Încheierea penală nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
ÎNCHEIERE din 18 aprilie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: C. I.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. C. - reprezentat prin P. - A. M.
S-a luat spre examinare cererea de abținere formulată în scris de d-na judecător I. C. M., în cauza ce face obiectul dosarului nr. (...)/a1 al Curții de A. C.
În susținerea cererii formulate au fost invocate dispozițiile art.50 C., rap.la art. 48 lit.d Cod procedură penală și art.6 din C., respectiv că d-l avocat T. Ban, apărător ales al inculpatului M. A. F., desfășoară activitate didactică la F. de D. C. a U. B.-B. adică la disciplina drept procesual penal ( titular fiind d-l profesor universitar dr.Gh.Mateuț), respectiv seminarizarea studenților anului III, activități pe care le desfășoară la aceeași facultate și aceeași disciplină.
Soluționarea cauzei s-a făcut fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la examinarea declarației de abținere.
Reprezentantul P. solicită admiterea cererii de abținere, fiind incidente dispozițiile art.50 C., rap.la art. 48 lit.d Cod procedură penală și art.6 din
C..
C U R T E A
În cauză a fost formulată cerere de abținere de către d-na judecător I. C. M., fiind invocate dispozițiile art. art.50 C., rap.la art. 48 lit.d Cod procedură penală și art.6 din C. învederând faptul că d-l avocat T. Ban, apărător ales al inculpatuluiM. A. F., desfășoară activitate didactică la F. de D. C. a U. B.-B. adică la disciplina drept procesual penal ( titular fiind d-l profesor universitar dr.Gh.Mateuț), respectiv seminarizarea studenților anului III, activități pe care le desfășoară la aceeași facultate și aceeași disciplină.
Examinând actele existente la dosarul cauzei s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 48 lit.d Cod procedură penală.
Faptul că d-ra judecător este colegă la U. cu domnul avocat care îl reprezintă pe inculpat, nu poate să conducă automat la concluzia că există un interes în cauză.
Nu s-a adus nicio atingere noțiunii de instanță imparțială așa cum este aceasta definitiă de jurisprudența C., nefiind o situație excepțională cea privind relația de colegialitate dintre un judecător și un avocat în cadrul unei instituții de învățământ universitar.
Pentru aceste motive, se va respinge cererea de abținere formulată în cauză de d-ra judecător I. C. M..
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
In temeiul art. 52 Cod procedură penală respinge cererea de abținere formulată de d-ra judecător I. C. M. privind pe inculpatul M. A. F.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. A. D. L. C. I.
GREFIER L. S.
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.612/R/2011
Ședința publică din 18 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. C. M.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. C. - reprezentat prin P. - A. M.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații M.
A. F. și Z. M., împotriva încheierii penale din data de 12 aprilie 2011, prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpați, trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A.
C. - pentru săvârșirea infracțiunilor de :
M. A. F. - luare de mită, prev.și ped.de art.254 C.penal rap.la art.6 din Legea 78/2000;
Z. M.- trafic de influență, prev.și ped.de art.257 alin.1 rap.la art.6 din Legea nr.78/2000; dare de mită, prev.și ped.de art.255 alin.,1 C.penal rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Z. M. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.S. B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul M. A. F., aflat în stare de arest asista de apărători aleși, av.Ban T. și Mătușan V., ambii din cadrul Baroului C., cu delegații avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind, inculpații învederează instanței că-și însușesc recursurile declarate în cauză iar inculpatul Z. M. declară că nu are nevoie de interpret deoarece înțelege limba română.
Apărătorii inculpaților depun la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului M. A. F., av.Ban T., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, în principal, să se constate că nu subzistă temeiurile arestării preventive și în consecință a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conform art.145 C. Critică hotărârea sub aspectul că nu a avut în vedere situația personală a inculpatului și acele elemente concrete care definesc gradul real de pericol social. Se face o prezentare a stadiului procesual în care se găsește cauza iar elementele care țin de motivarea încheierii sunt doar într-o mică parte reținute. C. că încheierea se referă la oportunitatea luării măsurii arestării preventive iar la fila 7 se constată că măsura este legală și temeinică iar temeiurile care au fost avute în vedere subzistă în continuare și justifică privarea de libertate. J. a reținut că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele. C. că s-ar fi impus să se insiste asupra argumentelor care ar convinge și un observator imparțial că această măsură trebuie menținută pentru a asigura singura finalitate și pentru a asigura corecta derulare a procesului penal.
Jurisprudența C. impune instanțelor naționale să se refere în detaliu la probele certe care indică faptul că pe viitor inculpatul prezintă pericol social concret și că punerea lui în libertate ar bulversa ordinea publică. În considerentele încheierii recurate nu se găsește nici un argument care să justifice oportunitatea acestei măsuri. A. că nu subzistă pericolul de tulburare a ordinii publice. P. trebuie dovedit pe bază de probe certe. Nu subzistă nici pericolul ca inculpatul să se sustragă de la procesul penal. În cauză acest risc nu este dovedit ca fiind real și posibil cu atât mai mult cu cât întreg materialul probator este depus la dosar. P. de influențare a anchetei nu a fost dovedit și odată lăsat în libertate, inculpatul nu ar avea posibilitatea reală să altereze probatoriul cauzei. Instanța are dreptul de a impune măsuri de conduită inculpatului. U. risc posibil ar fi pericolul de repetare al faptelor ori, inculpatul este suspendat din funcție și nu vede cum pe viitor ar putea comite o faptă similară. C. că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există probe certe care să justifice această apreciere. Libertatea persoanei este regula și privarea de libertate este excepția astfel că și o altă măsură ar putea asigura pe deplin efectul art.136 C.
Apărătorul inculpatului M. A. F., av.Matușan V., solicită admiterea recursului. Temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzită și nu au apărut alte temeiuri. Se face referire în încheiere că a fost sesizat Tribunalul prin rechizitoriu. R. la învinuirea adusă, rezultă că este vorba de infracțiunea de trafic de influență și nicidecum despre infracțiunea de luare de mită. Din actele dosarului rezultă din declarațiile ulterioare ale martorilor audiați că inculpatul nu a intervenit pe lângă aceștia, nu avea cum să intervină, procesul verbal de control era întocmit de către aceștia iar dacă existau diferențe de încasat, se încheia o decizie de regularizare care tot de ei era semnat. C. că eronat instanța a considerat că există indicii temeinice în sensul art.68/1 C.,din care să existe presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea în condițiile în care singurele probe sunt acel proces verbal de flagrant în care a fost surprins cu banii dar din actele dosarului rezultă că inculpatul mai avea și o altă sumă de bani a căror serii nu erau în evidențele DNA și în loc de 8.000 euro s-a găsit
18.000 euro. C. că, raportat la practica C. măsura arestării se dispune doar dacă există indicii concrete în sensul existenței unui interes public ce prevalează prezumției de nevinovăție raportat la prevederile art.5 alin.3 din
C.; consideră că instanța nu a evidențiat nici un indiciu cert că există un interes public ca inculpatul să fie arestat preventiv. Singurele temeiuri pentru care s-a dispus această măsură a fost faptul că exista riscul să se influențeze reciproc sau să influențeze denunțătorul, ori, consideră că nu a subzistat nici atunci și nici acuma pentru că în situația în care se revocă măsura arestării și se ia măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatului i se pun în vedere anumite obligații.
Searată că practic instanța de fond nu a motivat încheierea. Toate apărările inculpatului nu au fost înlăturate și nu s-a menționat pentru ce motiv au fost înlăturate acestea. De asemenea, instanța de fond nu s-a bazat pe motive relevante și suficiente ci doar pe temeiuri declarative și formale. Instanța face referire la circumstanțele personale ale inculpaților făcând referiri doar la inculpatul Z. dar cu privire la inculpatul M. nu face nici o referire. Cu privire la acest ultim inculpat se rezumă la a menționa că pericolul pentru ordinea publică rezidă din urmările periculoase pe careaceste fapte le produce asupra comunității și nu se arată în concret cum a fost prejudiciat buna reputație a instituției în care inculpatul a fost director timp de 6 ani. Se face referire în încheiere la faptul că angajații sunt funcționari publici cu statut special și prin statutul lor trebuie să impună respect față de lege, dar în ce sens au fost încălcate aceste prevederi? Cu privire la măsura arestării preventive arată că față de pozițiile divergente pe care inculpatul le are față de inculpatul Z., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a formulat o cerere de efectuare a unei confruntări care s-a respins în mod nejustificat de procuror. S-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil atâta timp cât s-au respins toate cererile formulate. C. că nu există pericolul ca inculpatul să fugă sau să comită infracțiuni noi și nu există nici un risc ca acesta să împiedice administrarea justiției. Tribunalul Cluj nu a oferit motive temeinice și relevante și nu a analizat în mod individual situația inculpatului.
Apărătorul inculpatului Z. M., solicită admiterea recursului în sensul revocării măsurii arestului preventiv cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate. C. art.148 rap.la art.143 C., o primă condiție necesar a fi îndeplinită pentru dispunerea arestului preventiv este aceea privind existența unor indicii temeinice sau a unor probe din care să rezulte suspiciunea că inculpatul a comis infracțiunile. În speță, pericolul pentru ordinea publică este dedus din gravitatea faptelor reflectate de limitele de pedeapsă . A. că stării de fapt i se atribuie o semnificație penală greșită, fapt ce repercutează asupra corectitudinii constatării conform căreia ar exista indicii temeinice sau probe cu privire la comiterea faptelor de către inculpat.
Cu privire la inexistența infracțiunii prev.de art.257 C.penal rap.la art.6 din legea 78/2000, arată că în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului, nu există neclarități, starea de fapt coincide cu adevărul. Pentru a se putea reține infracțiunea de trafic de influență, esențial este să existe câteva elemente și anume : exercitarea influenței trebuie să fie condiționată de un folos material efectiv sau potențial în beneficiul traficantului de influență, ipotetica îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către funcționar trebuie să fie determinată de influența exercitată asupra acestuia de către traficantul de influență și exercitarea influenței este determinată de un folos material efectiv sau potențial care poate fi în beneficiul traficantului de influență sau al altuia. În speță, nu există nici un element faptic care să susțină prezența unui asemenea beneficiu. C. stării de fapt, suma solicitată de inculpatul Z. denunțătorului era destinată exclusiv inculpatului M. Din probatoriul administrat în cauză nu există nici o probă care să contrazică realitatea. Inculpatul nu a solicitat în nici un moment un folos material pentru sine ci în ajutarea denunțătorului el a fost motivat de relațiile de prietenie existente. Singurul element al stării de fapt care ar putea susține că inculpatul ar fi obținut un folos material pentru sine este acela că nu a remis suma de 12.000 dată de denunțător pentru a fi remisă funcționarului, ci doar 4.000 euro, însă acest element nu poate să fundamenteze reținerea infracțiunii. Inculpatul are o situație materială foarte bună și nu avea nevoie să câștige încrederea denunțătorului în condițiile în care acesta era prezent la sediul firmei administrate de inculpat tocmai pentru a-i da acestuia suma de bani. De asemenea, nu se poate construi o relație de cauzalitate între exercitarea influenței și îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către funcționarul vamal. Determinantă pentru exercitarea defectuoasă aatribuțiilor de serviciu nu a fost în nici un moment influența pe care inculpatul ar avea-o asupra inculpatului M. ci suma de bani remisă acestuia. Nu s-a vorbit nici un moment despre influența inculpatului care, exercitată, l-ar putea determina pe funcționar să-și exercite defectuos atribuțiile de serviciu.
Cu privire la inexistența unor probe privind săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni de dare de mită în forma autoratului arată că această încadrare juridică este eronată. Din starea de fapt reiese foarte clar că inculpatul Z. nu poate avea calitatea de autor al infracțiunii de dare de mită, el fiind doar un intermediar. Din probatoriul administrat reiese în mod cert că inculpatul nu a acționat în nume propriu. Denunțătorul este cel care remite suma de bani inculpatului Z. pentru ca acesta să remită în numele și beneficiului denunțătorului suma de bani mai departe inculpatului M. A. că este evident faptul că remiterea sumei de bani a fost realizată de inculpatul Z. în calitate de intermediar al denunțătorului, el având calitatea de complice material la infracțiunea de dare de mită și în nici un caz cea de autor al acestei infracțiuni.
Pe de altă parte, pentru a se putea dispune luarea măsurii arestării preventive era necesar să fie îndeplinită cel puțin una din condițiile prev.la art.136 C.
În încheierea recurată nu s-a făcut referire la necesitatea arestării inculpatului pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă iar lăsarea în libertate nu ar periclita buna desfășurare a procesului penal.
Probele esențiale au fost deja administrate, inculpații au fost trimiși în judecată astfel că inculpatul nu are nici un interes să deturneze adevărul prin influențarea părților în condițiile în care acesta a dat declarații concordante cu ale denunțătorului precum și cu celelalte probe administrate. P. sustragerii inculpatului de la judecată este inexistent având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta comisă, a dat declarații sincere, a colaborat cu organele judiciare și regretă fapta comisă. Fapta săvârșită de inculpat prezintă un mod de operare clasic și nu s-a folosit nici un mijloc deosebit de comitere a faptei. Obținerea de beneficii materiale injuste nu se susține cu privire la inculpat. D. că inculpatul nu avea nevoie de banii denunțătorului este faptul că avea asupra lui o sumă mare de bani proprii, respectiv 12.000 euro. Chiar și prima instanță recunoaște că se poate vorbi cel mult de simple indicii ale comiterii faptelor, ori, art.148 lit.f C., nu cere ca pericolul pentru ordinea publică să fie unul probabil ci unul efectiv, dedus din probe certe.
Instanța nu s-a referit în mod concret și particular la persoana inculpatului și la pericolul real pe care acesta îl prezintă pentru societate.
Inculpatul conduce două societăți iar în situația în care nu va putea asigura administrarea acestora, veniturile sale nu vor mai exista. Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere că soția inculpatului trăiește în Israel și trebuie să se opereze de cancer. D. concluzii scrise.
Reprezentantul P., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate. A. că prima instanță a făcut o analiză judicioasă a elementelor de fapt și de drept ce circumstanțiază activitatea infracțională derulată de inculpați și reținând incidența art.148 lit.f C., soluția de menținere a măsurii arestării preventive este temeinică și legală. A. că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestăriipreventive având în vedere limitele de pedeapsă și pericolul pentru ordinea publică, acesta izvorând din însăși natura și gravitatea faptelor cu care instanța a fost sesizată și cu privire la care s-a reținut existența unor indicii temeinice în ceea ce privește presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile reținute. În ceea ce privește prima teză a art.148 lit.f C., solicită a se avea în vedere dispoziția respectivului text care vizează strict limitele de pedeapsă prevăzute de lege și nu limitele reduse ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante. Încheierea atacată a fost pronunțată în procedura prev.de art.300/1 C.
Prin prisma soluțiilor pronunțate în mod constant de C., durata rezonabilă a arestului nu poate fi reținută ca fiind depășită și nu în ultimul rând C. a statuat că revine în sarcina instanțelor naționale aprecierea cu privire la oportunitatea și rezonabilitatea măsurii de arestare. Cu privire la cererea subsidiară formulată de inculpatul M. în ceea ce privește măsura obligării de a nu părăsi localitatea, solicită a se avea în vedere că nu sunt incidente disp.art.139 C., în raport de cele reținute prin hotărârea atacată.
Apărătorul inculpatului M. A. F., av.Matușan V., în replică, solicită a se lua în considerare că denunțătorul a fost administratorul unei societăți care cu o lună de zile înainte de a se efectua flagrantul, era în insolvență astfel că se pune întrebarea care era interesul acestuia de a da o sumă de bani.
Inculpatul M. A. F., având ultimul cuvânt, arată faptul că, în opinia sa, colaborarea cu instituțiile statului nu înseamnă neapărat adevărul ci poate însemna recunoașterea unor fapte. Cu privire la recursul declarat consideră că rechizitoriul a fost înaintat instanței iar DNA a înțeles să încheie urmărirea penală, nemaiexistând deci posibilitatea de a influența martorii. C. că înlocuirea măsurii privative de libertate ar fi mult mai eficientă. Simplul fapt că s-a aflat într-un moment nepotrivit într-un loc nepotrivit nu este echivalent cu vinovăția sa. Solicită a se ține seama de faptul că are un copil de 8 ani.
Inculpatul Z. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă enorm cele întâmplate. Solicită a se ține seama de faptul că azi este prima zi de P. pentru religia lui.
C U R T E A
Prin încheierea f.n. din (...) a Tribunalului C., în baza art. 3001 rap. art. 160b C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații: M. A.-F., fiul lui I. și E., născut la (...), reținut în Arestul IPJ C., posesor al CI seria KX nr. 4., CNP 1. și Z. M., cetățean israelian, fiul lui B. și P., născut la data de (...) în loc. Dorohoi, jud. Botoșani, reținut în Arestul IPJ C., CNP 7., măsură care a fost menținută. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut asupra verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv a inculpaților M. A.-F. și Z. M., faptul că prin rechizitoriul nr. 3. al M. P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. - au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul M. A.-F., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 C. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și Z. M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 alin. 1 C. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dare de mită, prev. și ped. de art. 255 alin. 1 C. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a C. La data de (...), prin rezoluția 3. a P. de pe lângă Î. -DNA - S. T. C. -, s- a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul Z. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 C. rap. la art.6 din Legea 78/2000. La data de (...), prin ordonanța 3. a aceluiași parchet, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de învinuiții M. A. F., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 rap. la art.6 din Legea 78/2000 și Z. M., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art.255 rap. la art. 6 din Legea 78/2000. La aceeași dată, prin ordonanțele cu același număr, organele de urmărire penală au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sus-numiților, fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor anterior amintite. La data de (...), prin ordonanțele 3., s-a dispus și reținerea inculpaților pe o durată de 24 ore, începând cu data de (...), orele 00,00 până la (...), orele 00,00 (inculpatul M.), respectiv (...), orele 00,47 până la (...), orele 00,00 (inculpatul Z. M.). În fapt, în sarcina inculpatului M. A. F. s-a reținut în esență faptul că, în data de (...), în jurul orei 17.10-17.20, s-a prezentat la biroul inculpatului Z. M., de la sediul SC „. M. SRL unde, a primit de la acesta suma de 4.000 euro cu titlu de mită, pentru ca, în calitate de șef la S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuează controlul la SC „. I. I. SRL, în scopul încheierii unui act de control favorabil. În sarcina inculpatului Z. M. s-a reținut în esență faptul că a pretins suma de 12.000 euro de la denunțătorul A. C. A., în schimbul căreia l-a asigurat că are influență asupra unui funcționar cu funcție de conducere din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. și care, la rândul său, va interveni pe lângă funcționarii din subordinea sa care efectuează controlul la SC „. I. I. SRL, în scopul încheierii unui act de control favorabil; Totodată, în data de (...), sus-numitul a remis inculpatului M. A.-F. suma de 4.000 euro cu titlu de mită, pentru ca, acesta din urmă, în calitate de șef la S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuează controlul la SC „. I. I. SRL, în scopul încheierii unui act de control favorabil. Prin încheierea penală din Camera de C. nr. 28/C/(...), pronunțată în dosarul nr. (...), Tribunalul Cluj a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o perioadă de 29 de zile, de la (...) până la (...), emițându-se MAP nr. 2/(...) pentru M. A.-F., și MAP nr. 3/(...), pentru Z. M., iar prin încheierea penală nr. 417/R/2011 Curtea de A. C. - Secția Penală a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii Tribunalului C. Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile art. 3001 C., instanța a constatat la acest moment că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora. Astfel măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 136 C., art. 143 C., art. 148 lit. f C., art. 1491 și art. 151 C. În cauză există indicii temeinice în sensul art. 681 C., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. În acest sens, s-a reținut că sunt relevante: denunțul și declarațiile denunțătorului A. C. A.; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental; procese-verbale de percheziție corporale; procese-verbale de percheziție domiciliară la sediul SC ". M. S. proces-verbal de consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 12.000 Euro; proces-verbal de depistare în flagrant și planșe fotografice; coroborate cu declarațiile inculpatului Z. M. care recunoaște faptele în materialitatea lor. De asemenea, s-au constatat îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, la aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere natura faptelor imputate, gravitatea acestora, concretizată în modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, respectiv obținerea facilă a unor beneficii materiale injuste. Totodată, s-a reținut și circumstanțele personale ale inculpaților, de remarcat fiind faptul că, în privința inculpatului Z. M. există indicii că a mai intervenit pe lângă funcționari de la D. C. pentru rezolvarea unor probleme de genul celor avute de denunțător (aspect relatat chiar de inculpat în cadrul discuției purtate în data de (...), cu denunțătorul). În privința inculpatului M., instanța a apreciat că, pericolul concret pentru ordinea publică rezidă și din urmările periculoase pe care astfel de fapte de corupție le pot produce asupra membrilor comunității; în sensul că, pe de o parte, pot conduce la prejudicierea bunei reputații a instituțiilor publice în general; în speță, a ANAF - ANV - D. Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, în condițiile în care, angajații acesteia sunt funcționari publici cu statut special și care impune respect față de lege și asigurarea aplicării ei corecte; în concluzie, trebuie să reprezinte un model pentru cetățeanul de rând și nicidecum să conducă la neîncrederea acestuia în autoritățile statului, motiv pentru care, este imperios necesar ca, organele judiciare ale statului să intervină prompt în combaterea fenomenului de corupție. În consecință, apreciind că arestarea inculpaților M. A. F. și Z. M. a fost în mod evident necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în baza art. 3001 alin. 1 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, iar în temeiul art. 3001 alin. 3 C., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații M. A. F. și Z. M., solicitând casarea acesteia cu consecința cercetării lor în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura alternativă de a nu părăsi țara sau localitatea. În esență, în motivele de recurs inculpatul M. A. F. a criticat încheierea primei instanțe deoarece nu s-a avut în vedere situația personală a sa, constatându-se doar că măsura este legală și temeinică iar temeiurile care au fost avute în vedere subzistă în continuare și justifică privarea de libertate. J. a reținut că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele fără ca în considerentele încheierii recurate să se regăsească vreun argument care să justifice oportunitatea acestei măsuri. S-a mai susținut că nu subzistă pericolul de tulburare a ordinii publice sau pericolul de influențare aanchetei deoarece urmărirea penală a fost finalizată. În consecință, s-a susținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzită și nu au apărut alte temeiuri, precum și că în cauză nu există suficiente indicii sau probe de vinovăție în sensul dispozițiilor art. 143 C. De cealaltă parte, inculpatul Z. M. a susținut în esență aceleași lucruri, cu privire la analizarea globală a situației sale cu a celuilalt inculpat, deși el recunoaște comiterea faptelor și le regretă. Tocmai din această perspectivă, s-a susținut că lăsarea sa în libertate nu doar că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, dar nici nu este de natură a influența în vreun fel bunul mers al anchetei, impunându-se deci luarea altei măsuri mai puțin restrictive de libertate. Analizând recursurile declarate, prin prisma actelor de la dosar, adispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate Curtea apreciază căacestea nu sunt fondate. În cauză, prima instanță a apreciat întemeiat că sunt întrunite în continuare condițiile legale pentru menținerea acestei măsuri preventive față de cei doi inculpați. Astfel, s-a constatat în mod corect că este îndeplinită condiția prev. de art.143 C., adică există indicii temeinice, în sensul dispoz. art.68/1 C. ale comiterii faptelor reținute în sarcina inculpaților, respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, constând în aceea că, inculpatul M. A. F. la data de (...), în jurul orei 17.10-17.20, s-a prezentat la biroul inculpatului Z. M., de la sediul S. „. M. S. din C.-N. unde, a primit de la acesta suma de 4.000 euro cu titlu de mită, pentru ca, în calitate de șef la S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuează controlul la S. „. I. I. S., în scopul încheierii unui act de control favorabil; inculpatul Z. M. a pretins suma de 12.000 euro de la denunțătorul A. C. A., în schimbul căreia l-a asigurat că are influență asupra unui funcționar cu funcție de conducere din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. și care, la rândul său, va interveni pe lângă funcționarii din subordinea sa care efectuează controlul la S. „. I. I. S., în scopul încheierii unui act de control favorabil, iar la data de (...), acesta a remis inculpatului M. A.-F. suma de 4.000 euro cu titlu de mită, pentru ca, acesta din urmă, în calitate de șef la S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuează controlul la S. „. I. I. S., în scopul încheierii unui act de control favorabil. Indiciile comiterii faptelor rezultă din mijloacele de probă menționate în cuprinsul actului de sesizare, coroborate cu declarațiile inculpatului Z. M., care a recunoscut faptele, în materialitatea lor. Totodată, Curtea constată îndeplinite în cauză și condițiile cerute de art.148 lit.f C., respectiv, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile cercetate sunt mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă, așa cum a arătat și instanța de fond, în primul rând din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații. E. adevărat că, singure, aceste elemente, nu pot susține pericolul pentru ordinea publică, dar ele trebuie analizate prin coroborare și cu importanța relațiilor sociale lezate prin presupusa activitate infracțională - cele privind normala desfășurare a relațiilor de serviciu, pentru care, se pretinde oanumită conduită a funcționarilor sau salariaților diferitelor instituții, ambii inculpați, prin conduita lor perturbând buna evoluție a unor astfel de relații, făcând să planeze, în rândul opiniei publice, al mediului de afaceri, suspiciuni asupra corectitudinii desfășurării diferitelor acțiuni de control desfășurate de astfel de organe; în privința inculpatului M., și prin prisma calității sale (funcționar cu funcție de conducere în cadrul Direcției Vamale C.), calitate în care, ar fi trebuit să constituie un model de conduită și, nicidecum, contraexemplu, aceasta și în virtutea reglementărilor privind combaterea corupției, potrivit cărora, persoanele cu astfel de funcții sunt obligate să-și îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinarilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite; din ecoul negativ al unor astfel de fapte în rândul comunității, inducerea neîncrederii că, organele judiciare abilitate nu acționează suficient de ferm în combaterea fenomenului infracțional , în general, a celui de corupție, în special. Curtea apreciază că nu se poate pune problema că în cauză ar fi fost încălcate dispoz. art.136 alin.8 C. privind criteriile ce trebuie avute în vedere la alegerea și menținerea măsurii preventive. Aceasta deoarece, circumstanțele personale invocate în favoarea inculpaților chiar reale fiind, nu se apreciază că ar trebui să prevaleze la acest moment, întrucât, necesitatea protejării ordinii publice, interesul public real pentru această speță - fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție - au la acest moment, o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. S-a arătat și în jurisprudența europeană că anumite fapte, prin specificul lor, prin reacția particulară a publicului, pot suscita "o tulburare a societății";, de natură a justifica o detenție preventivă provizorie - tulburare socială existentă în cauza de față, societatea fiind foarte interesată de modul cum reacționează autoritățile la fenomenul infracțional de corupție, ce a luat amploare în ultima vreme și la fermitatea măsurilor cu care se reacționează. Celelalte aspecte invocate țin deja de fondul cauzei, de apărări pe care inculpații urmează să le invoce în fața primei instanțe în cursul judecății, chestiunile privind încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului neputând face obiectul analizei instanței de control judiciar în această procedură. E. de menționat și împrejurarea că, în jurisprudența sa constantă, C. a susținut că indiciile și probele care stau la baza trimiterii în judecată în stare de arest preventiv nu se confundă cu probele care pot sta la baza unei hotărâri de condamnare, măsura preventivă justificându-se prin prisma altor elemente, așa cum s-a indicat anterior. Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. În baza art.192 alin.2 C. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondate recursurile declarat de inculpații M. A. F. și Z. M., ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 12 aprilie 2011 a Tribunalului C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei (2x50 lei) onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. I. C. M. A. D. L. GREFIER L. S. Dact.A.D.L./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond.A. I.
| ← Decizia penală nr. 1103/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1980/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
