Încheierea penală nr. 664/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
Î. PENALĂ NR.664/R/2011
Ședința publică din 29 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
M. R. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, D. - S. T. C., reprezentat prin procuror D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. I. împotriva încheierii penale nr.48/C din 26 aprilie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Pușcă A. E. și apărător ales, av. C. Cuc Gianina, ambele din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata încetarea mandatului său, prin prezentarae apărătorului ales al inculpatului și a se pronunța instanța asuptra onorariului parțial, din fondurile M.ui Justiției.
.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul P. I. arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului P. I., solicită admiterea recursului,casarea încheierii atacte și, rejudecând, în principal, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive a inculpatului cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia, iar în subsidiar, în situația în care se consideră că se impune o măsură preventivă, să se dispună măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului arată că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu au existat niciodată și nu subzistă nici în acest moment.
Pentru a se lua măsura arestului preventiv, trebuie să fie îndeplinite condițiile prevăzute de lege, și anume: lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică și pe de altă parte, menținerea în arest preventiv să fie necesară în interesul bunei desfășurări a cercetării și a judecării cauzei.
Referitor la primul aspect ce vizează pericolul concret pentru ordinea publică, susține că acesta trebuie să fie dovedit pe bază de probe certe. De altfel, și în practica CEDO s-a statuat necesitatea detenției provizorii în cazul în care există: pericolul de sustragere de la proces a acuzatului, pericolul viitor de tulburare a ordinii publice, pericolul de a influența desfășurarea procesului și pericolul de a săvârși alte fapte, odată lăsat în libertate.
În ce privește pericolul de sustragere de la proces a inculpatului, arată că, în subsidiar, a solicitat luarea măsurii obligării acestuia de a nu părăsi localitatea, ori în aceste condiții, apreciază că această măsură este o garanție că inculpatul nu va părăsi localitatea. C. că nu are de ce să se sustragă de la procesul penal, cu atât mai mult cu cât, cunoaște faptul că o bună purtare și colaborare cu organele de cercetare, îi aduc beneficiu și nicidecum neajunsuri.
Raportat la pericolul pentru tulburarea liniștii publice, arată că parchetul nu a adus nici un fel de probă certă care să dovedească că punerea în libertate a inculpatului ar perturba climatul de stabilitate și ordine publică sau că în localitatea în care domiciliază inculpatul, s-ar crea un sentiment de insecuritate printre membrii acesteia.
În aceste condiții, menținerea inculpatului în stare de arest nu este justificată, decât ca anticipare a unei pedepse privative de libertate.
În ce privește pericolul de a influența modul de desfășurare a procesului penal, apreciază că în situația în care s-ar lua această măsură de a nu părăsi localitatea, se stabilesc în sarcina inculpatului obligații, pe care trebuie să le respecte. Acesta este conștient de toate aceste aspecte și se va ține departe de tot ceea ce-l poate aduce înapoi, in stare de arest
Cu privire la pericolul de repetare a faptelor, consideră că nu există acest pericol pentru că, în momentul în care s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive, propunerea s-a făcut datorită faptului că inculpatul ar fi oferit substanțe interzise unor persoane printre care numiții
A. P. minoră și B. I..
Este cunoscut faptul că inculpatul se află în faza apelului într-un dosar aflat pe rolul T. S., care a pronunțat o sentință prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere și acel dosar se află la Curtea de A. A. Se presupune că după ce a fost liberat din Penitenciarul Aiud, inculpatul ar fi oferit acele substanțe persoanelor menționate mai sus. Tot parchetul, în ce o privește pe numita P. A., a făcut unele precizări, iar procurorul care investighează acest dosar, i-a permis acesteia să-l viziteze pe inculpat în arest.
Cu privire la martorul B. I. arată că acesta a fost amic cu inculpatul chiar pe parcursul desfășurării procesului despre care a făcut anterior vorbire. Martorul B. I. a fost foarte apropiat de familia inculpatului, a participat la termenele fixate la Tribunalul Sibiu, motiv pentru care părinții inculpatului au avut încredere mare în el și cumva, l-au încredințat pe inculpat în grija martorului B., care de fapt, era cel care vroia cu tot dinadinsul să desfășoare o astfel de activitate infracțională și îl provoca pe inculpat, acesta refuzându-l.
Inculpatul P. I., odată plecat din Penitenciarul Aiud a încercat să se dezică de aceste anturaje și să ducă o viață socială în afara sferei infracționalității, motiv pentru care și-a luat două locuri de muncă, iar timpul rămas și-l petrecea cu prietena sa.
Acest B. I., deși a văzut tot ce s-a întâmplat, nu a înțeles că traficul de droguri este o activitate infracțională și că nu ar trebui să se ocupe cu așa ceva, însă gândul că poate să facă bani, l-a condus la aceste manifestări și totuși, s-au reținut aceste fapte în sarcina inculpatului P. I. și nicidecum în sarcina numitului B. I.. Având în vedere că inculpatul este sprijinit de familie, are un alt loc de muncă, a evitat cercurile în care se mișca anterior, consideră că pericolul de repetare a faptelor nu există.
Mai susține că regula în procesul penal este cercetarea inculpatului în stare de liberate și doar ca o excepție, este prevăzută arestarea inculpatului.
Măsura arestului preventiv este una deosebit de severă și consideră că toate garanțiile procesuale sunt oferite de inculpat și că buna desfășurare a procesului penal poate să aibă loc chiar cu inculpatul în stare de libertate, cu măsurile care se pot impune în sarcina lui.
Inculpatul P. I. este tânăr, deplin conștient de gravitatea faptelor și este dispus să coopereze cu organele de poliție. În acest sens, a formulat trei denunțuri, pe care urmează să le înregistreze la parchet. Mai mult, inculpatul dorește să lucreze ca voluntar la un ONG, care luptă împotriva traficului și consumului de droguri.
Reprezentantul M.ui P., în baza art.385/15 pct.1 lit.b C., solicitărespingerea recursului formulat de către inculpatul P. I. ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind temeinică și legală.
La fel ca și instanța fondului, consideră că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, fiind întrunite condițiile art.143 și 148 lit.f C.
Cu privire la disp.art.143 C., susține că în cauză există indicii temeinice și probe temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Mai mult, jurisprudența CEDO a stabilit că, la acest moment, indiciile și probele menționate nu trebuie să aibă forța juridică, care să ducă la o condamnare a inculpatului, ci doar la o presupunere rezonabilă că a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
De altfel, această chestiune a fost tranșată și cu ocazia luării măsurii arestului preventiv a inculpatului, hotărârea fiind supusă instanței de control judiciare, care a respins recursul formulat de inculpat.
În ceea ce privește condiția prev. de art.148 lit.f C., arată că în mod incontestabil, teza I este îndeplinită și va fi îndeplinită până la sfârșitul procesului, respective, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus a fi comisă de inculpat, este mai mare de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește cea de-a doua teză a art.148 lit.f C., pe lângă considerentele evidențiate de către instanța de fond în hotărârea recurată pe care și le însușește în totalitate, solicită a fi avute în vedere și următoare aspecte referitoare la pericolul concret păentru ordinea publică, pe care-l reprezintă cercetarea în libertate a inculpatului. Inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de droguri, este adevărat că printr-o hotărâre nedefinitivă, a fost arestat la data de (...), iar de la data arestării, în cauză a fost extinsă acțiunea penală pentru o infracțiune și mai gravă, respectiv la data de (...) pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc prev.de art. 3 din Legea nr.143/2000, fiind încă o circumstanță care are o relevanță foarte serioasă asupra faptului că cercetarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Ținând seama de toate aceste considerente, apreciază că cercetarea inculpatului în stare de libertate este de natură să provoace o tulburare serioasă în conștiința membrilor comunității și să determine o stare de nesiguranță, indusă de convingerea că organele abilitate să combată traficul de droguri nu acționează în mod corespunzător.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpatului P. I., în replică, cu referire la extinderea acțiunipenale cu privire la o infracțiune mai gravă, la care s-a făcut referire, arată că se presupune că inculpatul împreună cu numita „. ar fi făcut o excursie la A. și la întoarcere, ar fi adus o anumită cantitate de droguri, bazându-sepe două SMS-uri transmise de pe telefonul numitei „., care este cercetată în stare de libertate.
Reprezentantul M.ui P., ca răspuns la replică, arată că situația juridicăa altei persoane nu are legătură cu dezbaterea prezentului recurs.
Inculpatul P. I., având ultimul cuvânt arată că probele de la dosar înacuzare, nu sunt probe certe, deoarece locuința părinților săi în care s-au găsit drogurile, a fost dată în folosință mai multor personae, iar ambalajele de droguri găsite la domiciliul prietenei sale, erau de la droguri legale.
Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 48/C din 26 aprilie 2011 a T. C., în temeiul art.159 al.7 rap. la art. 155 Cod P. Penală, s-a admis sesizarea cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și, în consecință, s-a dispus prelungirea cu 30 zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului: P. I. - fiul lui V. și S., născut la data de (...) în Baia Mare, jud. Maramureș, CNP 1., domiciliat în Baia Mare, str. G. Bilașcu, nr.23, sc. A, et.3, ap.7, jud. Maramureș - începând cu (...) și până la (...).
În baza art. 192 alin.3 Cod P. Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinsesizarea P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C. și înregistrată la Tribunalul Cluj la data de (...) s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului P. I. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de (...).
În motivarea sesizării se arată că inculpatul a fost arestat la data de
0(...) prin Î. Penală nr. 3. a T. C., ca urmarea punerii în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din L.143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din
L.143/2000, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că inculpatul P. I. a vândut direct mefedronă și amfetamină numiților L. G., M. M. H., M. S. C. O., T. F. M., P. P. S., G. D., B. N. S., Ș. N. C., B. I. V., B. I. B., B. V. V., A. C. T., C. I. I. B., S. A., H. M. C., P. V., P. C. V., D. B. C., A. C. R., T. V.-A. (în vârstă de 16 ani), precum și altor persoane încă neidentificate. Totodată, a rezultat faptul că numiții R. M. A. și K. C. au distribuit direct droguri de mare risc procurate de la numitul P. I. numiților V. R.-C. zis „Conu";, Han C. G., Fejes D.-Răzvan zis „Pizdiș";, M. M.-C., H. G., Varga A.-M., Șeidi D. precum și altor persoane neidentificate până în prezent și colaboratorului autorizat cu nume de cod „. I.. De asemenea inculpatul P. I. la începutul anului 2011, după ce a fost pus în libertate în cauza nr.96/D/P/2010 al D. - S. T. Alba a oferit și vândut mefedronă și amfetamină numitei P. A. A. M. (în vârstă de 16 ani) și numitului B. M. I. Ș., precum și altor persoane rămase neidentificate până în prezent. În perioada mai sus amintită, același inculpat a cumpărat
și deținut droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept. Temeiul de drept avut în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv a fost cel prevăzut de art. 148 lit. f C., prevenția urmând să expire la data de (...).
Se arată că în cauză subzistă toate temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și acestea impun în continuare prelungirea măsurii. Pe de altă parte, se arată că datorită complexității cauzei, până în prezent nu s-a reușit finalizarea urmăririi penale, fiind în continuare necesară lămurirea unor aspecte esențiale ale cauzei în vederea sesizării instanței de judecată, prin efectuarea de confruntări între inculpați și martori, audierea unui număr suplimentar de martori care au cunoștință despre activitatea infracțională a inculpaților (printre care și numiții O. A. și L. G., care au cumpărat droguri de mare risc de la inculpatul P.), întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică de către IGPR- L. C. de A. și P. al D., întocmirea proceselor-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice, precum și identificarea și audierea consumatorilor care au cumpărat droguri de mare risc de la învinuita B. A. zisă Giovana, droguri provenind de la inculpatul P.
Din actele dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția din (...) emisă de D. - S. T. C., emisă în dosarul nr. 214
D/P/2010 s-a dispus începerea urmăririi penale față de P. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.
2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr.143/2000, și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 al. 2 din L. 143/2000, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
Ulterior, la data de (...) prin ordonanța D. - S. T. C., emisă în dosarul nr. 214 D/P/2010, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului P. I., pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior.
Prin încheierea penală nr. 39/C/0(...) a T. C., în temeiul art.149 ind.1 al.9-11, 148 al.1 lit.f C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. I., fiul lui V. și S., născut la data de (...) în Baia Mare, jud. Maramureș, pe o durată de 29 zile, începând cu data 01 aprilie 2011 până la data de 29 aprilie 2011.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în cursul anului
2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul P. I., a pus în vânzare prin intermediul numiților R. M. A., K. C. și M. S. O. C., droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă, a trimis prin intermediul numitei Ș. R. droguri de mare risc, respectiv amfetamină, unei persoane, a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă, mai multor persoane, dintre care una cu vârsta de 16 ani. Același inculpatul, în cursul anului 2011, a oferit și vândut droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă numiților P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și B. M. I. Ș.. Totodată, inculpatul a cumpărat și deținut, fără drept, droguri de mare risc, din categoriile menționate anterior, pentru consum propriu.
Cu privire la condițiile necesare pentru admisibilitatea sesizării cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive, s-a constatat că acestea sunt îndeplinite, făcând necesară în continuare restricționarea libertății inculpatului, prin prelungirea duratei arestării preventive.
Instanța de fond a menționat că din actele de urmărire penală existente până în acest moment în dosarul de urmărire penală, și care a fost anexat la propunerea de prelungire a arestării, rezultă existența unor indicii temeinice care conturează bănuiala legitimă și verosimilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste indicii se materializează în declarațiile inculpatului, care recunoaște în parte acuzațiile, în speță cele din anul 2010, de vânzare ori oferire directă de droguri de mare risc, declarațiile învinuiților K. C., B. M. I. Ș., M. S. C. O., G. D., S. R. E., procese verbale de cumpărare autorizată, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor B. A., M. M. H., T. F. M., B. I. V., L. C. V., H. G., C. I. I. B., Han C. G., T. V. A., P. V., M. M. C., procese verbale de percheziție domiciliară, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate.
De altfel, împrejurarea subzistenței indiciilor temeinice că inculpatul s- ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcină, a fost deja tranșată de instanța învestită cu soluționarea propunerii de arestare preventivă și cenzurate de instanța de control judiciar, prin respingerea recursului, aspecte care între timp nu au suferit modificări.
Sub acest aspect, instanța a reamintit jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate. Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit).
De altfel, în sensul celor de mai sus, la luarea unei măsuri preventive, ca și la prelungirea acesteia, este suficient să existe numai indicii temeinice nu și probe în sensul art. 63 și 64 Cod P. Penală. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că nu are relevanță susținerea apărării în sensul că nu există nici o probă de vinovăție la dosar, deoarece în acest moment nici nu trebuie să existe probe, fiind suficiente și necesare doar indiciile, constituite din date și informații.
Prin urmare, în cauză există date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care s-a început urmărirea penală, și în sensul practicii CEDO, conform căreia sunt suspiciuni rezonabile atunci când există date sau informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
În privința existenței vreunui temei dintre cele prev. de art. 148 Cod P. Penală, instanța de fond a apreciat că în cauză există cel de la litera f a articolului mai sus invocat. Așa fiind, se poate constata că în ceea ce privește cerința cuprinsă în teza I a articolului 148 lit. f Cod P. Penală, aceasta este în mod evident îndeplinită, pedepsele pentru infracțiunile pentru care este inculpat numitul P. I. sunt mai mari de 4 ani.
A apreciat instanța de fond că în cauză există și cerința impusă de teza a II-a a textului legal evidențiat în cele ce preced, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică. Așa cum s-a evidențiat în literatura de specialitate și în practica judiciară, acesta presupune o rezonanță socială a faptelor grave de care este învinuit inculpatul, atât înrândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă dar și la nivelul întregii ordini sociale, și rezultă în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
În primul rând, existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, materializat în limitele de pedeapsă aspre stabilite pentru asemenea fapte, ceea ce demonstrează preocuparea și îngrijorarea societății cu privire la acest fenomen infracțional și la urmările pe care le poate produce. Nu în ultimul rând, a precizat instanța de fond, are relevanță în cauză și modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor și din împrejurările în care faptele au fost comise, respectiv obiectul cercetărilor îl fac operațiunile cu droguri de mare risc, respectiv mefedronă, clorfenilpiperazină
și amfetamină - droguri al căror consum provoacă dependență fiziologică și psihologică. Totodată, a mai precizat instanța de fond, trebuie luat în considerare și faptul că întreaga conduită antisocială a inculpatului a fost motivată de obținerea unor profituri materiale necesare susținerii unui anumit nivel de trai, relativ ridicat (angajarea în câmpul muncii nefiind incompatibilă cu activitățile ilicite desfășurate de inculpat, astfel cum acesta încearcă să acrediteze prin apărătorul său ales), precum și aspectul că în desfășurarea activității sale infracționale inculpatul a folosit alte persoane pentru a-și asigura clandestinitatea. Așa fiind, inculpatul s-a folosit pentru distribuire și pentru trimitere de droguri de mare risc de numiții R. M. A., K. C., Ș. R. E., A. C. R. precum și de numita „.. A mai evidențiat instanța de fond și faptul că martorii audiați în cauză au relatat că inculpatul a distribuit cantități importante de droguri de mare risc către un număr mare de consumatori, din diverse orașe ale țării.
De asemenea, a arătat instanța, nu se poate omite nici aspectul că inculpatul a dat dovadă de perseverența în activitatea infracțională, în sensul că după ce a beneficiat de clemență din partea organelor judiciare penale a continuat să distribuie droguri de mare risc tot cu scopul obținerii unor profituri materiale, deși, declarativ a arătat că a încercat să se țină departe de anturajul ce-l avea înainte de arestarea sa preventivă la S.
Prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. I. este conformă cu cerințele art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu cele ale art. 23 din Constituția României care pledează pentru adoptarea și menținerea în termeni rezonabili a unor măsuri de restricționare a libertății unei persoane atunci când există motive verosimile de a se crede că s-a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, infracțiuni prezentând o gravitate deosebită, ca și în cazul de față, pot să suscite o tulburare socială care să justifice măsura preventivă privativă de libertate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Raportat la ansamblul vast al activității infracționale a inculpatului, ca
și la implicarea în cauză a unui număr relativ mare de persoane care pot fi influențați de către inculpat, instanța de fond a apreciat că nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, cum ar fi cele reglementate de art. 145 și 1451 Cod P. Penală. În cauză, instanța a considerat că nu se poate nega complexitatea materialului probator care a fost și trebuie administrat în continuare, învederea lămuririi tuturor aspectelor cauzei, prelungirea măsurii preventive cu un interval de 30 de zile apărând ca fiind justificată. Pentru toate aceste motive, instanța de fond a apreciat că sesizarea este întemeiată, astfel că în conformitate cu art.155 și art.159 al.7 Cod P. Penală a prelungit durata arestării preventive a inculpatului cu 30 zile, începând cu (...) și până la data de (...). Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj, în termen legal, a formulat recurs inculpatul P. I., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea acesteia și, rejudecând, în principal, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive a inculpatului cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia, iar în subsidiar, în situația în care se consideră că se impune o măsură preventivă, să se dispună măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În motivarea recursului s-a arătat în esență că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu au existat niciodată și nu există nici la acest moment. Nu sunt îndeplinite în cauză condițiile legale care permit luarea unei măsuri tât de drastice: lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică și pe de altă parte, menținerea în arest preventiv să fie necesară în interesul bunei desfășurări a procesului. Pericolul concret pentru ordinea publică a lăsăsrii în liberate a inculpatului nu este dovedit pe bază de probe certe în prezenta cauză. Nu se regăsesc în cauză, în persoana inculpatului, nici motivele rezonabile statuate în practica CEDO de refuzare a liberării unui acuzat: pericolul de sustragere de la proces, pericolul viitor de tulburare a ordinii publice, pericolul de a influența desfășurarea procesului și pericolul de a săvârși alte fapte, odată lăsat în libertate. S-a mai arătat că regula în procesul penal este cercetarea inculpatului în stare de liberate și doar ca o excepție, este prevăzută arestarea inculpatului, astfel că, menținerea acestei stări la acest moment nu se justifică, decât ca o anticipare a unei condamnări la o pedeapsă cu executare în detenție. Inculpatul este tânăr, deplin conștient de gravitatea faptelor recunoscute și este dispus să coopereze cu organele judiciare, în acest sens, arătându-se că a formulat trei denunțuri, pe care urmează să le înregistreze la parchet. Mai mult, inculpatul dorește să lucreze ca voluntar la un ONG, care luptă împotriva traficului și consumului de droguri. Verificând încheierea atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art.155 C., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În speță, judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului P. I., în mod întemeiat, pe baza materialului de urmărire penală, a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea propunerii parchetului. Astfel, s-a constatat de către judecător, motivat, că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului ( acesta a fost arestat preventivpentru 29 de zile la 0(...)) respectiv, cele prev. de art.143 și art.148 lit.f C. impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, raportat la natura și gravitatea faptelor presupus comise de inculpat, amploarea activității infracționale - trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 14 al. 1 lit. c din L.143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., precum și la elementele ce țin de fapte și persoana inculpatului, care justifică, în continuare, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului. Sub aspectul stării de fapt, instanța a avut în vedere în concret, activitatea infracțională ce se presupune că ar fi fost comisă de inculpat, constând în aceea că în cursul anului 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul P. I. a pus în vânzare prin intermediul numiților R. M. A., K. C. și M. S. O. C., droguri de mare risc (amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă), a trimis prin intermediul numitei Ș. R. droguri de mare risc, respectiv amfetamină, numitului N. S. ( și el cercetat în cauză), a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc ( amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă) mai multor persoane, dintre care una cu vârsta de 16 ani. Același inculpatul, în cursul anului 2011, a oferit și vândut droguri de mare risc ( amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă) numiților P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și B. M. I. Ș.. Totodată, inculpatul a cumpărat și deținut, fără drept, droguri de mare risc, din categoriile menționate anterior, pentru consum propriu. Apoi, s-a avut în vedere că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, reținut la momentul arestării acestuia, și-a păstrat dimensiunile, nu a dispărut, nu s-a diminuat, urmare a trecerii unui interval de timp scurt de la momentul la care a fost evaluat, pericol ce se întemeiază pe aceleași rațiuni - însăși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din modul și mijloacele de comitere, împrejurările săvârșirii infracțiunilor ( implicând un nr. mare de persoane, dintre care, unele minore, activitatea referindu-se la droguri de mare risc, al căror consum este deosebit de periculos pentru sănătate), dar și persoana inculpatului ( care nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat, nedefinitiv, într-o altă cauză, tot pentru trafic de droguri) - aspecte care, apreciază Curtea, justifică temerea că, lăsat în libertate, există riscul ca inculpatul să-și reia activitatea infracțională, acesta fiind și unul din motivele pentru care, însăși practica CEDO a statuat că, se poate refuza liberarea unui acuzat. Mai mult, Curtea constată că există chiar temeiuri noi care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, respectiv, indicii că activitatea sa infracțională a fost mai amaplă și mai periculoasă, la data de 14 aprilie 2011, dispunându-se extinderea cercetărilor penale față de inculpat și pentru infracțiunea prev. de art.3 alin.2 din Legae nr.143/2000, conform ordonanței procurorului emisă în dosar nr.214/D/P/2010 al DIICOT - S. T. C., depusă în recurs. Văzând și actele de urmărire penală care mai trebuie realizate în cauză: efectuarea de confruntări cu inculpata A. C., audierea și a altor persioane care se pare că au cumpărat droguri de la inculpat; întocmirea proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, întocmirea rapoartelor de constaare tehnico-științifică cu privire la natura substanțelor descoperite la percheziția domiciliară la locuința inculpatului,etc.) - în mod justificat, instanța a admis propunerea pachetului și a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului cu încă 30 zile. Critica recurentului referitoare la inexistența temeiurilor arestării este neîntemeiată, raportat pe de o parte, la considerentele mai sus expuse, iar pe de altă parte, la faptul că aceste aspecte nu pot face obiectul analizei instanței în această procedură - a prelungirii duratei arestării - legea impunând în această procedură a se verifica dacă temeiurile inițiale ale arestării impun în continuare privarea de libertate, nicidecum verificarea existenței acestor temeiuri (chestiune statuată definitiv, la momentul arestării) care, eventual, poate face obiectul analizei în cadrul altor cereri, instituții, dacă survin modificări care impun reevaluarea lor ( revocarea, înlocuirea sau încetarea măsurii arestării). Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, recursul inculpatului se privește ca nefondat urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 25 lei, reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. I., aflat în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 48/C din 26 aprilie 2011 a T. C.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. R. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond: L.M. F.
| ← Decizia penală nr. 23/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1577/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
