Decizia penală nr. 936/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 936/R/2011
Ședința publică din 6 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. C.- președinte secție
JUDECĂTORI : A. D. L.
M. Ș.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR -A. MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. A. F., împotriva încheierii penale din 31 mai 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorii aleși, avocat T. BAN, din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, avocat V. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul inculpatului, avocat T. Ban, depune la dosar un articol din ziarul
Gazeta de C.
Apărătorul inculpatului, avocat V. M., depune la dosar motivele de recurs formulate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului, avocat T. Ban, solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noihotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, în temeiul art. 145 Cod procedură penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, raportat la persoana inculpatului și la conduita acestuia.
În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că, în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 148 lit.f Cod procedură penală, solicitând a se avea în vedere faptul că există o diferență între pericolul social pentru ordinea publică și pericolul social al faptei. Această stare de pericol pentru ordinea publică trebuie dovedită, deoarece simpla afirmație nu este în măsură să mențină o astfel de stare, ori să creeze o temere în rândul publicului. Vinovăția inculpatului nu este dovedită, iar lăsarea sa în stare de libertate nu ar duce la comiterea unor noi infracțiuni, ori la alterarea unor probe de la dosar.
Se mai solicită a se avea în vedere cele patru riscuri definitive de către C. pentru luarea acestei măsuri așa drastice, respectiv riscul de a comite noi infracțiuni, acesta nu există întrucât inculpatul este la prima abatere; riscul de a influența martorii în cauză, nu există întrucât acesta trebuie dovedit; riscul alterării altor robe; riscul de fugă este inexistent.
Apărătorul inculpatului, avocat V. M. solicită în principal admiterea recursului,casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită în temeiul art. 145 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către apărătorul inculpatului că, în speță nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, instanța de fond bazându-și motivarea doar pe niște simple presupuneri, ceea ce contravine practicii C. în materie. Procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Măsura arestului preventiv luată de către instanța de fond este nelegală și nu există în cauză temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, în cauză nefiind îndeplinite prevederile art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat și la prevederile C., în acest sens.
Raportat la prevederile art. 62 Cod procedură penală, potrivit căreia, în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe - în speță vinovăția inculpatului până în acest moment, încă nu este dovedită pe bază de probe.
În final, se arată de apărătorul inculpatului că, inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, acesta nu are antecedente penale, iar imaginea acestuia în urbea natală și în societate este pozitivă, considerând că măsura adecvată realizării scopului măsurilor preventive este cea prevăzută de art. 145 1 Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat în cauză deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare se arată de către reprezentantul parchetului că, măsura arestului preventiv este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia. Această măsură a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în viitoare, respectiv art. 136 Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit.f Cod procedură penală, art. 1491 și art. 151 Cod procedură penală. Se mai constată îndeplinite cumulativ condițiile art. 148 lit.f Cod procedură în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-au mai reținut în cauză și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că, pericolul concret pentru ordinea publică rezidă și din urmările periculoase pe care astfel de fapte de corupție le pot produce asupra membrilor comunității, în sensul că, pe de o parte, pot conduce la prejudicierea bunei reputații a instituțiilor publice în general, în speță a ANAF- ANV- D. REGI.ALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, în condițiile în care, angajații acesteia sunt funcționari publici cu statut special și care impun respect față de lege și asigurarea aplicării ei corecte; în concluzie, trebuie să reprezinte un model pentru cetățeanul de rând și nicidecum să conducă la neîncrederea acestuia în autoritățile statului. Inculpatul M. A. F. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut oral de către apărătorii săi aleși, arătând că nu are nici un interes să împiedice aflarea adevărului, a avut o atitudine sinceră care corespunde realității, banii primiți erau sub formă de împrumut și nu cu alt scop. C U R T E A : Prin Încheierea penală din 31 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) în temeiul art.300/2 rap.la art.160/b alin.1, 3 C.proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul M. A. F. și a fost menținută măsura. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că, măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 136 C., art. 143 C., art. 148 lit. f C., art. 1491 și art. 151 C. În cauză există indicii temeinice în sensul art. 681 C., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. În acest sens, relevante sunt: denunțul și declarațiile denunțătorului A. C. A.; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental; procese-verbale de percheziție corporale; procese- verbale de percheziție domiciliară la sediul SC ". M. S. proces-verbal de consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 12.000 E.; proces-verbal de depistare în flagrant și planșe fotografice; coroborate cu declarațiile inculpatului Zur M. care recunoaște faptele în materialitatea lor. De asemenea, s-au constatat îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, la aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere natura faptelor imputate, gravitatea acestora, concretizată în modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, respectiv obținerea facilă a unor beneficii materiale injuste. Totodată, s-au reținut și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că, pericolul concret pentru ordinea publică rezidă și din urmările periculoase pe care astfel de fapte de corupție le pot produce asupra membrilor comunității; în sensul că, pe de o parte, pot conduce la prejudicierea bunei reputații a instituțiilor publice în general; în speță, a ANAF - ANV - D. Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, în condițiile în care, angajații acesteia sunt funcționari publici cu statut special și care impune respect față de lege și asigurarea aplicării ei corecte; în concluzie, trebuie să reprezinte un model pentru cetățeanul de rând și nicidecum să conducă la neîncrederea acestuia în autoritățile statului, motiv pentru care, este imperios necesar ca, organele judiciare ale statului să intervină prompt în combaterea fenomenului de corupție. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. A. F. În motivarea recursului a arătat că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului recurent prezintă un pericol concret pentru ordinea publică iar prima instanță s-a bazat doar pe simple presupuneri ceea ce contravine practicii C. în materie. S-a precizat că nu există nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate după cum nu există nici riscul de a comite noi infracțiuni, de a influența martorii sau de a fugi din țară. S-a învederat că prima instanță trebuia să facă distincție între pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate și pericolul concret social al faptei, deoarece, primul trebuie să fie probat pentru a putea justifica menținerea arestării preventive. Examinând recursul declarat Curtea constată următoarele: Recursul inculpatului a fost declarat împotriva încheierii prin care prima instanță a menținut în cursul judecății starea de arest preventiv însă, tot la acest termen de judecată din 6 iunie 2011, a fost admis recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie formulată de către inculpat. Astfel, prin decizia nr.935 din 6 iunie 2011, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. s-a admis recursul declarat de inculpatul M. A. F. deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale nr. 226/D/(...) a T.ui C. pe care a casat-o în întregime. Rejudecând, în temeiul art.160/2 rap. la art. 1. alin.2 C. s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. A. F. și în consecință, conform art.1602 alin.3 C., pe durata liberării provizorii inculpatului i s- au stabilit următoarele obligații : a) să nu depășească raza teritorială a județului C., pe durata soluționări prezentei cauze. b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la P. municipiului Dej conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința din municipiul în Dej, str. T. nr.9 jud. C., decât cuîncuviințarea instanței de judecată; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poartenicio categorie de arme. Potrivit art.1602 alin.31 C. s-a impus inculpatului ca pe durata liberării provizorii să respecte și următoarele măsuri: - să nu ia legătura cu coinculpatul Zur M. sau cu martorii din prezenta cauză; - să nu exercite nicio profesie sau activitate în cadrul S. I. Fiscală și C. U. din cadrul ANAF sau vreo altă profesie similară cu ceaîn legătură cu care se reține că a comis infracțiunea din prezenta cauză. Conform art.1602 alin.32 C. s-a atras atenția inculpatului că, în caz deîncălcare cu rea-credință a obligațiilor sus-menționate, se va lua față de acesta măsura arestării preventive. S-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului M. A. F. dacă nu este arestat în altă cauză. În consecință, prezentul recurs declarat împotriva încheierii prin care s-a menținut în cursul judecății starea de arest preventiv a inculpatului a rămas fără obiect, deoarece inculpatul a fost pus în libertate provizorie. Admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar presupune menținerea temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive astfel încât nu mai este necesară analizarea acestora în prezentul recurs, fiindcă, în esență sunt întrunite în continuare condițiile cazului de arestare prev. de art.148 lit.f C. Astfel, trimiterea în judecată a inculpatului recurent, ce deține o funcție deconducere de înaltă responsabilitate în sistemul vamal, acuzat de comitereainfracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 C. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000constând în aceea că în data de 16 martie 2011 a primit de la inculpatul Zur M. suma de 4000 E. pentru ca folosindu-se de calitatea sa de șef al S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., recurentul săintervină pe lângă subordonații săi care efectuau un control la o societate comercială în scopul încheierii unui act de control favorabil și al neaplicăriisancțiunilor legale pune în evidență pericolul social concret pe care-l presupune punerea în libertate necondiționată a inculpatului; revocarea măsurii arestării preventive ar duce la concluzia că organele statului nu intervin prompt în descurajarea comiterii oricărei fapte de corupție, ceea ce ar duce la proliferarea acestui fenomen. Afirmația acestuia că nu există probe din care să rezulte pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpatului este contrazisă de declarațiile aflate la dosar ce constituie indicii suficiente ce denotă acest pericol; susținerea recurentului că suma de bani, reprezenta, de fapt, un împrumut reprezintă o apărare de fond ce urmează a fi analizată de către prima instanță după finalizarea cercetăriijudecătorești și deliberarea asupra cauzei. Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b C. va respinge recursul declarat. Văzând și disp.art. 192 alin.2 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca lipsit de obiect recursul declarat de inculpatul M. A. F., fiul lui I. si E., născut la (...), deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 31 mai 2011a T.ui C. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. C. A. D. L. M. Ș. M. N. Red.CV Dact.SzM/3ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1419/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
