Încheierea penală nr. 867/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.867/R/2011
Ședința publică din data de 26 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: V. G.
A. D. L. GREFIER: D. S.
D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații L. M. A. și G. C., împotriva încheierii penale nr.57/C din 18 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.(...), având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul L. M. A., aflat în Arestul IPJ C., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.F. Oltița și inculpatul G. C., aflat în Arestul IPJ C., asistat de apărător ales, av.C. L., ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului G. C., av.Leahu M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Întrebat fiind, inculpatul L. M. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpații arată că-și mențin declarațiile date în fața procurorului
și nu doresc să facă completări la acestea.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului L. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT S. T. C., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. că la dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. De asemenea, nu există pericolul ca în libertate, inculpatul să împiedice buna desfășurare a procesului penal sau să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere că a recunoscut comiterea infracțiunii care i se reține în sarcină, urmând să fie judecat în baza art.3201 C.pr.pen. Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate nu trebuie să fie prezumat, ci trebuie dovedit, ori din probe nu rezultă că ar fi îndeplinită cea de-a doua condiție cerută de art.148 lit.f C.pr.pen. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorariu avocațial din FMJ. Apărătorul inculpatului G. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT S. T. C., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. că regula este ca persoana să fie cercetată în stare de libertate, iar arestarea se dispune numai în situații deosebite. Se susține de către parchet în propunerea de arestare că se justifică, față de inculpat, luarea măsurii arestării preventive, deoarece activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă lungă, 09-17 mai 2011, pentru ca apoi să se spună că prejudiciul este substanțial, fiind cauzat într-o perioadă relativ scurtă. Flagrantul a vizat noaptea de 1. mai 2011, iar diferența pentru celelalte zile s-a datorat sincerității inculpatului, care a ajutat organele de anchetă să lămurească starea de fapt. A. că fiecare cauză se judecă separat, dar mai ales fiecare inculpat. În considerentele încheierii atacate, în proporție de 60%, se face trimitere la activitatea infracțională și la persoana inculpatului L. Se arată că inculpatul L. are antecedente penale, iar inculpatul G. este la prima confruntare cu legea penală. Dacă nu se justifică punerea în libertate a ambilor inculpați, cu certitudine față de inculpatul G. se impune cercetarea acestuia în stare de libertate. S. a se reține că învinuitul N. B. a avut aceeași participare cu a inculpatului G. și se află în stare de libertate. F. de învinuit s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara. P. egalitate de tratament solicită a se dispune ca și inculpatul G. să fie cercetat în libertate. Aceeași este situația numitei P. C. S. a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, iar soția este însărcinată. Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În speță, sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive, în sensul că există indicii și probe temeinice din care rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. În jurisprudența națională și CEDO s-a stabilit că probele și indiciile pentru menținerea măsurii arestării preventive nu trebuie să aibă forța juridică să ducă la condamnare. Cu privire la art.148 lit.f C.pr.pen. lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, faptele reținute în sarcina lor având o rezonanță negativă asupra membrilor colectivității. Există indicii că inculpații au acționat și în alte localități, iar de la arestare până în prezent, procurorul a lucrat în continuare, astfel că la dosar există indicii că inculpații au fraudat bancomate în Vatra Dornei. Inculpații, fiind lipsiți de sursă de subzistență, există riscul ca în libertate să comită noi infracțiuni. Este un motiv justificativ pentru arestarea unei persoane conform jurisprudenței CEDO. P. aceste considerente, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apărătorul inculpatului G. C. arată că, metaforic vorbind, procurorul i-a și condamnat pe inculpați. Nu discută de probe, de vinovăție, pentru că inculpatul a recunoscut fapta, ci de lipsa antecedentelor penale și de atitudinea ireproșabilă până în prezent a recurentului. Inculpatul L. M., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate și solicită judecarea în stare de libertate. Inculpatul G. C., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate și solicită cercetarea în libertate. C U R T E A Prin încheierea penală nr.57/C din 18 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art.149/1 alin.9 C.pr.pen., s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și în consecință: În temeiul art.149/1 alin.10, alin.11 C.pr.pen, raportat la.art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților - L. M. A.- fiul lui D. și F., ns. la data de (...) în comuna B., jud. Neamț, CNP 1. și -G. C., fiul lui D. și V., născut la data de (...) în com. B., jud.Neamț, CNP 1., pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 18 mai 2011 până la data de 15 iunie 2011 inclusiv. În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului, din care sumele de câte 200 de lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu av. R. Cecilia și Maxim A., se va avansa din FMJLC în favoarea Baroului C.. P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rezoluția nr. 124/D/P/2011 din data de 17 mai 2011 a P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., a fost începută urmărirea penală față de numiții L. M. A. și G. C., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 C., furt calificat prev. de art.208 alin1-art.209 alin1 lit.a, e și g C., cu aplic. art.41 alin.2 C., deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art.25 din Legea 365/2002, acces neautorizat la un sistem informatic prev. de art.42 alin.1, 2 și 3 din Legea 161/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit.a C. și cu aplicarea art. 37 lit. a C. în ceea ce îl privește pe inculpatul L. M. A., apreciindu-se că în cauză sunt întrunite cerințele legale, existând indicii că aceștia au comis fapte prevăzute de legea penală. Totodată, prin ordonanța aceluiași parchet din data de (...), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați, sub aspectul infracțiunilor menționate, inculpații fiind audiați de procuror în prezența apărătorilor desemnați din oficiu, dispunându-se și reținerea pentru 24 h, anterior expirării acestei durate, fiind sesizat Tribunalul Cluj cu prezenta propunere de arestare preventivă. Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în cursul lunii mai 2011, învinuiții L. M. A., G. C. și N. N. B. s-au asociat în vederea săvârșirii infracțiunii de furt calificat, deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, și de acces neautorizat la sisteme informatice; în noaptea de 16-17 mai 2011, L. M. A. și G. C. au montat dispozitive mecanice pe fantele de eliberare a bancnotelor aparținând mai multor A.T.M.-uri B.C.R. și B.R.D. din C. N., cartierele M. și G., sustrăgând suma totală de aproximativ 4.200 de lei; asupra inculpaților L. M. A., G. C. au fost depistate mai multe dispozitive artizanale posibil utilizate pentru înregistrarea coduriloe PIN și copierea datelor informatice ale cardurilor bancare. Judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea acestei măsurii preventive împotriva inculpaților, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos. Astfel, în primul rând, din perspectiva cerințelor impuse de art. 143 C. și față de conținutul art. 68/1 C., care stabilește că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta sau faptele de comiterea cărora este învinuit, s-a apreciat că în cauză există cel puțin indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, acestea fiind relevate în primul rând de declarațiile de recunoaștere emanând de la inculpați înșiși, ale învinuitului N. N.-B., ale martorei P. C. I., de procesul-verbal de depistare în flagrant, de procesele-verbale de cercetare la fața locului și de mijloacele materiale de probă și nu în ultimul rând, de plângerile și declarațiile date de reprezentanții unităților bancare, astfel că cerințele art. 143 C.pr.pen. sunt pe deplin întrunite în speță. În al doilea rând, în ceea ce privesc condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., instanța a reținut că inculpații sunt acuzați de a fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Cea de a doua cerință a acestui text de lege se referă la existența unor probe că lăsarea în libertate a învinuitului sau inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu mențiunea că acest pericol pentru ordinea publică nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit. Pericolul concret pentru ordinea publică a fost cel mai adesea definit ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, generând temerea colectivă că organele de stat nu acționează suficient, în cazul comiterii unor fapte de o anumită gravitate. Pe de altă parte, în cazul unor infracțiuni grave cum sunt și cele imputate inculpaților, probele referitoare la existența și natura lor, amploarea activității infracționale (desfășurate pe raza teritorială a mai multor localități și județe, inculpații neezitând să facă deplasări în județul C. cu scopul de a continua activitatea infracțională în condiții în care depistarea acestor ar fi putut să fie mult mai anevoioasă), implicațiile lor și urmările produse, precum și circumstanțele ce țin de persoana făptuitorului (inculpatul L. având, după toate aparențele, interdicție de a pătrunde pe teritoriul M. B. tocmai datorită săvârșirii unor infracțiuni similare, modul de operare și tehnologia aferentă fiind aduse de acest inculpat din acea locație), constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin chiar natura lor aceste fapte au rezonanță socială și implicații negative asupra siguranței colective. Fără îndoială, pericolul concret al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f C., dar nici nu este posibil ca acesta să nu fie avut în vedere de către judecătorul sesizat cu o asemenea propunere. Dimpotrivă, acesta este chemat să facă o evaluare a faptelor comise, a circumstanțelor și urmărilor comiterii lor, pentru ca apoi și prin raportare la circumstanțele personale ale celui în cauză, să decidă dacă este necesară privarea de libertate a acestuia. Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune așa cum s-a arătat deja, o rezonanță socială a acelei fapte, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, care considerăm că în acest caz este evidentă dacă avem în vedere natura infracțiunilor de comiterea cărora sunt acuzați inculpații, modalitatea concretă de săvârșire- caracterul organizat al activității infracționale, inculpații acționând pe timp de noapte, folosind drept ghid pe învinuitul N., ingeniozitatea modului de operare prin confecționarea de dispozitive artizanale amplasate la bancomatele care prezentau anumite caracteristici corespunzătoare profilelor de aluminiu utilizate de inculpați (în speță, ATM-uri BCR și BRD), precum și prin deținerea de dispozitive artizanale apte a conduce la citirea datelor cardurilor bancare, numărul de acte materiale răspândite pe o arie teritorială vastă, activitatea infracțională fiind stopată numai prin intervenția organelor judiciare, fiind de natură a zdruncina încrederea publicului în mijloacele de plată electronice de altfel larg răspândite în societatea modernă. Dacă în privința inculpatului L. M. A., circumstanțele personale vădesc pericolul social concret pe care lăsarea în libertate a acestuia o prezintă pentru ordinea publică (inculpatul fiind recidivist și în egală măsură experimentat în fapte de natura celor sesizate, chiar pe teritoriul altor state), nici în ceea ce îl privește pe inculpatul G. o altă măsură preventivă nu apare ca fiind suficientă. În susținerea acestui punct de vedere, instanța se raportează la evidentele cunoștințe dobândite de inculpatul G., prin asociere cu incupatul L., cu privire la modul de confecționare, de amplasare și în concret, de funcționare a dispozitivelor artizanale utilizate de inculpați, acesta dând explicații detaliate asupra acestor aspecte, cu ocazia audierii sale (f. 44-45, f. 34 d.u.p). În speță, având în vedere amploarea activității infracționale desfășurate de inculpați, ambii fără surse aparente de venituri licite, apreciem că și din perspectiva art. 148 lit. f C.pr.pen. este oportună luarea măsurii arestării preventive a acestora, tocmai pentru a preîntâmpina săvârșirea de noi infracțiuni. F. de acestea, propunerea de arestare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. a fost admisă și, pe cale de consecință, În temeiul art.149/1 alin.10, alin.11 C.pr.pen, raportat la.art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților L. M. A. și G. C., pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 18 mai 2011 până la data de 15 iunie 2011 inclusiv. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații L. M. A. și G. C. solicitând casarea acesteia și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT S. T. C., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților. În motivarea recursului inculpatului L. M., se arată că la dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. De asemenea, nu există pericolul ca în libertate, inculpatul să împiedice buna desfășurare a procesului penal sau să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere că a recunoscut comiterea infracțiunii care i se reține în sarcină. În motivarea recursului inculpatului G. C., se arată că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale, este căsătorit, iar soția sa este însărcinată și deși învinuitul N. B. a avut aceeași participare cu a inculpatului G., se află în stare de libertate. P. egalitate de tratament, a solicitat ca și inculpatul G. să fie cercetat în libertate. Analizând actele dosarului, Curtea reține că în mod corect, judecătorul investit cu propunerea de arestare preventivă din cadrul T.ui C., a stabilit că există în cauză indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen. și în același timp, sunt întrunite și cerințele prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat ca atare prin prisma reacției opiniei publice asupra unor astfel de infracțiuni care afectează întreaga comunitate. Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, care au fost încadrate în disp.art.8 din Legea 39/2003 rap.la art.323 C., art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e,g C. cu aplic.art.41 alin.2 C., precum și art.25 din Legea 365/2002 și art.42 alin.1,2,3 din Legea 61/2003, fapte constând în aceea că în cursul lunii mai 2011, inculpații au montat dispozitive mecanice pe fantele de eliberare a bancnotelor aparținând mai multor ATM-uri BCR și BRD C. N., cartierele M. și G., sustrăgând suma totală de 4200 lei. Prin prisma modalității de comitere, a consecințelor pe care aceste fapte le produc, la persoana inculpaților, se poate considera că la acest moment luarea măsurii arestării preventive se impune, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege. Luarea unei alte măsuri preventive nu se justifică, în astfel de situații fiind necesară o reacție fermă a autorităților atât pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni, dar și pentru a se realiza scopul pentru care au fost instituite măsurile preventive prev.de art.136 C.pr.pen. P. aceste considerente, se apreciază că recursurile declarate în cauză sunt nefondate și vor fi respinse în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen. P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatii L. M. A. si G. C., împotriva încheierii penale nr. 57 din 18 mai 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 150 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul L. să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Obligă pe inculpatul G. să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, C. I. V. G. A. D. L. D. S.
red.C.I./A.C.
5 ex.(...)jud.fond.F. L.
| ← Decizia penală nr. 28/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1367/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
