Încheierea penală nr. 1339/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1339/R/2011
Ședința publică din 08 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : D. P., judecător
JUDECĂTORI : V. G.
: M. B.
GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. E. împotriva încheierii penale nr.89 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în
Arestul IPJ C., asistat de apărător desemnat din oficiu, av. B. I., din
Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul arată că-și menține declarația dată în fața judecătorului de la Tribunalul Cluj, nu are de făcut completări la aceasta și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă propunerea de arestare preventivă a inculpatului, apreciind că nu subzistă temeiurile care au determinat arestarea acestuia, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, nu s-a sustras și nu există vreun impediment pentru a fi judecat în libertate. La dosar nu există indicii și probe din care să rezulte că inculpatul ar încerca să influențeze desfășurarea anchetei sau că ar lua legătura cu martorii. S. a se avea în vedere bolile psihice de care suferă inculpatul, acesta fiind încadrat cu un grad de handicap, împrejurarea că lovitura nu a fost aplicată într-o zonă vitală și nu există certitudinea că decesul victimei s-a datorat acestei lovituri și nu altor cauze. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și
148 lit.f C.pr.pen., având în vedere și faptul că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu a urmărit să suprime viața victimei, ci a dorit doar să-l sperie.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală nr.89 din 5 septembrie 2011 a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și în baza art.1491 C.proc.pen., a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. E. pe 29 de zile începând cu 6 septembrie 2011 și până la 4 octombrie 2011. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de (...) inculpatul B. E. a fost reținut pe o durată de 24 de ore (până la data de (...), ora 00,10) prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu nr.15, emisă în dosarul nr.873/P/2011, la aceeași dată fiind audiat de procuror (în prezența apărătorului desemnat din oficiu) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art.174, art.176 alin.1 lit.c C.pen. În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în seara zilei de (...), aflându-se la locuința victimei R. V. din mun. Turda, str. N. Iorga, nr. 14, jud. C., la care locuia cu chirie, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict verbal spontan, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit la încheietura piciorului drept, în spatele genunchiului, provocându-i, conform constatării preliminarii a I. C.-N. emise sub nr.G/III/484/(...), o hemoragie externă consecutivă unei plăgi înțepate- tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte cu interesarea unor elemente ale pachetului vascular popliteu, în urma căreia la data (...) victima a decedat, fapta fiind comisă în condițiile în care inculpatul a mai suferit anterior două condamnări, una prin sentința penală nr.395/1999 a T.ui C., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la omor și a doua prin sentința penală nr.589/2003 a T.ui C., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat. Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui, pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Instanța a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului B. E., având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos. Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina lui, aceste indicii fiind relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de urmărire penală, concluziile provizorii formulate de I. C.-N., declarațiile martorilor I. I., C. M.-D., O. N.-L., T. A.-B. și I. E., coroborate cu declarațiile inculpatului B. E. care recunoaște comiterea faptei în materialitatea ei. În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului,acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și împrejurările în care a fost comisă (inculpatul lovindu-l intenționat pe victimă cu cuțitul într-o zonă a piciorului drept unde există un fascicul de vase de sânge a căror secționare pot conduce la moartea persoanei, pe care chiar dacă nu a urmărit-o a acceptat posibilitatea producerii ei), din perseverența infracțională manifestată de inculpat, care a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de tentativă la omor și tentativă la omor calificat, precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o astfel de infracțiune, ce a ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat (cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se află la prima faptă de acest gen). În consecință, apreciind că arestarea inculpatului este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art.1491 C.pr.pen. propunerea P. de pe lângă Tribunalul Cluj a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. E. solicitând casarea ei în întregime și rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., neexistând suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele imputate. Inculpatul arată că față de el se puteau lua alte măsuri restrictive de libertate, cele prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 și 148 lit. f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art.174, 176 alin.1 lit.c C.pen., de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, constând în aceea că la 3 septembrie 2011, i-a aplicat cu cuțitul, victimei R. V. din Turda, o lovitură cu cuțitul, în urma căreia aceasta a decedat, inculpatul mai având în antecedente două condamnări definitive pentru infracțiuni de omor. La data de 6 septembrie 2011 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.36 de către Tribunalul Cluj pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 6 septembrie - 4 octombrie 2011. Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143 și 148 lit.f C.proc.pen., în sarcina acestuia reținându-se o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit. f C.proc.pen., Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare. În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale. Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului. Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen. Ținând cont de predispoziția inculpatului în săvârșirea faptelor ce aduc atingere relațiilor sociale referitoare la viața și integritatea persoanelor, având în vedere gradul extrem de ridicat al pericolului social al faptelor presupus a fi comise de către acesta, concretizat prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de norma de drept încălcată, lăsarea acestuia în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este omorul deosebit de grav, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective. Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive. Art.5 paragraf 1 lit c din Convenție și implicit practica CEDO au dezvoltat noțiunea autonomă de „. plauzibile"; (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană esteposibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față. Din piesele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a D. O. Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social. Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității. Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților. De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorilor de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea măsurilor preventive. Măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil implicarea recurentului în comiterea acestora. Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor. Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient. În acest context, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal. Instanța de recurs reține că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat prezintă o gravitate sporită, acestea având o rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate. În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune";, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. Curtea apreciază că în baza art.136 C.proc.pen.pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului. Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile martorilor I. I., C. M. D., O. N. L., T. A. B., I. E., declarațiile inculpatului cât și concluziile provizorii exprimate în cadrul constatării medico-legale a victimei. Față de cele ce preced, nu se impune luarea față de inculpat a unei alte măsuri restrictive de libertate prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., condiții în care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în baza art.189 C.proc.pen. Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.recurentul va plăti statului 200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu (av.B. I.). PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. E., fiul lui E. si Ana, nascut la 24 august 1952, aflat in Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 89 din 5 septembrie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul B. E. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. V. G. M. B. D. S. 4 ex. - (...) jud.fond.L. M.
red.PD/CA
| ← Decizia penală nr. 376/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 486/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
