Sentința penală nr. 125/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
SENTINȚA PENALĂ NR.125/2011
Ședința publică din data de 31 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
T.
S-a luat spre examinare cauza penală privind plângerea formulată de petenții O. S. G., O. L. R. și B. E. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de (...), emisă în dosarul nr. 197/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., soluția dată fiind confirmată prin rezoluția din data de 9 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr.793/II/2/2011.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă numita Pop A. V. în calitate de mandatară a petentei B. E., cu procură la dosar și av.M. O. în substituirea apărătorului ales al petenților O. S. G., O. L. R. și B. E., lipsă fiind petenții și intimații C. I. și U. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul petenților O. S. G., O. L. R. și B. E., solicită admiterea plângeriiformulate și infirmând rezoluțiile dispuse în cauză să se dispună trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru ambii făptuitori.
Apreciază că în cauză sunt două probleme, respectiv prima dintre ele este dacă C. M. și U. I. știau la momentul la care aceștia își făceau documentația în vederea intabulării că există o intabulare pe acel teren pentru părțile vătămate din cauză și respectiv dacă expertul U. I. a acceptat să efectueze documentația cadastrală în mod corect, cunoscând că în mod real nu exista posibilitatea intabulării acelui drept întrucât pe numele părților vătămate, pentru același teren a făcut o intabulare pe numele lui C. I. și soția.
Din punctul său de vedere soluția parchetului nu răspunde nici uneia din aceste două întrebări.
Pentru a lămuri aceste aspecte, arată că solicită audierea martorului R. Dan, mandatarul vânzătorului de la care soții C. au cumpărat imobilul și totodată solicită reaudierea expertului J. T. care a întocmit documentația cadastrală în această speță.
Din punctul său de vedere, atât audierea lui R. Dan cât și a expertului, sunt apte să lămurească prezenta speță, existând și în prezent indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor respective și se impune începerea urmăririi penale față de cei doi intimați.
Prin urmare, în contextul în care expertul a început corect să-și facă lucrarea nu vede cum doar necompetența profesională l-ar determina pe acesta la partea scriptică să greșească. Apreciază că în speță nu poate fi vorba doar de neprofesionalism. A., părțile indică limitele, expertul le consideră corecte și totuși realizează expertiza de o asemenea manieră încât pe terenul uneia dintre părțile vătămate se suprapune parțial iar pe celălalt îl înglobează total cu terenul care este intabulează pe seama notarului public C.. Nu vede cum poate fi realizată această operațiune fără ca să existe un interes ca acest teren să fie atribuit altei persoane decât cel care figurează și este corect intabulat. După el, mobilul care i-a determinat pe cei doi să accepte această situație, este că terenurile respective sunt situate la drumul național Z.-Satu Mare, având o valoare economică foarte mare raportat și la valoarea terenului care în mod real i-ar aparține lui C. I. și care ar avea destinația de pășune.
In speță, consideră că sunt întrunite elementele infracțiunilor indicate iar fapta lui C. I. ulterioară, de a accepta efectuarea unei alte expertize pe numele lui B. E., expertiză pe care să o facă în mod corect, după aceea a intervenit o suprapunere, fiind chiar el autorul acesteia.
Susține că aceste fapte întrunesc și elementele infracțiunii de înșelăciune. P. la momentul efectuării lucrării a indus-o pe aceasta în eroare după care ulterior i-a spus că există ceva probleme la cartea funciară. Ulterior, fiind presat, a recunoscut că există anumite suprapuneri, ba mai mult că va încerca să remedieze situația dacă timp de 2 ani de zile nu se va întâmpla nimic.
Apreciază că există suficiente indicii pentru a se începe urmărirea penală a celor doi făptuitori.
Subliniază că o persoană de bună credință care află că terenul lui este lucrat de altcineva, teren pe care este proprietar tabular, are în față două demersuri: fie că se consideră îndreptățit și ar face orice demers ca această suprapunere care dă naștere la conflicte să dispară, fie se consideră nedreptățit și va sprijini efortul celorlalte părți, ca această suprapunere să dispară, chiar el să-și găsească terenul la care este îndreptățit. Ori, C. I. nu a făcut nici unul din aceste demersuri și asistă la această suprapunere, beneficiază de respectivul credit ipotecar, nu-l interesează acest teren pentru că este doar o foaie de proprietate care l-a ajutat la obținerea unui credit.
Prin urmare, apreciază că C. I. nu este o persoană de bună credință având o conduită tipică a unei persoane culpabile.
Reprezentantul M.ui P.: solicită respingerea plângerii.
În susținerea poziției procesuale arată că problema care se pune în cauză este aceea de indicii de vinovăție cu privire la fapte penale. In cauză consideră că s-au făcut suficiente cercetări prealabile, au fost audiate toate persoanele implicate la care s-a făcut referire, s-a cerut toată documentația cadastrală, hărțile privitoare la aceste terenuri, din acest ansamblu probator depus până în prezent în dosarul cauzei și care în opinia sa este suficient a stabili elementele care pot determina sau nu începerea urmăririi penale, nu rezultă elemente esențiale care țin de comiterea infracțiunilor reclamate, respectiv înșelăciune prev.de art.215 C.pen. și fals în declarații reclamant cu privire de asemeni la modul de întocmire a acestor documente cadastrale.
In ce privește înșelăciunea, sub aspect probatoriu, susținerile de detaliu din plângere referitoare la discuțiile dintre părți, situația juridică a terenului, nu sunt confirmate de persoanele implicate, respectiv expertul audiat și persoanele cu interese în cauză referitoare la această problemă juridică, nu confirmă elementele pe care părțile le susțin.
Pe de altă parte, pentru existența înșelăciunii, trebuie să avem generate indicii sub aspectul intenției directe.
De altfel, nici din plângerea prealabilă depusă nu rezultă în ce a constat inducerea în eroare a părților, pentru că discuțiile dintre părți și celelalte elemente nu conduc la concluzia unor astfel de demersuri. D. cadastrală a fost efectuată de expert într-adevăr fără a participa toate părțile la aceste operațiuni pe baza cunoștințelor sale și în final s-a constatat situația respectivă cu ocaziaîncercărilor de intabulare corespunzătoare a terenurilor în forma rezultată din actele de proprietate.
Prin urmare, față de aceste probe, lipsind indicii cu privire la aceste activități intenționate care să caracterizeze în primul rând latura obiectivă a infracțiunilor reclamate sau orice alte infracțiuni pe care procurorul le putea deduce din descrierea faptelor reclamante, apreciază că nu se poate începe urmărirea penală doar pentru a satisface nevoia de cercetare și verificare într- un cadru penal dorită de aceste persoane.
In dosar s-au depus în opinia sa toate probele care ar fi putut fi depuse
și s-au evidențiat o serie de elemente care au natură strict civilă, respectiv au rezultat inclusiv probleme legate de delimitarea terenurilor, situația transferului de proprietate de la antecesorul sau vânzătorul inițial al terenului căruia i s-a reconstituit în proprietate terenul, toate aceste probleme neevidențiind elemente de natură penală, inclusiv problema finală a suprapunerii care este o problemă prevăzută chiar și de lege și poate apărea în situațiile date.
In ce privește comportarea ca un proprietar, nici aceasta nu este suficient pentru a convinge sub aspectul bunei credințe.
Întrucât probațiune vastă administrată până în prezent nu evidențiază indicii în sensul legii penale, care să conducă la concluzia că există vreun element constitutiv al infracțiunilor, și, prin urmare, poate determina un cadru procesual în condițiile începerii urmăririi penale, consideră că rezoluția este corectă, problematica existentă în cauză neîmbrăcând forma penală.
Probațiunea solicitată în continuare cu scopul începerii urmăririi penale nu are caracter de utilitate, motiv pentru care solicită respingerea plângerii ca nefondată.
Apărătorul petenților O. S. G., O. L. R. și B. E., în replică, arată că singurul element care a condus la concluzia că există în speță fapte de natură penală este indicarea și convenirea asupra limitelor de proprietate iar ulterior efectuarea unei expertize care nu are în nici un fel în vedere aceste limite, iar subsecvent fapta lui U. I. de a accepta să efectueze o expertiză, fără să avertizeze partea că el a mai efectuat o expertiză care se suprapune cu această situație.
Mandatara Pop A. V., la întrebarea instanței, arată că nu a convenit un preț asupra expertizei. I s-a comunicat costul acesteia dar s-au înțeles să plătească la finalul lucrării, respectiv la întabulare și întrucât întabularea nu s- a realizat, nu a plătit nimic.
Întrebată fiind de către instanță, mandatara arată că nu i s-a adus la cunoștință despre suprapunere, înainte de depunerea lucrării la cadastru, i-a spus doar mamei sale că există ceva probleme cu terenul. La acea discuție a fost prezentă și mama sa, iar expertul i-a spus mamei sale că este nevoie de declarația intimatului C. la cadastru, pentru a executa lucrarea corect, că fără această declarație nu poate să facă absolut nimic, terenul fiind girat în bancă.
C U R T E A:
Prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus petenții O. S. G., O. L. R. și B. E. au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună desființarea rezoluției din data de (...) a P.ui de pe lângă Curtea de A. C., dosar nr.197/P/2011, cu consecința trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii C. I. și U. I., sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru acre s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În motivarea plângerii se arată că procurorul general a motivat soluția de respingere a plângerii lor, ci cel mai probabil de o eroare privind vechiul amplasament cu ocazia punerii în posesie a numitului C. L., considerând că problema în speță este denatură civilă și că nu a răspuns argumentelor pe care petenții le-au înaintat procurorului general.
În continuare petenții au reluat starea de fapt, arătând modul în care au fost puși în posesie și susținerile făptuitorilor C. I. și U. I.
Petenții susțin că în anul 2006 în toamnă, au fost contactați de făptuitorul C. I. care le-a spus că dorește să își întabuleze terenul și că acesta împreună cu expertul U. I. și cu O. L. F. s-au deplasat la fața locului, unde au trasat corect limita de proprietate, cu lama unui buldozer.
Petenții nu au fost tulburați în exercitarea atributelor de proprietari. Ulterior întabulării făptuitorului C. I., petenții O. au apelat la expertul J.
T., iar petenta B. la expertul U. I. pentru a-și întabula și ei terenurile în sistem cadastral ortofotoplan.
Petenții afirmă că au aflat despre suprapunerea terenurilor cu cel întabulat anterior de C. I. doar după depunerea cererilor la B. de C., când registratorul de carte funciară a comunicat că întabularea este imposibilă, existând suprapunere de terenuri. C. că trebuie privită cu rezerve susținerea făptuitorului U. I. cu privire la pretinsa informare a petentei B. despre suprapunerea de terenuri, , pe care expertul ar fi reușit să o îndrepte prin repoziționarea terenului până la termenul stabilit de B. Z., deaoreceacaesta presupune consimțământul celui deja întabulat (C. I.)și pentru că d ela respongerea cererii de întabulare atrecut o consistentă perioadă d etimp în care expertul nu a întreprins nimic.
Arată petenții că problema de natură penală nu este aceea că documentația de întabulare a făptuitorului C. I. este greșită, aspect care consideră că va fi remediat pe cale civilă, ci că această documentație a fost în mod intenționat greșit întocmită, în frauda intereselor petenților, deși mejdia a fost corect stabilită de părți la fața locului, iar pe de altă parte expertul U. I. a menținut-o pe petenta B. în eroare, acceptând să facă înscrierea proprietății în sistem ortofotoplan, deși știa că întabularea este imposibilă tocmai datorită lucrării efectuate de el însuși.
C. că din faptul că O. L. F. a indicat mejdia reală rezultă că U. I. împarte răspunderea cu C. I., iar din faptul că în lucrarea expertului s-a indicat altă mejdie decât cea reală, convenită, rezultă că s-a încercat și reușit denaturarea realității.
Petenta Brana E. susține că a fost menținută în eroare până în ultimul moment, expertul susținând față de aceasta că întabularea cadastrală pe amplasament nu prezintă probleme.
În fața instanței, prin apărător ales, petenții au solicitat audierea martorului R. Dan, mandatarul vânzătorului de la care soții C. au cumpărat imobilul și reaudierea expertului J. T. care a întocmit documentația cadastrală în această speță.
Intimații au fost legal citați, dar nu s-au prezentat în fața instanței.
Verificând rezoluția atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarulcauzei, conform prevederilor art.2781 alin.7 C.pr.pen., curtea constată căplângerea nu este fondată și urmează a fi respinsă, pentru considerentele carevor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că prin rezoluția din data de 3 august 2011 pronunțată în dosarul nr. 197/P/2011 de procurorul de pe lângă P. de pe lângă Curtea de A. C., în temeiul art. 228 alin. 1 din Cpr.penală și art. 10 lit. d din C.pr.penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: C.
I. G., notar public cu sediul profesional în Z., str. T. V. nr. 6, bl. L 3, se. B, apt.
1, jud. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: instigare la înșelăciune în convenție prev. de arte 25 din C.penal rap. la art. 215 alin. 1,3 din C.penal și fals în declarații prev. de arte 292 din C.penal, cu aplic. arte 33 lit. a din C.penal; U. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune în convenție prev. de arte 215 alin. 1, 3 din C.penal și fals în declarații prev. de arte 292 din C.penal, cu aplic. arte 33 lit. a din C.penal.
S-a constatat că persoanele vătămate O. S. G. și O. L. R., respectiv B. E., au formulat o plângere penală împotriva notarului public C. I. G. și a numitului U. I., în care au precizat următoarele: O. S. G. și O. L. R. au dobândit prin cumpărare, în anul 2003, dreptul de proprietate asupra unui teren extravilan în suprafață de 5.800 m.p. situat în Z., la locul numit „. D.", înscris în C.F. nr. 54517 Z. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 8136) nr. top 1 854/2/c/2/2, iar B. E. a redobândit, prin reconstituirea dreptului de proprietate un teren extravilan de
5.800 m.p., situat în același loc, înscris în CF nr. 53941 Z. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 8173) nr. top.1854/2/c/2/1/1/b.
Persoanele vătămate au efectuat demersuri pentru a-și identifica terenurile în sistem cadastral și a-și înscrie proprietățile în sistem ortoplan, comandând în acest sens întocmirea documentații lor tehnice cadastrale necesare.
În cazul persoanelor vătămate O. S. G. și O. L. R., documentația tehnică cadastrală a fost întocmită de către persoana autorizată, martorul J. T. (depusă în xerocopie la f. 71- 96 de la dosar), însă prin încheierea nr. 10.600/(...) a B. Z. (f 70) s-a dispus respingerea cererii, deoarece s-a constatat o suprapunere cu numerele cadastrale 5031/1 și 5031/2, deoarece "imobilul aferent documentației cadastrale cu nr. 5031/1 și nr. 5031/2 este greșit amplasat ... motiv pentru care se impune repoziționarea acestui imobil".
În cazul terenului deținut de către B. E., documentația cadastrală a fost întocmită chiar de către făptuitorul U. I. (f.112-128), însă prin încheierea nr.
25340/(...) a B. Z., s-a dispus respingerea cererii, întrucât s-a constatat o suprapunere parțială cu numerele cadastrale 5031/1 și 5031/2.
În ceea ce privește terenurile cu numerele cadastrale 5031/1 și 5031/2, acestea provin dintr-o singură parcelă, având nr. cadastral 5031, fiind vorba inițial de un teren extravilan în suprafață de 24.222 m.p., înscris în favoarea proprietarului C. L. B., în CF nr. 3381/N Z. (ulterior având nr. nou CF 53142 - în xerocopie la f 129- 130 de la dosar).
Această suprafață de teren a primit nr. cadastral 5031 prin încheierea nr. 3492/(...) a B. Z. (f. 131), documentația cadastrală fiind întocmită de același făptuitor, U. I., pentru proprietarul C. L. B. (în xerocopie f 132-142).
Ulterior, prin contractul notarial de vânzare-cumpărare nr. 265/(...), autentificat de notarul public Lupaș A. L. din Z., C. I. G. a cumpărat terenul cu nr. cadastral 5031 de la C. L. B. (reprezentat prin mandatarul Dan R. - f. 146 -
148), contractul fiind operat și în cartea funciară prin încheierea nr. 7791/(...) a B. Z. (f. 143).
Persoanele vătămate susțin că notarul public C. I. G., împreună cu numitul U. I. (persoană fizică autorizată în domeniul topografiei și cadastrului), s-ar face vinovați pentru intervenirea suprapunerilor cadastrale menționate mai sus și pentru imposibilitatea înscrierii în sistem cadastral a proprietăților persoanelor vătămate, imposibilitate cauzată tocmai de aceste suprapuneri.
B. E. a apreciat că ar fi fost victima infracțiunii de înșelăciune în convenție, comisă în paguba ei de către U. I., acesta inducând-o și menținând- o în eroare, cu prilejul încheierii și executării contractului de executare adocumentației cadastrale. B. E. arată că, dacă U. I. i-ar fi spus adevărul, nu ar mai fi apelat la serviciile lui, totodată, persoana vătămată apreciază că făptuitorul i-a ascuns situația reală privind suprapunerile, cu scopul de a întârzia cât mai mult momentul în care victimele ar fi descoperit activitatea ilicită a făptuitorilor.
În plângerea penală se mai apreciază că și C. I. G. ar fi contribuit la inducerea și menținerea în eroare a victimei B. E., de către făptuitorul U. I., motiv pentru care au fost desfășurare acte premergătoare față de notarul public C. I. G. și sub aspectul infracțiunii de instigare la înșelăciune în convenție.
F. U. I. a trimis, la rândul său, la dosarul cauzei, în xerocopie actele care au stat la baza înscrierii în sistem cadastral a terenului cu nr. cadastral 5031 (f. 181-204).
Din analiza detaliată a actelor premergătoare efectuate în cauză P. a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, lipsind laturile obiective și subiective, fiind incident așadar cazul prevăzut de art. 10 lit. d din C.pr.penaIă.
Mai mult, O. S. G., O. L. R. și B. E., au chemat în judecată civilă pe pârâții C. I. G., C. S. N. și O. S., formulând acțiunea civilă care face obiectul dosarului nr. (...) al Judecătoriei Z. (f. 208- 211 ).
În precizările făcute de către făptuitorul C. I. G. (f.234, 235), acesta arată că el a achiziționat terenul cu nr. cadastral 5031 doar după înscrierea acestuia în regim cadastral, necunoscând că ar exista suprapuneri ale acestui teren cu parcele învecinate. F. arată că el nu a indicat limite nereale ale proprietății sale, dimpotrivă, măsurătorile au fost efectuate în conformitate cu schița de punere în posesie a vechiului proprietar (C. L.), pusă la dispoziție de P. municipiului Z. (depusă în xerocopie la f. 237 de la dosar), precum și în conformitate cu sentința civilă nr. 2483/(...), emisă în dos. nr. (...) al
Judecătoriei Z. (f. 238-239).
C. I. G. a mai precizat că el nu are nici un fel de legătură cu relația contractuală intervenită între U. I. și B. E., că nu a avut intenția de a participa
și nu a participat efectiv la o presupusă inducere în eroare a persoanelor vătămate.
În cauză s-a procedat la audierea numitei O. L. F. (f.20-26), mama petentului O. S. G. și nora petentei O. L. R. (cele două persoane vătămate fiind plecate în S.U.A.), precum și la audierea persoanei vătămate B. E. (f. 27-31).
A fost audiat ca martor numitul J. T. (f. 39-42), care a arătat că, în opinia sa, este posibil ca suprapunerile de terenuri să se fi produs fără intenția cuiva, inadvertențele putând pomi chiar de la punerea în posesie a vechiului proprietar C. L. B..
F. U. I. (f.43-50) a arătat că nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni. Acesta a arătat că, în toamna anului 2006, a fost angajat pentru întocmirea unei documentații cadastrale, pentru înscrierea cu număr cadastral a unui teren aparținând numitului C. L. B., fiind vorba de o suprafață totală de
38.200 m.p., conform titlului de proprietate nr. 1..
Verificând situația în cărțile funciare vechi, făptuitorul a constatat că o parte din teren, respectiv 13.978 m.p. era înscris în CF nr. 2926/N Z. și avea deja atribuit numărul cadastral 4824, iar diferența de 24.222 m.p. urma a fi înscrisă fără a fi cunoscute vechile date de carte funciară, deoarece parcelarul era deteriorat.
U. I. recunoaște că în toamna anului 2006, s-a deplasat în zonă, în teren, cu C. I. G., care avea intenția de a achiziționa parcela respectivă, dar arată că în nici un caz acesta nu i-a indicat vreo limită de proprietate, pentru simplulmotiv că nu cunoștea aceste limite, nefiind încă proprietar, iar la o simplă examinare vizuală, limitele nu puteau fi stabilite, terenurile fiind nelucrate și aflându-se în stare de pășune.
U. I. arată că el a stabilit în mod corect limitele terenului, prin utilizarea aparaturii de măsurători topografice, respectiv a stației totale Leica C 407, fără ca limitele să-i fie indicate de vreo persoană.
Măsurătorile au fost făcute cu ușurință și cu excluderea unor posibile erori de măsurare, deoarece o parte din terenul numitului C. L. B. avea deja atribuit numărul cadastral 4824, fiind deci stabilite anterior, cu exactitate, coordonatele stereografice ale acestei parcele. U. I. arată că, pornind de la aceste coordonate și urmând exact schița de punere în posesie a numitului C. L. (întocmită de funcționarii M. G. și S. F. și semnată de primarul și secretarul mun. ZaIău), a măsurat în continuare și restul de suprafață, de 24.222 m.p., atribuită prin titlul de proprietate.
Suprafața de 24.222 m.p. a primit nr. cadastral 5031, urmare a admiterii cererii, prin încheierea nr. 3492/(...).
U. I. precizează că, în acel moment, respectiv în luna februarie 2007, el nu cunoștea pe nici una din persoanele vătămate și nu știa că acestea ar deține terenuri în zonă, fapt pentru care nu a putut avea vreo intentie de a "amplasa" terenul măsurat, din punct de vedere cadastral, peste proprietățile petenților. În același sens, în acel moment în luna februarie 2007, C. I. G. nu cumpărase încă acel teren, iar U. I. arată că nu avea de unde să știe că în viitor, terenul în cauză urma să fie ipotecat, prin urmare este exclus faptul că U. I. ar fi acționat cu intenția de a spori, în mod fraudulos, suprafața sau valoarea terenului ipotecat.
În ceea ce privește documentația întocmită în favoarea proprietarei B. E.,
U. I. arată că a fost angajat de fiica petentei, numita Pop A. F. declară că nu își mai aduce aminte conținutul discuțiilor avute cu Pop A., însă este "sigur" că i- ar fi adus la cunoștință faptul intervenirii suprapunerii.
U. I. arată că C. I. G. a cumpărat terenul cu nr. cada strai 5031 doar la data de (...), după care i-a solicitat efectuarea unei documentații cadastrale de dezlipire, care a fost depusă sub nr. 18541/(...), terenul fiind divizat în numerele cadastrale nr. 5031/1 și nr. 5031/2.
F. U. I. a precizat că nu a reușit să efectueze repoziționarea terenurilor, până la termenul stabilit de B. Z., datorită refuzului Băncii Comerciale Române, deținătoarea dreptului de ipotecă, dar arată că nu a păgubit-o în nici un mod pe B. E., deoarece nu i-a solicitat nici un fel de plată pentru întocmirea documentației cadastrale (depusă ulterior sub nr. 25340/1 (...)).
U. I. consideră că eroarea inițială ar putea proveni încă de la punerea în posesie, de către C. L., a numitului C. L. B., existând probabilitatea ca acesta să fi fost pus în posesie, fără a fi cunoscute cu exactitate limitele pășunii aparținând municipiului Z.
În aceste condiții, din actele premergătoare nu au rezultat nici un fel de elemente care să ateste că notarul public C. I. G. ar fi acționat cu intenția de a încălca legea penală, nici nu s-a stabilit, din punct de vedere obiectiv, că acesta ar fi indicat vreodată limite nereale ale proprietății sale. De asemenea, nu există nici măcar probe care să ateste că notarul public C. I. G. ar fi cunoscut caracterul și conținutul înțelegerilor intervenite între B. E. și U. I., privind întocmirea documentației cadastrale.
În ceea ce-l privește pe U. I., nu există probe certe care să ateste faptul că acesta ar fi acționat cu intenția de a aduce atingere intereselor și proprietății persoanelor vătămate. Mai mult, nu s-a putut dovedi nici faptul că U. I. ar figreșit în măsurători sau că suprapunerile intervenite s-ar datora unor erori comise de acest făptuitor.
Nu s-a stabilit faptul că suprapuneri le menționate anterior s-ar datora conduitei numiți lor C. I. G. și U. I. Pe de altă parte, prin faptul întocmirii documentației cadastrale (depusă ulterior sub nr. 25340/(...)), B. E. nu a fost păgubită, nefiindu-i solicitat un preț bănesc al întocmirii documentației, prin urmare nu subzistă infracțiunea de înșelăciune în convenție.
Litigiul survenit în ceea ce privește suprapunerile de terenuri, se găsește în competența de rezolvare a instanței civile, care urmează a se pronunța asupra modalităților de rezolvare a acestui litigiu, acesta neavând semnificație penală.
Instanța analizând actele dosarului de urmărire penală, constată că P. a administrat suficiente probe pentru stabilirea adevărului, iar din aceste probe rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.
În cauză s-a procedat la audierea martorei O. L. F. (f.20-26), mama petentului O. S. G. și soacra petentei O. L. R. (cele două persoane vătămate fiind plecate în S.U.A.), a persoanei vătămate B. E. (f. 27-31), a făptuitorului U. I. (f.43-50), a martorului J. T. (f.39-42), fost luată în scris poziția făptuitorului C. I. G. (f.234-235) și au fost depuse copia CF 3381/N Z. convertit în CF 53142
Z., copia actelor care au stat la baza Î. de carte funciară nr.3492/2007, Încheierea nr.7791/2007 și copia actelor care au stat la baza cererii de recepție dezlipire înregistrate sub nr.18451/2008, copia CF 8173 convertit în CF electronic 53941 Z., copia actelor care au stat la baza Î. nr.4211/2002 și Î. nr.25340/2009, copia CF 8136 Z. convertit în CF electronic 54517 Z., copia actelor care au stat la baza Î. de carte funciară nr.3603/2002, Încheierea nr.6433/2003 și Încheierea de respingere nr.10600/2010 (f.54-167), copia CF
53142 Z. provenită din conversia CF nr.3381/N Z., nr. cadastral 5031 (f.171-
178), actele din încheierea nr.3492/(...) care au stat la baza înscrierii în cartea funciară a terenului cu nr.cadastral 5031 Z. (f.181-204).
Din coroborarea datelor oferite de declarațiile și actele de mai sus curtea constată că nu rezultă indicii privind comiterea de către făptuitorii C. I. G. și U. I. a infracțiunilor de instigare la înșelăciune în convenții și fals în declarații, respectiv înșelăciune în convenții și fals în declarații, reclamate de petenți.
Susținerea petenților în sensul existenței unei înțelegeri frauduloase între cei doi făptuitori pentru ca petenții să fie deposedați de terenurile lor este contrazisă chiar de petenți, care au arătat constant că în fapt terenurile lor există în realitate și nu au fost tulburați în posesia exercitată asupra acestora.
De asemenea susținerea petentei B. E. în sensul că expertul U. I. nu i-a adus la cunoștință înainte de a depune la B. de C. Z. documentația cadastrală împrejurarea că există o suprapunere de teren și că din acest motiv terenul său nu va putea fi întabulat este contrazisă de declarația mandatarei petentei, Pop A., care în fața instanței, în ședința publică din data de (...), întrebată fiind, a arătat că expertul U. I. i-a spus mamei sale (petenta B. E.) că există ceva probleme cu terenul. Mandatara Pop A. a precizat că expertul i-a spus mamei sale că este nevoie de declarația intimatului C. la cadastru, pentru a executa lucrarea corect, că fără această declarație nu poate să facă absolut nimic, terenul fiind girat în bancă.
Expertul U. I. a declarat -.- că le-a informat pe B. E. și Pop A., anterior depunerii documentației, despre intervenirea suprapunerii parțiale și că este posibil ca acestea să fi insistat în depunerea documentației pentru a obține soluția de respingere scrisă, pe care să o poată ataca în instanță.
Această susținere a expertului U. I. se coroborează și cu împrejurarea recunoscută de Pop A. în ședința publică din data de (...) că nu a achitat nicio sumă de bani expertului pentru documentația întocmită în vederea întabulării.
Mandatara Pop A. a mai precizat că nu au fost alte persoane de față la discuțiile dintre expert și mama sa, astfel că nu se impune trimiterea cauzei la
P. în vederea audierii vreunui martor care să fi auzit discuțiile, pentru a se lămuri mai bine împrejurarea aducerii sau nu la cunoștință a suprapunerii de teren anterior depunerii documentației cadastrale, iar pe baza declarației petentei, care nu se coroborează cu vreo altă probă, nu se poate dispune începerea urmăririi penale.
În plus chiar și martorul J. T., persoană fizică autorizată în domeniul topografiei, cadastrului și geodeziei, a arătat că există posibilitatea ca suprapunerea de terenuri să se fi produs fără intenția cuiva, putând fi generată de o greșită punere în posesie efectuată de C. de aplicare legii fondului funciar Z. cu ocazia punerii în posesie a numitului C. L. B., de la care au cumpărat terenul soții C., în sensul că nu s-a putut identifica corect delimitarea între pășune, care a fost atribuită lui C. L. B. și terenurile învecinate, care au fost solicitate de mai mulți cetățeni din localitatea C., terenuri atribuite antecesorilor acestora la reforma agrară din1923.
Se observă că și cu ocazia întabulării numitului C. L. B. au existat suprapuneri de teren, cererea acestuia fiind admisă doar în parte la B. de C. și
P. I. Z. (f.131), documentația pentru întabulare fiind întocmită de expertul U. I.
-..
A. U. I. a întocmit documentația de întabulare pentru C. L. B. și nu pentru făptuitorul C. I. G., în cauză nefiind dovedit faptul că făptuitorul C. ar avea vreo legătură cu aceasta.
În plângerea penală petenții au arătat că făptuitorul C. I. G. ar fi săvârșit infracțiunea de fals în declarații, prin aceea că ar fi declarat, pe propria răspundere și cu intenție, limite nereale ale proprietății sale, limite pe care expertul U. I. le-a cuprins în documentația sa.
Ori, așa cum s-a arătat mai sus, U. I. a întocmit documentația pentru C.
L. B., acesta având obligația de a-i indica limitele proprietății, nefăcându-se dovada că acest fapt ar fi fost realizat de făptuitorul C. I.
Se mai observă că făptuitorul C. I. G. și soția sa C. S. N. și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară nr.3381/N Z., convertită în CFE
53142 Z., la data de (...) (f.129), că la data de (...) a fost schimbată categoria de folosință a acestui teren din extravilan în intravilan (f.130) și că la data de (...) a fost înscris dreptul de ipotecă al BCR SA asupra terenului (f.130 verso), ulterior, la datele de (...) și (...) fiind înscrisă ipotecă de rang 2 și 3 în favoarea aceleiași bănci (f.127 verso).
Curtea consideră că dacă făptuitorul C. I. G. avea intenția de a frauda interesele petenților, dacă în mod voit ar fi dorit, în înțelegere frauduloasă cu expertul U. I. să se întăbule pe terenul petenților, acesta ar fi ipotecat imobilul imediat după întabularea din anul 2007 și nu după aproape un an și jumătate.
Petenții au solicitat instanței trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru ambii făptuitori, precizând în ședința publică din data de 31.10.211 că solicită audierea martorului R. Dan, mandatarul vânzătorului de la care soții C. au cumpărat imobilul și totodată reaudierea expertului J. T. care a întocmit documentația cadastrală în această speță.
Petenții nu au indicat împrejurările esențiale care ar putea fi lămurite prin audierea martorului R. și reaudierea martorului J..
Curtea constată că audierea martorului R. Dan, mandatarul vânzătorului
C. L. B. de la care soții C. au cumpărat imobilul nu este o probă utilă șiconcludentă pentru justa soluționare a prezentei cauze, câtă vreme obiectul vânzării a fost terenul întabulat în (...) în favoarea lui C. L. B. din CF 3381 N Z., cu număr cadastral 5031 și câtă vreme făptuitorul nu a afirmat că i s-ar fi vândut un teren aflat pe același amplasament cu terenul petenților.
Dimpotrivă, făptuitorul C. I. a arătat în declarația de la f.234 că a aflat despre suprapuneri în anul 2009, când a dorit să vândă o parte din teren, iar cumpărătorul i-a solicitat delimitarea proprietății.
Nefiind indicate de petenți alte împrejurări noi care ar putea fi lămurit prin reaudierea martorului J. T., curtea constată că acest martor a dat lămuriri suficiente pentru împrejurările esențiale ale cauzei, nefiind necesară reaudierea.
În mod corect a reținut P. că litigiul dintre părți pentru suprapunerile de teren este de competența instanței civile, acesta neavând semnificație penală.
Demersule pentru rezolvarea pe cale civilă a litigiului a și fost inițiat de petenți, potrivit copiei acțiunii de la f. 208-211, însă în acest litigiu nu a fost chemată în judecată și Banca ce deține drept de ipotecă, pentru opozabilitate, bancă al cărei refuz de asumare a noii documentații prin care se rezolva problema suprapunerilor a determinat toate litigiile dintre părți, astfel că finalitatea acțiunii civile este posibil a nu fi cea dorită.
Constatând că în cauză nu au fost indicate de petenți probe care nu au fost administrate de P. și prin care s-ar putea dovedi presupusa înțelegere frauduloasă dintre făptuitori pentru ca făptuitorul C. I. să obțină întabularea asupra unui alt teren decât cel cumpărat de la numitul C. L. B., văzând că din datele și actele aflate în dosarul de urmărire penală nu rezultă indicii de săvârșire a faptelor reclamate, curtea urmează ca în baza art. 2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală să respingă ca nefondată plângerea formulată de către petenții O. S. G., O. L. R., ambii domiciliați în Z., str.L. P., bl.N-102, ap.5 și B. E., domiciliată în C., nr.132, județul S. împotriva rezoluției din data de 3 august 2011 a procurorului de la P. de pe lângă Curtea de A. C., dosar nr.197/P/2011. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe petenți să plătească suma de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE În baza art. 2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenții O. S. G., O. L. R., ambii domiciliați în Z., str.L. P., bl.N-102, ap.5 și B. E., domiciliată în C., nr.132, județul S. împotriva rezoluției din data de 3 august 2011 a procurorului de la P. de pe lângă Curtea de A. C., dosar nr.197/P/2011. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe petenți să plătească suma de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 31 octombrie 2011. PREȘEDINTE, GREFIER, L. M. M. B. Red.L.M. Dact.H.C./(...) 7 ex.
| ← Decizia penală nr. 1899/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1456/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
