legea prevede pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală). La evaluarea pericolului social pentru ordinea publică instanța are în vedere modalitatea în care se presupune că fapta a fost comisă, impactul social al unor asemenea fapte de o gravitate deosebită și care au creat în rândul societății un puternic sentiment de insecuritate. T. a apreciat că la acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpaților. M. arestării preventive a inculpaților se justifică prin existența în continuare a indiciilor temeinice în sensul articolului 143 C. De altfel, măsura apare în continuare oportună și prin prisma dispozițiilor art.136 Cod procedură penală, buna desfășurare a judecății realizându-se cu inculpații în stare de arest preventiv. Pe de altă parte, măsura preventivă luată și menținută față de inculpați, apare justificată și prin prisma jurisprudenței C., Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei. De altfel, așa cum a statuat Curtea E. a D. O., menținerea arestării preventive poate fi justificată într-un caz concret numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care în pofida prezumției de nevinovăție prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală. T. a reținut că toate elementele evidențiate mai sus și consacrate de jurisprudența C. se regăsesc în prezenta cauză, caracterizate de o complexitate deosebită și care necesită o cercetare judecătorească amplă, respectându-se în același timp dreptul la apărare al inculpaților, ceea ce se reflectă în probațiunea administrată la cererea acestora. În consecință, tribunalulapreciază că măsura arestării preventive apare ca fiind justificată în continuare. Având în vedere că în acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat și anterior, măsura se justifică și prin scopul prevăzut la art.136 Cod procedură penală, tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpaților. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs verbal, cu ocazia pronunțării,inculpații U. I. și L. M. În ședința publică din data de 25 mai 2011, prin apărător din oficiu, inculpatul U. I. a solicitat admiterea recursului, învederând instanței că deși în dosarul cauzei nu au apărut elemente noi asupra stării de fapt, potrivit practicii C., simpla trecere a timpului poate fi un element de noutate care raportat la perioada scursă de timp de la data săvârșirii faptei, să conducă la împlinirea unui termen rezonabil al duratei arestului preventiv, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Tot C. E. a D. O., face vorbire de judecarea procesului într-un termen rezonabil sau de posibilitatea de a beneficia de alte măsuri mai puțin restrictive de libertate, precum obligația de a nu părăsi țara sau localitatea. I. de fond a făcut trimitere doar la gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpați, pe care a justificat-o parțial, iar probațiunea administrată până în prezent dă naștere la dubii de vinovăție și răstoarnă acea presupunere rezonabilă că inculpații ar fi fost cei care au săvârșit infracțiunea. Probațiune testimonială este contradictorie în ce privește culoarea îmbrăcămintei inculpaților, numărul de participanți, existența sau folosirea de arme. C. patru pericole de care face vorbire C., respectiv să se sustragă, să săvârșească alte infracțiuni, să influențeze vreun martor sau să fie supus oprobriului public nu sunt îndeplinite, sarcina probei revenind acuzării. O ultimă critică este motivarea identică sau cel puțin lapidară în ce privește art.143 C. Inculpatul L. M., prin apărător din oficiu a solicitat admiterea recursului, urmând a se constata că măsura arestului nu se mai impune, cerând punerea în libertate a inculpatului, iar, în subsidiar, în cazul în care se consideră că se impune o măsură mai puțin restrictivă, să se dispună măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a arătat că încă de la începutul luării măsurii arestării preventive s-a susținut că aceasta este legală și temeinică în sensul îndeplinirii condițiilor prev.de art.143 C. La momentul de față cerința și condițiile prev.de art.143 C., nu mai sunt îndeplinite în sensul că indiciile temeinice existente s-au schimbat într-un mod care trebuie să profite inculpatului. Din probele administrate până în prezent în cauză, se poate trage concluzia nevinovăției inculpatului sau a existenței unor dubii, cu referire la constatarea științifică care este ambiguă și mai ales la declarațiile celor care au fost victimele agresiunii, care indică o cu totul altă vestimentație și colorit al îmbrăcămintei inculpaților, care nu corespunde planșelor foto existente la dosar și din care se poate trage concluzia că nu cei doi sunt autorii infracțiunii. Probațiunea este aproape finalizată în cauză și toate probele duc la formarea unei convingeri a nevinovăției inculpaților. I. în motivarea încheierii atacate a reținut existența art.148 lit.f C., și art.136 C., în sensul că buna desfășurare a procesului penal sau a judecății se realizează doar cu inculpatul aflat în stare de arest, dar nu vede cum ar putea inculpatul împiedica în vreun fel desfășurarea în bune condiții a procesului penal, pentru că nu există datecă inculpații ar putea influența desfășurarea acestui proces. Martorii au fost audiați, motiv pentru care consideră că buna desfășurare a procesului penal ar putea avea loc și cu inculpații în stare de libertate. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauei, conform art.38514 C.pr.peală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. A., se constată că inculpații recurenți U. I. și L. M. sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1,2 C., tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.a, c alin.21 lit.a, b și alin.3 C., uzurpare de calități oficiale prev. de art.240 C. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art.279 alin.1,3 lit.a C., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.. Acuzațiile aduse inculpaților U. I. și L. M. constau în aceea că în data de (...), utilizând două autoturisme de teren marca Mitsubishi și Suzuki Vitara, posibil sustrase din municipiul B. M. și respectiv municipiul Dej, județul C., precum și două autoturisme marca Fiat, de asemenea posibil sustrase, împreună cu alte 4 persoane toți mascați, cu cagule, folosind uniforme tip combinezon negru caracteristice lucrătorilor de la D., având și inscripții pe uniforme „., având arme automate tip „Kalașnikov"; sau „AKM 47";, ar fi urmărit și oprit în trafic la coborârea P. G. înspre localitatea M. la locul numit „. A. unde nu există semnale pentru telefonia mobilă autospeciala cu numărul de circulație (...), ce aparținea de SC G. C. S. S. B. P. de lucru B. M. care transporta valori (sume în lei și valută), declinându-și calitatea nereală de polițiști în control, i-ar fi dezarmat pe doi lucrători ocupanți ai autospecialei, luându-le două pistoale marca „TT"; și muniția aferentă (12 cartușe/pistol) după care prin violență i-ar fi obligat pe angajații respectivi să le predea autospeciala pe care ar fi condus-o într-un loc retras pe V. A., iar din compartimentul tezaur ar fi sustras 4 saci în care era suma de 3.971.000 lei și 2.000 euro după care i-ar fi închis pe cei trei angajați în compartimentul tezaur și ar fi părăsit locul faptei. În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații recurenți sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, după cu reiese din procesele-verbal de cercetare la fața locului f.22-28, 52-53 vol.I dosar u.p., planșa foto cu aspecte de la fața locului f.29-51, 54-62, declarații parte vătămată, procese-verbale de cercetare la fața locului, dovezi de restituire în cazul sustragerii autoturismelor numiților P. C., T. C., B. L. V., O. M., C. L. M. f.67-75, 76-91, 92-102, 108-116,117-131, declarațiile părților vătămte S. A. (f.2-22 vol.II dosar u.p., f.227-228 dosar fond), G. F.n (f.47-71dosar u.p., f.225-226 dosar fond), C. C. C. (f.90-109 dosar u.p, f.229-230 dosar fond), dovezi de predare obiecte către SC G 4 S C. S. S. f.189-190, declarații de învinuit și de inculpat U. I. f.10-23 vol.III, proces-verbal de recoltare probe ADN U. I. f.26, declarații de învinuit și de inculpat L. M. f.27-45 vol.III, proces-verbal de recoltare probe ADN L. M. f.47-49, proces verbal de depistare și raport privind depistarea inculpaților U. și L. f.50-53, planșă fotografică referitoare la cercetarea autoturismului cu nr.(...) f.59-64, procese verbale de percheziție corporală f.65-66, raport de constatare tehnico- științifică nr.3. al IGPR I. de C. f.17-23 vol.IV, raport de constatare tehnico- științifică nr.3. f.26-35, raport de constatare tehnico-științifică nr.1067398 al I.ui pentru Tehnologii Avansate f.36-48, raport de expertiză tehnico-științifică nr.3. f.51-57, raport de expertiză tehnico-științifică nr.3. f.60-66, raport tehnicnr.1067323 al I.ui pentru Tehnologii Avansate f.67-76, raport de constatare tehnico-științifică nr.3. f.80-89, raport de constatare tehnico-științifică nr.4. f.92-98, raport de constatare tehnico-științifică nr.438631/2010 f.101-105, raport de constatare tehnico-științifică nr.438675/2010 f.109-117, procese verbale de recoltare probe biologice de la inculpații U. și L. f.121-122, raport de constatare tehnico-științifică nr.439095/2010 f.123-127, procese verbale de efectuare percheziții și acte anexă f.49-171 vol.IV u.p., declarații martori P. F. (f.145 u.p., f.371-372 vol.I dosar fond), P. R. G. (f.146-151 dosar up, f.271-272 dosar fond), T. A. C. (f.158-160 dosar u.p., f.365 vol.I dosar fond), Laza G. (f.165-166 u.p., f-102 vol.II dosar fond), Șofineț I. (f.171-173 u.p., f.369 vol.I dosar fond), Arba I. (f.174 vol.IV, 1-3 vol.V, u.p., f.370 vol.I dosar fond) Hotea I. (f.4-6 u.p., f.366 vol.I dosar fond) Lumei Florin C. (f.7-10 u.p., f.350 vol.I dosar fond în care se arată că martorul este plecat din țară și i se poate lua în considerare declarația dată în cursul urmăririi penale) Șerban I. (f.24-26 u.p., f.375 vol.I dosar fond) Șerban D. (f.27-30 u.p., f.103 vol.II dosar fond) P. V. B., (f.37-40 u.p., f.104 vol.II dosar fond) Șimonca N. (f.41 u.p., f.105 vol.II dosar fond) Batin Ș. (f.42 u.p., f.107 vol.II dosar fond) Batin Antonela A. (f.43 u.p., f.108 vol.II dosar fond) Cerneștean Octavia M. (f.44-46 u.p., f.109 vol.II dosar fond) M.a M. (f.47-48 u.p.), Șteopei V. (f.49 u.p.), Săvianu M.el (f.50-52 u.p., f.110 vol.II dosar fond) Lăpuște D. Gigel (f.53-55 u.p., f.112 vol.II dosar fond) Boitor M. V. (f.56-58 u.p., f.202 vol.II dosar fond) Scarlat M. (f.59 u.p., f.204 vol.II dosar fond) V. Călin (f.70-76 u.p., f.202 vol.II dosar fond) Ursan Bobi (f.77- 85 u.p., f.205 vol.II dosar fond) Marcoșan V. (f.86-89 u.p., f.207 vol.II dosar fond) Miclean George (f.99-106 u.p., f.208 vol.II dosar fond), Chepeneag Cernea M., traducător autorizat de limba italiană (f.368 vol.I dosar fond), Temian M. Ilona (f.368 vol.I dosar fond), C. G. M. (f.209 vol.I dosar fond), M. P. (f.210-211 vol.I dosar fond), C. E. (f.212 vol.I dosar fond), Gherghel A. Florin (f.374 vol.I dosar fond), Rișco G. (f.290 vol.II dosar fond), C. S. L. (f.291 vol.II dosar fond), Coza Ana (f.361 vol.II dosar fond). Măsura arestării preventive a inculpaților recurenți a fost luată la data de 27 ianuarie 2010 prin încheierea penală nr.42/2010 a T.ui M., dosar nr.(...), ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f C.pr.penală cu privire la ambii inculpați, respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora erau suspectați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică raportat la pericolul social deosebit de ridicat al faptelor și la modalitatea de comitere a acestora. Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva C. ( cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite. Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii. Din această ultimă perspectivă curtea constată că autoritățile au depus diligențe deosebite în derularea procedurii, de la luarea măsurii arestării preventive - (...) și până în prezent fiind finalizată urmărirea penală și dispusă trimiterea în judecată a inculpaților recurenți, fiind derulată cercetarea judecătorească, fiind administrată întreaga probațiune testimonială, cauzafiind amânată în vederea transmiterii de către IML M. M. B. a raportului de expertiză de stabilire ADN, probă încuviințată la cererea inculpaților. Se constată că întârzierea în transmiterea raportului de expertiză se datorează conduitei inculpaților, care deși au solicitat administrarea acestei probe, nu au înțeles să suporte costul acesteia, cu toate că nu există dovada că nu dispun de mijloacele financiare necesare, iar cheltuielile pentru angajarea unui apărător ales le-au efectuat. În această situație la data de (...) instanța a stabilit a fi avansate din fondurile M.ui Justiției sumele necesare plății raportului de expertiză, cauza fiind amânată pentru a se efectua plata și a fi transmis raportul de expertiză, care este finalizat din luna aprilie 2011 (f.359 vol.II fond). Arestarea preventivă a inculpaților recurenți nu a atins o durata rezonabilă raportat la complexitatea cauzei, la numărul și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora. Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților recurenți subzistă și impun privarea lor de libertate în continuare, măsura fiind oportună și prin prisma dispozițiilor art.136 C.pr.penală, buna desfășurare a judecății în cazul de față realizându- se cu inculpații în stare de arest. Legea prevede pedeapsă închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele de comiterea cărora sunt suspectați inculpații recurenți, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea în care se presupune că au fost comise faptele, impactul social al unor asemenea fapte de o gravitate deosebită și care au creat în rândul societății un puternic sentiment de insecuritate. Continuă să fie incident riscul crescut de comiterea a unor noi fapte penale de către inculpații recurenți, aspect de natură a tulbura ordinea publică, având în vedere faptul că nici până la momentul actual nu s-a făcut dovada că inculpații recurenți realizează sau au realizat venituri licite. Din fișa de cazier judiciar (f.1 volum VI dosar urmărire penală), inculpatul U. I. a suferit o condamnare de 1 an și 6 luni închisoare pentru tentativă de furt înarmat și o condamnare de 2 ani și 9 luni închisoare pentru furt cu mână înarmată, aspecte comunicate de Interpol. Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpați o atitudine de negare a faptelor de care sunt acuzați, de antecedentele penale ale inculpatului U. I., de lipsa unor surse licite de venituri pentru acesta, de împrejurarea că inculpatul L. M. nu are interese legitime în R. și nici nu a dovedit că are posibilitatea de a realiza venituri licite, curtea constată că nu există garanții în privința faptului că lăsați în libertate inculpații nu ar comitere noi fapte penale, modul în care se pare că au fost comise faptele, lipsa de resurse materiale licite și lipsa unui interes legitim în R. a inculpatului L. M., permițând să se întrevadă riscul menționat, precum și riscul de a se sustrage de la judecată ori de la executarea eventuale pedepse, destul de aspre, pe care o riscă în situația în care vor fi găsiți vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Până la momentul de față concluziile expertizelor efectuate în cauză nu au fost infirmate de contraexpertize, astfel că datele furnizate de acestea sunt considerate valabile. Mai mult, în fața instanței martora P. F. l-a recunoscut pe inculpatul L. M. ca fiind una din cele trei persoane pe care le-a văzut cu o zi înainte de agăsi hainele corpuri delicte, în apropierea casei sale, coborând și urcând în mod repetat dintr-o dubiță de culoare deschisă, la o distanță de circa 50 de metri de locul în care se afla martora. Aceste aspecte relatate de martoră la filele 372-373 din vol.I al dosarului de fond reprezintă elemente de noutate față de cele declarate de aceeași martoră în cursul urmării penale, când depoziția s-a axat pe descoperirea de către martoră a sacului cu hainele corpuri delicte într-o râpă din apropierea drumului forestier Limpedea, unde își plimba câinele, martora nefiind întrebată dacă ar putea identifica vreo persoană din prezenta cauză. Totodată aceste aspecte sunt de natură a-l pune pe inculpatul L. M. în legătură cu hainele pe care s-au găsit urmele analizate în expertiza genetică aflată la dosar. Traducerea convorbirilor interceptate dintre inculpați nu este proba esențială în cauză, în cauză a fost realizată o nouă traducere, iar dacă prima traducere a fost sau nu viciată urmează a se stabili de către instanța de fond. Fără a intra într-o analiză detaliată a declarațiilor date de martorii propuși de inculpatul L. M., respectiv C. G. M., M. P. și C. E., curtea reține că acești martori s-au deplasat în R. împreună cu fratele inculpatului, care a suportat costul transportului și al cazării lor, fratele inculpatului s-a cazat împreună cu martorii și a venit împreună cu aceștia la instanță, aspecte de natură a ridica semne de întrebare cu privire la sinceritatea și obiectivitatea martorilor. Pentru toate considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondate recursurile declarate de inculpații U. I., fiul lui N. și V. născut la (...) în B. M., jud.M. și L. M., fiul lui G. și G.-A., născut la (...) în Nuoro, Italia, ambii aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 12 mai 2011 a T.ui M.. În baza art.189 C.pr.penală se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 100 lei - onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției. În baza art.189 C.pr.penală art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 raportat la art.1 alin.1 lit.a din Ordinul nr.772/C/(...) al M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, se va stabili onorariu pentru interpret de limba italiană Cocan C. E., suma de 138,90 lei (pentru 3 ore de traducere la tariful de 23,15 lei/oră + spor de 1. pentru traducere simultană,) sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției. În baza art.92 alin.2 C.pr.penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului, cheltuieli judiciare în sumă de câte 300 lei, fiecare. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații U. I., fiul lui N. și V., născut la (...) și L. M., fiul lui G. și G.-A., născut la (...), ambii aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 12 mai 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 100 lei - onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției. În baza art.189 C.proc.pen., art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 raportat la art.1 alin.1 lit.a din Ordinul nr.772/C/(...) al M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, stabilește onorariu pentru interpret de limba italiană Cocan C. E., suma de 138,90 lei (pentru 3 ore de traducere la tariful de 23,15 lei/oră + spor de 1. pentru traducere simultană,) sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției. Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului, cheltuieli judiciare în sumă de câte 300 lei fiecare. Definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., L. M. ANA C. M. R. M. B. Red.L.M./C.A.N. 4 ex./(...) Jud.fond: C.A.
| ← Decizia penală nr. 930/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
