Decizia penală nr. 945/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.945/R/2011
Ședința publică din 7 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. A., împotriva încheierii penale din data de 31 mai 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T. M., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei, prev.de art.20 rap.la art.174 alin.1 C. cu aplic.art.73 lit.b C..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul P. A. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.L. Kinga, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai puțin restrictivă. A., apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest n u au apărut. Mai mult, dacă prima condiție a art.148 lit.f C., este îndeplinită în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea reținută este mai mare de patru ani, cea de-a doua condiție, nu este îndeplinită în cauză, respectiv, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetat în stare de libertate. A. pericol trebuie dovedit și nu prezumat, ori, la dosar nu s-au administrat probe în acest sens. Solicită a se avea în vedere condițiile concrete în care s-a comis infracțiunea, respectiv că inculpatul a fost agresat fizic de partea vătămată. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C., inculpatul prezentând pericol pentru ordinea publică. A. pericol rezultă din însăși natura și gravitatea faptei și modalitatea în care aceasta a fost comisă. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul P. A., având ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea lui în stare de libertate. A. că nu a făcut altceva decât să-și apere viața. Depune la dosar o scrisoare primită de la martora R. A.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea penală din 31 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul P. A.
În temeiul art. 160 C. raportat la art. 3001 C. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. A., (fiul lui V. și X., născut la data de (...) în Timișoara, jud. Timiș, CNP 1., domiciliat în Timișoara, str. Calea Șagului nr.21/25, fără forme legale în S. M., str. Eroilor nr. 3/A, jud. M.), arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J.M., trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C., raportat la art. 174 alin. 1 C. și, în consecință, s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din 27 mai 2011 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 353/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul P. A. pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.20 C. raportat la art.174 alin.1 C.. Inculpatul P. A. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr.271 din 6 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), inclusiv. În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de (...), în jurul orelor 18,30, în timp ce se afla la locuința sa din S. M. str. Eroilor nr. 3/A, împreună cu partea vătămată R. E. M., datorită neînțelegerilor dintre aceștia și faptului că se aflau sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a încercat să suprime viața părții vătămate, căruia i-a aplicat 6 lovituri în zona toracelui precum și cu o bâtă de basseball, lovituri peste picioare, care au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate. La data de (...) cauza a fost înregistrată pe rolul T. M. sub dosarul nr.(...). După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 C., respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța constată că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. De asemenea, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate. A., pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa infracțiune este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit.f C.). În acest sens se are în vedere natura infracțiunii, gravitatea deosebită a acesteia, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, modalitatea în care se presupune că fapta a fost comisă, impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății. În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea E. a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția E. a Drepturilor Omului. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapta asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare a autorităților. Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că de la arestarea preventivă nu a trecut încă o lună, că în acest timp nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, s-amenținut arestarea preventivă a inculpatului, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. A. criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai puțin restrictivă. În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest și că nu prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetat în stare de libertate. I. faptul că acest pericol trebuie dovedit și nu prezumat, iar la dosar nu s-au administrat probe în acest sens, precum și faptul că a comis infracțiunea ca urmare a agresiunii fizice exercitate de către partea vătămată. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată următoarele: Prin ordonanța din data de 5 mai 2011 emisă în dosarul nr. 353/P/2011 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus reținerea inculpatului P. A. pentru 24 de ore, iar prin ordonanța din aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta sub aspectul comiterii infracțiunii de omor sub forma tentativei prev. de art. 20 rap la art. 174 alin. 1 C. Ulterior, prin încheierea penală nr. 271/(...) a T. M., definitivă prin încheierea penală nr.789/R/(...) a Curții de A. C., s-a dispus arestarea preventivă a susnumitului inculpat reținându-se în fapt că în data de (...), în jurul orelor 18,30, în timp ce se afla la locuința sa din S. M. str. Eroilor nr. 3/A, împreună cu partea vătămată R. E. M., datorită neînțelegerilor dintre aceștia și faptului că se aflau sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul ar fi încercat să suprime viața părții vătămate, căruia i-a aplicat 6 lovituri cu un cuțit în zona toracelui, iar cu o bâtă de basseball i-ar fi aplicat lovituri peste picioare, toate aceste lovituri cauzând leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate. Ca temei al arestării s-a reținut cazul prev. de art. 148 lit. f C. Potrivit disp.art.3001 C., după înregistrarea dosarului, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv; când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive. Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz C. Turcia din (...); Murray c. Regatul Unit (...)), în acest sens fiind declarația părții vătămate R. E. M. în care descrie în mod amănunțit împrejurările în care s-a petrecut incidentul, declarația martorelor R. F. A. și R. E. (fiicele părții vătămate), care confirmă susținerile acestuia făcute în sensul că inculpatul a fost în ziua incidentului la barul „. și a consumat băuturi alcoolice, aspect pe care inculpatul l-a contestat, raportul de expertiză medico-legală nr. 420/(...), în care se descrie felul și caracterul leziunilor corporale suferite de partea vătămată, mecanismul de producere al acestora și caracteristicile instrumentului prin intermediul căruia au fost produse și poziția agresorului și a părții vătămate în momentul aplicării și recepționării loviturilor, respectiv că victimei i s-au produs leziuni traumatice constând în plăgi tăiate-înțepate penetrante hemitorace drept cu hemopneumotorax masiv și fractură de femur drept și că aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cucorp tăietor-înțepător și lovire cu un corp contondent dur, au pus în primejdie viața victimei și au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale (f. 27-29 dos.u.p.). Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției. Desigur că stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK). Totodată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, precum și de persoana și conduita inculpatului. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din urmarea acesteia, respectiv punerea în primejdie a vieții altei persoane. Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul recurentului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate. Constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și nu au survenit elemente noi care să justifice judecarea acestuia în libertate, Curtea concluzionează că soluția instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi menținută în totalitate ca atare, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc. pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. A., împotriva încheierii penale din 31 mai 2011 a T. M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. V. A. L. H. G., LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond. O.M.G.
| ← Sentința penală nr. 104/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 686/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
