Sentința penală nr. 39/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR.39/2011
Ședința publică din 4 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător
GREFIER : M. N.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V. T. din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare cauza penală privind conflictul negativ de competență intervenit între Judecătoria Cluj-Napoca și Tribunalul Cluj, privind soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul C. C., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de proxenetism, prev de art. 329 alin 1 și 2 Codul penal, în trafic de persoane, prev. de art. 12 alin 1 și
2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 37 lit a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de avocat P. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar în substituirea apărătorului ales avocat M. I., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat O. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M. Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Reprezentanta M. P., având în vedere că prin sentința penală nr. 843 din
15 octombrie 2010 a J. C.-N., în temeiul art.39 alin.1 Cod procedură penală s- a admis excepția de necompetență materială a J. C.-N. și în baza art. 42 Cod procedură penală, raportat la art. 21 din Legea nr. 678/2001 s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C. C., ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei, în favoarea T.ui C.
De asemenea, prin sentința penală nr. 122 din 22 martie 2011 a T.ui C., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. C., din infracțiunea de trafic de persoane prev de art. 12 alin 1
și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 37 lit a Cod penal în infracțiunea de proxenetism, prev de art. 329 alin 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 37 lit a Cod penal și s-a admis excepția de necompetență materială a T.ui C. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea J. C.-N.
Se apreciază că instanța competentă în acest caz să judece cauza penală privind pe inculpatul C. C., ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de proxenetism, prev de art. 329 alin 1 și 2 Codul penal, întrafic de persoane, prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 37 lit a Cod penal este Tribunalul Cluj.
Solicită trimiterea dosarului T.ui C.
Apărătorul inculpatului C. C. pune aceleași concluzii de declinarea cauzei în favoarea T.ui C., motivat de faptul că tribunalul chiar schimbând încadrarea juridică, a menținut actele de cercetare.
Cu onorariu avocațial.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin sentința penală nr.843/(...) a J. C.-N. s-a constatat ca măsura arestării preventive a inculpatului C. C. a fost menținută de instanța competentă material la acea dată, respectiv Judecătoria Cluj- Napoca, la data de (...), cu ocazia verificării temeiniciei și legalității arestului preventiv anterior schimbării încadrării juridice a faptei în art.12 alin 1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen.
În temeiul art.39 alin.1 C.pr.pen. s-a admis excepția de necompetență materială a J. C.-N. și in consecință :
În baza art.42 C.pr.pen. rap. la art.21 din Legea nr.678/2001 s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C. C., fiul lui N. și G., născut la data de (...), în com. Bălăcești, jud. Galați, domiciliat în com. Bălăcești, sat P., fn, jud. Galați. C.N.P. 1., cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, arestat, trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca emis în dosarul nr.470/P/2005 la data de (...) pentru trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin 1, 2 lit a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen. ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei, în favoarea T.ui C.
În temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis în dosarul nr.470/P/2005 la data de (...) și înregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr. de mai sus la data de (...), a fost trimis in judecată inculpatul C. C., arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 2 C. pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen.
Sub aspectul învinuirii s-a reținut pe scurt în actul de sesizare al instanței aceea că, în perioada august-decembrie 2002, în baza unei înțelegeri prealabile cu numiții A. C., N. C., T. I.-R. și M. G., direct sau prin persoane interpuse, inculpatul C. C. a îndemnat, înlesnit și tras foloase de pe urma practicării prostituției de către M. M., M. L., R. C., R. A.-I., C. R., F. PUI, N. C.- L. ȘI BOB L.-C., F. S., pe care le-a recrutat și transportat în S. în acest scop.
Inculpatul, audiat în cauză, nu a recunoscut comiterea faptelor, a dat declarații nesincere, întrucat din intreg materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate M. L., M. M., H. A. C., ale martorilor, convorbirile telefonice înregistrate in baza autorizațiilor date de procuror, inclusiv din afirmațiile contradictorii făcute de partenerii inculpatului C. in cuprinsul declarațiilor lor, rezulta activitatea de racolare a acestora, „modul organizat" in care lucrau, fiecare „specializat pe sectorul sau", astfel, A., T. și N. - racolatori -, acesta din urma asigurând si transportulfetelor in S., M. se ocupa de asigurarea actelor necesare plecării, iar inculpatul
C. C. se ocupa cu plasarea fetelor în cluburile de noapte.
În vara anului 2002, inculpatul C. C. a constituit împreună cu numiții N.
C., T. (FOST M.) I. R., A. C. și M. G. o rețea de racolatori, transportatori și proxeneți care au acționat în colaborare pentru a găsi persoane de sex feminin disponibile a se prostitua, pe care le-au transportat apoi în S., unde le-au plasat în diferite baruri de noapte (bordeluri), profitând material de pe urma acestor activități de prostituție. T. această rețea s-a format pe baza unor relații de prietenie care existau între membrii ei.
Numiții N. C., T. (FOST M.) I. R., A. C. și M. G. au fost trimiși în judecată în cursul anului 2003, fiind găsiți vinovați și condamnați definitiv de către instanțe, între altele, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.
Inculpatul C. C., care s-a sustras urmăririi penale, a fost arestat preventiv în lipsă, fiind găsit în cursul acestui an pe teritoriul I., având asupra sa un pașaport fals, pe numele P. P..
În fapt, astfel cum cu putere de lucru judecat a stabilit instanța penală în hotărârea rămasă definitivă, activitatea infracțională a inculpatului și a celorlalți membri ai rețelei s-a desfășurat după cum urmează :
În perioada iunie-iulie 2002, numitul N. C. s-a aflat pe teritoriul S., unde a ajuns trecând în mod fraudulos frontierele mai multor state, sub altă identitate, prin folosirea unui pașaport falsificat (fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată de către P. de pe lângă Tribunalul Suceava la 26 iunie
2003 în dosarul 230/P/2003). A., s-a întâlnit cu inculpatul C. C., cetățean român stabilit de mai multă vreme în S., care se ocupa cu plasarea tinerelor fete din R. in diferite localuri de noapte din regiunea Catalania, pentru practicarea prostituției. Cu aceasta ocazie, inculpații au convenit ca, după întoarcerea sa in R., numitul N. C. sa recruteze tinere care doreau sa practice prostituția in S. si sa asigure deplasarea lor in aceasta tara, in schimbul unor foloase materiale, respectiv a unor sume de bani obținute in urma practicării de către tinerele respective.
La sfârșitul lunii iulie 2002, N. C. s-a întors în R. și a vizitat-o pe A. C., zisă „Nely", soția unei mai vechi cunoștințe de-a sa, pe nume A. M., zis „
Agafanu", care se afla si el în S. și care, după cum susține numitul N. C. , l-a rugat sa-i duca soției sale un pachet. În cursul întâlnirii cu A. C., N. C., i-a propus și ei să participe la activități de recrutare a unor tinere în vederea practicării de către acestea a prostituției în S. Numita A. C. a acceptat propunerea lui N. C. și le-a contactat pe D. Z. J. si M. L., (despre care cunoștea că practică prostituția în zona străzii Calea Turzii din mun. C.-N.), propunându-le să „lucreze" ca prostituate în S. C. doua tinere au acceptat propunerea numitei A. C. si după ce M. L. i-a relatat despre această propunere soțului său, T. I. R., la solicitarea lui, s-au întâlnit cu N. C. și A. C. la domiciliul acesteia din urmă, în localitatea A., jud. C. Cu această ocazie, N. C. și A. C. le-au adus la cunoștință celor două tinere că urmează să lucreze în localuri de noapte în S. ca dansatoare și să practice prostituția cu clienții localurilor respective, urmând ca sumele obținute din practicarea prostituției să fie împărțite în mod egal cu inculpatul C. C., care organizează aceste activități pe teritoriul S. De asemenea, celor două tinere li s-a spus că toate cheltuielile legate de deplasarea lor până în S. vor fi suportate de către inculpatul C. C. și că acesta își va recupera sumele respective, după ce tinerele vor începe să „lucreze" in S., din sumele obținute de la clienții cu care vor practica prostituția. Înainte de plecarea in S., fetele au întrebat-o pe numita A. C. la ce sumă se va ridica datoria lor la clubul din localitatea V., aceasta afirmând că vor avea de achitat suma de 500 dolari de persoană, reprezentândcontravaloarea drumului, sumă care se va scădea din beneficiul rezultat în urma practicării prostituției.
După plecarea celor doua fete în S., numiții A. C. și T. I. R. au continuat activitatea de racolare a tinerelor fete de pe raza mun. C.-N., constatând că această activitate este profitabilă material pentru amândoi, având totodată si promisiunea inculpatului C. C. care le asigura plasarea in cluburile de noapte a fetelor, si, totodată le trimitea banii necesari pentru cheltuielile făcute în cursul racolării. Astfel, în luna august 2002, susnumiții au contactat-o pe martora R. C., pe care o cunoscuseră anterior și i-au propus să plece în S. pentru a lucra la un club de noapte ca dansatoare, iar pentru a-și completa consistent veniturile urma să practice și prostituția.
După racolarea acesteia, cei doi au luat legătura și cu martorele M. L., M. M. și R. A. I., cărora le-au făcut aceeași ofertă cu privire la clubul de noapte din S. Acestor fete, le-au spus ca vor lucra la un bar de noapte, unde patron este un român pe nume C., că vor trebui sa danseze, iar la solicitarea clienților, urma sa-i însoțească la camerele din incinta barului, special amenajate în acest scop, unde vor întreține cu aceștia relații sexuale contra cost. Sumele rezultate în urma acestei activități, trebuiau sa fie împărțite în mod egal cu numitul C. care era responsabil atât de plasarea fetelor, cât și de protecția lor. Susnumiții le-au asigurat pe fete că nu vor fi obligate sau constrânse în nici un fel să practice prostituția, aceasta fiind lăsata la libera lor alegere, dar că doar în acest mod vor câștiga sume mari de bani, deoarece clienții plăteau pentru aceste relații sexuale, putând câștiga in acest mod aproximativ 300-400 de euro pe noapte. În cursul acestor discuții, A. C. le asigura pe fete ca vor fi protejate în mod special de către soțul ei, care se ocupa de protecția barului respectiv, iar T. I. R. le îndemna să accepte această propunere spunând ca si soția lui se afla in S. în barul respectiv, unde lucra ca prostituată, iar condițiile erau foarte bune si se câștigau sume mari de bani.
Având acceptul fetelor, ei au luat legătura cu numitul N. C., iar prin intermediul acestuia cu numitul M. G. din mun. B., pentru a-i sprijini în demersurile necesare obținerii pașapoartelor prin intermediul relațiilor acestuia la autoritățile din mun. B.. Astfel, la mijlocul lunii august 2002, A. C. și T. I. R. s-au deplasat împreuna cu martorele M. L., R. C. si R. A. în mun. B., unde l-au contactat telefonic pe M. G. care cunoștea, de altfel, deja datele problemei deoarece fusese contactat telefonic de inculpatul C. C. din S., care i- a solicitat sprijinul pentru obținerea pașapoartelor necesare. În continuare, pentru rezolvarea problemelor pașapoartelor, M. G. a luat legătura cu martorul H. S. zis „Grofu", căruia i-a zis că are un număr de trei fete pe care urmează să le trimită în S. pentru practicarea prostituției, dar trebuie sa le obțină pașapoartele necesare călătoriei, iar, în acest sens, l-a rugat pe martor sa le primească pe cele trei fete in spațiul său locativ din B., urmând astfel ca acestea sa dobândească acte de identitate si apoi pașapoarte. Pentru acest serviciu, martorul H. S. urma sa primească de la M. G. suma de 300 dolari. În baza acestei înțelegeri, martorul H. S. s-a deplasat la un birou notarial din mun. B., împreuna cu cele trei fete, unde a întocmit actele necesare pe care apoi le-a dus la B. E. P. în vederea dobândirii cărților de identitate. În ziua următoare, inculpații au procedat în acest mod la B. P., obținând pașapoarte pentru martorele M. L., R. C. și R. A.
După rezolvarea tuturor problemelor privind actele fetelor, numiții M. G. și A. C. l-au contactat pe inculpatul C. C. din S., comunicându-i că fetele sunt gata de plecare și i-au solicitat suma de 300 dolari, pe care aceștia o cheltuiseră in vederea obținerii pașapoartelor, sumă pe care inculpatul le-a transmis-o prin intermediul „. U..
În ziua următoare, N. C. a sosit în comuna A. la domiciliul numitei A. C., unde erau cazate numitele martorele M. L., R. C., R. A. și M. M., explicându-le acestora că drumul până în S. îi va achita el personal, conform înțelegerii cu inculpatul C. C., care urma să-și recupereze acești bani după ce fetele vor începe sa practice prostituția la bordelul din S. Totodată fetele au fost curioase și în legătura cu datoria care li se va impune la bordelul respectiv, la care inculpatul N. le-a spus ca vor datora doar suma de 500 E. de persoană, reprezentând cheltuielile făcute cu ocazia obținerii pașapoartelor și a taxelor de transport. U., N. C. le-a transportat pe cele patru fete până în mun. Arad, unde au fost predate unui șofer de microbuz pentru a fi transportate in S., achitându-se și taxele de drum.
În S., cele patru fete au fost așteptate de către inculpatul C. C., care le-a plasat în vederea practicării prostituției în bordelul „Migjorn" din localitatea San C. de la R., unde acestea au avut parte de un regim foarte strict, fiind constrânse sa practice prostituția cu clienți după bunul plac al inculpatului pentru diferite sume de bani care îi reveneau acestuia in mod integral și neavând dreptul sa părăsească incinta sau posibilitatea de a trimite bani aparținătorilor din R.. În luna noiembrie 2002, inculpatul C. C. le-a comunicat fetelor, că, în realitate, îi datorează suma de 2000 E. fiecare, sumă pe care trebuiau sa o plătească integral si doar ulterior puteau sa primească si ele ceva sume de bani din practicarea prostituției. În cazul in care fetele doreau sa calculeze cât au câștigat până în acel moment și cât mai aveau de achitat, inculpatul C. C. recurgea la metode violente pentru a le constrânge să-și continue activitatea în beneficiul lui strict.
Din cauza acestor tratamente violente, martora M. M., după o altă încercare nereușită, a fugit în cele din urmă în cursul lunii septembrie 2002 din incinta bordelului, revenind in țară, unde i-a relatat fratelui sau, martorul
M. E., condițiile pe care a trebuit sa le suporte în S. Auzind aceste lucruri, martorul M. E. a luat legătura cu numiții A. C. și T. I. R., cărora le-a cerut în mod repetat să o ajute pe martora R. C. să revină in R., spunându-le că aceasta este sechestrată și exploatată sexual de către inculpatul C. C. Cei doi au negat însă faptul ca fetele ar fi sechestrate in S., susținând, că, dimpotrivă, au condiții foarte bune si câștiga sume mari de bani si chiar l-au amenințat pe martor că în cazul in care se va adresa organelor de politie, nu o va mai revedea niciodată pe C. în viata. Totodată, martorul a primit si mai multe apeluri de la persoane necunoscute din S., cu amenințări la adresa martorei R. C. în cazul în care martorul se va adresa organelor de politie.
Cu toate acestea, activitatea de racolare a continuat în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003, în înțelegere cu M. G. care ulterior a plecat in S., T. I. R. racolând mai multe fete tinere de pe raza jud. C., cărora le-a propus să lucreze în diferite bordeluri din S., unde urmau sa fie plasate de către M. G. În acest sens, T. I. R. a pregătit un grup de tinere fete racolate in vederea practicării prostituției si care au fost cerute de către M. G., care de altfel a achitat in luna noiembrie 2002 suma de 100 dolari, suma cheltuită pentru cazarea acestora. U., M. G. nu a mai trimis nici o suma de bani, astfel încât inculpatul T. I. R. a fost „nevoit"; să le „vândă"; pe fetele tot inculpatului C. C. care, in luna decembrie 2002, printr-o persoana de contact din mun. Timișoara, i-a trimis lui T. I. R. suma de 1 000 dolari.
În cursul lunii septembrie 2002, prin persoane interpuse, inculpatul C. C. a reușit să racoleze și martorele C. R. (F. PUI), N. C.-L. și BOB L.-C. (F. S.), pe care le-a plasat apoi în localurile Migjorn și respectiv I. din localitatea B. A. acestea au fost supuse la același tratament strict, neavând voie să părăsească din interiorul bordelului, toți banii obținuți fiind luați de către inculpat, pemotiv că acestea aveau față de el o datorie de 5000 E. fiecare. În momentul în care martora BOB L.-C. a refuzat să predea banii inculpatului, acesta a sunat- o și a amenințat-o cu moartea, spunând că A. CORNEL zis „Agafanu";, soțul numitei A. C., despre care martora știa că e o persoană foarte violentă, va avea grijă atât de ea cât și de familia ei.
La rândul lor, T. I. R. și A. C., la solicitarea lui N. C., au căutat fete tinere pentru a fi racolate și traficate in S., motiv pentru care au dat un anunț in săptămânalul „Piața de la A la Z", unde tinerele fete erau solicitate ca dansatoare la cluburi de noapte, inițial promițându-li-se întocmirea unor contracte de muncă, dar ulterior spunându-li-se că, în realitate, urmau să practice prostituția. În acest mod și pentru scopul arătat cei doi au încercat să le racoleze pe martorele C. C., M. I. si T. A., spunându-le acestora ca vor câștiga sume mari de bani in cazul in care vor fi de acord cu plecarea in S., unde vor lucra ca dansatoare sau dame de companie si numai dacă vor accepta sa întrețină relații sexuale cu clienții vor câștiga si prin practicarea prostituției. Cum, între timp, martorele au aflat de la M. M. condițiile dure in care erau exploatate fetele in S., acestea au renunțat.
S-a arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt dovedite cu declarațiile părților vătămate M. M., M. L., H. A., ale martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, cu procesul verbal de confruntare, actele privind transferurile de bani prin W. U., procesele verbale ale convorbirilor telefonice înregistrate în baza autorizațiilor procurorului, planșa fotografică cu aspecte din interiorul bordelului Migjorn din localitatea San C. de la R., declarațiile inculpaților, sentința penală nr. 78/(...) a J. Rădăuți.
Pe parcursul cercetărilor din vechiul dosar a fost indentificată si audiată partea vătămata H. A. C., care a ajuns in Italia in dorința de a-si găsi un loc de munca, dar nereusind, după 2 săptămâni i s-a propus sa plece in S., unde urma sa ia legătura cu M., propunandu-i-se sa lucreze intr-un restaurant pe care acesta ii deținea in localitatea V. A. in această localitate, M. a cazat-o pe partea vătămata H. A. intr-un apartament, impreuna cu mai multe fete, toate provenind din R., fete care toate lucrau ca si prostituate in S. Văzând unde a ajuns, H. A. I-a întrebat pe M. ce anume va trebui sa lucreze, la care acesta i-a spus ca el a „.-o" cu o suma mare de bani, ca va trebui sa „producă" pentru el si ca singurul mod de subzistenta va fi prostituția in beneficiul lui, amenințând-o că dacă nu este de acord, o va vinde in continuare. Deoarece, partea vătămata H. A. a refuzat, M. a batut-o atât pe ea, cat si pe o alta fata care a intervenit in favoarea acesteia. După trei zile, deoarece partea vătămata H. refuza sa lucreze in continuare ca prostituata, M. G. a „.-o" unui cetățean spaniol, pe nume I., cu suma de 1 mil. de pesetas. A. a transportat-o la un club de noapte din localitatea A., S., club care în realitate era un bordel, unde a fost obligata sa se prostitueze întretinand relații sexuale cu aproximativ 10 clienți pe noapte. În luna martie 2002, partea vătămata H. A. a reușit sa fuga din bordel si cu ajutorul unor persoane de buna credința a reușit sa-l anunțe pe soțul ei, martorul H. S., pentru a veni după ea. In urma tratamentelor dure pe care Ie-a suferit din cauza traficării ei, partea vătămata H. A. a suferit puternice traume, având si in prezent probleme de sănătate psihica, fiind sub tratament.
Inculpatul audiat în cauză, nu a recunoscut comiterea faptelor, a dat declarații nesincere, întrucât din întreg materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate M. L., M. M., H. A. C., ale martorilor, convorbirile telefonice înregistrate in baza autorizațiilor date de procuror, inclusiv din afirmațiile contradictorii făcute de parteneriiinculpatului C. în cuprinsul declarațiilor lor, rezulta activitatea de racolare a acestora, „modul organizat" în care lucrau, fiecare „specializat pe sectorul său". Astfel, A., T. și N. - racolatori, acesta din urma asigurând și transportul fetelor în S., M. se ocupa de asigurarea actelor necesare plecării, iar inculpatul C. C. se ocupa cu plasarea fetelor in cluburile de noapte.
Numitul M. loan a recunoscut în declarația dată în fața instanței că le-a transportat la B. pe cele 4 fete pentru a-și rezolva actele necesare plecării în S. și a aflat din discuțiile purtate că în S. se vor prostitua. A arătat că transportul l-a efectuat la rugămintea numitei A. C. De la fosta lui soție a aflat că N. le-a ajutat pe aceasta și pe numita I. să lucreze în S. ca și dansatoare și prostituate. Precizează că N. l-a sunat și l-a rugat să-i facă rost de fete care ar dori să meargă să se prostitueze în S., iar el a acceptat propunerea și a dat anunț în ziarul "Piața de la A la Z" în acest sens. Numita A. declară că în prezența ei N. a vorbit cu R. C. și sora ei A., cu M. M. și numita A., cărora le-a spus că în S. vor câștiga mai bine, întrucât acolo prostituția este legalizată. Aceasta recunoaște că a fost cu fetele de 3 ori la B. în vederea obținerii actelor.
Potrivit art.329 din Codul penal, infracțiunea de proxenetism constă în "îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană". Prin alin.2 al aceluiași text de lege este prevăzută forma agravantă a acestei infracțiuni, care constă în "recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop", precum și în "constrângerea la prostituție".
În raport cu această din urmă reglementare este de reținut că elementul material al formei agravate a infracțiunii de proxenetism se poate realiza atât prin săvârșirea unei acțiuni de recrutare de persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, cât și prin constrângerea la prostituție.
Pe de altă parte, în conformitate cu art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, "constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".
În această privință este semnificativ că în art.2 pct. 2 lit. c din aceeași lege se explică, între altele, că "prin exploatarea unei persoane se înțelege" și
"obligarea la practicarea prostituției".
De aceea, în raport cu conținutul dispozițiilor legale menționate, infracțiunea de trafic de persoane, incriminată în art. 12 alin. 1 din Legea nr.
678/2001, se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora, precum și prin acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei ce are autoritate asupra celei vizate să facă obiectul exploatării, prin exploatare înțelegându-se și "obligarea la practicarea prostituției".
Or, cât timp pentru existența infracțiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. 1 din Codul penal, precum și a formei ei calificate, reglementată în cadrul alin. 2 al aceluiași articol, cu excepția modalității constând în "constrângerea la prostituție", nu este necesară exercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost cumpărată, se impune să se considere că tocmai aceste trăsături specifice constituie criteriul de diferențiere între infracțiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării prin obligare lapracticarea prostituției, prevăzută în art. 12 alin. 1, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, unde prezența unor astfel de elemente este necesară, și infracțiunea de proxenetism, prevăzută în art. 329 din Codul penal, a cărei existență este condiționată numai în modalitatea particulară de vicierea poziției subiective a victimei de săvârșire prin "constrângere la prostituție".
Așa fiind, dacă în cazul proxenetismului constrângerea este prevăzută numai ca modalitate particulară, agravată, de săvârșire alternativă a infracțiunii, într-un asemenea caz recrutarea și traficul de persoane nefiind făcute în scopul obligării la practicarea prostituției, care este prestată de bunăvoie de către persoana vizată, în toate ipotezele de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni.
Ca urmare, atât timp cât se evidențiază existența constrângerii identificate sub vreuna dintre modalitățile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art.12 din Legea nr.678/2001, recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane, în acest scop, orice modalitate de trafic de persoane la care se referă art.12 din Legea nr. 678/2001, în măsura în care este realizată prin una dintre formele concrete de constrângere la care se referă aceste texte de lege, independent dacă este comisă în scopul obligării la practicarea prostituției ori în alte scopuri, trebuie încadrată în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută, de art.12 din Legea nr.678/2001.
Așadar, criteriul de distincție între infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001 și aceea de proxenetism prevăzută în art.329 din Codul penal constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracțiuni, adică în valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. În acest sens, în timp ce valoarea socială apărată prin textele art. 12 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voință și acțiune proprii fiecărei persoane, valoarea socială proteguită prin reglementarea infracțiunii de proxenetism în art. 329 din Codul penal rezidă tocmai în bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.
Acest criteriu de distincție, în absența constrângerii, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituției sau de a trage foloase de pe urma acesteia în infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. 1 din Codul penal, iar a faptei de a recruta o persoană pentru prostituție ori de a trafica persoane în acest scop în infracțiunea de proxenetism prevăzută la alin.
2 tezele I și II din același articol.
În schimb, cum este cazul de față, acordând semnificația juridică cuvenită activității infracționale a inculpatului și anume actele de recrutare, transportare, transferare, cazare sau de primire a unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitându-se de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, fapta este săvârșita cu vinovăție sub forma intenției.
În concret pe scurt starea de fapt ce se desprinde din prezenta cauza este urmatoarea : odată ce R. A.-I. R. C., M. L. au ajuns în localul, în realitate un bordel, prostituția fiind interzisă în S., acestea au fost sechestrate și constrânse să întrețină relații sexuale cu clienți după bunul plac alinculpatului pentru diferite sume de bani care reveneau integral acestuia, fetele neprimind niciun ban pentru a-și asigura subzistența sau pentru a trimite familiilor din R., fiind efectiv exploatate sexual. Totodată inculpatul C. C. verifica în fiecare zi câștigul realizat de fiecare fată în parte și nemulțumit de sumele obținute le impunea să întrețină raporturi sexuale cu cât mai mulți clienți ai localului. În momentul în care fetele au vrut să știe cât mai au de achitat din datorie, inculpatul le-a menționat sume nejustificat de mari. D. dovadă de un comportament agresiv, inculpatul a exercitat acte de violență asupra acestora pentru a le determina să practice prostituția pentru beneficiul său.
Pentru a împiedica persoanele în cauză să anunțe autoritățile spaniole sau rudele lor cu privire la tratamentul la care erau supuse, acestea au fost sechestrate, neavând voie să părăsească localul sau să dețină telefoane mobile, iar de fiecare dată când își sunau familia, de față era prezent fie inculpatul fie o altă persoană de încredere a acestuia, motiv pentru care fetele nu puteau să spună nimic despre modul în care erau tratate în realitate de către inculpat. Mai mult acestea erau în permanență supravegheate și controlate de către bodyguarzii din local, fapt pentru care a fugi din club era aproape imposibil.
Nemairezistând la tratamentului la care era suspusă, M. M. a încercat să fugă din bordel, dar a fost prinsă și bătută. U. la începutul lunii septembrie
2002 a reușit să plece din local cu condiția ca datoria ei să fie achitată de către
R. C. La întoarcerea în țară. partea vătămată a povestit cele întâmplate martorului M. E. care fusese de față la discuțiile inițiale cu martora A. C.
Datorită faptului că nu a mai suportat condițiile din local, M. L. s-a deplasat la autoritățile din V.. dar cu ocazia controlului efectuat de către acestea fetele nu au declarat nimic împotriva inculpatului. întrucât fuseseră amenințate de către acesta
În perioada noiembrie-decembrie 2002. sub promisiunile că având protecția sa vor putea să practice prostituția în S. motiv pentru care câștigul va fi împărțit jumătate cu el și că nu vor fi constrânse în vreun mod, inculpatul a reușit să racoleze mai multe tinere C. R. (fostă Pui), N. C.-L. și
Bob L.-C. (fostă S.). pe care le-a plasat apoi în localurile Migjorn și respectiv I. din localitatea B. A. acestea au fost supuse la același tratament strict, neavând voie să părăsească interiorul bordelului, toți banii obținuți fiind luați de către inculpat, iar in momentul în care Bob L. a refuzat să predea banii inculpatului acesta a sunat-o și a amenințat-o cu moartea.
Toate acestea au condus la încadrarea juridică a faptei inculpatului în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art 12 alin.1, 2 lit. a din Legea nr.678/2001.
Drept consecință, instanța în temeiul art.334 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul C. C. a fost trimis in judecată din infracțiunea de proxenetism, prev. si ped. de art.329 alin.1, 2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen. în infracțiunea de trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin 1,2, lit a din
Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen.
Întrucât infracțiunea prev. de art.12 alin 1,2 lit a din Legea nr.678/2001 nu este data în competența de judecată a judecătoriilor ci se judecă în fond de către tribunal, în temeiul art.42 C.pr.pen. rap. la art.21 din Legea nr.678/2001 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T.ui C., instanța competentă material în a judeca infracțiunea mai sus amintită.
S-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului C. C. a fost menținută de instanță competentă material la aceea data respectiv
Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...) cu ocazia verificării temeiniciei șilegalității arestului preventiv, anterior schimbării încadrării juridice a faptei în art.12 alin 1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prin sentința penală nr.122 din 22 martie 2011 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. C., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen. în infracțiunea de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen.
A fost admisă excepția de necompetență materială a T.ui C.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C.
C., fiul lui N. și G., născut la data de (...) în loc. Bălăcești, jud. Galați, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, în favoarea J. C.-N.
S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul
Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca, și sesizează Curtea de A. C. cu soluționarea acestuia.
S-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului C. C. a fost menținută de Tribunalul Cluj la data de 22 februarie 2011, în conformitate cu dispozițiile art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 C.pr.pen.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție T., la primul termen de judecată cu procedura completă, fără a administra vreo probă sau a efectua vreun act de cercetare judecătorească (așadar numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv de către Judecătoria Cluj-Napoca, la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2010), a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. C., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen., în infracțiunea de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen.
Aceasta deoarece, tribunalul a apreciat că, în speță, fapta reținută prin actul de sesizare al instanței în sarcina inculpatului C. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 2 C.pen., după cum în mod corect s-a reținut și de către procuror pe baza materialului și lucrărilor dosarului de urmărire penală, probele administrate de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 14 octombrie 2010 (respectiv declarațiile martorilor Bob L.-C., N. C.-L. și H. S.) nefiind în măsură să schimbe această concluzie, în sensul că ne-am afla în prezența infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001.
Astfel, rezultă fără dubiu atât din probele administrate în cursul urmăriri penale, cât și din cele administrate în cursul cercetării judecătorești la
Judecătoria Cluj-Napoca (respectiv declarațiile celor trei martori menționați mai sus) că toate persoanele vătămate care au fost duse să se prostitueze în S.
(și care, de altfel, efectuau astfel de activități și în R.), nu au fost obligate, constrânse sau înșelate în vreun fel de către inculpatul C. C. sau de ceilalți participanți la aceste fapte (condamnați definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism), ele cunoscând de la bun început natura activității pe care urmau să o desfășoare în S. Așa fiind, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C. C. de a suporta cheltuielile cu obținerea pașapoartelor, cu transportul până la destinație și cu cazarea persoanelor vătămate care, odată ajunse în S., au început să se prostitueze atât în folosul lor, cât și alinculpatului C. C., fiind constrânse ulterior, prin violență și amenințare, să obțină venituri mai mari din prostituție pentru a returna cheltuielile făcute de inculpat și a-și împarți câștigul cu acesta, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 2 C.pr.pen. și nu celui al infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, deoarece în mod evident persoanele vătămate nu au fost recrutate, transportate și cazate, prin amenințare, violență etc., în scopul obligării la practicarea prostituției (a se vedea în acest sens, decizia nr.675/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția Penală).
Este binecunoscut faptul că, în cazul proxenetismului, constrângerea este prevăzută numai ca modalitate particulară, agravată de săvârșire a infracțiunii, într-un asemenea caz recrutarea și traficul de persoane nefiind făcute în scopul obligării la practicarea prostituției, care este prestată de bunăvoie de către persoana vizată, pe când în toate ipotezele de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni.
Prin urmare, atâta timp cât nu se evidențiază existența constrângerii identificate sub vreuna din modalitățile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art.12 din Legea nr.678/2001 (situația din speța de față), recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane, în acest scop, trebuie încadrată în varianta agravată a infracțiunii de proxenetism, prevăzute în art.329 alin.2 C.pen., după cum și modalitatea expres prevăzută în acest aliniat, de săvârșire a acestei infracțiuni prin „. la prostituție";, trebuie supusă aceluiași tratament de încadrare juridică (a se vedea în acest sens decizia nr.XVI/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție - S. U.).
Pe de altă parte, este important de menționat faptul că inculpatul C. C. nu a săvârșit singur aceste fapte penale, chiar Judecătoria Cluj-Napoca, prin hotărârea de declinare a competenței, reținând că, în vara anului 2002, inculpatul C. C. a constituit împreună cu numiții N. C., T. (fost M.) I.-R., A. C. și M. G. o rețea de racolatori, transportatori și proxeneți care au acționat în colaborare pentru a găsi persoane de sex feminin disponibile a se prostitua, pe care le-au transportat apoi în S., unde le-au plasat în diferite baruri de noapte
(bordeluri), profitând material de pe urma acestor activități de prostituție. Or, pe baza aceluiași material probator și a unei stări de fapt identice cu cea existentă în prezentul dosar, numiții N. C., T. (fost M.) I.-R., A. C. și M. G. au fost trimiși în judecată și condamnați definitiv prin sentința penală nr.976/2004 a J. C.-N. (rămasă definitivă prin decizia penală nr.730/R/2004 a Curții de A. C.), printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.2 C.pen., astfel încât se pune și problema egalității de tratament juridic între participanții la aceeași faptă penală, fiind inadmisibil ca unii dintre participanți să fie trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, iar alții pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, deoarece toți au participat, în baza unei înțelegeri prealabile, cu diferite contribuții, la comiterea aceleiași fapte penale.
În consecință, în baza art.334 C.pr.pen. tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. C., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen. în infracțiunea de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen.
De asemenea, în temeiul art.42 rap. la art.25 alin.1 C.pr.pen. a admis excepția de necompetență materială a T.ui C. și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C. C., în favoarea J. C.-N.
De precizat faptul că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.41 alin.1 C.pr.pen. (astfel cum a arătat apărătorul ales al inculpatului, precizând că Tribunalul Cluj rămâne competent să soluționeze cauza chiar și în ipoteza schimbării încadrării juridice), întrucât tribunalul a constatat necompetența materială la primul termen de judecată cu procedura completă, fără a efectua nici un act de cercetare judecătorească. Or, textul de lege menționat se referă la situația când, după efectuarea cercetării judecătorești (sau, cu alte cuvinte, la finalul cercetării judecătorești), se constată de către instanța superioară că infracțiunea este de competența instanței inferioare (situație care, evident, nu este prezentă în speța de față).
În baza art.43 alin.1 și 3 C.pr.pen. tribunalul a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj- Napoca, și a sesizat Curtea de A. C. cu soluționarea acestuia.
S-a constatat, totodată, că măsura arestării preventive a inculpatului C. C. a fost menținută de Tribunalul Cluj la data de 22 februarie 2011, în conformitate cu dispozițiile art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 C.pr.pen.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Examinând dosarul cauzei Curtea va constata că revine T.ui C. competența de soluționare a prezentei cauzei .
T. în baza art.334 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. C., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen. în infracțiunea de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen.,după 6 termene de judecată exclusiv pe baza probelor administrate de către J. C. - N.
Potrivit art. 41 alin.1 C.p.p. instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă a o judeca chiar dacă constată după efectuarea cercetării judecătorești că, infracțiunea este de competența instanței inferioare.
Din interpretarea acest text legal rezultă că nici instanța superioară, în speță tribunalul ,nu este obligată să declanșeze o nouă cercetare judecătorească în cauză și doar apoi să constate că se impune schimbarea încadrării juridice în forma inițială că și nici ca schimbarea de încadrare juridică să survină numai la finalizarea cercetării judecătorești ,ci instanța superioară , trebuie să continue judecarea cauzei în modalitatea în care a fost sesizată, astfel că tribunalul urma să aibă în vedere și probele administrate de către instanța inferioară și dacă aprecia că se impune și administrarea altor probe , astfel că în acest context intervine incidența art. 41 C.p.p.
Sintagma „chiar dacă "; vizează ipoteza în care schimbarea încadrării juridice ar interveni doar la epuizarea cercetării judecătorești și mai mult că nici în acest moment procesual nu ar fi posibilă o declinare la instanța inferioară care inițial și-a declinat competența.
Ca atare, Curtea în baza articolului 43 aliniatele 3 și 7 Cod procedura penala, va stabili competența de soluționare a cauzei ce face obiectul dosarului nr. (...) al T.ui C., privind pe inculpatul C. C., in favoarea T.ui C.
În baza articolului 189 Cod procedură penală va stabili în favoarea
Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce se avansează de la fondul M. J.
În baza articolului 192 aliniatul 3 Cod procedură penala, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 43 aliniatele 3 și 7 Cod procedura penala, stabilește competența de soluționare a cauzei ce face obiectul dosarului nr. (...) al T.ui C., privind pe inculpatul C. C., in favoarea T.ui C.
În baza articolului 189 Cod procedură penală stabilește in favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce se avansează de la fondul M. J.
În baza articolului 192 aliniatul 3 Cod procedură penala, cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 aprilie 2011 .
PREȘEDINTE GREFIER I. C. M. M. N.
Red.I.C.M./S.M.D.
4 ex./(...) Jud.fond.M. L.
| ← Decizia penală nr. 984/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 161/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
