Încheierea penală nr. 3/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.3/2011
Ședința publică din 7 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : C. I.
A. D. L. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. :
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva încheierii penale nr.2 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect propunere de prelungire a măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A., în stare de arest, asistat de apărător ales av.Roman F. A., cu împuternicire la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul R. A. arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului R. A. solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale nr.2/2011 a T.ui C., casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
În concret, inculpatului i se rețin în sarcină o serie de infracțiuni informatice cu un prejudiciu de 350.000 dolari. Apreciază că încheierea atacată este netemeinică și nelegală în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 și art.148 C.
Inculpatul este suspectat de infracțiuni informatice drept pentru care a fost monotorizat timp de 1 an de zile, calculatorul său făcând obiectul unor percheziții informatice în urma cărora nu s-a identificat nici o parolă. Nici procesele verbale de filaj întocmite și nici declarațiile de la dosar, nu aduc nici o probă concretă. Singura declarație care îl încriminează pe inculpatul R. A. este declarația numitului G. M. F. N., dar care nu poate fi avută în vedere, aceasta bazându-se pe o tranzacție încheiată între G. și parchetul american pentru a-și ușura situația sa juridică, care la rândul său are calitatea de învinuit și este cercetat de autoritățile americane. Pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru faptele de care este acuzat învinuitul G. este de 25 ani închisoare, ceea ce justifică declarația acestuia prin care îl încriminează pe inculpatul R. A.
Având în vedere că inculpatul, dacă ar fi fost implicat, ar fi discutat cu vreun agent sub acoperire sau pe calculatorul său ar fi existat vreo conversație cu acesta, împrejurări care nu au fost constatate, neexistând nici o urmă care să-l încrimineze, consideră că nu subzistă acele indicii prevăzute de art.143 C.
Raportat la art.148 lit.f C., arată că instanța uită că trebuie analizat pericolul social pentru ordinea publică, faptul că este un infractor primar și mai mult de faptul că nu sunt identificate părțile vătămate.
În ce privește susținerea instanței că necesitarea prelungirii se impune pentru o reacție fermă din partea autorităților, consideră că acest argument nu se justifică datorită împrejurării că autoritățile au fost sesizate în urmă cu 1 an de zile. S. a se reține în favoarea inculpatului și prezumția de nevinovăție.
Un alt argument al instanței este necesitatea prelungirii arestării preventiv pentru bunul mers al procesului, fără a se avea în vedere că în cauză nu există indicii că inculpatul ar influența mersul dezbaterilor. În ce privește susținerea instanței că inculpatul și-ar putea influența mama, arată că declarațiile acestuia sunt în favoarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, apreciază că nu au subzistat și nu subzistă nici un moment temeiurile avute în vedere la propunerea, respectiv prelungirea măsurii arestării preventive.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii de prelungire cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect prima instanță a dispus prelungirea cu 20 de zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului R. A., apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 și art.148 C., reținând în principal o temere concretă că lăsarea în libertate a inculpatului ar afecta buna desfășurare a procesului penal.
Apreciază că durata rezonabilă a unei măsuri preventive prev.de art.6 CEDO nu a fost depășită iar urmărirea penală nu a fost finalizată din motive obiective.
Inculpatul R. A. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului. Arată că în cazul în care se va dispune o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, va respecta toate obligațiile impuse în sarcina sa.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr.2/C din (...) a T.ui C., în temeiul art.159 al.7 rap. la art. 155 Cod procedură penală, s-a admis în parte sesizarea cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și în consecință:
S-a dispus prelungirea cu 20 zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului: R. A., zis „Bombonel";, fiul lui A. și E., născut la data de (...) în municipiul Z., jud.Sălaj, domiciliat în municipiul Z., B-dul M. V. nr.78, bl.A38, ap.59, jud.Sălaj, posesor al CI seria SX nr.1. eliberată de P. Z., CNP 1., fără antecedente penale, începând cu (...) și până la (...).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin sesizarea P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C. și înregistrată la Tribunalul Cluj la data de (...) s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului R. A. cu o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...).
În motivarea sesizării s-a aratat că inculpatul a fost arestat la data de (...), prin încheierea penală nr. 111/C/2010 a T.ui C., ca urmarea punerii în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic prev. și ped. de art.44 alin.2 din Legea nr. 161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținerea fără drept a uneiparole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și fraudă informatică prev. și ped. de art. 49 din Legea nr.l61/2003,cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped. de art. 4 al.1 din Legea 143/2000 cu aplic art. 41 al.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal. Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada 2006 - 2009, inculpatul a transferat neautorizat date informatice, respectiv date de identificare ale unor carduri și a deținut parole, coduri de acces (respectiv coduri PIN) și alte date de identificare ale cardurilor, obținute anterior prin metoda phishing, în vederea transmiterii neautorizate către alte persoane, și a obținut în acest fel ilicit sume importante de bani, prin intermediul inculpatei H. A. A., cercetată și ea în cauză, și a celorlalți învinuiți care sunt și ei urmăriți penal, introducând date nereale în sistemul W. U. și fiind validate în acest fel transferuri de bani pe numele său, al inculpatei H., ori al celorlalți învinuiți din cauză. Prin încheierile penale nr. 129/C/(...) și 145/C/(...) ale T.ui C. s- a prelungit succesiv durata arestării preventive a inculpatului cu câte 30 de zile, urmând ca ultima prelungire să expire la data de (...). În cauză subzistă toate temeiurile care au determinat luarea arestării preventive și acestea impun în continuare prelungirea măsurii. Pe de altă parte, din motive absolut obiective urmărirea penală nu a putut fi finalizată, trebuind să mai fie efectuată o comisie rogatorie, și tradusă cea efectuată deja, apoi se mai impune audierea unor martori care cunosc aspecte legate de activitatea inculpatului.
Prin încheierea penală nr.111/C/A/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. A. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...), după ce în prealabil față de acesta a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic prev. și ped. de art. 44 alin.2 din Legea nr. 161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținerea fără drept a unei parole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și fraudă informatică prev. și ped. de art. 49 din Legea nr.l61/2003, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C. sub nr.
2l5/P/2010 din data de 11 octombrie 2010, iar prin ordonanța din (...) au fost extinse cercetările față de inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped. de art. 4 al.1 din Legea 143/2000 cu aplic art. 41 al.2 Cod penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada 2006 - 2009, inculpatul a transferat neautorizat date informatice, respectiv date de identificare ale unor carduri și a deținut parole, coduri de acces (respectiv coduri PIN) și alte date de identificare ale cardurilor, obținute anterior prin metoda phishing, în vederea transmiterii neautorizate către alte persoane, și a obținut în acest fel ilicit sume importante de bani, prin intermediul inculpatei H. A. A., cercetată și ea în cauză, și a celorlalți învinuiți care sunt și ei urmăriți penal, introducând date nereale în sistemul W. U. și fiind validate în acest fel transferuri de bani pe numele său, al inculpatei H., ori al celorlalți învinuiți din cauză.
Cu privire la condițiile necesare pentru admisibilitatea sesizării cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive, s-a constatat că acestea sunt îndeplinite, iar cumularea acestor condiții, la care ne vom referi în concret mai jos, face necesară în continuare restricționarea libertății inculpatului, prin prelungirea duratei arestării, pentru o altă perioadă decât cea solicitată de către acuzare. Din actele de urmărire penală existente până în acest moment în dosarul de urmărire penală, și care a fost anexat la propunerea de arestare, rezultă existența unor indiciitemeinice care conturează bănuiala legitimă și verosimilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, aceste indicii, despre care vorbeam mai sus, se materializează în declarația învinuitului G. M. F. N., care a fost audiat în dosarul penal nr. (...)4-S, aflat în lucru la procuratura din Nashville California. Este real că la efectuarea comisiei rogatorii învinuitul nu a mai dat declarații, mărginindu-se la a-și recunoaște vinovăția în raport de acuzațiile aduse de autoritățile americane. În dosarul amintit, învinuitul a declarat că lucra pentru inculpatul R. A., care utiliza adresa de e-mail strawberries1910@yahoo.com, și că în anul 2008 a călătorit în S.U.A., mai precis în Chicago, pentru a „încasa"; card-uri pentru numitul R. A. T. învinuitul a mai arătat că inculpatul R. a obținut datele de identificare ale unor card-uri prin metoda phishing, după care a oferit numerele de card respective unor intermediari care încasau sume de bani, și apoi le expediau pentru el prin sistemul
W. U., sumele fiind retrase de către inculpat sau de alte persoane. Declarația învinuitului G. M. F. N. se coroborează cu cea a agentului sub acoperire cu nume de cod C. D., din care reiese că a corespondat pe e-mail cu o persoană ce folosea adresa de internet strawberries1910@yahoo, și care s-a prezentat „R.";, și de la care a cumpărat numerele de identificare ale 2300 de card-uri contra sumei de 1200
USD, bani care au fost expediați în România, în luna aprilie 2009, prin intermediul
W. U. pe numele de R. A. În cauză există de asemenea procese verbale de percheziție domiciliară, de percheziție informatică, din care rezultă că de pe calculatoarele ridicate de la inculpat a fost utilizată adresa de e-mail strawberries1910@yahoo, lista transferurilor W. U.. De asemenea în cauză există procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, traducerile e-mail-urilor inculpatului, ca și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Prin urmare în cauză există date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, și în sensul practicii CEDO, conform căreia sunt suspiciuni rezonabile atunci când există date sau informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii și cauza Erdagoz contra T.iei). Practica Curții Europene a fost și cea care a consacrat ideea că forța probantă a acestor date și informații ce stau la baza unei hotărâri de luare a măsurii preventive a arestării nu trebuie să fie la fel de puternică ca a celor ce fundamentează o soluție de condamnare.
De altfel, în sensul celor de mai sus, la luarea unei măsuri preventive, ca și la prelungirea acesteia, este suficient să existe numai indicii temeinice nu și probe în sensul art. 63 și 64 Cod P. Penală. Prin urmare nu are relevanță susținerea apărării în sensul că nu există nici o probă de vinovăție la dosar, deoarece în acest moment nici nu trebuie să existe probe, fiind suficiente și necesare doar indiciile, constituite din date și informații.
În privința existenței vreunui temei dintre cele prev. de art. 148 Cod procedură penală, s-a apreciat că în cauză există cel de la litera f a articolului mai sus invocat. Așa fiind s-a putut constata că în ceea ce privește cerința cuprinsă în teza I a articolului 148 lit. f Cod procedură penală, aceasta este în mod evident îndeplinită, pedepsele pentru infracțiunile pentru care este inculpat numitul R. A. sunt mai mari de 4 ani.
S-a apreciat că în cauză există și cerința impusă de teza a II-a a textului legal evidențiat în cele ce preced, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică. Așa cum s-a evidențiat în literatura de specialitate și în practica judiciară, acesta presupune o rezonanță socială a faptelor grave de care este învinuit inculpatul, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă dar și la nivelul întregii ordini sociale, și rezultă în egală măsură, atât din gravitatea faptelorpentru care inculpatul este cercetat cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
În primul rând existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, și din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în absența unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori ai unor asemenea fapte, în contextul în care, pe fondul unei crize economice naționale și mondiale, tot mai multe persoane sunt puternic motivate de obținerea facilă și ilicită a unor sume de bani importante. Nu trebuie uitat a se aminti aici, ca un criteriu de conturare a pericolului concret pentru ordinea publică, modul în care inculpatul a conceput planul infracțional, minuțios, pus în aplicare după ce a fost gândit în cele mai mici amănunte, orchestrând nu numai activitatea sa proprie dar și a celorlalți învinuiți cercetați în cauză. Ca atare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică, nu trebuie avute în vedere doar datele legate de persoana inculpatului ci și cele referitoare la faptă, nu de puține ori aceasta fiind de natură să creeze la nivelul societății un sentiment de insecuritate, și dorința ca justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, să acționeze ferm împotriva infracționalității. Spunem aceasta deoarece din datele ce caracterizează persoana inculpatului nu rezultă aspecte care să conducă la ideea unui pericol deosebit pentru ordinea publică, în condițiile în care inculpatul nu are antecedente penale, și la dosar nu există date că ar avea o conduită necorespunzătoare în societate ori familie, însă, repetăm, gravitatea ieșită din comun a faptelor, grefată pe creșterea fenomenului infracționalității informatice, în contextul în care societatea românească manifestă încă rezerve față de utilizarea mijloacelor de plată electronice. Pe de altă parte, în condițiile în care inculpatul deține cunoștințe din domeniul informaticii, poate relua oricând genul acesta de activități, punând în aplicare noi planuri infracționale. De altfel din transcrierea convorbirilor telefonice interceptate a reieșit că inculpatul a acționat cu multă dezinvoltură, cu o temeritate infracțională ieșită din comun, încercând atragerea în activități ilicite a unui număr relativ mare de persoane. A. aspecte s-au evidențiat și din transcrierea și traducerea corespondenței electronice purtate de inculpat cu persoane din străinătate.
Prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului R. A., inculpaților minori F. S.-P. și F. A. C. este conformă cu cerințele art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu cele ale art. 23 din Constituția României care pledează pentru adoptarea și menținerea în termeni rezonabili a unor măsuri de restricționare a libertății unei persoane atunci când există motive verosimile de a se crede că s-a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, infracțiuni prezentând o gravitate deosebită, ca și în cazul de față, pot să suscite o tulburare socială care să justifice măsura preventivă privativă de libertate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Raportat la ansamblul vast al activității infracționale a inculpatului ca și la implicarea în cauză a unui număr relativ mare de persoane, care pot fi influențați de către inculpat, cel puțin învinuita R. E. care este mama inculpatului, și cu care instanța nu-i poate interzice a intra în legătură, cu atât mai mult cu cât au un domiciliu comun, și ținând seama de relațiile de rudenie apropiată care există între cei doi, se apreciază că nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, cum ar fi cele reglementate de art. 145 și 1451 Cod P. Penală. În altă ordine de idei, probațiunea nu a fost finalizată, încă nefiind efectuată o comisie rogatorie dispusă de organele de urmărire penală, iar actele efectuate în cealaltă comisie rogatorie nu au fost traduse din limba română în limba engleză. Acesta este cu adevărat un motiv obiectiv pentru care urmărirea penală nu a putut fi finalizată. Celălalt motiv de prelungire invocat de către parchet este pur subiectiv și general, respectiv, identificarea și audierea în calitate de martori a altor persoane care au cunoștință despre activitatea infracțională a inculpatului și care până în prezent datorită complexității cauzei nu au fost audiate de către organele judiciare penale. Ni se pare că audierea unui număr de circa 15 martori în decursul a trei luni de zile cât inculpatul a fost arestat preventiv nu este o activitate prea meritorii din partea organelor de anchetă, cu atât mai mult cu cât acest aspect a fost invocat cu ocazia fiecărei propuneri de prelungire a duratei arestării preventive. Ori dacă din prima lună nu s-a reușit identificarea și audierea acestor martori ni se pare lipsit de relevanță și seriozitate din partea organelor de urmărire penală ca la 3 luni de la arestarea inculpatului să se mai solicite prelungirea duratei arestării pentru identificarea unor martori, despre care nu se știe prea precis ce anume cunosc în cauză, din moment ce se folosește o formulare generică, și cât de utile și pertinente ar fi relatările lor. Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că sesizarea este întemeiată, însă numai în parte, conform celor mai sus expuse, astfel că în conformitate cu art.155 și art.159 al.7 Cod procedură penală a fost prelungită durata arestării preventive a inculpatului cu 20 zile, începând cu (...) și până la data de (...). S-a invocat de către apărătorul inculpatului că nu a fost respectat termenul de 5 zile prev. de art. 159 al. 1 Cod procedură penală, și că dosarul de urmărire penală a fost înaintat doar la data de (...), iar din această pricină sesizarea cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive ar fi nelegală. În practica judiciară s-a cristalizat opinia că încălcarea termenului prev. de art. 159 al. 1 Cod procedură penală este sancționată cu nulitatea relativă. Prin urmare pentru a exista nulitatea relativă trebuie demonstrat că încălcarea dispoziției legale a produs o vătămare a intereselor legitime ori drepturilor inculpatului. O vătămare s-ar fi putut produce prin prisma încălcării dreptului la apărare al inculpatului, ori atât timp cât instanța a acordat apărării posibilitatea de a studia dosarul cauzei, dosar de astfel bine cunoscut de către apărător, care a fost prezent la toate actele de urmărire penală, la momentul stabilirii orei de strigare a cauzei, apărarea nemaisolicitând timp pentru studiu, este evident că apărarea s-a exercitat în condiții bune, de cunoaștere a pieselor dosarului de urmărire penală, și a aspectelor invocate de către acuzare în susținerea propunerii de prelungire a duratei arestului preventiv. Conchidem așadar că sesizarea instanței cu nerespectarea termenului impus de art. 159 al.1 Cod procedură penală nu a produs nici o vătămare intereselor legitime ori drepturilor inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R. A. solicitând casarea acesteia și rejudecând să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În motivarea recursului s-a arătat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și de altfel, nici la momentul inițial nu au existat indicii privind săvârșirea faptei de către inculpat, probele administrate nu sunt suficiente pentru a reține că inculpatul este autorul faptei, până în acest moment nefiind identificate părțile vătămate și eventualul prejudiciu cauzat. Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, acesta nu are antecedente penale, nu există risc pentru a influența bunul mers al procesului. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: În mod corect tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate, procedând la prelungirea duratei arestării preventive cu încă 20 de zile conform art.155 și următ.C.proc.pen. Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12 octombrie 2010 pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.44 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., prev.de art.46 alin.2 și art.49 din aceeași lege cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. reținându-se că există indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că acesta este autorul faptei, constând în aceea că în perioada 2006-2009 a transferat neautorizat date informatice în vederea transmiterii neautorizate către alte persoane obținând în acest fel în mod ilicit importante sume de bani. Până la acest moment nu se poate contesta situația de fapt reținută cu ocazia luării măsurii arestării preventive prin hotărâre definitivă în ceea ce privește existența indiciilor temeinice necesare pentru a se dispune în sensul luării unei măsuri preventive conform art.143 C.proc.pen. și, având în vedere că urmărirea penală este într-o fază incipientă, că de la momentul arestării preventive până în prezent a trecut o perioadă de aproximativ 2 luni, se constată că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică conform dispoz.art.148 lit.f C.proc.pen. La aprecierea gradului de pericol concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta, se ține cont de gravitatea faptei, de amploarea fenomentului infracțional în domeniul informatic, de consecințele produse și reacția opiniei publice față de astfel de infracțiuni. Termenul rezonabil al arestării nu a fost depășit și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal se poate considera că menținerea inculpatului în stare de arest este justificată, nefiind suficientă luarea unei alte măsuri preventive față de acesta. Pentru aceste considerente, recursul declarat este nefondat și va fi respins conform art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A. arestat în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr.2 din (...) a T.ui C.. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, L. H. C. I. A.-D. L. M. B. Red.C.I./A.C. 3 ex..(...) Jud.fond.C. L.
| ← Decizia penală nr. 1494/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1186/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
