Încheierea penală nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 19/R/2011
Ședința publică din 11 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A., judecător
JUDECĂTORI : I. M.
: L. H. GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. T., împotriva încheierii penale nr.1/C/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei, prev.și ped.de art.20 rap.la art.174, art.176 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. T. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.L. Kinga, din cadrul
Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplintă.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună înprincipal, respingerea propunerii de arestare preventivă cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Consideră că primainstanță nu a indicat probele care presupun existența unui pericol social concret pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. T. avut în vedere și împrejurările concrete ale comiterii faptei, împrejurarea că inculpatul este la prima abatere și mai mult decât atât faptul că din raportul preliminar rezultă că viața victimei nu a fost pusă în primejdie. Consideră că din probele administrate până în prezent se poate trage concluzia că intenția inculpatului nu a fost aceea de a suprima viața victimei. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen.,în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. La fila 43 din dosarul de urmărire penală sunt constatările medico legale din care rezultă că victima a suferit arsuri de gradul II și că viața acestuia nu a fost pusă în pericol, însă, elocventă pentru gravitatea faptei e planșa cu fotografii judiciare care relevă afecțiunile suferite. Apreciază că măsura arestării este corect luată sens în care solicită respingerea recursului.
Inculpatul T. T., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința punerii lui în stare de libertate menționând că va respecta toate obligațiile ce-i vor fi stabilite. Arată că regretă foarte mult cele întâmplate, iar intenția lui nu a fost de a ucide victima.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 1/C pronunțată la data de 3 ianuarie 2011 de Tribunalul Sălaj, s-a admis propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului T. T. pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...), ora 15,00.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 1 spre 2 ianuarie 2011 inculpatul s-a dus la cabana părții vătămate C. A. din localitatea M. unde locuia, fiind îngrijitor la ferma deținută de partea vătămată. Partea vătămată aflând că s-a întors la cabană, după ce anterior își luase lucrurile pentru a pleca, s-a deplasat la cabană și i-a cerut inculpatului să deschidă ușa. Inculpatul a refuzat, a blocat ușa cu niște scaune, a luat un flacon cu benzină și a amenințat că-și dă foc. Partea vătămată a intrat prin forțarea ușii în cabană, a căzut jos, moment în care inculpatul a aruncat flaconul cu benzină aprins pe fața părții vătămate după care a părăsit încăperea și s-a ascuns în apropiere urmărind-o pe partea vătămată. Partea vătămată, căreia îi luase foc fața și capul, pentru a se salva, s-a aruncat pe geam de la înălțimea de 2,60 metri, suferind anumite leziuni, iar cu ajutorul zăpezii a reușit să stingă focul.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, arătând că nu a intervenit pentru a-i acorda ajutor părții vătămate pe care a văzut-o căzută în zăpadă, întrucât i-a fost frică, partea vătămată fiind violentă.
Din probele aflate la dosarul cauzei: declarațiile inculpatului, concluziile provizorii ale medicului legist, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile de martori, rezultă indicii în sensul celor prevăzute de art. 681 Cod procedură penală. De asemenea, condițiile impuse de art. 148 lit.f Cod procedură penală pentru luarea măsurii arestării preventive au fost apreciate de instanța de fond ca fiind îndeplinite, inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică la care se face referire în textul menționat anterior, rezultă, atât din gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul (infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav) cât și din natura valorilor sociale încălcate. Infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este o infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei, fiind sancționată și de legiuitor cu pedepse deosebit de mari. T., instanța de fond a opinat că măsura arestării preventive este necesară și pentru desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală având în vedere că acesta nu are o locuință stabilă și un loc de muncă. În opinia Curții Europene a Drepturilor Omului existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit de art. 5 din CEDO. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. T., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să sedispună, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă și, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În motivare recursului s-a arătat că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că din raportul preliminar medical rezultă că viața victimei nu a fost pusă în pericol, iar din probele administrate în cauză nu rezultă intenția inculpatului de a suprima viața victimei. Recursul declarat în cauză este fondat. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului admite posibilitatea de recunoaștere pentru autoritățile juridice naționale a unei anumite marje de apreciere a dovezilor și indiciilor, ele fiind cel mai în drept să evalueze starea de fapt. Susținerea instanței de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.pr.penală pentru luarea măsurii arestării preventive în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică este formală și prematură. Astfel, în cauză nu există probe și indicii suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a pus în primejdie viața părții vătămate, prin crearea unui pericol iminent pentru viața acestuia, prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce moartea cu intenția specifică de omor, care să demonstreze, prin natura lor și mecanismul de producere al incidentului, că inculpatul a avut intenția de a ucide. În egală măsură, în cauză nu sunt probe sau indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, susținerea că inculpatul s-ar putea sustrage de la urmărirea penală pe motiv că nu are locuință stabilă și un loc de muncă este discriminatorie și nesusținută, încălcând prezumția de bună-credință. În fine, prin exprimarea unor termeni clari și neechivoci cu privire la fapta presupus a fi comisă de inculpat - „. de tentativă de omor deosebit de grav";, „. pentru care inculpatul este cercetat este o infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei…"; - instanța de fond s-a îndepărtat de simpla reținere a unei stări de suspiciune, de la o apreciere sumară a faptei, făcând aprecieri care au legătură, mai degrabă, cu existența elementului de vinovăție (intenție) a inculpatului, aspect care nu este încă susținut de probele aflate la dosar. Față de cele reținute mai sus,m în temeiul art. 38/15 pct. 2 lit. d C.pr.penală, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa încheierea atacată și rejudecând cauza, va respinge propunerea parchetului de arestare preventivă a inculpatului T. T. În temeiul art. 1. C.pr.penală, se va lua față de același inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durata de 30 zile, începând cu data de 11 ianuarie 2011 până la data de 9 februarie 2011, cu impunerea în sarcina acestuia a respectării obligațiilor prev. de art. 1. si art. 145 C.pr.penală, atenționându-l asupra disp. art. 145 alin. ¾ C.pr.penală și dispunând punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.pr.penală PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de inculpatul T. T. (fiul lui T. si E., nasc.la 4 martie 1964, în Iaz, jud. S., domiciliat în Z., str. Gelu V., nr. 12, bl.E.9/A, sc. A, ap. 28, jud. S.), împotriva încheierii penale nr. 1/C din 3 ianuarie 2011 a T.ui S., pe care o casează în întregime si rejudecând: Respinge propunerea formulata de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ de luarea măsurii arestului preventiv fata de inculpatul T. T. In temeiul art. 1451 C.pr.penală, dispune luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durata de 30 zile, începând cu data de 11 ianuarie 2011 până în 9 februarie 2011, iar în baza art. 145 alin.11 si art. 1451 C.pr.penală, impune acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații: a) să se prezinte în fața organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată ori de câte ori vor fi chemați în prezenta cauză; b) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își au domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori vor fi chemați; c) să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. e) să nu intre in legătură direct sau indirect cu persoana vătămată, membrii familiei acesteia si martorii din dosar si să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. f) să nu se afle la locuința ori dependințele acesteia aparținând persoanei vătămate. Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 34 C.pr.penală. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauza. In baza art. 189 C.pr.penală stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. I. M. L. H. Red.V.V.A.Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.tribunal:T. C. GREFIER, L. S.
| ← Încheierea penală nr. 824/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 2094/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
