Decizia penală nr. 1815/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1815/R/2012
Ședința publică din 18 decembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.,judecător JUDECĂTORI : L. H.
: I. M. GREFIER : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul formulat de P. de pe lângă J. Ș. S., împotriva sentinței penale nr.177/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al
Judecătoriei Ș. S., privind pe inculpatul N. F. A., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere faptă prev. și ped.de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.";b"; Cod penal și violare de domiciliu faptă prev. și ped. de art.192 alin.1 și 2
Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.";a";
Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av.Mișin N. în substituirea apărătorul desmenat din oficiu pentru inculpat, av.G. A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul N. F. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea reținută. Astfel, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute și a solicitat aplicarea disp.art.3. C.pr.pen., motiv pentru care instanța era obligată să pronunțe condamnarea inculpatului reducând limitele de pedeapsă cu o treime în cazul în care considera că se impune o pedeapsă cu executare și cu o părtime în situația unei condamnări la amendă penală. Totodată, trebuie avut în vedere că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat la ora dimineții pe fondul consumului de alcool. Mai mult, nu trebuie omis că inculpatul este o fire violentă care a mai fost condamnat anterior.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. În mod corect s-a apreciat de către prima instanță că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni avându-se în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei. Cu onorar din FMJ.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 177 pronunțată la data de 14 septembrie 2012 de
J. Ș. S., în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h C. pr.pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate M. M.
P. împotriva inculpatului N. F. A. fiul lui J. și M., născut la data de (...) în Oravița, jud.Caral Severin, cu domiciliul în M. N. str.K. Vlasky nr.122 jud.Caraș Severin, locuiește efectiv în comuna M. sat C. nr.21 jud.S., CI seria KS nr.0. eliberat de Orș.M. N., studii 3 clase, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, agricultor în gospodărie proprie, CNP 1., cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. Pen. rap. la art. 10 lit. b/1 C. pr. Pen,. s- a dispus achitarea inculpatului N. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin. 1 și 2 C. pen.
În baza art. 345 alin. 4 C. pr. Pen. rap. la art. 181 alin. 3 C. pen. rap. la art. 91 lit. c C. pen. a fost obligat inculpatul la plata unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 189 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile M.ui Justiției către Baroul de A. S. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, av. Hosu G., iar în baza art.192 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat (din care 100 lei - onorariul parțial al apărătorului din oficiu).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă J. S. S. din 2 martie 2012, dosar nr.1163/P/2011, înregistrat la instanță sub nr. 425/309/5 martie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere faptă prev. și ped.de art. 217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.";b"; Cod penal și violare de domiciliu faptă prev. și ped. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.";a"; Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că la data de (...), organele de cercetare penală din cadrul Secției de P. S. au fost sesizare de către partea vătămată M. M. P. cu privire la faptul că inculpatul N. F. A. a pătruns fără drept în curtea locuinței sale, după care a distrus mai multe bunuri care îi aparțin.
Din cercetări a rezultat faptul că în dimineața zilei de (...), în jurul orelor
4,30, inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice, a pătruns în curtea părții vătămate, a forțat ușa de acces în locuința părții vătămate, dar nu a reușit să pătrundă. Cu această ocazie a distrus mai multe geamuri ce se aflau în curtea locuinței părții vătămate, fiind observat de martora M. F.
Prin declarația dată la data de (...) inculpatul a recunoscut că în data de (...), în jurul orelor 4,30 a intrat în curtea locuinței părții vătămate, a început să arunce cu diferite obiecte în ușa locuinței acesteia, ocazie cu care a distrus și alte bunuri. Prin aceeași declarație inculpatul a arătat că se află în relații foarte bune cu partea vătămată, dar obișnuiește să consume frecvent băuturi alcoolice și datorită acestui fapt nu se poate controla și distruge „tot ce-i iese în cale";.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului (f.21,22), declarație de parte vătămată (f.4,27), proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f.7-20), declarații martor (f.25,26), raport expertiză medicală (f.28).
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.
La termenul de judecată din 13 iunie 2012 partea vătămată a arătat că s- a împăcat cu inculpatul în privința infracțiunii de distrugere.
Văzând ca pentru fapta prev. si ped. de art. 217 al.1 Cod penal pentru care inculpatul N. F. A. a fost chemat in judecata, acțiunea penala se pune in mișcare la plângerea prealabila a părții vătămate și că împăcarea părților înlătura răspunderea penala, urmează ca in baza dispozițiilor art.132 Cod penal, art.11 pct.2 lit.";b"; si art.10 lit.";h"; Cod procedura penala, sa se înceteze procesul penal împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., ca urmare a împăcării părților.
In ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu prev.și ped. de art.192 al.1,2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, instanța de fond a reținut următoarele:
Din cuprinsul probatoriului administrat, respectiv din declarațiile inculpatului (f.21,22), declarație de parte vătămată (f.4,27), proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f.7-20), declarații martor (f.25,26), raport expertiză medicală (f.28), instanța apreciază că starea de fapt reținută este dovedită.
De altfel, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței iar declarațiile acestuia se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Însă, instanța de fond a analizat dacă fapta săvârșită de inculpat prezintă pericol social raport la prevederile art. art.181 alin.1 Cod penal.
Potrivit art.181 alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Raportat la criteriile menționate, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța de fond a reținut că față de modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, la ora 4. înspre dimineață (peste o oră ar fi fost dimineață și nu s-ar fi reținut săvârșirea faptei în forma agravată), de împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv pe fondul stării de beție în care se afla inculpatul, luând în considerare și că între inculpat și partea vătămată există relații bune, de faptul că partea vătămată a înțeles să se împace cu inculpatul cu privire la infracțiunea de distrugere apreciind că acesta, a regretat fapta si nu merită să fie pedepsit pentru infracțiunile săvârșite, așadar reținând toate aceste aspecte, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Cu privire la urmarea produsă, instanța de fond a reținut și poziția părții vătămate, care în cursul procesului a menționat că s-a împăcat cu inculpatul și că nu mai are nicio pretenție de la acesta, și, mai mult, că nu dorește ca inculpatul să fie condamnat în urma incidentului.
Chiar dacă inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, pericolul social al faptei nu trebuie apreciat în funcție de condamnările anterioare, astfel încât să se considere că datorită antecedentelor penale, inculpatul nu prezintă perspective de reintegrare în societate. Este de remarcat în același sens și atitudinea ulterioară a inculpatului, care a ajuns la o înțelegere cu partea vătămată, s-a împăcat cu aceasta, a recunoscut faptele și a manifestat regret față de săvârșirea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. DE PE L. J. ȘIMLEU S. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar pe de altă parte, inculpatul fiind judecat în baza procedurii recunoașterii vinovăției, instanța nu putea să dispună decât condamnarea acestuia.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicând acestuia sancțiunea amenzii administrative de 1.000 lei.
Potrivit art. 18/1 alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
În raport de acestei criterii, nu se poate reține că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere elementele definitorii ale conținutului lor concret, iar pe de altă parte, valorile sociale apărate prin norma de incriminare.
Susținerea parchetului în sensul că procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției prev. de art. 3. C. impune în mod obligatoriu soluția condamnării inculpatului este greșită.
Dispozițiile art. 3. C.pr.civ. potrivit cărora instanța va pronunța condamnarea inculpatului, invocate de parchet, trebuie coroborate cu principiile care guvernează desfășurarea procesului penal, scopul procesului penal și mai cu seamă dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a și b rap. la dispozițiile art. 10 C.. Or, potrivit acestor texte legale, în cursul judecății, dacă instanța constată existența vreuneia din cazurile prev. de art. 10, pronunță achitarea sau încetarea procesului penal.
Aceste dispoziții au caracter de principiu și se aplică indiferent de procedura în care este judecat inculpatul (comună, flagrantă, cauze cu minori sau a recunoașterii vinovăției) fiind o garanție a principiului legalității.
Susținerea că instanța de judecată este obligată să dispună condamnarea inculpatului și că nu există posibilitatea pronunțării unei alte soluții este eronată și pleacă de la interpretarea strictă a textului de lege arătat mai sus.
Or, în cadrul procedurii prev. de art. 3. C., instanța poate pronunța atât soluția de achitare în cazurile prev.de art. 10 lit. a - e C. sau soluția de încetare a procesului penal în cazurile prev. de art. 10 lit. f - i C.
Prin urmare, instanța poate dispune în cadrul procedurii recunoașterii vinovăției, achitarea în cazul în care există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, dacă fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni sau încetare procesului penal dacă lipsește plângerea prealabilă, a fost retrasă ori părțile s-au împăcat, a intervenit amnistia sau prescripția, dacă există autoritate de lucru judecat ori există o altă cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
De altfel, chiar prin hotărârea atacată în cadrul aceleiași proceduri simplificate, instanța de fond a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 întrucât a intervenit împăcarea părților, aspect care confirmă odată în plus lipsa de rigoare a punctului de vedere exprimat în recurs.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul parchetului ca nefondat, făcând aplicarea art. 192 alin. 3 C. privind cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. J. ȘIMLEU S. împotriva sentinței penale nr. 177 din 14 septembrie 2012 a Judecătoriei Ș. S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 18 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, L. C.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: M.-A. D..
| ← Decizia penală nr. 1678/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 100/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
