Decizia penală nr. 881/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. P.Ă NR. 881/R/2011
Ședința publică din 30 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. C. M.-judecător JUDECĂTORI : A. D. L.
M. Ș.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. DE PE L.
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 321 din 24 martie
2011 pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., privind pe inculpatul S. A., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr %0 alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată. La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat C. A.-M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Apărătorul inculpatului depune referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia. Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului. Reprezentantul parchetului solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri princare să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru analizarea pe fond a problemei de netemeiniciei hotărârii atacate, respectiv administrarea de probe în cauză. În subsidiar, solicită a se interveni de către instanța de recurs asupra dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului redus al pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond nerespectând dispozițiile art. 72 Cod penal referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor. Aceste dispoziții sunt obligatorii iar nu facultative, aplicarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei impunându-se ca fiind una din modalitățile specifice de asigurare a scopului procesului penal, astfel cum este acesta definit în textul art. 1 Cod procedură penală. Gradul ridicat de pericol social rezultă și din atitudinea inculpatului față de fapta săvârșită, respectiv cu privire la cantitatea de alcool consumată, iar pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o poziție oscilantă, dând mai multe declarații contradictorii cu privire la consumul de alcool declarat. Se mai arată de către reprezentantul parchetului că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 lit.a și c Cod penal, respectiv faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că a recunoscut comiterea faptei în fața instanței, aceste împrejurări fiind fără relevanță în raport cu fapta săvârșită și cu atitudinea inculpatului. În final, se mai arată că, întrucât accidentele rutiere soldate cu vătămarea corporală sau chiar decesul persoanelor implicate sunt, de asemenea, tot mai numeroase, considerându-se că o modalitate mai eficientă de reducere a fenomenului infracțional ar fi sancționarea cu o mai mare severitate a acestor fapte. Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată în continuare de către apărătorul inculpatului că un mijloc de probă esențial este fișa de examinare clinică în care se menționează la momentul recoltării că inculpatul avea vorbirea clară, comportare ordonată, atenția concentrată, judecata coerentă, nu a prezentat niciunul din simptomele care se repercutează negativ asupra conduitei unei persoane în trafic, nici măcar prezenta halenei alcoolice nu s-a putut aprecia. Se apreciază că, la momentul săvârșirii infracțiunii dată fiind starea biopsihică a inculpatului având în vedere cele consemnate de medici, nu exista posibilitatea să se stabilească că are o alcoolemie mai mare de 0,80 %0 situație în care intervine înlăturarea răspunderii penale. Dată fiind împrejurarea de fapt și circumstanțele personale ale inculpatului, s-a apreciat că infracțiunea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni raportat la starea sa psihică, la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul nu prezenta deficiențe comportamentale care să ducă la existența gradului de pericol social. Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției. Inculpatul S. A. având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat în cauză de parchet. C U R T E A : Prin sentința penală nr. 321 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost condamnat inculpatul S. A., fiul lui J. I. și N., născut la data de (...), în mun. C. N., jud. C., are domiciliul în C.-N., A. C., nr.17, ap.21, jud. C., are cetățenie română, studii medii, necăsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, controlor bilete RATUC, fără antecedente penale, posesor al C.I. seria KX nr.5., CNP 1. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, prev. de art 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată cu aplic art 74 lit a si c C. penal rap. la art 76 lit d C. penal la o pedeapsa de: 3 luni închisoare In temeiul art. 71 alin 2 C. penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C. penal ca si pedepse accesorii pe durata stabilita in art. 71 alin 2 C. penal. In temeiul art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 3 luni stabilit conform art.82 C., iar in baza art.71 alin.5 C. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii. In baza art.359 C.proc.penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor. In temeiul art 191 alin 1 C. proc. penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 800 lei, iar conform art.189 C.proc.penală onorariul av. oficiu în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ d-lui av. F. L.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis în dosar nr. 7975/P/2009 la data de (...) și înregistrat pe rolul J. C. N. sub nr. de mai sus la data de (...), inculpatul S. A., fiul lui J. I. și N., născut la data de (...), în mun. C. N., jud. C., are domiciliul în C. N., A. C., nr.17, ap.21, jud. C., are cetățenie română, studii medii, necăsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, controlor bilete RATUC, fără antecedente penale, posesor al C.I. seria KX nr. 5., CNP 1., a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, prev. de art 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. Sub aspectul învinuirii se reține pe scurt in actul de sesizare al instanței aceea că inculpatul în data de (...) a condus pe drumul public, în speță str. R. și apoi pe P. din mun. C.-N. autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare (...), aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, conform testării toxicologice cu o îmbibație de alcool pur în sânge de peste 0, 8 grame la mie (1,00 g/‰ -0,90 g/‰), Pe parcursul derulării procesului penal, inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră însă in fata instanței a cooperat, recunoscând fapta reținută în actul de sesizare al instanței arătând detaliile comiterii acesteia si a regretat fapta comisă. Cu toate acestea, deși i s-au adus la cunoștința dispozițiile art 320 indice 1 C. proc. P.a inculpatul nu a solicitat ca judecata sa se facă aplicând aceste dispoziții, ci a dorit aplicarea dispozițiilor de drept comun. Analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu dispozițiile legale în materie, instanța de fond a reținut următoarele: IN FAPT Din procesul verbal de constatare reiese că la data de (...) , în jurul orei 02.00, organele de politie au observat un autoturism marca VW de culoare neagră cu nr. de înmatriculare (...), care a efectuat virajul la stânga, de pe strada R. pe strada P. din mun. C. N., în direcția străzii Islazului. Având în vedere că organele de politie aveau informații despre faptul că persoana de la volanul acestui autoturism se află sub influenta băuturilor alcoolice, acestea au oprit regulamentar autovehiculul si au trecut la identificarea persoanelor din habitaclu. La comenzile autoturismului mai sus precizat a fost identificat numitul S. A., iar pe locul din dreapta fată se afla proprietarul autovehiculului oprit în trafic, numitul U. C. U., având în vedere faptul că persoana ce se afla la volanul autoturismului VW emana miros specific consumului de alcool, inculpatului i s-a solicitat acordul pentru testarea lui cu aparatul etilotest, în vederea stabilirii concentrației de alcool pur în aerul expirat, rezultatul testului astfel efectuat indicând o valoare de 0,42 mg/l alcool pur în aerul expirat (f.15). Avându-se în vedere acest rezultat, inculpatul a fost condus la C. UPU 1, pentru recoltarea probelor biologice, în baza art. 88 alin. 6 din OUG 195/2002 R. În urma recoltării probelor biologice, conform buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.6158/IX/a/2314 din (...) rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,00 g/‰ în urma analizei probei recoltate la ora 0. și de 0, 90 g/‰ în urma analizei probei recoltate la ora 0.. În buletinul de examinare clinică nr.00576415 inculpatul recunoaște cantitatea de 6 X 500 ml de bere (3000 ml) ca fiind cantitatea de băutură alcoolică consumată în intervalul orar 19:00 a zilei de (...) la ora 0. a zilei de (...) cu aport alimentar anterior. Pe parcursul actelor premergătoare și a urmăririi penale, inculpatul a avut declarații contradictorii în ceea ce privește consumul său de alcool. În fata organelor de politie, inculpatul a reiterat cele arătate în fata organelor de constatare si a medicilor si anume că în intervalul orar mai sus precizat, a consumat la o terasă de pe strada H. din cartierul M., un număr de 6 beri a câte 500 ml bere cu alcool, într-un interval mare de timp, după care împreună cu numitul U. C., utilizând autoturismul acestuia s-au plimbat pe drumurile publice, el fiind persoana ce a condus respectivul autovehicul până în momentul în care a fost oprit de organele de politie. În declarația sa de învinuit, dată la data de (...), S. A., arată, spre deosebire de primele sale declarații, un fapt pe care nu îl menționase până la acea dată, deși fusese întrebat în mod expres despre consumul exact de alcool avut in acea noapte. Astfel acesta declară că în acea noapte între orele 0.-01:40 a consumat aproximativ 250 ml whisky, pe parcursul a 10-15 minute, de unul singur, fără a putea indica vreo persoană care să-l fi văzut, deși pe parcursul a 7 ore a stat la masă si băut alcool împreună cu mai mulți cunoscuți. Învinuitul a mai arătat că proprietarul autovehiculului pe care l-a condus, adică U. C., nu l-a văzut pe când a consumat băuturi alcoolice, fiind ieșit în acel moment afară din local. În plus învinuitul arată, tot în mod diferit fată de primele declarații, că la acea oră, înainte să consume whisky (deci după ce a consumat bere), a mâncat un grătar cu salată verde. În mod similar nimeni nu l-a văzut să consume această mâncare si evident nu a fost realizată de localul unde se afla ci a fost adusă în regim de taxi, lucru neprobat în prezentul dosar. În același lanț al declarațiilor oscilante, inculpatul, la data de (...), revine asupra declarațiilor sale. A arătat instanța, mai întâi că, deși în declarația din data de (...) inculpatul a precizat că a consumat mâncare, cum în mod obișnuit o face în acele ipostaze, apoi în data de (...) arată că nu frecventează acel loc, necunoscând persoanele ce se aflau cu el la meci timp de 7 ore la aceiași masă. Astfel el spune că, totuși există o șansă ca cineva să-l fi văzut că a consumat băuturi alcoolice, însă nu poate preciza cine, din motivele mai sus indicat. U., inculpatul și-a amintit un lucru interesant. Astfel acesta a arătat că proprietarul autovehiculului marca VW pe care l-a condus pe drumul public, la ora 0. a venitla el si împreună au comandat si consumat două rânduri de whisky, de data aceasta cu cola, în pahare de 250 ml. A. evidentă si variația cantității de alcool în această declarație, raportat la combinația acestuia cu sucul răcoritor. În această situație creată, lămuririle numitului U. C. erau necesare. Acesta a declarat, având în vedere că el era persoana ce a dispus în mod legal de respectivul autovehicul la acea dată că nu l-a întâlnit pe inculpatul S. A. pe terasa barului Coco Bar ci doar în apropierea mașinii sale, unde s-au si înțeles ca S. A. să conducă mașina. U., inculpatul S. A. a continuat șirul declarațiilor contradictorii propunându-l ca martor pe C. F. A., martor cu care nu s-a putut înțelege astfel că, acesta de pe urmă a declarat că deși a fost sfătuit de U. C. să declare că el a băut împreună cu cei doi pe terasa barului Coco Bar la acea dată, martorul nu si- a însușit cererea si a declarat că nu se afla la acea dată pe terasa barului mai sus indicat. Legat de acestea, U. C. a declarat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală că, a aflat de la martorul C. F., că inculpatul S. A. l-a căutat pe martor la locul de muncă rugându-l să declare în mod mincinos că i-a văzut pe cei doi cum consumau băuturi alcoolice împreună pe terasă. Pe cale de consecință, la solicitarea inculpatului, în lumina ultimelor declarații ale acestuia, pe parcursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale toxicologice de calcul retroactiv a alcoolemiei, pentru două variante de consum de alcool, stabilindu-se astfel că la ora evenimentului rutier inculpatul S. A. putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g/‰ cu o valoare teoretică apropiată de 0,90 g/‰ (f.20). A doua variantă a raportului de expertiză medico-legală (f.48), realizat în lumina ultimei declarații a inculpatului, cea neprobată în nici un fel, ajunge la concluzia că inculpatul avea o alcoolemie teoretică posibilă de 0,45 g/‰, la ora conducerii acestuia pe drumurile publice. După cum se poate observa calculul retroactiv al alcoolemiei s-a efectuat strict pe depozițiile oscilante ale inculpatului , depoziții care nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Trecând peste această situație, judecătoria a apreciat că pentru a lipsi de relevanță rezultatul alcoolemiei, singura probă științifică certă din dosar, inculpatul a recurs la o apărare ce a devenit o practică a ultimilor ani, respectiv a încercat să dovedească consumul unei cantități de alcool, de concentrație ridicată, într-un interval foarte scurt de timp, cât mai aproape de momentul depistării în trafic. În consecință, inculpatul a înțeles să declare că a consumat în aproximativ 10 minute cantitatea de 250 ml de whisky, înainte de a fi depistat de organele de politie. S. inculpatului au fost apreciat ca fiind neverosimile, iar comportamentul descris unul absurd, fiind greu de crezut că o persoană, după ce pe parcursul a 7 ore a consumat numai bere, împreună cu mai multi cunoscuți în timp ce viziona un meci de fotbal, la plecare a consumat în 10 minute 250 ml tărie (whisky) de unul singur fără să fie văzut de cineva. Mai mult,a apreciat judecătoria, aceste declarații nu sunt sustinute de nici un alt mijloc de probă, fiind simple apărări subiective. Lipsa de sinceritate a inculpatului s-a apreciat că este relevată de împrejurarea că în prima fază a cercetărilor, acesta a declarat de fiecare dată când a fost audiat o altă variantă de consum de alcool si de situația creată pe parcursul urmăririi penale mai sus prezentată. Raportat la această situație, în practica judiciară a instanțelor din România, s-a statuat că apărările fundamentate doar pe parametrii subiectivi si oscilantiprezentați de inculpat nu pot fi luat în considerare dacă nu se coroborează cu alte probe (C.A. Suceava, D. penală nr. 363/(...); C.A. C. D. penală nr. 267/R din (...)). Față de probele și mijloacele de probă anterior prezentate și de faptul că raportul de expertiză medico legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei, prezintă valori teoretice, fundamentate doar pe parametrii subiectivi prezentați de inculpat, care după cum s-a arătat a adoptat o poziție oscilantă și nesinceră pe parcursul urmăririi penale, în baza art. 63 C.p.p., au fost avute în vedere de către instanță doar acele valori ale alcoolemiei constatate în noaptea de (...). Într-o speță similară a decis în acest sens și I.C.C.J. prin D. penală nr.403 din (...). Fapta și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: declaratii inculpat S. A. (f.28-30, 31-32); declaratii U. C. S. (f.25-26, 47- 48);proces verbal de confruntare (f.36-37); declarațiile martor C. F. A. (filele 40- 41); alcool-test printer (f.15); proces-verbal de constatare(filele 14); buletin de analiză toxicologică (fila 16); raport de expertiză medico-legală toxicologică de calcul retroactiv a alcoolemiei (f.19-20, 20-21); IN DREPT Fapta inculpatului S. A., care în data de (...) a condus pe drumul public, în speță str. R. și apoi pe P. din mun. C. N. autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare (...), aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, conform testării toxicologice cu o îmbibație de alcool pur în sânge de peste 0, 8 grame la mie (1,00 g/‰ -0,90 g/‰), punând astfel in pericol siguranța traficului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. Prima instanță a reținut că acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Acest pericol este inseparabil de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta. Este vorba de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele in care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri. Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit, el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale. Momentul producerii rezultatului, care survine atunci când deplasarea autovehiculului poate fi caracterizată ca o „. pe drumul public, coincide cu momentul consumativ al infracțiunii. Nu este necesar, în același timp, să se stabilească imbibatia alcoolica peste limita legala, sau aceasta stare să fi influențat efectiv producerea rezultatului infracțional, fiind suficient doar, să se dovedeasca existența acestora, lucru statuat de T. J. T., prin dec. pen. nr.381/1970. Sub aspectul elementului material pentru existența infracțiunii prevăzută la art.87 al. (1) din OUG 195/2002, republicată, este necesar ca subiectul activ să conducă autovehiculul pe drumurile publice, așa cum este str. R. și str. P. din mun. C. N. și acesta în momentul conducerii, să se afle într-o anumită stare prevăzută de lege. Prin îmbibație alcoolică sau alcolemie se înțelege gradul deconcentrare a alcoolului din corpul uman, exprimat în grame la litru de alcool pur în sange. Ea ajunge la valoarea maxima la 30 minute pana la 2 ore, adică după absorbția totală. De la pragul maxim scade apoi regresiv și continuu prin degradarea metabolică a alcoolului, care are loc cu o viteza constanta de 0,15 g/h (ora). Incidenta prevederilor art. 51 alin. (1) C. pen. referitoare la eroarea de fapt invocate de inculpat - potrivit cărora nu constituie infracțiune fapta prevăzuta de legea penala, când făptuitorul, in momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existenta unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei - este exclusa in caz de îndoiala, de cunoaștere nesigura, deoarece in acest caz făptuitorul accepta posibilitatea producerii { H. "http://www.euroavocatura.." | faptei} si, deci, fapta este savarsita cu { H. "http://www.euroavocatura.." | indirecta. Prin urmare, fapta de a consuma alcool după care a condus pe drumurile publice autoturismul in contextul in care inculpatul a apreciat ca simturile sale nu ii sunt alterate ca a consumat o cantitate de alcool ce nu a dus la o alcoolemie peste limita legala nu este savarsita in conditiile erorii de fapt, daca inculpatul a consumat alcool apoi a condus pe drumurile publice autoturismul, întrucât cunoașterea nesigura a concentrației de alcool in sânge nu echivalează lipsa caracterului penal al faptei consumul de băuturi alcoolice implica acceptarea de către { H. "http://www.euroavocatura.." |} inculpat a posibilității de a avea o alcoolemie peste limita legala Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o imbibatie alcoolica de 1.00 gr%o, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea ca legea a stabilit ca a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de 0,80 gr%o constituie infractiune iar pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal si efectiv. astfel încât a considera ca o astfel de fapta ori alcoolemia este lipsita de pericolul social al unei infracțiuni ar însemna a scoate din sfera penalului ce însăși legea stabilește ca infracțiune. Alcoolemia de1.00 gr%o desi este suficienta prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretata printr-un context mai larg, astfel încât fapta inculpatului este cu atât mai grava cu cat a condus autovehiculul in condițiile unor procese mentale si a unor reflexe fizice alterate intr-o stare virtual periculoasa prin ea însăși, consecințele ce puteau fi produse dacă nu urmărite, în orice caz prevăzute si asumate de inculpat, dau măsura pericolului social extrem de ridicat al faptei si nu sunt incidente dispozitiile art 18 indice 1 C. penal nu se poate spune ca fapta este lipsita de pericolul social al unei infractiunii. Judecând în aceste limite, instanta de fond a apreciat ca aplicarea unei pedepse de 3 luni închisoare este în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive si reeducative ale legii penale. Conform art. 71 alin.2 C. instanta a interzis inculpatului ca si pedepse accesorii exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a II-a C. pe durata stabilita in art. 71 alin.2 C.. Ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, s-a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind întrunite condițiile prev. de art.81 C. privind durata pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale și avertismentul ce-l constituie pentru inculpat aplicarea unei pedepse. Termenul de încercare s-a stabilit pe durata a 2 ani si 3 luni conform art.82 C. și a suspendatexecutarea pedepselor accesorii în temeiul art.71 alin.5 C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. In baza art.359 C.proc.penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor. În conformitate cu art.191 alin.1 C.proc.penală instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 800 lei, iar conform art.189 C.proc.penală onorariul av. oficiu în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ, d-lui av. F. L.. Împotriva acestei sentințe, P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA a declarat recurs, solicitând, în principal, prin concluziile orale din fața instanței derecurs admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru analizarea pe fond a problemei de netemeinicie a hotărârii atacate, respectiv administrarea de probe în cauză, în condițiile în care nu s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală. În subsidiar, s-a solicitat prin motivele scrise rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu consecința admiterii acestuia și a majorării pedepsei aplicate. Analizând actele și lucrările cauzei, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele. Potrivit dispozițiilor art. 3. C. așa cum ele au fost modificate prin L. 2., procedura simplificată se poate aplica numai în cazul în care inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și nu solicită administrarea de probe noi, doar în acest caz hotărârea de condamnare putându-se pronunța exclusiv pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale. În toate celelalte cazuri, se impune ca administrarea probatoriului să se facă în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate în fața instanței, care astfel își poate forma o opinie justă asupra vinovăției inculpatului, precum și a gradului de pericol social concret al faptei comise, , acesta urmând a se reflecta în pedeapsa finală în cadrul procesului de individualizare ce are la bază criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal. Prima instanță a reținut starea de fapt doar pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și pe baza recunoașterii oarecum parțiale a faptei de către inculpat, în sensul acesta că nu a contestat valoarea alcoolemiei (dar și-a menținut versiunea potrivit căreia ar fi consumat înainte de a se urca la volan 250 ml. de whisky și 2 beri cu alcool). Inculpatul nu a dorit ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată prevăzută de art. 3. C., aceasta presupunând că judecata trebuia să se desfășoare procedurii obișnuite, prin audierea martorilor care au avut direct sau indirect cunoștință despre eveniment (U. C. și C. F. A.). Aceasta deoarece din actele dosarului de urmărire penală reiese fără dubiu că atitudinea inculpatului a fost una extrem de oscilantă pe parcursul urmăririi penale, acesta schimbându-și nu doar declarațiile dar săvârșind în raport cu martorii acțiuni aproape de limita infracționalității (instigare la mărturie mincinoasă). Multiplele reveniri și schimbări de atitudine procesuală ale inculpatului impuneau faptul ca instanța de fond să își exercite rolul activ în vederea aflării adevărului în cauză și în final, chiar pentru a seedifica, în cazul în care se stabilea vinovăția inculpatului, asupra faptului dacă în favoarea sa pot fi sau nu reținute circumstanțe atenuante facultative. Din aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 385/6 alin. 3 C. și art.38515 pct.1 lit.c C.pr.penală Curtea va admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 321 din (...) a J. C.-N. pe care o va casa în întregime și în consecință va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca. Ultimul act procesual rămas valabil de la care judecata își va relua cursul este cel de după audierea inculpatului, iar în condițiile în care acuzarea și apărarea nu au probe de propus, instanța din oficiu va administra proba testimonială în ceea ce-i privește pe cei doi martori anterior menționați și va administra orice alte probe necesare aflării adevărului în cauză. Tot în acest context, instanța de fond va examina și oportunitatea efectuării unui referat de evaluare psihosocială a inculpatului, având în vedere că pedeapsa aplicată inițial (dacă vorbim de existența vinovăției) este una destul de redusă în raport de jurisprudența în materie în cazul acestui gen de infracțiuni și având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului în cursul urmării penale. Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru av. C. A. M. ce se va achita din FMJ. În baza art.192 alin. 3 C.pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Conform art.38515 pct.1 lit.c C.pr.penală admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 321 din (...) a J. C.-N. pe care o casează în întregime și în consecință Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru av. C. A. M. ce se va achita din FMJ. În baza art.192 alin. 3 C.pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. C. M. A. D. L. M. Ș. GREFIER, M. N. Red.A.D.L. Dact.H.C./4 ex./(...) J.fond:A.B.Birău;
| ← Decizia penală nr. 1669/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 673/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
