Sentința penală nr. 138/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
SENTINȚA PENALĂ NR.138/2011
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: M. Ș. judecător GREFIER: M. B.
V. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
S-a luat spre examinare cauza penală privind plângerea formulată de petenta D. I. împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dispusă în dosarul nr.62/P/2010 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., confirmată prin rezoluția procurorului general al Curții de A. C. nr.919/II/2/2011, privind pe intimații D. A. J., O. A. R., K. A., K. G., K. Z. și B. Z.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de
ședință din data de 14 noiembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin plângerea formulată de către petenta D. I. s-a solicitat instanței desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dispusă în dosarul 62/P/2010 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C. confirmată prin rezoluția procurorului general al Curții de A. C. nr.919/II/2/2011 cu consecința reținerii cauzei spre judecare sub aspectul săvârșirii faptelor reclamate de către petentă.
În considerentele plângerii formulate s-a învederat că organele de urmărire penală nu au respectat sentința penală nr.107/2010 a Curții de A.
C. prin care s-a dispus, în mod irevocabil, admiterea în parte a plângerii formulate de către petentă în același dosar cu consecința începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor și a continuării cercetării penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conflict de interese.
Cu toate acestea procurorul de caz a nesocotit flagrant dispozițiile unei hotărâri pronunțate de instanța penală,a înfrânt puterea lucrului judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească opozabilă erga omnes dar, mai mult decât atât, echivalează cu lipsa unui control ierarhic cerut de art.2781
C. în condițiile în care P.ul general și-a concertat eforturile pe calitatea/non calitatea petentei de persoană interesată, fără a răspunde în concret criticilor aduse de petentă cu privire la problematice prescripției răspunderii penale și cea a neincriminării faptei.
Petenta a mai învederat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese care, în opinia sa, având în vedere perioada în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională a făptuitorilor, era prevăzută ca infracțiune.
Cu privire la acest ultim aspect petenta arată că se impune precizat faptul că, deși fapta de conflict de interese a fost incriminată în anul 2006, referiri legislative penale cu privire la acest aspect au existat începând cu Constituția României din 1991, reglementări care au fost ulterior întârite de L. nr.1., care a și încriminat generic, în art.70 fapta de conflict de interese. C. dacă în forma ei inițială, Lege anr.1. părea a incrimina extra penal această faptă, legiuitorul i-a aplicat acesteia de îndată o necesară ajustare, în anul 2004, ocazie cu care a stabilit de principiu, că răspunderea atrasă de nesocotirea normelor legale va fi disciplinară, dacă nu este penală. Or, în acest context, cazuistica judiciară a apreciat pe bună dreptate că, în contextul legislativ amintit, nu se poate reține că incriminarea penală a conflictului de interese a survenit doar în anul 2006, câtă vreme o reglementare penală se regăsea și anterior adoptării L. nr.278/2006, chiar dacă generală, prin prisma dispozițiilor L. nr.1. coroborat cu art.246 - 248
C.pen. Cât mai ales prin reglementările generale existente încă din anul
2000, ca urmare a adoptării L. nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Au mai fost aduse ca și critici ordonanței și respectiv rezoluției atacate greșita constatare de către organele de urmărire penală a faptului că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale în raport de infracțiunile de fals intelectual și abuz în serviciu.
Analizând plângerea formulată din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat Curtea constată că aceasta este nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În data de 19 mai 2009 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de conflict de interes, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals în raport cu făptuitorii K. A., K. G., K. Z., B. Z. și O. A. R..
Cu privire la această plângere s-a întocmit dosarul penal nr.325/P/2009 la P. de pe lângă tribunalul S. În 18 febr.2010 s-a dispus declinarea competenței soluționării prezentei cauze în favoarea Curții de A. C., având în vedere că competența în efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunii prev. de art.253/1 C. revine P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
Pe rolul P.ui de pe lângă Curtea de A. C. a fost format dosarul cu nr.62/P/2010 în care, la data de 23 aprilie 2010, s-a emis ordonanță deneînceperea urmării penale în cauză pentru infracțiunea de conflict de interese prev. de art.253/1 alin.1 C., disjungerea cauzei față de făptuitorii K. A., K. G., K. Z., B. Z. și O. A. R., D. A. J. pentru infracțiunile prev. de art.13/2 din L.
78/2000 raportat la art.248 C. , art.17 lit.c din L. 78/2000 rap. la art.288 C.
și art.17 lit.c din legea 78/2000 coroborat cu art.291 C. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei astfel disjunse în favoarea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Împotriva acestei ordonanțe s-a formulat plângere adresată instanței de judecată care, prin sentința penală 107 din 17.dec.2010, a dispus admiterea în parte a plângerii și începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de conflict de interese cu privire la făptuitorii K. A., K. G., K. Z., B. Z. și O. A. R., D. A. J., respingându-se ca inadmisibilă plângerea împotriva dispozițiilor de disjungere și de declinare a competenței în dosarul
62/P/2010. Această sentință se află la f.76-79 din d.u.p.
Acționând în conformitate cu dispozițiile imperative cuprinse în sentința anterior menționată, procurorul desemnat cu soluționareaprezentului dosar a dispus, prin rezoluția din 24 mai 2011, începerea urmăririi penale față de făptuitorii anterior menționați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese prev. și ped. de art.253/1 C. Au fost audiați în cauză făptuitorii și partea vătămată declarațiile lor existând de la f.53 -55 , respectiv 63-75 pentru D. I. , f.89-92 făptuitorul D. A. J., f.
94-98 K. A., f.104 făptuitorul K. G., f.111 K. Z., f.119 B. Z., f.123 O.u A..
Urmare a audierii acestor persoane și actelor depuse în probațiune de către petentă a fost emisă rezoluția din 9 sept.2011 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestor învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. și ped. de art.253/1 C. și neînceperea urmăririi penale față de K. Z., O. A. R. și K. G. cercetați sub aspectul infracțiunilor prev. de art.289 și 246 C.
Pentru a emite această rezoluție procurorul de caz a expus pe larg o stare de fapt pe care ne-o însușim în totalitate, principala motivare fiind aceea că infracțiunea de conflict de interese nu era prevăzut de lege la momentul la care se presupune că s-au comis faptele învinuiților,iar cu privire la infracțiunea de fals și abuz în serviciu ar fi intervenit prescripția răspunderii penale .
Această rezoluție a procurorului de caz a fost confirmată de procurorul ierarhic superior prin R. nr.919/II//2/12 oct.2011.
Curtea de apel constată că procurorul investit cu „aplicarea sentinței penale 107 din 2010 a acestei instanțe"; și-a depășit atribuțiile și limitele care au fost impuse prin această hotărâre, respectiv deși, a fost investit să înceapă urmărirea penală doar sub aspectul infracțiunilor de conflict de interese presupus comise de făptuitori, el s-a pronunțat și cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual deși cu privire la aceste fapte este sesizat P. de pe lângă tribunalul Sălaj ca urmare a O. din 23 aprilie 2010 a P.ui de pe lângă Curtea de apel C. prin care s-a dispus declinarea competenței cu privire la aceste fapte în favoarea acestei instituții și cu atât mai mult cu cât instanța a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de către petentă cu privire la aceste dispoziții din rezoluția atacată.
În acest sens este și practica judiciară constantă în materie, respectiv decizia 2552/2005 a I.C.C.J. , 1473/2006 aceleiași instanțe și 206/2008 tot a I.C.C.J. Prin aceste hotărâri s-a dispus în mod constant că în situația în care, în baza art.278/1 alin.8 C., judecătorul a admis plângerea, a desființat rezoluția sau ordonanța atacată și a trimis cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmării penale, organul de urmărire penală este obligat să aducă la îndeplinire întocmai dispoziția acestuia de a efectua acte de urmărire concrete raportat la fapta și persoana indicată în hotărâre.
În aceste condiții, Curtea constată că procurorul de caz și procurorul ierarhic superior au depășit limitele cu care au fost investiți prin sentința penală anterior menționată și ca atare nu va analiza aspectele din rezoluție cu privire la faptele prev. de art.289 și 246 C., aceste fapte fiind cercetate de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Cu privire la soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese Curtea constată că această faptă a fost incriminată doar în anul 2006 fiind introdusă în Codul penal ca infracțiune prin art.I pct.61 din L. 278/2007.
Având în vedere că aspectele relatate de petentă vizează o presupusă activitate infracțională anterioară acestui moment care s-a epuizat în data de
10 martie 2006, Curtea constată că soluția emisă de procuror bazată pe disp.art.10 lit.b C. este legală și temeinică.
Nu poate fi primită apărarea petentei că această faptă era incriminată anterior prin raportare la dispozițiile L. 1. care în art.70 definește noțiunea de conflict de interese și stabilește că încălcarea dispozițiilor privind această materie constituie abatere administrativă dacă nu este o faptă mai gravă potrivit legii, ori din aceste dispoziții legale nu se poate interpreta că această faptă era incriminată ca și infracțiune.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată plângerea petentei D. I. conform dispozitivului cu consecința obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
H O T Ă R Ă Ș T E :
În conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin.8 lit.a C. respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenta D. I. domiciliată în sat S. str.T. nr.13 jud. Sălaj, cu domiciliul ales în C.-Napoca str. Someșului nr.25 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 9 septembrie 2011 și a celei cu nr.919/II/2/2011 din 12 octombrie 2011, ambele emise în dosarul 62/P/2010 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. Obligă petenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 250 lei. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011. PREȘEDINTE GREFIER M. Ș. M. B. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 158/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 214/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
