Încheierea penală nr. 89/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 89/R/2011
Ședința publică din 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. H., judecător
JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
G. : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva încheierii penale nr.22 din 13 ianuarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă privind pe inculpatul F. G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev.de art.255 C.oenal rap.la art. 7 alin.2 din
Legea nr.78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. G. personal asistat de apărători aleși, av.A. N. C. și I. Blăja, ambii din cadrul Baroului M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.M. I., din cadrul Baroului C., care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Intrebat fiind, inculpatul F. G., arată că nu mai dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs, și-o menține pe cea dată și nu mai are completări de făcut.
Apărătorul inculpatului, av. A. N. C., depune la dosar concluzii scrise precum și o serie de acte constând în certificat de căsătorie, certificate de naștere ale celor doi copii, o anchetă socială, o adeverință eliberată de P. C. și un buletin de nalize medicale, pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P.ui, susține admiterea recursului declarat, casarea hotărârii primei instanței și pe cale de consecință, admiterea propunerii de arestare preventivă apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.143 C., pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive având în vedere rapoartele întocmite de subinspector de poliție I., procesul verbal de consemnare a denunțului acestuia, procesele verbale de redare audio video ambientale, procesul verbal de prindere în flagrant care se coroborează cu declarațiile martorilor chiar și cu declarația olografă a inculpatului. C. că sunt întrunite și condițiile prev.de art.148 lit.f C., inclusiv în ceea ce privește limitele de pedeapsă cât și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.. Este adevărat că inculpatul nu posedă antecedente penale dar din declarația acestuia reiese că acesta practică astfel de activități care nu sunt conforme cu legea iar pentru o astfel de activitate a fost prins de poliția defrontieră și deși a fost prins, nu a înțeles să-și vadă de treabă și a săvârșit această faptă.
Apărătorul inculpatului, av. A. N. C., solicită respingerea recursului declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș. Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită. Pe parcursul cercetării sale, inculpatul a fost sincer, a recunoscut, a colaborat cu organele de cercetare penală astfel că atunci când va fi judecat va beneficia de prevederile art.320/1
C. Inculpatul este fără antecedente penale, are patru copii dintre care doi sunt minori și este singurul întreținător de familie. C. în cauza de față sunt finalizate, toți martorii au fost audiați și nu ar urma decât întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată, ceea ce nu ar influența în nici un fel ancheta. Inculpatul nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică deoarece acesta nu se prezumă ci se dovedește. Inculpatul nu s-ar sustrage de la cercetarea penală dacă ar fi lăsat în libertate. Apreciază că față de inculpat se poate lua o altă măsură restrictivă cum ar fi aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul inculpatului, av. B. I., solicită respingerea recursului. C. că hotărârea instanței de fond este legală. Procedura de prindere în flagrant este legal realizată dar are o mare problemă și anume, dacă în după amiaza zilei de
11 ianuarie 2011, I., contactat telefonic înainte de interceptarea dispusă de procuror, ar fi spus să nu-l caute, toată treaba ar fi fost simplă. Cea mai bună protecție a funcționarului este refuzul explicit de la început. La fila 47 din dosarul de urmărire penală există dovada de ridicare a înscrisurilor reprezentând documente emise de A. N. a V. și chitanțe pentru încasarea de impozite și taxe. C. că asigurarea bunei desfășurări a procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate și nu există probă din care să rezulte că inculpatul ar stânjeni procesul penal.
Inculpatul F. G., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului parchetului.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.22 din 13 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M.. a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului F. G. (fiul lui I. și M., născut la data de (...) în C. jud. Satu Mare,
CNP 1., domiciliat în com. C. nr.220 jud.Satu Mare).
În temeiul art. 1491 alin. 12 cu trimitere la art. 146 alin.111 C. și a art. 1451 C. s-a dispus luarea față de inculpatul F. G. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile. În temeiul art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.11 Cod procedură penală s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la P. de poliție C., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat: - să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.22 Cod procedură penală, cu privire la consecințele nerespectării obligațiilor impuse. În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosar nr. 15/P/2011 s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului F. G. - cu datele personale menționate în dispozitivul prezentei - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev.de art. 255 C.penal rap. la art. 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000. S-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile cuprinsă între: 13 ianuarie 2011 - 10 februarie 2011, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 12 ianuarie 2011 a promis și a dat subinspectorului de poliție I. Ion de la I. J. al P. de F. M. suma de 1.000 euro și alte foloase (200 litri țuică), pentru ca acesta să nu-și realizeze sarcinile de serviciu, să facă acte contrat atribuțiilor de serviciu. Prin ordonanța nr. 15/P/2001 din data de (...)1 a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, acesta fiind reținut la aceeași dată pe o perioadă de 24 de ore. Instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar. Examinând propunerea formulată prin prisma dispozițiilor art. 1491 C., instanța a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 1491 C., arestarea preventivă a inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148 C., atunci când se consideră că această măsură este în interesul urmăririi penale. Pe de altă parte, potrivit art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice a se crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală au rezultat indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, prev. de art. 255 C. rap. la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78/2000 și pe care a recunoscut-o. Astfel, în data de 12 ianuarie 2011, inculpatul a oferit lucrătorului din cadrul poliției de frontieră suma de 1.000 euro și cantitatea de 200 litri țuică, pentru ca acesta să nu-și îndeplinească sarcinile de serviciu, respectiv să nu dea curs cercetării inculpatului într-un dosar penal. În aceeași zi, inculpatul a remis lucrătorului de poliție suma de 1.000 euro. T. a reținut că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea măsurii arestării preventive, însă doar atunci când lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustragere a inculpatului de la procedurile judiciare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la pericolul pentru ordinea publică, a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. În circumstanțe excepționale, acest element poate fi avut în vedere în lumina prevederilor convenției în măsura în care dreptul intern recunoaște noțiunea de tulburare a ordinii publice. Totuși, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte denatură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Având în vedere infracțiunea pe care se presupune că a comis-o inculpatul, gradul de pericol social concret dar și generic fixat de legiuitor prin limitele de pedeapsă reduse stabilite în lege (închisoare de la 6 luni la 5 ani), precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală sinceră, de recunoaștere și de asumare a consecințelor faptei, tribunalul a constatat că nu există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică, nefiind astfel realizate cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C.. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu trebuie să fie arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin dispunerea măsurii. Dat fiind faptul că starea de arest este una de excepție și observând că în cauză nu rezultă elemente certe care să ateste un pericol pentru ordinea publică și să pericliteze buna desfășurare a procesului penal, instanța a apreciat că măsura arestării preventive ar fi excesivă. Pornind de la scopul măsurilor preventive, astfel cum rezultă din prevederile art. 136 C., buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate și, în consecință, s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș. În realizarea aceluiași scop prevăzut de art. 136 C., instanța a dispus luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv cea a obligării inculpatului de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile, cu respectarea obligațiilor prevăzute de art. 1451 al.2, rap. la art. 145 al.11 C.. Totodată s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.22 Cod procedură penală, respectiv cu privire la consecințele nerespectării obligațiilor impuse. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P. solicitând casarea hotărârii primei instanței și pe cale de consecință, admiterea propunerii de arestare preventivă apreciind că sunt îndeplinite atât condițiile art.143 C., pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive având în vedere rapoartele întocmite de subinspector de poliție I., procesul verbal de consemnare a denunțului acestuia, procesele verbale de redare audio video ambientale, procesul verbal de prindere în flagrant care se coroborează cu declarațiile martorilor chiar și cu declarația olografă a inculpatului,cât și condițiile prev.de art.148 lit.f C., inclusiv în ceea ce privește limitele de pedeapsă cât și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele: Prima instanță în mod corect a apreciat că în speță există indiciile săvârșirii unei fapte penale,indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, respectiv cea prev. de art. 255 C. rap. la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78/2000 , pe care acesta de altfel a recunoscut-o. Însă în ceea ce privește cea de-a doua condiție a luării măsurii arestării preventive prev. de art.148 lit.f C.,respectiv existența probelor că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,se constată că aceasta nu este îndeplinită în cauză,și aceasta având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală sinceră, de recunoaștere și de asumare a consecințelorfaptei,precum și posibilitatea de a beneficia de prevederile art.320/1 C. în cursul judecății. Conform jurisprudenței CEDO ,riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract,ci trebuie dovedit,motivarea instanțelor limitându-se la natura infracțiunii în cauză și la circumstanțele comiterii faptelor ,nefiind relevantă. De asemenea,măsura preventivă luată asupra inculpatului de către tribunal,respectiv cea a obligării de a nu părăsi țara ,este suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată,respectiv pentru realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art.136 C. Prin urmare,Curtea va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. urmând a respinge recursul P.ui ca nefundat. Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu prezentul recurs vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale nr. 22 din 13 ianuarie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A. G., L. S. Red. I.M/S.M 3 ex./(...) .fond.S. F. A.
| ← Decizia penală nr. 1520/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1789/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
