Încheierea penală nr. 824/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 824/R/2011
Ședința publică din 23 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
: V. C.-președinte secție
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul O. T. împotriva încheierii penale nr. 53 din 18 mai 2011, pronunțată de Tribunalul
Cluj, în dosar nr. (...), privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI
JUSTIȚIE- D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T.- S. T. C., inculpatul fiind cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr.
39/2003, trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin.1, alin.2 lit.a din
Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, alin.2, alin.3 raportat la art. 12 alin.2 lit.a din Legea nr.
678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin.1, alin.2 teza I, Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat C. E. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea mai arată că își menține declarația dată și nu dorește să mai facă completări la aceasta.
Apărătorul desemnat din oficiu depune referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă propunerea de arestare formulată de parchet, cu consecința punerii de îndată în stare de libertate a acestuia. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului cu o măsură neprivativă de libertate, în temeiul art. 136 lit. b și c Cod procedură penală.
În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că raportat la susținerile parchetului, cum că inculpatul ar fi acționat în sensul racolării, transportării și găzduirii unor tinere pe care le-ar fi obligat la practicarea prostituției pe teritoriul E., acestea sunt nefondate, întrucât din materialul probator existent la dosar nu rezultă convingerea că inculpatul este vinovat de săvârșirea acestor fapte, sens în care solicită a se avea în vedere și declarația de nerecunoaștere a inculpatului.
Se mai învederează instanței de către apărătorul inculpatului că, având în vedere cazierul judiciar al inculpatului, s-ar putea avea în vedere prevederile art. 148 lit.d Cod procedură penală, însă pentru a se da eficiență acestui articol trebuie să se aibă în vedere și materialul probator existent la dosar, în sensul de a exista o presupunere rezonabilă a vinovăției inculpatului, condiție care nu există în prezenta cauză.
În final, se arată că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, în acest sens considerând că nu sunt îndeplinite prevederile art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiindlegală și temeinică.
În continuare se arată de reprezentantul parchetului că, toate probele administrate în prezentul dosar confirmă starea de fapt reținută de parchet, iar cu privire la inculpat, arată că există indicii temeinice cum că este vinovat de faptele reținute în sarcina sa. Inculpatul a exercitat violențe asupra unor tinere care nu au fost audiate până la acest moment, astfel că inculpatul are posibilitatea de a exercita presiuni asupra acestora în scopul zădărniciei urmăririi penale.
Se mai solicită a se lua în considerare și faptul că inculpatul a mai fost condamnat în trecut la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată, iar cu toate acestea, inculpatul a înțeles să comită și infracțiunile reținute în sarcina sa la acest moment.
Se mai învederează instanței faptul că, există date și cu privire la alte victime, însă care au rămas neidentificate până la acest moment. Din interceptările telefonice existente la dosar reiese faptul că inculpatul a contactat o altă tânără căreia i-a propus să o ducă în O. în vederea practicării prostituției. Inculpatul circula cu mare ușurință pe întreg teritoriul E., și că dintr-o convorbire telefonică purtată de dânsul, reiese faptul că acesta și-a exprimat dorința de a nu se mai întoarce în țară decât în momentul când îi expiră actele.
În final, se arată că există riscul că inculpatul se va sustrage de la urmărire penală și că ar influența părțile și martorii.
Inculpatul O. T. având ultimul cuvânt, arată că solicită a se înlocui măsura arestării preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, luându-se în considerare că a lucrat în străinătate, are un copil în întreținere și că va respecta toate condițiile impuse de instanță.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 53 din 18 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art.149/1 alin.9 C.pr.pen., s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și în consecință, în temeiul art.149/1 alin.10, alin.11 C.pr.pen, raportat la.art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului O. T., fiul lui I. și R., ns. la data de (...) în C.-Napoca, domiciliat în C.-Napoca, str. Lăcrămioarelor nr. 10, sc. 1, et. 2, ap. 52, jud. C., CNP 1., pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 18 mai 2011 până la data de 15 iunie 2011 inclusiv.
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. R. Cecilia, s-a avansat din FMJLC în favoarea Baroului C..
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sesizareaînregistrată sub nr. de mai sus, P. de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție, D. de
I. a I. de C. O. și T., S. T. C., a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile față de inculpatul O. T., fiul lui I. și R., ns. la data de (...) în C.-Napoca, domiciliat în C.-Napoca, str. Lăcrămioarelor nr. 10, sc. 1, et.
2, ap. 52, jud. C., CNP 1., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 18 mai 2011, acesta fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. prev. de art.7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin. 1, alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., trafic de minori prev. de art.13 alin.l, alin.2, alin.3 rap. la art. 12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin.l, alin.2 teza 1, C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., și art. 33 lit. a C.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență că pe parcursul anilor
2009-2010, a constituit împreună cu învinuiții B. R. D., M. V. G., P. N., B. I.,
C. I., A. C. F., S. P. D., L. S. A., A. S. M. un grup infracțional organizat sprijinit și de învinuitul G. A. F., care avea ca scop racolarea, transportarea și găzduirea victimelor H. C. I., Gîrda E., H. N., Mihaly Chira Andrada, Drosu L.,
Kerekes R. Cecilia, Ferenc M. Reka, Lorinczi P. M., A. A. C., K. R. și minorele S. M. M. și A. R. T. în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în Austria, O., Spania, Franța, majoritatea sumelor de bani provenite din aceste activități fiind însușite de membrii grupului; numitele H. C. I., H. N., A. A. C., S. M. M., K. R. au fost supuse de către membrii grupului, inclusiv de inculpatul O. T., unor violențe, în vederea practicării prostituției.
Propunerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 136, 143, 146 și art.148 lit.d, e și f C.pr.pen.
Analizând actele existente în dosarul de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rezoluția cu nr. 207/D/P/2010 din data de (...), ora 19.30 a P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. a fost începută urmărirea penală față de numitul O. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. prev. de art.7 alin. 1 și 3 din Legea nr.
39/2003, trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin. 1, alin.2 lit.a din
Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., trafic de minori prev. de art.13 alin.l, alin.2, alin.3 rap. la art. 12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin.l, alin.2 teza 1, C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., și art. 33 lit. a C.pen.
Prin Ordonanța cu nr. 14 din data de (...) a P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. s-a dispus reținerea învinuitului O. T. pe o perioadă de 24 de ore, cu începere din data de (...), ora 01,10 și până la data de (...) ora 01,10.
Prin ordonanța D.I.I.C.O.T. - S.T. C. din data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, fiind audiat de către procuror în prezența apărătorului din oficiu.
Având în vedere dispozițiile art. 136, 143, 148 lit. f C.pr.pen., instanța de fond a apreciat că propunerea formulată de organele de urmărire penală este întemeiată.
Potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Potrivit art.149 ind. 1 C.pr.pen.,rap.la art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C.pr.pen. și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că învinuita a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind.1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, din actele dosarului, respectiv declarațiile martorilor R. R. R. (f. 8-
10 vol. I, f. 30-32 vol. I), E. S. (f. 109 vol. I), a martorului audiat cu identitate protejată P. Ana (f. 115 vol. I), a părții vătămate S. M. M. (f. 68-70 vol. II), a învinuiților S. P. D. și G. A. F., a proceselor verbale de recunoaștere după planșă foto (f. 112-113 vol. I, f. 84 vol. II), a extraselor atestând transferurile bancare de care a beneficiat inculpatul (f. 3, f. 33, 34, 40, 50, 56, 68, 71 vol. III), a procesului verbal de sintetizare a conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpatul O. (f. 96 vol. IV), a procesului verbal de redare a conținutului memoriei contactelor reținute în memoria telefonului ridicat de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare (vol. V), dar și din declarațiile inculpatului însuși - care recunoaște că îi cunoaște pe învinuiții cercetați în prezenta cauză, negând însă constituirea unui grup infracțional organizat sau cunoașterea activităților desfășurate de aceștia, precum și faptul că împreună cu victimele H. C. I. și H. N. s-ar fi deplasat în O., negând însă exercitarea oricăror acte de constrângere în vederea practicării prostituției, instanța de fond a constatat că față de inculpat există indicii temeinice în sensul art.143
C.pr.pen., respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv
și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora este învinuit.
În esență, a precizat tribunalul, probele indicate anterior confirmă, pe de o parte, faptul că inculpatul O. nu doar că îi cunoaște pe ceilalți învinuiți după numele de scenă (aspect atestat de conținutul desfășurătorului contactelor telefonice ale inculpatului), ci participă activ la activitățile desfășurate de aceștia (privind racolarea, transportul în străinătate, cu precădere O., cazarea, plasarea ca prostituate - în ceea ce le privește pe victimele H. C. I. și H. N., supravegherea, perceperea sumelor de bani rezultate de pe urma practicării prostituției - cel puțin în ce le privește pe victimele H. și H., dar și recuperarea victimelor care în urma tratamentului la care erau supuse înțelegeau să fugă de sub controlul grupului-partea vătămată A. A.), inculpatul fiind ". în afacerea din O. potrivit aprecierilor învinuitului G. A. F. Din declarațiile martorului R., E. S., a victimei S. M., precum și a învinuitului S. P. D., transpare și rolul deținut de inculpatul O. T. în cadrul grupului, precum și poziția de lider a învinuitului B., care prin relațiile deținute plasa fetele la vitrine, percepând un comision de 75 euro/zi/fată.
Deși inculpatul O. a negat orice implicare în activitățile mai sus descrise, poziția sa procesuală este infirmată pe de o parte de conținutul notelor de sinteză a conținutului convorbirilor telefonice purtate cu victima H. C.- f. 36 vol. IV (care și-a exprimat în mod repetat refuzul de a mai trimite bani inculpatului, pe motiv că i-a trimis bani suficienți - aspect care atestă plasarea acesteia sub autoritatea și controlul inculpatului în ce privește activitatea de prostituție la vitrine în zona Alkamaar în O.), de extrasele bancare care confirmă primirea de sume de bani de la alte posibile victime ale traficului de persoane - aspect care este atestat și de declarațiile părții vătămate S. (acesta vorbind și despre numitele I. și A., posibile victime ale aceluiași inculpat), ale martorei E. S. (care vorbește despre intenția aceluiași inculpat de a o racola pentru activitatea de prostituție în O. pe numita L. din Jucu), dar și de conținutul procesului verbal de investigații atașat filei 24 vol. I- care atestă că la data de (...) inculpatul O. se afla în comuna F., jud. C., cu același scop de a racola fete. T. a apreciat că toate aceste mijloace de probă vădesc o activitate infracțională bine închegată, desfășurată de inculpat, care vine să contrazică poziția procesuală adoptată de acesta.
Față de toate aceste mijloace de probă, instanța de judecată a apreciat că în cauză se poate reține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția Europeană și a unor indicii temeinice în sensul art. 68 ind.1 C.pr.pen. cu privire la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Sub acest aspect, instanța a reamintit jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate. Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală
(cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit).
În ceea ce privesc temeiurile de arestare a inculpatului, instanța de fond a reținut că în cauză este incident doar temeiul prev. de art.148 lit. f C.pr.pen., acesta fiind însă suficient pentru a justifica luarea măsurii preventive.
Contrar susținerilor P.ui din cuprinsul propunerii de arestare, tribunalul a precizat că la dosarul cauzei nu se regăsesc date care să ateste că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unei părți sau a unui martor, violența vădită de grupul infracțional din care inculpatul face parte la adresa victimelor care se sustrăgeau de sub controlul acestora și căutarea acestora în vederea readucerii sub controlul grupului realizând în fapt elementul obiectiv al infracțiunilor sesizate. De aici nu se poate însă conchide, în lipsa oricăror date suplimentare, că inculpatul ar putea recurge la presiuni asupra părților vătămate sau a martorilor în scopul zădărnicirii aflării adevărului, fiind vorba despre simple presupuneri ale organului de urmărire penală care nu se fundamentează pe probe. S-a exclus, așadar incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 lit. b C.pr.pen.
Nici cazul prevăzut de art. 148 lit. d C.pr.pen. nu a putut fi reținut în prezenta cauză, temeiul indicat presupunând ca inculpatul să se afle în curs de cercetare (așadar, este exclusă existența unei condamnări definitive anterioare) în stare de libertate într-o altă cauză, săvârșind între timp infracțiunea pentru care se solicită arestarea preventivă. De altfel,este relevant pentru a susține punctul de vedere al instanței, că temeiul de arestare referitor la starea de recidivă a inculpatului a fost abrogat, apărând cu evidență că legiuitorul a vizat o altă ipoteză decât cea a evidențierii în cazierul judiciar a inculpatului a unei condamnări definitive- f- 94 vol. I.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., ca temei de arestare preventivă a inculpatului, instanța de judecată a apreciat că aceasta este incident în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia) s-a apreciat de instanța de judecată că aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani.
Pericolul pentru ordinea publică a fost definit drept temerea că odată pus în libertate suspectul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat. S-a arătat în literatura de specialitate că aprecierea cerinței pericolului concret pentru ordinea publică presupune atât o analiză procedural penală, cât și una criminologică. Prin prisma acestei definiții, în situația concretă s-a constatat că faptele pentru care inculpatul este cercetat tulbură grav ordinea juridică, afectând valori importante ocrotite atât de norma penală cât și înscrise în Constituție ca drepturi fundamentale ale persoanei. Prin faptele reținute în sarcina sa, inculpatul a încălcat grav drepturile unor persoane minore sau majore după caz, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri, în contextul în care o întreagă comunitate este informată pe diferite canale, oficiale și neoficiale de pericolul proliferării fenomenului infracțional de acest gen, cu consecințe de nebănuit pentru dezvoltarea ulterioară fizică, dar mai ales psihică a persoanelor ce cad victime ale unor asemenea infracțiuni. N.area unor măsuri ferme în cazuri de acest fel, în care viitorul ori chiar însăși viața unor persoane tinere, lipsite de experiență de relaționare, sunt distruse saupuse în grav pericol, ar putea induce cetățenilor onești neîncrederea în ordinea juridică, și protecția oferită cetățenilor de legile naționale și în necesitatea respectării legii.
În condițiile mai sus arătate, apreciind că arestarea inculpatului este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât experiența infracțională dobândită de inculpat excede cu mult aria teritorială națională, acesta având legături strânse cu membrii grupului care își desfășoară activitatea pe raza mai multor state europene. De altfel, inculpatul a și fost depistat în timp ce se afla într-un microbuz, cu intenția de a părăsi teritoriul României, unde a venit numai pentru a-și reînnoi actele. Pe de altă parte, a mai învederat tribunalul, declarațiile învinuitului G. confirmă tendința inculpatului de a se feri de organele de poliție, împrejurare care coroborată și cu poziția procesuală adoptată de inculpat, atestă necesitatea privării de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, în scopul de a evita sustragerea acestuia de la urmărire penală în înțelesul art. 136 C.pr.pen.
În consecință, în temeiul art.149/1 alin.9, 10 și 11 C.pr.pen. rap. la art.148 lit. f C.p.pen. s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului O. T., fiul lui I. și R., ns. la data de (...) în C.-Napoca, domiciliat în C.-Napoca, str. Lăcrămioarelor nr. 10, sc. 1, et.2, ap. 52, jud. C., CNP 1., pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 18 mai 2011 până la data de 15 iunie 2011 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri inculpatul O. T. a declarat recurs, solicitândadmiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă propunerea de arestare formulată de parchet, cu consecința punerii de îndată în stare de libertate a inculpatului. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestului cu o măsură neprivativă de libertate, în temeiul art. 136 lit. b și c Cod procedură penală, considerându-se că în cauză nu există suficiente indicii în sensul că inculpatul ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina sa și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat în mod corect că în cauză din materialul probator administrat până în prezent în cursul urmării penale, există suficiente probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii reținute în sarcina sa.
Aceste mijloace de probă au fost indicate în amănunt în cuprinsul încheierii recurate, astfel încât Curtea nu le va mai analiza.
În mod la fel de corect, prin încheierea recurată s-a reținut că în cauză nu subzistă temeiurile de arestare prevăzute de art. 148 lit. b și d C.pr.penală, însă subzistă condițiile prev. de art. 148 lit. f C.pr.penală.
În acest sens, în acord cu judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive, Curtea va reține, în privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., că cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului) este îndeplinită.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de „. care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit.f C.pr.pen., acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorului. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 lit.f C.p.p.se pornește uneori de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. N. nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
În cauza de față, există indicii serioase că inculpatul este acuzat de infracțiuni care aduc o atingere importantă unor valori primordiale ocrotite de normele interne și internaționale, respectiv acelea care țin de libertatea persoanei, atât din punct de vedere al integrității fizice cât și al libertății sexuale, infracțiunile fiind îndreptate împotriva unor persoane lipsite de experiență, de vârste tinere sau chiar minore.
În aceste condiții, în acord cu cele reținute de prima instanță, Curtea apreciază că în vederea bunei desfășurări a urmăririi penale era necesară privarea de libertate a inculpatului, sens în care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. T., aflat în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 53 din 18 mai 2011 a T.ui C..
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. T., aflat în
Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 53 din 18 mai 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. I. C. M. V. C.
GREFIER, M. N.
Red.A.D.L. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: L.M.F.;
| ← Încheierea penală nr. 2097/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
