Decizia penală nr. 707/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.707/R/2011
Ședința publică din 05 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. G., judecător
JUDECĂTORI : M. B.
: D. P. GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr.95/A din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., privind pe inculpata R. F., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av.Valea R., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata R. F. și partea civilă SC O. W. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
R.ul P.ui solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței primei instanțe și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Astfel, profitând de lipsa angajaților societății de la locul de muncă, inculpata a pătruns în incinta sediului SC O. SRL, de unde a sustras un laptop și un hard-disk portabil. Urma papilară creată de impresiunea regiunii digito-palmare de la mâna stângă a inculpatei a fost descoperită în interiorul imobilului, în zona sistemului de închidere. P. urmei în acel loc nu este întâmplătoare, deoarece pentru a ajunge la ușa părții civile, aflate la etajul 1 al imobilului, inculpata trebuia să treacă de mai multe „obstacole";: poarta din lemn de la intrarea în imobil, scările dintre parter și etajul 1, balconul exterior, o ușă din grilaj metalic, un hol, o ușă dublă din lemn de la mijlocul holului și să ajungă la ușa dublă din lemn dincolo de care societatea își desfășura activitatea. Inculpata nu a oferit nicio explicație logică cu privire la prezența urmelor sale în acel loc. Din fișa de cazier a inculpatei, rezultă că aceasta a mai fost cercetată pentru comiterea de infracțiuni împotriva patrimoniului, fiindu-i aplicate amenzi cu caracter administrativ, ceea ce dovedește perseverența infracțională a inculpatei în comiterea aceluiași gen de infracțiuni. C. raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopicăse coroborează cu declarațiile date de reprezentantul părții civile și cu declarațiile martorilor, inclusiv cu procesul-verbal de cercetare la fața locului. În concluzie, apreciază că se impune condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de furt calificat.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate anterior. Din raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică rezultă că urmele papilare de la foto 17 și 20 din planșa foto nu prezintă elemente caracteristice generale și individuale comune cu impresiunile papilare ale inculpatei. Din același raport rezultă că urma papilară prezentată la foto 16 din planșa foto a fost creată de către impresiunea regiunii digito-palmare de la mâna stângă a inculpatei,dar insuficient pentru a se concluziona că este vorba de amprentele inculpatei. A. în vedere că vinovăția inculpatei nu s-a stabilit cu certitudine, în mod corect s-a aplicat principiul in dubio pro reo, dispunându-se achitarea inculpatei. N. altă probă nu duce la concluzia că inculpata este autoarea infracțiunii de furt calificat. Din declarațiile martorilor nu rezultă că inculpata a sustras acele bunuri. Inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, este necăsătorită și este adevărat că nu are un loc de muncă, dar aceasta nu poate duce la concluzia că este autoarea infracțiunii de furt calificat. De altfel, obiectele sustrase nu s-au găsit asupra inculpatei. Ministerul Public are obligația de a se asigura că nicio persoană nevinovată nu este pedepsită. Prin urmare, solicită menținerea soluției de achitare dispusă în cauză. Cu onorariu avocațial din FMJ.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr.501 din 13 mai 2010, a achitat inculpata R. F., fiica lui R. și M., născută la data de 31 mai 1977 în C.-N., jud. C., CNP
2., cetățean român, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorită, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.p.
În temeiul art. 346 alin. 3 C.p.p. s-a respins acțiunea părții civile
SC O.-W. S.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 189 C.p.p. onorariul apărătorului din oficiu I. R. în cuantum de 200 lei se avansează din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de (...), organele de poliție ale Municipiului C. N. au fost sesizate de numitul T. S., reprezentant al SC O. SRL care a reclamat faptul că persoane necunoscute au intrat în incinta sediului societății situat în C.-N., str. T. nr. 1, ap. 3, jud. C. de unde a sustras un laptop marca „Assus"; și un hard-disk portabil, cauzând un prejudiciu în valoare de 2.500 lei.
Cu ocazia deplasării la fața locului s-a constatat că accesul în sediul firmei se face din str. T., birourile fiind situate la ultimul palier al imobilului, iar intrarea principală este prevăzută cu o ușă din grilaj metalic și o ușă dublă din lemn. S-a constatat că aceste uși au fostgăsite deschise, iar ușa din lemn prezenta urme de forțare prin împingere. R. societății au indicat locurile din care au dispărut bunurile, respectiv un birou pe care se afla un laptop marca „Assus"; de culoare neagră și un corp de mobilier in sertarul căruia se afla un hard-disk portabil. S-a consemnat în procesul verbal faptul că au fost tratate criminalistic ușile de acces în sediul firmei, bunurile găsite răvășite pe birou și locurile de unde s-a reclamat lipsa bunurilor; au fost prelevate
7 urme papilare, astfel: 3 urme pe suprafața exterioară a ușii din partea dreaptă de acces din hol în unitate, între sistemele de închidere și 4 urme de pe suprafața interioară a aceleiași uși, deasupra sistemului de închidere superior (proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice aferente (f.5-17).
În cursul urmăririi penale a fost efectuat un raport de constatare tehnico-științifică de către IPJ C. - S. C. și s-a concluzionat că una dintre urmele papilare ridicate de pe suprafața exterioară a ușii dreapta de acces în societatea comercială, din zona sistemului de închidere a fost creată de inculpata R. F., respectiv de impresiunea regiunii digito- palmare de la mâna stângă a acesteia. În privința celorlalte urme papilare s-a menționat că: urmele papilare de la foto 17 și 20 (una ridicată de pe suprafața exterioară a ușii dreapta de acces, iar cealaltă ridicată de pe suprafața interioară a ușii din partea dreaptă de acces) nu prezintă elemente caracteristice generale și individuale comune cu impresiunile papilare ale inculpatei R. F. urmele papilare de la foto
18,19,21 și 22 (ridicate de pe suprafața interioară a ușii din partea dreaptă de acces) au fost create de către impresiunile papilare ale unei persoane care de drept a avut acces în câmpul infracțiunii (f.28-36).
In cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiat numitul T. S., reprezentant al SC O. SRL care a declarat că în data de 20 martie 2009 în jurul orelor 19,00 a plecat de la birou și a închis cu cheia ușa de acces. In dimineața zilei de 23 martie 2009 a constatat că ușa de acces în birou prezenta urme de forțare și era întredeschisă. Acesta a arătat că a constatat că din interior a fost sustras un laptop marca
„Assus"; și un hard-disk portabil. A menționat că în birouri se vedeau urme de răvășire a bunurilor, iar referitor la accesul în sediul firmei a învederat că se face de pe balconul exterior, la intrare aflându-se un grilaj metalic care pe timp de noapte este închis de vecinul lor, avocat K. T. N. T. S. a declarat că a aflat de la acesta că în noaptea de vineri spre sâmbătă grilajul a fost închis. Prejudiciul a fost evaluat la suma de 2.500 lei (f.20,18).
In cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiată martora L. A. L. care a declarat că, în data de 20 martie 2009, în jurul orelor 19,00 după încheierea programului de lucru ușa de acces în sediul firmei a fost închisă cu cheia, iar angajații nu au revenit la serviciu până în data de 23 martie 2009, constatând că în acel interval de timp persoane necunoscute au pătruns în incinta biroului prin forțarea ușii de acces și au sustras un laptop marca „Assus"; și un hard- disk portabil. M. a menționat că în biroul firmei nu are acces publicul larg, doar angajații și unii clienți sau persoane de contact ale anumitor societăți (f.24,19).
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în cursul judecății inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Aceasta a susținut în mod constant că nu cunoaște nimic în legătură cu furtul comis în perioada 20-(...) din incinta firmei SC O. SRL, că nu aparticipat la comiterea acestuia și nu are date despre eventualii participanți. Inculpata a declarat că obișnuiește să cerșească în zona centrală a mun. C.-N., la biserici și pe străzi pentru a obține bani deoarece nu are un loc de muncă. Inculpata a menționat că i s-au arătat imagini de la locul faptei și a declarat că nu a fost niciodată în interiorul imobilului de pe str. T. (f.38-40). In cursul judecății inculpata a adăugat faptul că a aflat de la polițiști că din firmă s-a sustras un laptop și a susținut că nu cunoaște la ce folosește acel aparat. Inculpata a arătat că ar fi recunoscut comiterea faptei dacă era adevărat că ar fi sustras bunurile. În legătură cu urma papilară inculpata a declarat că nu-și explică cum s-a stabilit că a fost creată de mâna sa (f.9).
Din mijloacele de probă expuse mai sus instanța a apreciat că vinovăția inculpatei în săvârșirea actului de sustragere din sediul SC O. SRL nu a fost pe deplin dovedită. Singurul mijloc de probă care ar indica-o pe inculpată ca având vreo legătură cu săvârșirea infracțiunii este raportul de constatare tehnico-științifică cu privire la urmele papilare ridicate din sediul societății.
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2 C.p.p. probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor celor administrate în scopul aflării adevărului. Analizând celelalte mijloace de probă administrate în cauză respectiv declarațiile reprezentantului societății parte vătămată și ale martorilor audiați, instanța a constatat că niciunul dintre acestea nu oferă elemente probatorii în sensul stabilirii autorului actului de sustragere în persoana inculpatei.
Astfel, raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că doar una dintre urmele papilare ridicate de pe suprafața exterioară a ușii de acces în sediul societății a fost creată de inculpata R. F., nu este suficient pentru a se aprecia ca fiind dovedită vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunii atâta timp cât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă (declarații de martori oculari, dovezi de ridicare a bunurilor sustrase din posesia inculpatei, etc.). Din acest raport de constatare rezultă indicii în sensul că inculpata ar avea legătură cu săvârșirea infracțiunii, fără a se putea stabili în mod clar în sarcina acesteia modul de operare specific autorului, cu atât mai mult cu cât urma la care se face referire a fost ridicată de pe suprafața exterioară a ușii de acces, iar nu din interiorul încăperii de unde au fost sustrase bunurile.
Instanța a apreciat că în prezenta cauză în favoarea inculpatei operează principiul ";in dubio pro reo";, astfel cum a reținut și organul de cercetare penală care a întocmit referatul cu propunerea de scoatere de sub urmărire penală. Probele administrate nu duc la concluzia certă ca inculpata R. F. este autoarea actului de sustragere, iar potrivit principiului enunțat orice dubiu profită inculpatului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. c C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatei R. F. pentru savârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.p.
A. în vedere că nu a rezultat vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate SC O. SRL, aceasta nu poate fi obligată la plata pretențiilor civile formulate, motiv pentru care în temeiul art. 346 alin. 3 C.p.p. instanța a respins acțiunea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca, apel respins ca nefondat prin decizia penală nr.95/A din 21 februarie 2011 a T.ui C..
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj care a solicitat casarea acesteia împreună cu sentința judecătoriei și rejudecând dosarul, a se dispune condamnarea inculpatei R. F. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i C.pen.și obligarea acesteia la plata contravalorii laptopului în valoare de 2.500 lei. S-a arătat în motivarea recursului că instanțele de fond nu au apreciat în mod corespunzător probele administrate în cauză, condiții în care soluția de achitare a inculpatei apare ca netemeinică. În dovedirea vinovăției inculpatei se menționează declarația părții civile T. S. R., declarația martorei L. A. și raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, care relevă urmele papilare ale inculpatei în zona sistemului de închidere a ușii de acces în sediul localului părții civile. Pe cale de consecință, solicită a se da eficiența cuvenită disp.art.63, 64 C.proc.pen.privind probele și interpretarea mijloacelor de probă de către instanța de control judiciar.
Curtea examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Deși procurorul a susținut că ambele instanțe - J. și T. - au ajuns la concluzia achitării inculpatei, respectiv a reținerii nevinovăției acesteia în comiterea faptei, prin ignorarea mai multor probe, Curtea constată că, dimpotrivă, atât prima instanță cât și cea de apel, au făcut o analiză amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul cercetărilor.
Instanța de fond (judecătoria) pentru a-și forma propria convingere cu privire la vinovăția ori, dimpotrivă, nevinovăția inculpatei, a audiat inculpata, pe reprezentantul părții civile T. S. și pe martora L. A., indicați în actul de sesizare.
În Codul de procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin L. 2., prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art.5/2 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă";.
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei, - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes";; hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă,garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.
Inculpata R. F. atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, a fost consecventă în declarațiile date organelor judiciare în sensul nerecunoașterii infracțiunii, iar pe de altă parte, conform art.66
C.proc.pen. „inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția";. Potrivit art.69 C.proc.pen.,
„declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză";.
Că evenimentele s-au derulat în modul prezentat de inculpată, rezultă din declarațiile părții civile T. S. și a martorei asistente L. A..
Partea civilă învederează că în data de 20 martie 2009 în jurul orelor
19,00 a plecat de la birou și a închis cu cheia ușa de de la intrare. In dimineața zilei de 23 martie 2009 a constatat că ușa de acces în birou prezenta urme de forțare și era întredeschisă. Acesta a arătat că din interior a fost sustras un laptop marca „Assus"; și un hard-disk portabil. A mai menționat că în birouri se vedeau urme de răvășire a bunurilor, iar referitor la accesul în sediul firmei a precizat că se face de pe balconul exterior, la intrare aflându-se un grilaj metalic care pe timp de noapte este închis de vecinul lor, avocat K. T. N. T. S. a declarat că a aflat de la vecini că în noaptea de vineri spre sâmbătă grilajul a fost închis. Prejudiciul a fost evaluat la suma de 2.500 lei (f.20,18).
In cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiată martora L. A. L. care a declarat că, în data de 20 martie 2009, în jurul orelor 19,00 după încheierea programului de lucru ușa de acces în sediul firmei a fost închisă cu cheia, iar angajații nu au revenit până în data de 23 martie 2009, constatând că în acel interval de timp persoane necunoscute au pătruns în incinta biroului prin forțarea ușii de acces și au sustras un laptop marca „Assus"; și un hard-disk portabil. M. a declarat că la fața locului s-au deplasat organele de poliție care au desfășurat activitatea specifică de cercetare tratând suprafețele din incinta biroului pentru a descoperi și ridica urme papilare sau materiale. M. a arătat că urmele au fost transpuse pe suport alb după care lucrătorul criminalist a introdus suportul cu urmele ridicate într-un plic care a fost sigilat și semnat de ea. M. a menționat că în biroul firmei nu are acces publicul larg, doar angajații și unii clienți sau persoane de contact ale anumitor societăți (f.24,19).
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în cursul judecății inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Aceasta a susținut în mod constant că nu cunoaște nimic în legătură cu furtul comis în perioada 20-(...) din incinta firmei SC O. SRL, că nu a participat la el și nu este în posesia unor date despre eventualii participanți. Inculpata a declarat că obișnuiește să cerșească în zona centrală a mun. C.-N., la biserici și pe străzi pentru a obține bani deoarece nu are un loc de muncă. Inculpata a menționat că i s-au arătat imagini de la locul faptei și a declarat că nu a fost niciodată în interiorul imobilului de pe str. T. (f.38-40). In cursul judecății, inculpata R. F. a adăugat faptul că a aflat de la polițiști că din firmă s-a sustras un laptop și a susținut că nu cunoaște la ce folosește acel aparat. Inculpata a învederat că ar fi recunoscut comiterea faptei dacă era real că ar fisustras bunurile. În legătură cu urma papilară inculpata a declarat că nu-și explică cum s-a stabilit că a fost creată de mâna sa (f.9).
Raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că doar una dintre urmele papilare ridicate de pe suprafața exterioară a ușii de acces în sediul societății a fost creată de inculpata R. F., nu este suficient pentru a se aprecia ca fiind dovedită vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunii, atâta timp cât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă (declarații de martori oculari, dovezi de ridicare a bunurilor sustrase din posesia inculpatei, etc.). Din acest raport de constatare rezultă indicii în sensul că inculpata ar avea legătură cu săvârșirea infracțiunii, fără a se putea stabili în mod clar în sarcina acesteia modul de operare specific autorului, complicelui, cu atât mai mult cu cât urma la care se face referire a fost ridicată de pe suprafața exterioară a ușii de acces, iar nu din interiorul încăperii de unde au fost sustrase bunurile.
Nu în ultimul rând, este de relevat împrejurarea că din cele 7 urme papilare ridicate de la fața locului, doar una aparține inculpatei și mai mult aceasta este situată pe suprafața exterioară a ușii de acces în sediul părții civile. D. inculpata ar fi autoarea infracțiunii, urmele acesteia ar fi trebuit găsite și în interiorul biroului de unde a fost sustras laptopul.
Nu poate fi omis nici faptul că la 15 octombrie 2009 organele de poliție care au efectuat acte premergătoare în cauză, au propus procurorului scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei R. F., apreciind că nu sunt probe suficiente pentru începerea urmăririi penale și în final trimiterea acesteia în judecată.
Mai este de remarcat că procurorul prin rechizitoriu nu indică o dată certă de săvârșire a infracțiunii, susținându-se că aceasta a fost comisă în perioada 20-23 septembrie 2009, fără a reține forma continuată a infracțiunii. În privința probelor în dovedirea vinovăției inculpatei este indicat reprezentantul părții civile T. S., care nu cunoaște nimic în cauză, nefiind martor ocular și numitele L. A. L. și R. R. - martor asistent al procesului verbal de cercetare la fața locului din 23 septembrie 2009, care nu aveau cunoștințe directe despre modul de săvârșire al infracțiunii, relevând în fața instanței, condițiile în care organele de poliție au prelevat urmele de la locul faptei. În plus, mai este indicat ca o probă directă a vinovăției inculpatei și raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 4 iunie 2009 întocmit de IJP C.
(f.29).
Susținerile inculpatei, în sensul necomiterii infracțiunii de furt calificat a laptopului marca Assus și a hard-diskului portabil în valoare de 2.500 lei aparținând părții civile, se coroborează cu probele testimoniale de mai sus și cu concluziile probei științifice întocmite în cauză.
A. în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatei pe bază de probe sigure, certe și întrucât în speță probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatei, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatei";. (in dubio pro reo).
Regula în dubio pro reo, constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care aflarea adevărului, consacrat în art.3 C.proc.pen., se regăsește înmateria probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo, este o problemă de fapt. Î. justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu, nu există și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție"; și deci inculpata trebuie achitată.
Față de considerentele ce preced, întrucât vinovăția inculpatei nu a fost dovedită nici prin declarațiile părții civile și a martorilor audiați în cauză, nici prin proba științifică atașată dosarului care reliefează că urma papilară a inculpatei a fost identificată pe suprafața exterioară a ușii de acces în sediul părții civile, neputându-se dovedi prezența ei în biroul de unde s-au sustras bunurile, negăsindu-se obiectele infracțiunii la domiciliul său, simpla împrejurare că aceasta a mai fost confruntată cu legea penală, nu poate duce la condamnarea sa în prezenta cauză.
Așa fiind, recursul parchetului se va respinge ca nefondat conform art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C., suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art.189 C.proc.pen.. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia, în baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj privind pe inculpata R. F., împotriva deciziei penale nr.95/A din (...) a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 5 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. M. B. D. P. D. S. Red.PD/CA 3 ex. - (...) Jud.fond.P. A. Jud.apel:I. A.; L. M.
| ← Decizia penală nr. 319/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1780/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
