Decizia penală nr. 92/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 92/R/2011
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: A. D. L.-judecător
JUDECĂTORI: I. C. M.
D. P.- președinte secție penală
G. : M. N.
Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. V.
T.
S-a luat spre pronunțare- recursul formulat de către inculpatul M. R. A. împotriva deciziei penale nr. 178 din 22 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are acest drept prev.de art.86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o alcoolemie peste limita legală prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.33 lit.b C.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 17 ianuarie
2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25 ianuarie 2011.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr.692 din (...), în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, rap. la art. 76 lit. d Cod penal, a condamnat inculpatul M. R. A., fiul lui V. și L., născut la (...) în B. M., jud. M., cetățenie română, studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, excavatorist, cu antecedente penale, domiciliat în B. M., str. Vlad Ț., nr.
2A/25, jud. M., jud. M., CNP 1., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, rap. la art. 76 lit. e teza I Cod penal, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce.
În baza art. 33 lit. b C.pen rap. la art. 34 lit.b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.
95/(...) a J.ecătoriei B. M. definitivă la data de (...) dispunând executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre urmând ca, în final, inculpatul să execute 9 luni închisoare.
În baza art. 71 C. penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a C. penal.
În baza art. 191 al. 1 C. pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de
500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare înregistrat sub dosar nr. (...) inculpatul M. R. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie în sânge peste limita legala prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce, infracțiune prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.
S-a reținut în partea expozitivă a rechizitoriului faptul că, la data de (...), în jurul orei 01.40, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul M. R. A. a urcat la volanul autoturismului marca Volvo cu nr. de înmatriculare 640 XX
84 pe care l-a condus pe o distanță de 300 de metri, deși permisul de conducere era reținut de organele de poliție.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a precizat că s-a aflat la volanul autoturismului în timp ce martorii B. A. și T. A., îl împingeau.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba testimonială, declarațiile martorilor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de (...), inculpatul M. R. A., împreună cu martorii B. A., T. A. și O. F. se aflau în autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare 640 XX 84. Cei patru s-au deplasat cu autoturismul condus de martorul O. F. la mai multe localuri din oraș, unde inculpatul și martorii B. A. și T. A. au consumat băuturi alcoolice.
În jurul orei 01.11, pe fondul unor discuții contradictorii, martorul O. F. a coborât din autoturism pe str. V. A., la intersecția cu B-dul U. Î. în rezervor nu mai era benzină, inculpatul M. R. A. a urcat la volan, iar martorii B. A. și T. A. au împins autoturismul pe o distanță de aproximativ 50-60 de metri până la o stație P. pentru a alimenta.
Î. inculpatul nu a putut achita contravaloarea combustibilului, angajații stației PECO au chemat organele de poliție, inculpatul fiind testat cu aparatul etilotest și apoi condus la spitalul J. ". C. O. din B. M. unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Ulterior, s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,2. la ora 02.25, iar la ora 03.45 acesta aveao alcoolemie de 1,0. în sânge, aspecte stabilite prin prelevarea de probe biologice.
Fiindu-i solicitat permisul de conducere de către organele de poliție, inculpatul a declarat că acesta îi este reținut și are cunoștință despre împrejurarea că nu are dreptul de a conduce autovehicule.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu: proces-verbal de constatare a infracțiunii (fila 4 din dosarul de urmărire penală) declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, adresă de la S. P. R. (fila 14 din dosarul de urmărire penală), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 152/(...) (fila 15 din dosarul de urmărire penală).
Atitudinea acestuia, de recunoaștere a faptei raportat la natura infracțiunii, a fost avută în vedere de către instanță ca și circumstanță atenuantă.
I. nu a reținut nici apărarea inculpatului în sensul că nu a desfășurat o activitate exclusivă și efectivă de conducere a autoturismului în sensul statuat de legiuitor, întrucât, pentru a se deplasa în stația PECO, motorul autovehiculului nu a fost pus în funcțiune.
I. a apreciat că activitatea inculpatului prezintă caracteristicile conducerii auto, presupunând manevrarea volanului, folosirea sistemului de frânare, semnalizarea sau luarea de măsuri în funcție de împrejurările care se ivesc.
Martorul T. A., a declarat în fața instanței de judecată ". ce trebuia să facă inculpatul, era să pună frână, fiind într-o zonă cu pantă"; (fila 34 din dosarul instanței).
Textul incriminator cere ca autovehiculul să fie condus, iar nu ca acesta să fie deplasat prin propulsie proprie, în cauză fiind îndeplinite condițiile referitoare la activitatea de conducere.
J. a constatat că în drept, fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, text de lege în baza căruia instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special potrivit dispozițiilor art. 76 lit. e teza I Cod penal.
De asemenea, instanța de fond a constatat că în drept, fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică care depășește limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie în sânge peste limita legala prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG
195/2002 text de lege în baza căruia instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special potrivit dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal.
Cele două infracțiuni fiind săvârșite anterior condamnării pentru vreuna dintre acestea, instanța a făcut aplicarea art. 33 lit. b cod penal privind concursul ideal de infracțiuni și a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
Potrivit fișei de cazier, inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 3 luni închisoare cu suspendare pe o perioadă de 2 ani și 3 luni, prin sentința penală nr. 95/(...) a J.ecătoriei B. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 și 87 alin.1 din OUG 195/2002.
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare s-a dispus a fi executată în regim de detenție alături de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca, în final, inculpatul să execute 9 luni închisoare cu aplicarea art. 71 C. penal privind interzicerea drepturilor indicate de art. 64 lit. a teza a-II-a
și b C. Penal.
În ceea ce privește susținerea că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța a apreciat că aceasta nu are fundament pentru următoarele considerente: la aprecierea gradului de pericol social al unei fapte se au în vedere nu numai împrejurările comiterii faptei ci și persoana inculpatului. I. a reținut că acesta a mai fost anterior condamnat pentru fapte similare, ceea ce denotă perseverența inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de legea circulației dar și faptul că pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul prevăzut de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. R. A., apel respins ca nefondat prin decizia penală nr.178/A din 22 septembrie 2010, a T.ui M. .
Decizia T.ui M. a fost atacată cu recurs de către inculpatul M. R. A. care a solicitat achitarea sa în baza art.10 lit.b sau art.10 lit.d C.proc.pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală, sau în subsidiar lipsindu-i latura subiectivă.
Pe de altă parte, dacă se va trece peste această apărare inculpatul solicită achitarea sa în baza art.18/1 C.apreciind că faptele sale nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni, față de împrejurarea că el nu a condus autoturismul pe drumurile publice, ci doar l-a împins, fiind în pană de benzină. În fața instanțelor de judecată martorii B. A. și T. A. au arătat că ei au împins autoturismul, care a rămas fără benzină, în timp ce inculpatul se afla la volan, fără a pilota însă efectiv vehiculul.
Apreciază că activitatea sa nu este prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte lipsește intenția în săvârșirea infracțiunilor. Solicită totodată, reducerea pedepselor aplicate de către instanțele de fond.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Alcoolemia de 1,20 gr.%o deși este suficientă prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretată într-un context mai larg întrucât pericolul social nu rezultă doar din expunerea pur și simplu a cifrelor ce exprimă alcoolemia, ci din faptul că aceasta duce, când este cazul, la o stare virtual periculoasă prin ea însăși, motiv pentru care legiuitorul a și prevăzut ca infracțiune distinctă o faptă nu doar probată prin cifre, ci constatată clinic, în teza a II-a a textului incriminator.
Desigur că în situația când starea exprimată cifric este însoțită și de o evidentă situație sanitară alterată, constatabilă clinic, nu mai este loc de interpretarea împrejurării, că respectiva stare ar fi lipsită de pericol social. Dar, în speță tocmai datorită constatării urmărilor clinice, se poate aprecia ca prezentând pericol social fapta comisă de inculpat.
În speță, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul deși cunoștea că are permisul de conducere reținut de către organele de poliție, neavând dreptul de a conduce autovehicule, la data de 14 martie 2007 a consumat băuturi alcoolice după care a condus autoturismul pe o distanță de aproximativ 300 de metri, până la o stație P. situată pe B-dul U. din B. M., pentru a alimenta cu combustibil. După achiziționarea benzinei în sumă de 100 lei, pentru că nu aavut bani să achite contravaloarea produsului, au fost anunțate organele de poliție.
În faza de urmărire penală martorii B. A. și T. A. au arătat la unison că inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului Volvo aparținând lui T. și la un moment dat inculpatul M. R. deși se afla sub influența alcoolului și avea permisul de conducere suspendat, a oprit la stația P. de pe B-dul U. din B. M. unde au alimentat cu benzină, însă neposedând bani pentru a o achita, au fost sesizate organele de poliție, care au descoperit infracțiunile comise de către recurent.
În fața instanței de judecată martorii au revenit nejustificat asupra declarațiilor din faza de urmărire penală, învederând că în realitate inculpatul recurent s-a aflat la volanul autovehiculului, dar acesta nu l-a condus pe drumurile publice, aproximativ 300 de metri, întrucât nu avea benzină în rezervor, vehicolul fiind împins de către B. A. și T. A., pe o distanță de aproximativ 5 metri.
Revenirile nu sunt justificate cu nimic, fiind făcute cu scopul de a atenua răspunderea penală a inculpatului.
Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond și apel au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului și ale martorilor.
Pe de altă parte, declarațiile acestora, date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Sintetizând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea E. de la S.).
Tribunalul Maramureș a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.
Curtea de A. analizând probele de la dosar constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.de art.86 alin.2 și 87 alin.1 din OUG 195/2002.
Deși inculpatul a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Vinovăția inculpatului rezultă fără putință de tăgadă din procesul verbal de constatare a infracțiunii (f.4), adresa S.ui P. R. M. (f.14), buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie (f.15), declarațiile martorilor B. A., T. A. din faza deurmărire penală (f.10-13). Pe cale de consecință, faptele de a conduce pe drumurile publice autovehiculul chiar și pe o distanță de 300 metri, în timp ce se afla sub influența alcoolului și având permisul de conducere reținut de către organele de poliție, constituie infracțiunile vizate de art.86 alin.2 și 87 din OUG
195/2002, pentru care a deferit justiției. De reținut că autovehiculul a fost condus într-o zonă intens circulată și pe timp de zi, starea de pericol pentru traficul rutier fiind maximă.
Referitor la aplicarea art.181 C. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului. Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse. De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el. În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.181 C. Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta. Or, din probe rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul martorului T. A., în timp ce avea permisul reținut și se afla sub influența alcoolului. Acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, sau aflată în stare de ebrietate, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta. Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive, și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri. Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri"; pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii. I. apreciază că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii. Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de nesinceritate. Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, în anul 2007 fiind condamnat tot pentru fapte similare, ceea ce dovedește perseverența infracțională a acestuia în comiterea de infracțiuni la regimul rutier. În fine, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 gr.%o, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de o anumită valoare, constituie infracțiune și nu contravenție. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, și efectiv. Așa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune. Considerarea lipsei de pericol social al unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și în speță, când acest pericol există fără dubiu. În concluzie, atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 gr.%o, într-o zonă cu o circulație intensă, la o oră de vârf, nu impune achitarea acesteia în baza art.10 lit.b sau d C.proc.pen.și nici aplicarea art.181 C. Individualizarea judiciară a sancțiunilor corespunde pericolului social sporit al faptelor șir ecurentului, neimpunându- se reducerea acestora. Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen. În baza art.189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial, în baza art.192 alin.2 C.proc.pen. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. R. A. domiciliat în B. M., str.Vlad Ț. nr.2A, ap.25, jud.M. împotriva deciziei penale nr.178/A din (...) a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., A.-D. L. I.-C. M. D. P. M. N. Red.PD/CA 3 ex..- (...) J..fond.R. C. J..apel:Soare F.A.;S. L.
| ← Decizia penală nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 78/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
