Decizia penală nr. 946/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a7
DECIZIA PENALĂ NR.946/R/2011
Ședința publică din 7 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I. M., judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M., împotriva încheierii penale din data de 01 iunie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 26 martie 2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T.-B. T. M. dat în dosarul nr.37-D/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.6. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul H. A. O. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Groza A., din cadrul Baroului Satu
M., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.L. K., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P.ui, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se constate că măsura arestării este temeinică și legală și pe cale de consecință a o menține. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art.139 C.pr.pen., pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea deoarece nu s-au schimbat temeiurile arestării, ele subzistă în continuare. În ceea ce privește art.143 C.pr.pen., acestea sunt realizate. Referitor la disp.art.148 lit.f C.pr.pen., în mod cert inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică nu numai raportat la pericolul social al faptelor reținute ci și din numărul mare de părți vătămate, atitudinea violentă a inculpatului, faptul că anterior a fost condamnat pentru șapte fapte cu violență. În această cauză a mai comis și infracțiunea de conducere fără permis. Pe de o parte, având în vedere atitudinea inculpatului, există riscul ca odată lăsat în libertate săinfluențeze părțile vătămate și să împiedice aflarea adevărului. Pe de altă parte, în aceste circumstanțe, dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate până când instanța fondului cu privire la faptele reținute, acest fapt ar creea un impact negativ în opinia publică.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a încheierii instanței de fond. În mod corect prima instanță, a stabilit, având în vedere art.139 C.pr.pen., că măsura arestului preventiv poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea întrucât s-au schimbat temeiurile care au dus inițial la luarea primei măsuri. A. temeiuri se referă la cele prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv la pericolul social al faptei. Plecând de la faptul că detenția nu poate fi legitimă decât dacă se tulbură în mod efectiv ordinea publică, chiar dacă un asemenea pericol a existat în momentul luării măsurii arestării, acest pericol nu mai subzistă câtă vreme nu există nici un indiciu din care să rezulte că punerea în libertate a inculpatului ar avea un efect asupra comunității din care face parte. Acest pericol social concret a suferit o disoluție în timp. De un an și șase luni inculpatul a fost arestat astfel că acest pericol care a existat s-a diluat în timp.
Măsura tinde să se transforme într-o pedeapsă. Dacă se văd limitele pedepsei
și anumite circumstanțe atenuante de care poate beneficia inculpatul, acesta ar putea în final să primească în final chiar o asemenea pedeapsă. Solicită a se avea în vedere și art.5 paragraful 3 din C., care prevăd că persoana arestată are dreptul de a fi eliberată în cursul procesului penal, de a fi pusă în libertate dacă această punere în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea inculpatului la proces. S-a ținut cont și de practica C. care impun instanțelor naționale ca starea de arest preventiv să fie luată în condiții de excepție iar dacă a fost luată să nu fie menținută ci instanțele să aibă posibilitatea înlocuirii acestei măsuri cu o altă măsură preventivă care să permită inculpatului să-și administreze probațiunea în folosul său. Solicită a se avea în vedere și declarațiile părților vătămate care nu își mențin cele declarate în faza de urmărire penală sau declară că le-au fost dictate declarațiile de către lucrătorii de poliție. U. declarații de părți vătămate au menționat că nici măcar nu au luat legătura cu inculpatul, ei au ajuns la concluzia că vor să muncească în I., luând hotărârea asta fără intervenția inculpatului. A. declarații vin să confirme susținerile inculpatului cum că el nu era decât un transportator. Multe din părțile vătămate au recunoscut că nu este culpa inculpatului că angajatorii italieni nu au oferit condițiile de muncă la care ei s-ar fi așteptat. Starea de fapt creionată de părțile vătămate au dus la modificarea gravității faptei reținută în sarcina inculpatului.
Reprezentantul P.ui, în replică, solicită ca la analizarea cauze, aceste argumente legate de fondul cauzei să nu fie luate în considerare.
Inculpatul H. A., având ultimul cuvânt, susține cele invocate de apărătorul său solicitând respingerea recursului.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.nr. din 1 iunie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală, art.145 Cod procedură penală, a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului H. A.-O., CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în Baia M., județul M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - cu măsura obligării de a nu
părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea B. M., județul M. .
Impune inculpatului H. A.-O. să respecte următoarele obligații: a). să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b). să se prezinte la P. T. M. (organ de poliție desemnat cu supravegherea) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e). să nu se apropie de părțile civile M. O. M., F. V. D., R. I. D., C. V. I., B. S. L., M. C., S. G. C., S. I., G. C., G. V. T., B. N. R., Ș. R. G., Ș. P., Ș. V., Ș. C., Ș. M., B. T., G. S. F., D. C. D., L. I., S. V. Z., B. B., G. G., C. G. B., M. A., T. I. V., M. M., M. A., O. V. F., D. Z., H. R. V., M. M. L., părțile vătămate N. I., B. V. F., I. A. C., B. G., M. I., A. N., M. D. M., L. M. V., de membrii familiilor acestora și de martorii A. A. C., Ș. S., D. S., B. MIA V., V. A., S. G. M., K. I., D. Z., G.-H. E., P. C. M., F. F. I., C. I. D. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia; f). să nu conducă niciun vehicul.
S-a atras atenția in culpatului că , în ca z de încălcare cu re a -credință a măsurii sau a obliga țiilor care îi revin, se va lua față de acest a măsura arestării preventive.
S-a dispus PUNEREA ÎN LIBERTATE A INCULPATULUI de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.3/U/14 ianuarie 2010 emis de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), DACĂ NU ESTE ARESTAT ÎN ALTĂ CAUZĂ.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 26 martie 2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T.-B. T. M. dat în dosarul nr.37-D/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul H. A.-O. (CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie
1974 în Baia M., județul M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, județul M. ) pentru infracțiunile de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și
2 lit.a din Legea nr.6. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal. Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată și inculpata H. R. S. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.26 Cod penal raportat la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.6. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Inculpatul H. A.-O. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr.19 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - B. T. M. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 14 ianuarie 2010 și până la data de 11 februarie
2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.3/U din 14 ianuarie 2010. Ulterior, arestarea preventivă a inculpatului a fost prelungită, iar după înregistrarea dosarului pe rolul instanței s-a procedat la menținerea stării de arest.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, a recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea în S. și vânzarea lor unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii învederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceiași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, inculpatul a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile legale, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii s-au schimbat, în cauză devenind aplicabile dispozițiile art.139 al.1 Cod procedură penală referitoare la înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în cauză reținându-se că sunt indicii temeinice că a comis faptele penale pentru care este cercetat și în considerarea dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat ca fiind dat de gravitatea faptelor și rezonanța lor negativă în rândul opiniei publice.
Dacă în cauză continuă să fie incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală, în ceea ce privește „pericolul concret pentru ordinea publică"; la care se referă art.148 lit.f Cod procedură penală, și care a determinat o reacție promptă a organelor judiciare la acel moment prin dispunerea măsurii arestării, dată fiind scurgerea unui interval mare de timp din momentul comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul și până în prezent, acest pericol s-a diminuat. Sintagma conținută de textul legal presupune existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg din circumstanțele reale ale cauzei și care în prezent nu se mai evidențiază.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei. T., cu timpul, numai imperativele anchetei penale nu mai justifică detenția celui în cauză pentru că, în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează pe măsura efectuării investigațiilor necesare.
T. a apreciat că la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpatului nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive, mai puțin severe. Se are în vedere timpul scurs de la luarea măsurii arestării, că procesul este în stadiul cercetării judecătorești, fiind audiați inculpații, părțile civile și o parte din părțile vătămate, urmând a fi audiate celelalte părți vătămate și martorii și, nu în ultimul rând, că durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest.
În plus, prin impunerea de obligații stricte inculpatului, inclusiv de a nu lua legătura cu părțile și martorii în cauză, se asigură garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța a avut, de asemenea, obligația de a evalua periodic durata arestării preventive prin prisma rezonabilității ei și de a lua în calcul alte măsuri preventive care să servească aceluiași scop, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, astfel cum rezultă din dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
Doar acuzația săvârșirii unei infracțiuni grave, chiar dacă este un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare preventivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.139 Cod procedură penală, raportat la art.145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea B. M., impunându-se totodată inculpatului să respecte următoarele obligații: a). să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b). să se prezinte la P. T. M. (organ de poliție desemnat cu supravegherea) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e). să nu se apropie de părțile civile M. O. M., F. V. D., R. I. D., C. V. I., B.
S. L., M. C., S. G. C., S. I., G. C., G. V. T., B. N. R., Ș. R. G., Ș. P., Ș. V., Ș. C., Ș. M., B. T., G. S. F., D. C. D., L. I., S. V. Z., B. B., G. G., C. G. B., M. A., T. I. V., M. M., M. A., O. V. F., D. Z., H. R. V., M. M. L., părțile vătămate N. I., B. V. F., I. A. C., B. G., M. I., A. N., M. D. M., L. M. V., de membrii familiilor acestora și de martorii A. A. C., Ș. S., D. S., B. MIA V., V. A., S. G. M., K. I., D. Z., G.-H. E., P. C. M., F. F. I., C. I. D. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia; f). să nu conducă niciun vehicul.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.3/U/14 ianuarie 2010 emis de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se constate că măsura arestării este temeinică și legală și pe cale de consecință a o menține. În motivare s-a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art.139 C.pr.pen., pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea deoarece nu s-au schimbat temeiurile arestării, ele subzistă în continuare. În ceea ce privește art.143 C.pr.pen., acestea sunt realizate. Referitor la disp.art.148 lit.f C.pr.pen., în mod cert inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică nu numai raportat la pericolul social al faptelor reținute ci și din numărul mare de părți vătămate, atitudinea violentă a inculpatului, faptul că anterior a fost condamnat pentru șapte fapte cu violență. În această cauză a mai comis și infracțiunea de conducere fără permis. Pe de o parte, având în vedere atitudinea inculpatului, există riscul ca odată lăsat în libertate să influențeze părțile vătămate și să împiedice aflarea adevărului. Pe de altă parte, în aceste circumstanțe, dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate până când instanța fondului cu privire la faptele reținute, acest fapt ar creea un impact negativ în opinia publică.
Analizând încheierea atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului H. A. O. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - B. M., jud. M., pentru următoarele considerente:
În starea de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului s-a avut în vedere că din cercetările efectuate în cauză, inculpatul H. A. O. și soția sa, inculpata H. R. S., în perioada iulie 2008 - ianuarie 2010, s-au implicat activ în traficarea a zeci de persoane în I. (S.) pe care inculpatul le-a vândut efectiv traficanților sicilieni cu care se afla în înțelegere. Sicilienii care își procurau astfel forță de muncă prin intermediul inculpatului H. A. O. procedau în continuare la exploatarea persoanelor aduse din România, folosindu-le în condiții de sclavie la practicarea unor munci, tratându-le inuman și ignorându-le cele mai elementare drepturi, fără să le respecte dreptul la muncă, la asistență socială și medicală, fără să le asigure condiții minime de subzistență și adesea retraficându-le între ei.
Modul de racolare și de plasare a victimelor la care recurgea inculpatul ajutat de inculpata soția sa (în ceea ce privește activitatea de recrutare) se axa pe publicarea într-un cotidian local („Glasul M.ului"; - f 272, 273 din vol. I al dosarului P.ui) a unor anunțuri prin care ofereau locuri de muncă în I., în condiții avantajoase, doritorii putând apela un număr de telefonie mobilă pus la dispoziție în cuprinsul anunțului. Victimele care apelau acest număr intrau în legătură fie cu inculpata H. R. S., fie cu inculpatul H. A. O., care - recurgând la metoda inducerii deliberate în eroare - le promiteau posibilitatea obținerii unor locuri de muncă în S. în domenii precum agricultura, zootehnia, menajul, pentru salarii lunare variind între 500 - 1.200 euro, la care se adăugau masa și cazarea asigurate gratuit. De asemenea, inculpatul se angaja să le asigure transportul până la destinație.
În realitate, Încă pe parcursul călătoriei spre S. inculpatul confisca actele de identitate ale persoanelor traficate, invocând diverse pretexte, iar la destinație acestea se vedeau tranzacționate de către inculpat și mai mulți cetățeni italieni cu care acesta se afla în legătură, victimele asistând adesea neputincioase la vânzarea lor efectivă de către inculpat traficanților sicilieni. În continuare, multe dintre persoanele traficate au fost revândute de mai multe ori într-un circuit la care recurgeau traficanții sicilieni, toate fiind exploatate prin muncă în condiții de sclavie, fără să li se asigure cele mai elementare drepturi, refuzându-li-se asistența socială și medicală, fiind ținuți în aceleași dependințe cu animalele, înfometați, adesea amenințați, bătuți și umiliți. Este de precizat că H. A. O., odată cu vânzarea victimelor către traficanții italieni, le preda acestora și actele de identitate ale persoanelor vătămate, existând numeroase situații În care acestea nu și-au mai putut recupera documentele. Ulterior, dacă victimele recurgeau disperate la ajutorul lui pentru a le readuce acasă, inculpatul refuza de fiecare dată ignorând suferințele la care acestea erau supuse și condiționa acest posibil "serviciu" de plata unor noi sume de bani.
Având în vedere amploarea fenomenului infracțional derulat de inculpatul H. A. O., care în perioada de referință a traficat în S. săptămânal persoane în împrejurările descrise anterior, în cursul urmăririi penale s-a procedat de către procuror la solicitarea eliberării de către Tribunalul Maramureș, în mod autorizat, în condițiile art. 91/1 și urm. Cod proc. pen., a unor autorizații de interceptare și înregistrare a convorbirilor și comunicări lor telefonice purtate de cei doi inculpați de la cele două numere publicate de ei în cuprinsul anunțurilor din ziarul Glasul M.ului. Procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrare, care reprezintă mijloace de probă în cauză, demonstrează implicarea inculpatului și a soției sale în săvârșirea infracțiunilor care li se rețin (f. 79 - 263, voI. 1 dosar urmărire penală).
In cauză au fost identificate in cursul urmăririi penale și audiate peste
40 de persoane traficate (părți civile și părți vătămate), cu vârste majore,bărbați și femei deopotrivă, dovedind că activitatea inculpatului H. A. O. nu s-a limitat doar la granițele județului M., ci s-a extins și în alte județe din țară -
Satu M., Sălaj, Bihor etc. De asemenea, au fost identificați și audiați 12 martori, care au confirmat amploarea și efectele nocive ale activității infracționale derulate fără oprire de inculpat și de soția sa pe o perioadă de aproape doi ani.
Ca atare, aprecierea instanței de fond în sensul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, iar pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, precum și afirmația că "privarea de libertate nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive mai puțin severe, având in vedere timpul scurs de la luarea măsurii, la faptul că în cauză s-a procedat la demararea cercetării judecătorești, iar durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest" se consideră insuficientă pentru a justifica măsura punerii în libertate a inculpatului sub control judiciar, temeiul prevăzut de arte 148 lit. f Cod proc. pen. nemodificându-se, după cum nu a dispărut nici temeiul prevăzut de arte 148 lit. d Cod proc. pen. privind săvârșirea de către inculpat a unei noi infracțiuni (cea de trafic de persoane care i se reține în acest dosar).
Pe de altă parte inculpatul H. A. O. este recidivist în situația reglementată de arte 37 lit. b Cod penal (recidivă postexecutorie). Această condiție a fost ignorată de instanță la data dispunerii măsurii înlocuirii arestării preventive. Conform copiei fișei cazierului său judiciar, prin sentința penală nr. 124/(...) a T.ui M. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 ani și 3 luni, pentru comiterea a nu mai puțin de 7 infracțiuni distincte de tâlhărie (art. 211 alin. 1 Cod penal), rămasă definitivă prin decizia penală nr.
319/A/(...) a Curții de A. C. A fost arestat la data de (...) și liberat la (...) cu un rest neexecutat de pedeapsă de 1.406 zile. După această condamnare, inculpatul nu doar că a mai fost condamnat în anul 2000 pentru o altă infracțiune, dar după executarea în întregime a pedepsei menționate, în prezenta cauză a comis în formă continuată infracțiunile de trafic de persoane și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptele fiind săvârșite cu intenție (f. 818, vol. III dosar urmărire penală). De asemenea, inculpatul este cunoscut cu antecedente și autorităților austriece, așa după cum a rezultat din adresa transmisă nouă de către IGPR - C. de C. P. I. de la f. 819, vol. III din același dosar.
Pe de altă parte, nici aprecierea instanței de fond care a arătat că nu mai sunt date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și nici că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, nu este justificată ,deoarece în cursul urmăririi penale s-a demonstrat că inculpatul H. A. O. s-a manifestat agresiv, violent, abuziv și practicând tactici de intimidare a unor părți vătămate pentru a le induce un puternic sentiment de frică în scopul de a-i determina astfel să nu dezvăluie autorităților demersul său infracțional (spre exemplu ,cazul victimei B. B.) .
Nimic nu garantează că inculpatul - odată pus în libertate - se va manifesta pașnic, în condițiile în care a demonstrat nu o dată predispoziție pentru comportament violent (actele de tâlhărie pentru care a fost deja condamnat, precum și atitudinile pe care le-a manifestat față de persoanele traficate în prezenta speță), iar poziția sa pe parcursul cercetării judecătorești este departe de a reprezenta o conștientizare a gravității faptelor penale pe care le-a comis și a consecințelor acestora.
Criticabile sunt și aprecierile potrivit cărora "privarea de libertate nu se mai justifică, iar scopul procesului penal se poate realiza și în condițiile luăriialtei măsuri preventive mai puțin severe, avându-se în vedere timpul scurs de la luarea măsurii (. . .) și, nu în ultimul rând, că durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest" (invocându-se și opinia C. relativ la unele cauze), întrucât practica Înaltei Curți de C. și Justiție a contrazis acest argument invocat de instanța de fond, statuând că (a se vedea în acest sens decizia nr. 5719 din 10 octombrie 2005 a Înaltei Curți de C. și
Justiție - secția penală) ,,printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, în cazul infracțiunilor prevăzute de legea nr. 6. privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, numărul de persoane traficate și amploarea acestui fenomen infracțional, ( ... ) Curtea apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin. 1 Cod proc. pen. pentru a dispune înlocuirea acesteia cu măsura obligatorie de a nu părăsi țara" .
Ori, în speță este vorba despre o activitate infracțională complexă având caracter transnațional, desfășurată constant și continuu de-a lungul unei perioade de peste doi ani, implicând doi inculpați, victimele fiind foarte numeroase și demonstrând caracterul de veritabilă "industrie" a traficului de ființe umane practicat de inculpatul H., victimele fiind racolate de pe raza mai multor județe din țară și nu doar de pe cuprinsul județului M..
De asemenea, termenul de un an și 4 luni in care inculpatul a fost arestat (măsura fiind dispusă odată cu data de 13 ianuarie 2010) nu reprezintă o "lungă perioadă de timp" așa cum apreciază instanța de fond, în condițiile în care nu s-a finalizat audierea părților vătămate și a martorilor.
Astfel, nu se poate aprecia că trecerea unei durate de un an și 4 luni de la data luării măsurii arestării preventive reprezintă "o perioadă rezonabilă" în sensul prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului care ar impune imperativ la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, întrucât raportat la complexitatea cauzei și a tuturor celorlalte condiții expuse mai sus în privința acesteia, inclusiv la gravitatea faptei săvârșite și a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru sancționarea acesteia, precum și la conduita violentă a inculpatului, această perioadă nu poate fi apreciată ca fiind foarte îndelungată .
Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu s-au modificat, înlocuirea măsurii arestării fiind dispusă după o lună de la data când aceeași instanță, verificând legalitatea măsurii arestării preventive, a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă, menținându-se în continuare măsura arestării preventive.
Prin urmare,Curtea consideră că subzistă suficiente motive care să justifice menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului H. A. O. și nu de a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, ținând seama de întreaga conjunctură în care faptele au fost comise,astfel că va admite recursul declarat de DIICOT B. T. M. împotriva încheierii penale f.nr. din 1 iunie 2011 a T.ui M., pe care o va casa în întregime,și rejudecând,va constată legalitatea si temeinicia măsurii arestului preventiv privind pe inculpatul H. A., fiul lui G. si M., născut la (...) in Baia M., arestat in Penitenciarul Gherla.
Va menține starea de arest a inculpatului.
Va stabili suma de 50 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite recursul declarat de DIICOT B. T. M. împotriva încheierii penale f.nr. din 1 iunie 2011 a T.ui M., pe care o casează în întregime.
Rejudecând, constată legalitatea si temeinicia măsurii arestului preventiv privind pe inculpatul H. A., fiul lui G. si M., născut la (...) in Baia M., arestat in
Penitenciarul Gherla.
Menține starea de arest a inculpatului.
Stabilește suma de 50 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. V. A. L. H.
G., LEUNȚA S.
Red.I.M/Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond: A. S. F.
| ← Decizia penală nr. 1780/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 727/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
