Decizia penală nr. 1/96, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1 96/A/2012
Ședința publică din 14 noiembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C. JUDECĂTOR : A. D. L. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de revizuentul M. Z. împotriva sentinței penale nr. 71 din 10 octombrie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 48/F din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N..
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă revizuientul M. Z., deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. S., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar (f. 14 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Revizuientul M. Z. arată că nu și-a angajat apărător ales în cauză, că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și își menține apelul declarat. De asemenea, depune la dosar un înscris intitulat motive de apel și arată că arată că Parchetul a început urmărirea penală față de denunțător și de unii martori din dosar pentru comiterea infracțiunilor de mărturie mincinoasă, instigare la mărturie mincinoasă ș.a.m.d., dar că nu a finalizat cercetările întrucât trei martori nu sunt de găsit, fiind de găsit doar denunțătorul și doi martori.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătoarea din oficiu a revizuentului solicită în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admiterea apelului declarat, casarea sentinței penale nr.
71/CC/2012 și admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată. Solicită de asemenea ca, ulterior pronunțării unei hotărâri în sensul solicitat, în temeiul art.
404 Cod procedură penală, să se dispună suspendarea executării hotărârii.
Astfel, arată că sunt întrunite motivele prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a depus la dosar dovada existenței pe rolul P. a plângerii penale pentru mărturie mincinoasă formulată împotriva denunțătorului și a celorlalți martori și chiar instanța de fond, în motivarea sentinței penale, a arătat că acest aspect este un temei al revizuirii, însă nu a putut fi constituit în acel moment datorită faptului că nu a fost dovedit în niciun fel. Totodată, consideră că aspectul evocat reprezintă un motiv de revizuire și prin prisma faptului că în final s-a pronunțat o hotărâre nelegală și că instanța de fond avea posibilitatea să se sesizeze din oficiu chiar dacă inculpatul nu ar fi făcut plângere pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă. De asemenea, în soluționarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire solicită a se avea în vedere și prevederile art. 395 alin. 2 Cod procedură penală și acordarea onorariului avocațial din fondurile M.ui Justiției.
Reprezentantul M.ui public solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul M. Z. împotriva sentinței penale nr. 71/CC/2012 a T.ui B.- N., menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind corectă în sensul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă prin prisma prevederilor legale în materia revizuirii și a deciziei nr. 60/ 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în recursul în interesul legii. Arată că dacă apelantul a formulat o plângere penală împotriva unor persoane în ideea săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă nu dovedește cazul de revizuire în condițiile legii ori prevăzut de textul legal, respectiv printr-o hotărâre judecătorească definitivă cu condamnare sau printr-o rezoluție a procurorului care să dovedească existența infracțiunii de mărturie mincinoasă. Astfel, apreciază că instanța de fond a statuat în mod corect că cererea nu este admisibilă, motivele invocate de apelant neînscriindu-se în cazurile prevăzute de textul revizuirii, cu precizarea că dacă se va ajunge la o condamnare definitivă a persoanelor pentru mărturie mincinoasă, atunci se va putea formula o cerere de revizuire care să fie admisibilă în principiu.
În concluzie, apreciază că apelul formulat este nefondat și solicită respingerea acestuia, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Revizuentul - apelant M. Z. susține că în mod eronat, netemeinic și nelegal, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea pe motiv că nu vizează prevederile art. 394 Cod procedură penală. Arată că din probele aduse și invocate, respectiv audierea altor martori, rezultă în mod clar netemeinicia hotărârii de condamnare și apreciază incidente disp. art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală. Solicită administrarea probelor, arătând că nu se poate să fie trimis în judecată și condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru trafic de influență și pentru infracțiuni la legea corupției, Legea nr. 78/2000, întrucât nu este vinovat. Susține că „nu se poate să facă pușcărie pe mărturia mincinoasă a unei familii"; și prezintă persoanele care au depus mărturie mincinoasă, respectiv denunțătorul, soția denunțătorului, copilul denunțătorului, fratele denunțătorului, ginerele denunțătorului. Reiterează ideea că este condamnat pe mărturia unei familii și cu titlu de exemplu arată că poate să întrebe pe oricine din sala de judecată, din România sau din Uniunea Europeană și toți vor considera că există subiectivism în cadrul unei familii. De asemenea, apreciază ca fiind logic subiectivismul care vizează tata, mama, fratele sau sora și arată că toți martorii mincinoși locuiesc la același domiciliu, sub același acoperiș, că nu sunt credibili, că nu există flagrant. Consideră că pentru infracțiunea de trafic de influență ar fi trebuit să existe flagrant, să existe înregistrări telefonice și, respectiv să existe probe, cu precizarea că în dosar nu există nicio probă. Mai arată că a solicitat să fie audiați martori în dosar și precizează că are o cauză pe rolul C., în camera 2, că a executat 11 luni în regim de detenție, că va mai executa o perioadă de 6 luni în regim de detenție după care va fi liber și că statul român îl va plăti pentru nedreptatea care i s-a făcut. Astfel, se întreabă cine va plăti și arată că el nu este intimidat de regimul de detenție, că va mai executa o perioadă de 7 luni pe nedrept, fiind nevinovat.
Susține că nu este vinovat și că prin martorii propuși spre audiere se poate dovedi nevinovăția sa, cu precizarea că aceștia sunt credibili, respectiv președintele Consiliului Județean B., deputați și senatori care pot să demonstreze în mod clar că nu a luat acei bani. În acest sens arată că nu există înregistrarea de la P. municipiului B. care să ateste primirea banilor și că nu cunoaște cuantumul sumei pretins a fi primită, cu precizarea că acest aspect este necunoscut chiar și P.. Mai arată că a solicitat efectuarea unei expertize grafologice întrucât Parchetul B. i-a falsificat semnătura și declarația, nefiind declarația sa, respectiv scrierea sa și precizează că această probă nu s-a administrat. De asemenea, susține că citarea sa în cauză „a fost aiurea"; întrucât nu mai locuiește în orașul B. pe str. O., nr. 33, ci pe strada B. din cartierul G. al municipiului C.-N., județul C.. Consideră că sunt multe lucruri clare care dovedesc nevinovăția sa și solicită „rejudecarea dosarului cu probe noi chiar și în stare de arest";, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare și, rejudecând, să se dispună achitarea sa întrucât poate demonstra prin probe și martori noi faptul că nu este vinovat. Reiterează și arată că singurele probe sunt mărturia familiei Luca și că transcrierile înregistrărilor telefonice se efectuează de către procuror, iar denunțătorul nu se poate folosi de ele. Mai arată că martorii noi care au fost propuși pentru a fi audiați ar putea dovedi șantajul la care a fost supus de denunțător pentru acea sumă de bani cu privire la care i s-a comunicat să o restituie „pentru a nu face pușcărie";. În acest sens arată că nu poate restituii bani pe considerentul că nu a primit și solicită judecarea justă a faptei, respectiv să beneficieze de o judecată corectă și dreaptă, chiar și în stare de arest.
C U R T E A
Prin nr. 71 din 10 octombrie 2012 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) în baza disp. art. 403 alin.3 Cod procedură penală:
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul- condamnat M. Z., fiul lui Z. și I., născut la data de (...) în B., cetățean român, studii superioare, necăsătorit, domiciliat în B. str. O., nr. 33, jud. B.-N., recidivist, CNP - 1., în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița, împotriva sentinței penale nr. 48/F/(...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...).
S-a obligat revizuientul la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că petentul nu a indicat niciunul dintre cazurile expres și limitativ cuprinse în conținutul art. 394 alin.1 lit. „a-e"; Cod procedură penală, limitându-se la a enunța o serie de afirmații fără acoperire.
Dintre toate motivele invocate de către petent doar cel referitor la pretinsa infracțiune de mărturie mincinoasă comisă de martorii audiați în cauză ar putea constitui temei al revizuirii sentinței de condamnare dar această împrejurare trebuie constatată printr-o hotărâre judecătorească, sau printr-un act al procurorului într-un dosar care să fi avut ca obiect săvârșirea acestei infracțiuni.
Pe de altă parte, schimbarea încadrării juridice (inclusiv prin înlăturarea stării de recidivă), reducerea pedepsei aplicate sau reținerea unor circumstanțe atenuante nu pot face obiectul unei cereri de revizuire.
Potrivit statuărilor Înaltei Curți de C. și Justiție cuprinse în Decizia nr.
60/2007, cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
Ca atare, constatând că prezenta cerere nu vizează temeiuri dintre cele cuprinse în textul legal anterior menționat, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
Împotriva sentinței atacate a declarat apel revizuentul M. Z..
A.antul a invocat dispozițiile art.47 C. pr. pen. potrivit căruia judecătorul care a judecat cauza nu mai poate participa la judecarea cauzei, ori, în speță, același judecător a soluționat cererea sa de revizuire; a mai precizat că nu știe cine a înaintat și cine a efectuat actele de cercetare privind cererea sa de revizuire deoarece nu a fost audiat.
A mai criticat faptul că cererea sa a fost judecată în camera de consiliu fără a putea depune probe și înscrisuri.
A precizat că s-a început urmărirea penală împotriva denunțătorului și a martorilor care doresc să-și schimbe declarația.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că prin cererea formulată s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 48/(...) pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud invocând faptul că a fost condamnat pe drept, că martorii audiați au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, că încadrarea juridică este greșită, că pedeapsa aplicată este prea mare și că nu a beneficiat de asistență juridică, cerere pe care a respins-o.
Curtea constată că este nefondată critica apelantului referitoare la faptul că cererea de revizuire a fost soluționată în mod nelegal de către același judecător care a pronunțat condamnarea sa în primă instanță; art. 47 alin.1 C. pr. pen. prevede că judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desființare sau casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, după cum nici judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în aceea cauză, nu mai poate participa la judecarea cauzei. Din textul menționat nu rezultă incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat hotărârea de condamnare de a judeca admisibilitatea cererii de revizuire, fiindcă admisibilitatea acesteia se rezumă doar la examinarea împrejurării dacă cererea este făcută în condițiile prevăzute de lege, fără a se rejudeca pe fond cauza.
În ceea ce privește judecarea cererii în camera de consiliu, aceasta este regula prevăzută în art. 403 alin.1 C.pr. pen., fără citarea părților, aspect ce nu este de natură să încalce nici un drept al revizuientului, deoarece în cazul admiterii în principiu a cererii instanța stabilește termen pentru rejudecarea cauzei, în ședință publică cu citarea părților.
Ca atare, prima instanță a respectat întocmai procedura judecării revizuirii. În mod justificat a fost respinsă revizuirea deoarece cuantumul pedepsei, lipsa de apărare în fața instanței de recurs și greșita schimbare a încadrării juridice, evident nu sunt prevăzute drept cazuri de revizuire în enumerarea strictă a art. 394 alin.1 lit. a-e C. pr. pen.
De asemenea, în mod temeinic prima instanță a apreciat că nici invocarea declarațiilor mincinoase ale martorilor nu poate justifica admiterea în principiu a cererii de revizuire fiindcă invocarea acestui caz nu a fost însoțită de astfel cum prevede art.395 alin.1 C. pr. pen. 
de dovada acestei împrejurării fie prin hotărâre judecătorească fie prin ordonanța procurorului.
Într-adevăr, Curtea constată că revizuientul apelant, astfel cum a declarat și în apel, îi suspectează pe martorii audiați că au fost subiectivi deoarece sunt rude între ei, însă a precizat că cercetările penale nu au fost finalizate, astfel încât nu poate dovedi deocamdată mărturia mincinoasă.
În fine, din actele dosarului rezultă că revizuientul a fost audiat de către parchet (f.40) referitor la cererea de revizuire a sentinței de condamnare precizată.
Așa fiind, în baza art. 379 pct.1 lit. b C .pr. pen. va respinge ca nefondat apelul revizuientului.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul M. Z., fiul lui Z. și I., născut la data de 0(...) în B., deținut in Penitenciarul Bistrița împotriva sentinței penale nr. 71 din 10 octombrie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat B. S.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, : V. C. A. D. L. L. A. S.
Red. V.C./dact. V.R.
2 ex./(...)
Jud. fond. P. A. D.
| ← Sentința penală nr. 83/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 486/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
