Decizia penală nr. 889/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 889/R/2011
Ședința publică din 30 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
M. Ș.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O.
ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații T. D. D. și
N. I. I. aflați în Arestul IPJ B.-N., împotriva încheierii penale nr. 61 din 25 mai
2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B. N., cauza având ca obiect prelungirea măsurii arestului preventiv luată de DIICOT -S. T. B.-N. față de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul T. D. în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat E. B., din cadrul Baroului de avocați B.-
N., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat I. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul N. I. I. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat M.-G. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul T. D. D. arată că își menține recursul declarat în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea acestuia în fața instanței.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului T. D. D. depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial din cauză.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul N. I. I. arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului N. I. I. depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului T. D. D. solicită în principal, admiterea recursului,casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în temeiul art. 1403 alin.7 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia. În subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, încheierea atacată este nelegală și netemeinică. Se apreciază de către apărătorul inculpatului că, perioada cât a stat în arest preventiv a fost suficientă pentru acesta, în acest timp reușind să se elucideze toate aspectele legate de suspiciunile că a săvârșit faptele pentru care este cercetat. Se mai arată că, inculpatul a adoptat o poziție sinceră, a colaborat efectiv și eficient cu organele de urmărire penală, a dat declarații ample și amănunțite ce cuprind informații precise și corecte, unele din ele necunoscute până atunci organelor de anchetă. Referitor la pericolul social concret pe care l-ar prezenta inculpatul, solicită a se constata că acesta nu este dovedit în raport cu vârsta acestuia, cu lipsa antecedentelor penale, cu faptul că este părinte și are un copil minor de întreținut, așa cum reiese din caracterizarea depusă la dosar, fiind cunoscut în comunitate ca un tânăr cuviincios, cinstit și bun, care provine dintr-o familie demnă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, solicitând a se lua în considerare că localitatea de domiciliu a inculpatului este com. Ș., care se află la o distanță destul de mare față de municipiul B., prin urmare, această măsură ar fi suficientă, întrucât în acest fel acesta ar fi aproape de familia sa și nu va mai putea frecventa locurile și persoanele ce le frecventa în B., circumstanțe în cadrul căroa a săvârșit infracțiunile legate de droguri. Apărătorul inculpatului N. I. I. solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri princare să se dispună în temeiul art. 1403 alin.7 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia. În subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală. În continuare se arată de apărătorul inculpatului că, inculpatul nu a avut o atitudine nesinceră și conform principiului in dubio pro reo nimic nu poate fi folosit în defavoarea inculpatului până în momentul când aceste prezumții nu sunt probate. Se mai solicită a se observa, că în ceea ce privește capătul de plângere, cu referire la traficul internațional de droguri, probele care sunt la dosarul cauzei nu sunt temeinice pentru această incriminare, motiv pentru care consideră că menținerea stării de arest în ceea ce-l privește pe inculpat nu se mai impune. Temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă în prezent, iar altele noi nu au mai apărut. În ceea ce privește pericolul social prevăzut de lit.f al art. 148 Cod procedură penală, care a stat la baza luării măsurii arestului preventiv, consideră că nu mai subzistă temeiurile, deși este real că în momentul în care s-a luat față de inculpat măsura arestării, au existat niște indicii, motiv pentru care s-a și luat măsura restrictivă de libertate, însă apreciază că în conformitate cu practica CEDO și a instanțelor din țară, inculpații care au săvârșit infracțiuni din această categorie sunt cercetați în stare de libertate, starea de arest preventiv fiind o stare de excepție și nu una normală. Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției. Reprezentantul parchetului solicită respingerea ambelor recursuri declarate de către inculpați ca nefondate, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiindlegală și temeinică. Se arată în continuare de către reprezentantul parchetului că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu au dispărut, și având în vedere pericolul social concret care ar rezulta în urma lăsării în libertate a celor doi inculpați. În cauză se mai arată de către reprezentantul parchetului, au fost efectuate mai multe acte de cercetare și urmărire penală, însă urmărirea penală nu a fost finalizată încă. De asemenea, au fost efectuate alte acte de cercetare, precum audierea unor învinuiți sau făptuitori, selectarea convorbirilor ce urmează a fi transcrise etc. În cauză, în perioada care urmează, se vor extinde cercetările față de inculpați, se vor audia persoane noi, se vor extinde cercetările față de alte persoane care au cumpărat droguri sau au primit prin oferire gratuită droguri de la inculpați, se vor efectua percheziții informatice în sistemele informatice ridicate, în acest sens apreciindu-se că este în interesul urmăririi penale prelungirea duratei arestării preventive. La aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică, instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a avut în vedere nu doar natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, ci și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul ei organizat, nefiind omisă nici reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că împotriva unor asemenea fapte organele judiciare nu acționează prompt și eficient, precum și riscul real că lăsați în libertate inculpații ar continua să săvârșească fapte de aceeași natură. Inculpatul T. D. D. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând acordarea unei șanse pentru reintegrarea sa în societate. Inculpatul N. I. I. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și achiesează concluziilor apărătorului său. C U R T E A : Prin Î. penală nr.61/CC din 25 mai 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr.(...) în baza disp. art. 155 și urm. Cod procedură penală s-a admis propunerea Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N., și în consecință s-a dispus prelungirea arestării preventive luată față de inculpații T. D. D., fiul lui D. și I., născut la data de (...) în N., domiciliat în comuna Ș. nr. 70 jud. B. N., CNP - 1., fără antecedente penale și N. I. I., fiul lui I. și G., născut la data de (...) în Lechința jud. B. N., domiciliat în B., str. A. M.u nr.15, sc.A, ap. 5, CNP - 1., recidivist, ambii deținuți în Arestul IPJ B. N., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 30 mai 2011, orele 1,50 și până la 28 iunie 2011, orele 1,50 în ce-l privește pe inculpatul T. D. D. și începând cu 30 mai 2011 orele 1,25 și până la 28 iunie 2011 orele 1,25 în ce-l privește pe inculpatul N. I. I. Pentru a hotărî astfel, tribunalul analizând actele și lucrările dosarului nr. 89D/P/2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., a reținut următoarele: Prin încheierea penală nr. 39/CC/ (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul cu numărul (...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților T. D. D. și N. I. I. pentru comiterea în formă continuată prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal și în concurs real prev. de art. 33 lit.a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.2 din Legea.143/2000 modificată prin O. nr.6/2010, cu aplic. art.41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 al. 2din aceeași lege, cu aplic art.41 al.2 Cod penal și respectiv pentru comiterea în formă continuată prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal și în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din L.143/2000 modificată prin O. nr.6/2010, cu aplic. art.41 al.2 C.p; introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 al. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 al. 2 din aceeași lege cu aplic art.41 al.2 C.p pentru câte 29 de zile, începând cu data de 3 aprilie 2011 orele 1,50 și până la 1 mai 2011 orele 1,50 în ce-l privește pe T. D. D. și începând cu 3 aprilie 2011 orele 1,25 și până la 1 mai 2011 orele 1,25 în ce-l privește pe N. I. I. Pentru a pronunța această încheiere s-au reținut următoarele: Prin rezoluția din data de 30 martie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții T. D.-D., N. I.-I. și B. G., persoane cercetate pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată, în ce-l privește pe T. D.-D., precum și de art. 3 alin. 2 din aceeași lege în ce-i privește pe N. I.-I. și B. G. La data de 2 aprilie 2011, prin ordonanțele emise în dosarul cu nr. 89/D/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei inculpați, aceștia fiind cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege în ce-l privește pe inculpatul T. D.-D. și, în plus, inculpații N. I.-I. și B. G. și pentru comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. 2 din aceeași lege. În esență, în sarcina inculpaților s-a reținut că începând din vara anului 2010 și până în prezent, în baza unor înțelegeri intervenite între ei sau cu alți învinuiți au procurat, au deținut fără drept, au oferit spre consum și au vândut, în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din județul B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc „ 4- metilmetcatinonă"; cunoscut și sub denumirea de sare de baie, mai multor consumatori sau colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, obținând astfel diferite sume de bani. S-a mai reținut și că, în aceeași perioadă de timp, inculpații au procurat și deținut, pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de mare risc sus menționat, pe care le-au consumat. Totodată, s-a mai reținut și că, începând cu data de 11 noiembrie 2010 și până în prezent inculpatul N. I. I. zis Cracu a efectuat mai multe deplasări în Austria și Ungaria(conform procesului verbal din 25 III 2011, întocmit de inspectorul de poliție C. V.), iar la întoarcerea în țară, în mai multe rânduri a introdus în țară diferite cantități din substanța cunoscută sub denumirea de „. de baie";conținând drogul de risc mefedronă. Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a reținut că există indicii și probe suficiente în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, în modalitatea descrisă pe larg în referatul procurorului cuprinzând propunerea de arestare preventivă și în mod succint în ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale. S-a apreciat că probele și indiciile temeinice din care rezultă săvârșirea de către inculpați a faptelor ce li s-au reținut în sarcină sunt: procesele verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesele verbale de sesizare din oficiu,procesele verbale de informare, rapoartele investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico științifică, care au relevat existența drogului de mare risc în probele obținute de colaboratorii investigatorilor sub acoperire, probe obținute de la inculpați, procesele verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpați, declarațiile martorilor L. B. S., N. E., F. P., M. D. P., B. V., B. I., F. A., C. P. T., H. T., probele administrate coroborându-se între ele. Prin prisma probațiunii administrate în cauză s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală întrucât în sarcina inculpaților se rețin infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică, instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a avut în vedere nu doar natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, ci și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul ei organizat, nefiind omisă nici reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că împotriva unor asemenea fapte organele judiciare nu acționează prompt și eficient, precum și riscul real că lăsați în libertate inculpații ar continua să săvârșească fapte de aceeași natură. S-a ținut seama și de faptul că se impune administrarea unei probațiuni complexe, din care să rezulte fără echivoc implicarea inculpaților în activitatea infracțională și corecta încadrare juridică a faptelor pentru care aceștia sunt cercetați, apreciindu-se că se impune luarea măsurii preventive dispuse și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, a zădărnicirii oricărei încercări sau posibilități din partea inculpaților de a împiedica aflarea adevărului, prin influențarea unor martori sau a altor persoane cercetate în cauză. Prin încheierea penală nr. 560/R/(...) a Curții de A. C. s-au respins recursurile declarate de inculpații T. D. D. și N. I. I. împotriva încheierii sub menționate, admițându-se recursul inculpatului B. G., în rejudecare dispunându-se respingerea propunerii de arestare preventivă luată față de acesta și luarea față de recurent a măsurii obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1. Cod procedură penală, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective a acestuia în libertate. Prin Î. penală nr. 49/CC/2011 pronunțată de T. B.-N. la 27 aprilie 2011 s-a prelungit măsura arestării preventive față de cei doi inculpați până la 30 mai 2011, iar recursurile declarate de inculpați împotriva acestei încheieri s-au respins prin Î. penală nr. 663/R/(...) a Curții de A. C. Potrivit disp. art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat inițial arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea sa de liberate. Analizând actele și lucrările dosarului nr.89D/P/2010 al DIICOT- B. T. B.-N., instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a arestării subzistă și prin trecerea unei perioade de aproximativ o lună acestea nu au dispărut. S-a constatat că la dosar există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă în ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale, precum și în referatul procurorului. De asemenea, sunt îndeplinite și în prezent, cumulativ, cerințele disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă din natura infracțiunilor comise, modul concret în care inculpații au acționat, numărul mare de acte materiale ilegale, gradul sporit de implicare al unui mare număr de persoane în activitatea infracțională. Simpla trecere a timpului, dovezile de colaborare a unora dintre inculpați cu organele de anchetă, situația familială a acestora sau caracterizările favorabile nu sunt de natură să genereze dispariția sau reducerea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive. Chiar dacă pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat datorită reacției prompte a autorităților, se poate aprecia că, printr-o punere în libertate a celor în cauză, acesta s-ar reactiva. Mai mult, probele administrate de la ultima prelungire a arestării preventive a inculpaților au evidențiat existența unor noi acte materiale cu privire la infracțiunile reținute în sarcina acestora, precum și implicarea și a altor persoane în activitatea infracțională. În plus, măsura privării de liberate se justifică pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în faza de urmărire, existând pericolul ca, odată puși în libertate, inculpații să încerce influențarea unor martori, în condițiile în care, până la acest moment unii dintre aceștia nu au fost identificați de organele de anchetă, fiind cunoscute doar poreclele sau prenumele acestora. În etapa următoare se impune efectuarea altor acte de urmărire penală, respectiv : reaudierea inculpaților cu privire la aspectele evidențiate în urma administrării altor mijloace de probă în cauză și a transcrierii convorbirilor telefonice, identificarea și audierea altor persoane cu privire la care există suspiciunea că sunt implicate în activitatea infracțională, efectuării unor percheziții informatice, transcrierea și a altor convorbiri telefonice purtate de inculpați, etc. Din perspectiva statuărilor instanței europene referitoare la rolul măsurii preventive, aspecte avute în vedere de instanță și la luarea măsurii preventive, este evident că până la acest moment, nu au fost elucidate toate aspectele legate de suspiciunile că inculpații au comis faptele penale reținute în sarcina lor. Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 155 și urm. Cod procedură penală, tribunalul a admis propunerea formulată și a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, începând cu 30 mai 2011, orele 1:50 și până la 28 iunie 2011, orele 1:50, în ce-l privește pe inculpatul T. D. D. și începând cu 30 mai 2011 orele 1:25 și până la 28 iunie 2011 orele 1:25, în ce-l privește pe inculpatul N. I. I. Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații T. D. și N. I. I. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în conformitate cu disp.art.140/3 alin.7 C.,p.p. revocarea măsurii arestului preventiv luată față de ei și punerea lor de îndată în libertate. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv cea prev.de art.145 C.p.p. măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În susținerea recursurilor promovate apărătorii inculpaților au arătat că în ceea ce privește pe inculpatul T. acesta a adoptat o poziție sinceră, colaborândefectiv și eficient cu organele de urmărire penală, furnizându-le acestora informații precise și concrete unele dintre ele necunoscute până în acest moment. Același apărător a solicitat a se avea în vedere faptul că clientul pe care-l reprezintă este o persoană tânără, este părintele unui copil minor, are o bună reprezentare în colectivitate, fiind perceput pozitiv de către comunitatea din care face parte și nu în ultimul rând este lipsit de antecedente penale. Apărătorul inculpatului N. a invocat faptul că până la acest moment organele de anchetă nu au reușit să probeze în mod convingător acuzațiile aduse clientului său, insistând în special asupra infracțiunii de trafic internațional de droguri care în opinia sa este nedovedită. S-a mai solicitat instanței de recurs să facă aplicarea principiului in dubio pro reo în ceea ce privește pe acest inculpat, și s-a mai arătat că pericolul social prev.de art.148 lit.f C.p.p. nu mai subzistă. Analizând recursurile declarate raportat la materialul probator administrat pânăîn acest moment procesual și la disp.art.3856 alin.3 C.p.p. Curtea constată că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente: Inculpatul T. D. D. este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. ambele cu aplic.art.33 lit.a constând în aceea că din vara anului 2010 și până în luna martie 2011 a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri pe raza municipiului B. și a altor localități din județul B.-N. diferite cantități din drogul de mare risc mefedronă cunoscut și sub denumirea plastică de sare de baie mai multor consumatori sau a unor colaboratori autorizați ai investigatorilor sub acoperire în schimbul unor diverse sume de bani, și în aceeași perioadă a cumpărat sau deținut pentru consum propriu în repetate rânduri diferite cantități din același drog, iar în ceea ce privește pe inculpatul N. I. I. acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 comisă în formă continuată, art.3 alin.2 din Legea 143/2000 de asemenea cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și art.4 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 toate cu aplic.art.33 lit.a și 37 lit.a din C.p. constând în aceea că începând din vara anului 2010 și până la depistarea sa de către organele de urmărire penală a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri diferite cantități de sare de baie mai multor consumatori sau unor colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire încasând diferite sume de bani, că din noiembrie 2010 și până în aprilie 2011 a efectuat mai multe deplasări în Austria și Ungaria iar la reîntoarcerea în țară a introdus diferite cantități de sare de baie și că a cumpărat și deținut pentru consum propriu cantități din același drog pe care l-a consumat. Cele prezentate mai sus sunt infracțiunile și starea de fapt pe care organele de anchetă l-au reținut până în acest moment în sarcina celor doi inculpați, la dosarul cauzei existând probe care să convingă un observator obiectiv ă lucrurile s-au petrecut de maniera descrisă de procuror. În acest sens sunt perchezițiile efectuate la locuințele inculpaților care s-au soldat cu ridicarea mai multor obiecte inclusiv a mai multor substanțe suspecte a fi droguri, constatările științifice privind substanțele ridicate, declarațiile inculpaților T. D. recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, depozițiile martorilor cu identitatea atribuită ale denunțătorilor B. V., B. I., F. A., C. P. T., H. T., precum și delcarațiile a numeroși alți martori și ale învinuiților R. A., B. M. I. și S. N. Așa cum am mai arătat și anterior aceste probe sunt apte a crea convingerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați în prezent îndosarul de urmărire penală, fiind astfel îndeplinită cerința art.143 C.p.p. ce impune ca la luarea unei măsuri preventive în primul rând să existe probe sau indicii temeinice că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală. O altă cerință a legii procedural penale române este ca să existe vreunul din cazurile prev. la art.148 din C.proc.pen. iar în cauza dedusă judecății la momentul reținerii și apoi a luării măsurii arestului preventiv a fost reținută incidența literei f a acestui text legal, respectiv că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Teza I a literei f nu comportă a fi analizată, însă în ceea ce privește teza a II-a existenței pericolului concret pentru ordinea publică instanța de fond în mod convingător a analizat existența acestei stări de pericol și necesitatea privării în continuare de libertate a inculpaților pe acest considerent. Curtea constată că pericolul concret pentru ordinea publică în cauza dedusă judecății rezidă din gravitatea deosebită a acuzațiilor formulate față de cei doi inculpați, a împrejurărilor în care au fost săvârșite presupusele acțiuni ilicite ale acestora pe o durată relativ îndelungată de timp, cu numeroase acte materiale, activitatea presupus infracțională a lor fiind stopată nu voluntar ci doar în momentul intervenției în forță a organelor judiciare. Trebuie de asemenea observat că cei doi inculpați se pare că au obținut din activitatea lor contrară legii sume de bani suficient de importante pentru a le asigura traiul de zi cu zi și că au atras în mediul infracțional un număr relativ important de persoane, peste 10 fiecare, aceștia devenind consumatori de droguri. Nu trebuie omis a se discuta impactul devastator pe care consumul în general și de mefedronă în special îl are asupra sănătății fizice și psihice a unei persoane. Studiile de specialitate au evidențiat faptul că o persoană devine foarte ușor dependentă de acest drog care este unul de sinteză și care afectează în mod grav sănătatea având un potențial letal deși nedovedit în mod explicit până în acest moment. Persoanele care ajung să consume aceste substanțe suferă de tulburări comportamentale și de tulburări ale metabolismului. Din alte cauze de acest gen care au fost aduse în fața instanțelor a reieșit că pe fondul consumului de droguri unele persoane ajungeau să nu consume alimente și să nu doarmă timp de 3-4 zile, ceea ce în mod evident nu poate avea un efect benefic asupra organismului. De asemenea nu trebuie omis faptul că autoritățile naționale au introdus această substanță în tabelul drogurilor de mare risc fiind considerată, prin efectele pe care le are asupra fizicului și psihicului consumatorilor, la fel de periculoasă ca și drogurile așa zis tradiționale cocaină și heroină. Instanța de recurs apreciază conduita sinceră de care inculpatul T. a dat dovadă până în acest moment însă apreciază că acesta nu poate fi un motiv care să ducă la diminuarea pericolului concret pentru ordinea publică de așa manieră încât să fie înlocuită sau revocată măsura arestului preventiv, În ceea ce privește pe inculpatul N. Curtea constată că acesta se află în recidivă postcondamnatorie un argument în plus pentru a îndreptățiți instanțele de judecată a aprecia că prezintă un pericol concret pentru ordinea publică deoarece o persoană care a mai avut conflicte cu organele penală, suferind chiar o condamnare în acest sens și față de care pedeapsa aplicată nu și-a atins scopul presupunându- se că a comis din noi fapte ilicite este în mod lipsit de echivoc un pericol pentru ordinea publică. Pentru aceste considerente și având în vedere că măsurile preventive se dispun în principal pentru a asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal, raportat și la stadiul procesual a prezentei cauze - faza de urmărire penală în care se administrează încă probe pentru a dovedi și a evidenția întreaga activitate presupus infracțională a inculpaților - Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate conform dispozitivului, cu consecința obligării celor doi inculpați recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații T. D. și N. I. I., ambii deținuți în Penitenciarul Bistrița împotriva încheierii penale nr. 61/CC din 25 mai 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 150 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul N. I. să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorar avocațial. Obligă pe inculpatul T. D. să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. C. M. A. D. L. M. Ș. Red.MȘ Dact.SzM/3ex./(...) GREFIER M. N.
| ← Sentința penală nr. 93/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1417/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
