Încheierea penală nr. 406/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.406/R/2011
Ședința publică din 15 martie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.
JUDECĂTORI : L. H.
: I. MODLOVAN GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. G.
S-au luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. F., împotriva încheierii penale nr.7/C/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., având ca obiect propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev.de art.20 rap.la art.174 alin.1 C.penal, art.175 alin.1 lit.a și i C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. F. R. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.C. Tulbure, din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av.M. L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. a se avea în vedere că la dosarul cauzei există un autodenunț al unei persoane care arată că el este autorul infracțiunii. Arată că se cere prelungirea măsurii arestării pentru aceleași motive, respectiv că probele ADN nu au ajuns la dosar, ceea ce ridică un semn de întrebare. A. timp cât inculpatul se află în stare de arest, cum ar putea el să influențeze părțile? Mai mult, solicită a se avea în vedere că toate declarațiile de părți vătămate și martori nu concord una cu cealaltă. Apreciază că nici unul din temeiurile arestării nu mai subzistă, sens în care solicită punerea deîndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefundat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Consideră că încheierea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală , existând indicii care atestă că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care este cercetat. Există la dosarul cauzei acte medicale din care rezultă că leziunile suferite au necesitat pentru vindecare un nr.de 24-26 zile de îngrijiri medicale și că aceste leziuni au pus în primejdie viața victimei. De reținut este faptul că inculpatul, anterior, a mai fost cercetat pentru infracțiuni comise cu violență ceea ce denotă că este o fire violentă.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că nu contestă că asupra părții vătămate s-a săvârșit infracțiunea de omor în forma tentativei însă, nuinculpatul este autorul acestei infracțiuni. Mai mult, împrejurarea că inculpatul mai este cercetat în alte dosare nu poate fi primit atâta timp cât nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare definitivă.
Inculpatul R. F. R.. Având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.7 pronunțată la 17 martie 2011 de Tribunalul Sălaj s-a admis propunerea parchetului, dispunându-se prelungirea arestului preventiv a inculpatului R. F. R. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...), ora 1315 și până la data de (...), ora 1315. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut în fapt următoarele: În dimineața zilei de 25 decembrie, în jurul orelor 5.30-6,00 în fața blocului B7 de pe str. P. din Șimleu Silvaniei a avut loc o altercație la care au participat partea vătămată V. P., inculpatul R. F. R. și frații Ș. Ș. I., poreclit „Dilou"; respectiv Ș. L. R. zis „Soli";. În timpul altercației, într-o primă fază, după un schimb de replici dure și amenințări, Ș. L. R. i-a aplica o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate V. P., acesta căzând jos după care s-a ridicat și a intenționat să-l lovească pe inculpat, însă nu reușit fiind într-o stare avansată de ebrietate. În aceste împrejurări inculpatul R. F. R. i-a cerut numitului Ș. Ș. I. să meargă la autoturismul său, care se afla în apropiere, să-i aducă sabia însă acesta a refuzat astfel că inculpatul s-a deplasat la autoturism, a luat sabia și când a revenit a încercat să-l lovească pe V. P., în zona capului moment în care instinctiv acesta din urmă a ridicat mâna stângă în sus pentru a se apăra, împrejurare în care a fost lovit în zona deltoidiană, secționându-i un vas de sânge puternic vascularizat. Cu acea ocazie inculpatul i-a mai aplicat o lovitură părții vătămate, tot pe mâna stângă, în zona umărului. Prin încheierea penală nr.50/C din data de (...) a T.ui S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. F. R. iar prin încheierea penală nr.3/C din (...) și încheierea penală nr.5/C din (...) a T.ui S., s-a dispus succesiv prelungirea măsurii arestării preventive, până la data de (...) ora 1315 Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de către instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Arestarea preventivă a inculpatului R. F. R. a fost dispusă în baza art.136, 146, 148 lit.e și f Cod procedură penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale. În cauză cercetările nu sunt finalizate, impunându-se efectuarea unei expertize ADN la IML „. M., expertiză care până în prezent nu a fost efectuată și depusă la dosarul cauzei. De asemenea, din probele deja existente, sunt indicii că inculpatul R. F. R. a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, constatându-se că la această dată temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor prev. de art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datelereferitoare la faptă, adică la natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă atât din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului cât și din modalitatea concretă de comitere a acesteia. T. a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune prelungirea arestării preventive, întrucât subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea acestei măsuri, existând pe de o parte cel puțin presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat a faptei, iar pe de o altă parte natura acestora, împrejurările în care a fost comisă, justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să afecteze buna desfășurare a procesului penal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. F. R. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să sedispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că s-a cerut prelungirea măsurii pentru aceleași motive invocate anterior și că la dosar există un autodenunț al unei persoane care arată că el este autorul infracțiunii. Recursul declarat în cauză este nefondat. Potrivit art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune, sau când există motive temeinice de a se crede în necesitate de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat. Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustragere a inculpatului de la procedurile judiciare. În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii. În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. f C.penal, iar prelungirea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală. În afara motivelor invocate în recurs, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv, din cele prevăzute de art.385/9 C. penală, care să atragă casarea hotărârii atacate. Așa fiind, în temeiul art.385/15 lit.b C.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art.192 alin.2 C.pr.civ. la 200 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. F. R. împotriva încheierii penale nr. 7/C din 17 martie 2011 a T.ui S. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciar. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. I. M. GREFIER, LEUNȚA S. Dact.V.V.A./Dact.H.C 4 ex./(...). Jud.fond.M. S.;
| ← Decizia penală nr. 723/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1590/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
