Decizia penală nr. 675/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

D. P.Ă NR. 675/R/2012

Ședința publică din data de 2 mai 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : M. R.

JUDECĂTORI : A. D. L.

I. C. M.

GREFIER : T. G.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cauza penală având ca obiect recursurile declarate de inculpații P. O. F. și A. D., partea civilă I. R. de G.-H. P. Dr. O. F. și asiguratorul SC A. R. A. V. I. G. SA B. împotriva sentinței penale nr. 39 din data de 17 ianuarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., privind pe inculpații P.

O.-F. și A. D. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 al.2 si 4 C.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.37 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...) în baza art. 184 al. 2 și 4 din

C.pen. cu aplicarea art. 320^1 din C. a fost condamnată inculpata P. O. F., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului P. O. F. și stabilește termenul de încercare de 2 ani și 4 luni.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza 359 din C. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 184 al. 2 și 4 din C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a și art.

76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul A. D., la pedeapsa de 15 zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului A. D. și stabilește termenul de încercare de 2 ani și 15 zile.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza 359 din C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că pentru autovehiculul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpata P. O. F. la data de 16 noiembrie

2005, a fost încheiată polița de asigurare RCA seria HN nr. 3056117/4 februarie 2005 iar asigurător este S. A. V. I. G. S. cu sediul în B., sector 2,

Bulevardul Carol I, nr. 31-33 prin sucursala C. cu sediul în C.-N., str. C.ilor, nr. 20, jud. C., asiguratorul urmând să răspundă în condițiile și în limitele plafonului legal.

S-a constatat că pentru autovehiculul marca F. G. cu nr. de înmatriculare BN-3501 condus de către inculpatul A. D. la data de 16 noiembrie 2005, a fost încheiată polița de asigurare RCA seria AV nr.

0091320 din data de 3 octombrie 2005 încheiată cu asiguratorul S. BT A. T. S. cu denumirea actuală S. G. S. cu sediul în C.-N., str. Gh. Barițiu, nr. 1, jud. C., asiguratorul urmând să răspundă în condițiile și în limitele plafonului legal.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p rap. la art. 998-999 și art.

1000 al. 3 din C. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. E. I., domiciliată în mun. T., str. Constructorilor, nr. 44A, ap. 20, jud. C. și obligată inculpata P. O. F. și pe inculpatul A. D. în solidar la plata sumei de 18.420 lei, la care s-a adăugat dobânda legală până la achitarea integrală a sumei, la o plata unei sume de 150 lei în fiecare lună, reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 120.000 lei, reprezentând daune morale.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată de părțile civile S. C. J. de U. C., cu sediul in C.-N., str.C., nr.5, jud.C. și S. C. de R. C.-N., cu sediul in C.- N., str.Viilor, nr.46-50, jud.C. și obligați inculpații în solidar la plata către acestea a sumelor de 2.053,20 lei, respectiv 1.363,81 lei, cu dobânda legală din data de (...), respectiv (...) și până la achitarea integrală a debitului.

S-a luat act că părțile vătămate C. de O. C.-N., cu sediul in C.-N., str.General M., nr.47, jud.C., S. C. J. - C. C. I, cu sediul in C.-N., str. C.ilor nr.1-3, jud.C. și S. C. de A. - C. C. I. C.-N., cu sediul in C.-N., str.Croitorilor, nr.19-21, jud.C., nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost respinse ca fiind inadmisibile constituirile de părți civile a S. BT

A. S. cu denumirea actuală S. G. S. și a inculpatului A. D.

În baza art. 193 al. 1 din C. au fost obligați inculpați în solidar la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli de judecată, respective onorariul avocatului.

A fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata sumei de 9.000 lei reprezentând onorariul de succes a avocatului părții civile.

În baza art. 191 al. 2 din C. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.

P. a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...) în jurul orei 1,00 inculpata P. O. F. conducea autoturismul Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare (...) aparținând martorului T. B. A. pe DN 1 E 60 pe raza com. Feleacu, jud. C. îndreptându-se spre com. T. și fiind însoțită de proprietarul mașinii care ocupa locul din dreapta șoferului, de martora V. M.

G. și partea vătămată V. E. I., care ocupau locurile din spate, partea vătămată fiind în partea dreaptă.

Ajungând în dreptul imobilului cu nr. administrativ 2 din com.

Feleacu în zona km 471 + 900 m, într-o curbă la stânga semnalizată ca periculoasă cu indicatoare și panouri rutiere de avertizare, pe un drum în pantă, cu carosabil umed și alunecos, inculpata P. - circulând cu o viteză neadaptată acestei situații și condițiilor concrete de drum, trafic și atmosferică (vizibilitate redusă pe timp de noapte, la lumina farurilor, ușoare precipitații, restricție de viteză la 30 km/h în ambele sensuri) a pierdut controlul direcției și a trecut pe contrasens, în derapaj lateral necontrolat, încălcând marcajul longitudinal dublu continuu de la mijlocul drumului și oprindu-se în final într-o poziție perpendiculară față de axa mediană a șoselei, integral pe sensul opus față de traiectoria inițială de deplasare spre mun. T. Cu privire la această stare de fapt vom constata că se desprinde din coroborarea declarațiilor părții vătămate și a martorilor V. M. și T. B., precum și a inculpatei P.

La un interval foarte scurt de timp mașina condusă de inculpată a fost acroșată în partea laterală dreaptă de autovehiculul F. G. cu nr. de înmatriculare provizoriu BN-3501, condus dinspre T. spre C. -. de inculpatul A. D..

In urma impactului violent a rezultat rotirea cu 90 de grade a mașinii

Dacia și proiectarea acesteia în balustrada metalică de protecție ce mărginește șoseaua, ajungând cu roțile din stânga urcate pe balustradă și fiind avariată în proporție de cca 90%.

Ca urmare a accidentului partea vătămată V. E. I. în vârstă de 23 ani, pasageră pe bancheta din spate a mașinii condusă de inculpata P. O. F. a suferit leziuni corporale traumatice care au necesitat pentru vindecare 170-

180 zile de îngrijiri medicale, iar traumatismele cauzate au pus în pericol viața acesteia. Ceilalți pasageri au prezentat leziuni corporale mai puțin grave și nu au formulat plângeri penale.

Inculpatul A. a declarat că în timp ce se deplasa pe banda întâi dintre cele două benzi de sens spre C.-N., într-o curbă la dreapta, în coborâre, a fost depășit de un tir care circula pe banda a doua și a observat târziu autovehiculul condus de către inculpata P., care a intrat pe sensul său de deplasare în urma tir-ului și astfel nu a putut evita impactul. Declarația inculpatului va fi înlăturată din ansamblul materialului probator întrucât, pe de o parte pentru că nu se coroborează cu declarațiile inculpatei P., a părții vătămate și a martorilor V. și T. sub aspectul dinamicii accidentului, iar pe de altă parte constatăm că este nesinceră de vreme ce din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că pe sensul de deplasare al inculpatului exista doar o singură bandă.

Din raportul de expertiză criminalistică nr. 136/17 iulie 2007 vom reține că raportat la urmele impactului viteza de impact dintre cele două autovehicule era de 70 km/h, iar cum din probe rezultă că doar autovehiculul condus de către inculpatul aurar se afla în mișcare rezultă că acesta se deplasa cu viteza de 70 km/h pe un sector de drum cu restricție de viteză la 30 km/h. T. reținem că inculpatul A. putea să oprească autovehiculul pe care îl conducea înainte de impact dacă ar fi circulat cu o viteză maximă de 39 km/h.

S-a constata așadar că inculpata P. a încălcat disp. art. 41 al. 1 din

OUG 195/2002 aplicabile la data faptei, care prevedeau obligația de a circula pe partea dreaptă a șoselei, cât mai aproape de marginea carosabilului, în direcția de mers și cu respectarea semnalizării rutiere

(marcajul longitudinal dublu continuu) și regulile uzuale de circulație precum și disp. art. 48 al. 1 din același act normativ, privind respectarea regimului de viteză pe sectorul de drum vizat și adaptarea acesteia în funcție de condițiile concrete de trafic, iar inculpatul A. a încălcat prev. art. 48 al. 1 din Codul rutier în vigoare la data respectivă cu privire la respectarea și adaptarea vitezei legale circulând cu o viteză superioară limitei de 30 km/h instituite pe segmentul de drum respectiv.

În drept, faptele inculpaților P. O. F. și A. D. care, la data de (...), în calitate de conducători auto, prin încălcarea regulilor de circulație privind respectarea regimului legal de viteză și adaptarea acesteia la condițiile de drum și trafic, au cauzat producerea unui eveniment rutier în urma căruia partea vătămată V. E. I. în vârstă de 23 de ani a suferit leziuni traumatice vindecabile în 170-180 zile de îngrijiri medicale, întrunesc pentru fiecare inculpat elementele constitutive a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C. pen..

S-a reținut forma agravată de la aliniatele 2, respectiv 4 ale art. 184 C. pen., întrucât inculpații au săvârșit faptele ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea unei anume activități.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 se realizează printr-o faptă comisivă care a pricinuit persoanei o vătămare a integrității corporale sau a sănătății ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de mai mult de 60 de zile.

Urmarea imediată constă în vătămarea integrității corporale sau a sănătății mai multor persoane. În urma accidentului de circulație cauzat prin faptele inculpaților, partea vătămată a suferit leziuni corporale care necesită pentru vindecare 170-180 zile de îngrijiri medicale.

Între elementul material și urmarea imediată trebuie să existe un raport de cauzalitate, care, în cauză, reiese din întreg probatoriul administrat și consolidat de concluziile rapoartelor de constatare medico- legală unde se arată că leziunile pot data din 16 noiembrie 2005.

Latura subiectivă este realizată sub forma culpei fără prevedere prevăzute de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b din C.pen., întrucât inculpații deși nu au prevăzut rezultatul faptelor lor, trebuia și puteau să-l prevadă. Dacă în cazul inculpatei P. această concluzie este certă de vreme ce pătrunderea pe contrasens conduce spre o coliziune evidentă cu autovehiculele care circulă din sens contrar, în cazul inculpatului A. vom reține că existența indicatorului de restricție de viteză înaintea unei curbe strânse la dreapta în coborâre este suficientă pentru ca inculpatul să trebuiască și să poată prevedea posibilitatea coliziunii cu un alt vehicul sau autovehicul. Inculpatul A. s-a apărat arătând că nu putea să prevadă că un alt autovehicul va intra pe contrasens, însă nici nu i se cere să prevadă fapta culpabilă a altei persoane ci doar să prevadă că circulând cu o viteză superioară celei legale va opri autovehiculul după parcurgerea unei distanțe mai mari și astfel se diminuează posibilitatea de evitare a unui eventual impact cu un autovehicul aflat în față.

La individualizarea pedepselor, ce au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 si 72 C. pen., precum și efectul admiterii apelului celor doi inculpați. P. inculpata P., instanța a dat eficiență disp. art. 320^1 din C. și a reținut culpa gravă și determinantă la producerea rezultatului. Cât privește pe inculpatul A. instanța a reținut culpa minimă dar suficientă a acestuia pentru a contribui la producerea rezultatului. S-a reținut de asemenea conduita procesuală a celor doi inculpați, respectiv conduita sinceră a inculpatei P., pe de o parte, iar pe de altă parte interesul pentru tergiversare și nesinceritatea inculpatului A., dar și împrejurarea că acesta din urmă nu are antecedente penale.

În consecință, în baza art. 184 al. 2 și 4 din C.pen. cu aplicarea art.

320^1 din C. a fost condamnată inculpata P. O. F. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În privința modalității de executare, instanța a considerat că suspendarea executării pedepsei constituie o măsură suficientă pentru a determina inculpatul ca în viitor să nu mai săvârșească alte infracțiuni. Astfel, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura infracțiunilor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, atitudinea acestuia față de infracțiunile comise conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a. La aplicarea acestei sancțiuni instanța a avut în vedere și decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul P..

T., sancțiunea se raportează la jurisprudența C. E. a D. O., măsurile dispuse respectând principiul proporționalității. Astfel, Curtea Europeană a stabilit că restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicabilă în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau libertății (Hirst c. Marii Britanii, Sabău și Pârcălab c. României, Cumpănă și Mazăre c. României). Instanța nu va interzice inculpatului dreptul de a conduce un autovehicul pe durata termenului de încercare, întrucât meseria acestuia este de conducător auto și în lipsa carnetului ar fi nevoit să nu își mai exercite profesia. Instanța consideră că fapta inculpatului este un eveniment singular, în care inculpatul a dat dovadă de neglijență gravă în activitatea de conducere a unui autovehicul, iar interzicerea acestuia de a mai conduce ar fi o măsură care nu ar respecta condiția proporționalității impuse de practica C.

A. în vedere că s-a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art. 71 alin. 5, pe durata termenului de încercare a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 184 al. 2 și 4 din C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a și art.

76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul A. D. la pedeapsa de 15 zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 359 C. proc. pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, în timpul urmăririi penale, partea vătămată V. E.-I. s-a constituit parte civilă, iar înainte de citirea actului de sesizare și- a precizat acțiunea conform înscrisului de la filele 338-340.

Dintru început s-a reținut că pentru autovehiculul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpata P. O. F. la data de 16 noiembrie 2005, a fost încheiată polița de asigurare RCA seria HN nr.

3056117/4 februarie 2005 iar asigurător este S. A. V. I. G. S. cu sediul în B., sector 2, Bulevardul Carol I, nr. 31-33 prin sucursala C. cu sediul în C.-N., str. C.ilor, nr. 20, jud. C., asiguratorul urmând să răspundă în condițiile și în limitele plafonului legal, iar pentru autovehiculul marca F. G. cu nr. de înmatriculare BN-3501 condus de către inculpatul A. D. la data de 16 noiembrie 2005, a fost încheiată polița de asigurare RCA seria AV nr.

În baza art. 998-999 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. P. angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul cauzat ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în acțiunile inculpaților de vătămare a părții civile ca urmare a nerespectării regulilor de circulație. E. prejudiciului material și a cuantumului său este certificată de înscrisurile existente la dosar, declarațiile părți vătămate, declarațiile martorelor W. M. G. (fiele 381-

382) și Rad Tăut A. (filele 383-384) care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală. În urma accidentului partea vătămată a suferit mai multe intervenții chirurgicale la nivelul piciorului drept rămânând cu sechele locomotorii permanente, i-a fost îndepărtată splina, împrejurare care a condus la slăbirea sistemului imunitar, iar datorită imobilizării la pat (aproximativ 4 luni) și a intervențiilor chirurgicale suferă de o afecțiune denumită sindrom aderențial, pentru care a suferit o intervenție chirurgicală și care, pentru a fi ținut sub control, necesită un tratament și o dietă atentă permanentă. Cunatumul forfetar al prejudiciului material direct, în parte proba cu înscrisuri, în parte cu martori, este unul rezonabil și ar fi excesiv să se solicite părții vătămate să fi reținut sau procurat exclusive înscrisuri pentru dovedirea lor având în vedere traumele fizice prin care a trecut și timpul scurs de la accident. A. în vedere că partea vătămată necesită un tratament permanent pentru evitarea stărilor de balonare (cu escuminan - fila 431) și o dietă permanentă, precum și faptul că necesită un suport plantar pentru susținerea călcâiului pentru a surmonta deficiențele locomotorii, s-a apreciat întemeiată cererea de acordare a unei sume de 150 de lei lunare.

În ceea ce privește acordarea daunelor morale, obligația de despăgubire instituită de art. 998, 999 C. nu distinge asupra prejudiciului, astfel încât este supus reparării atât prejudiciul material produs prin încălcarea unui drept patrimonial, cât și prejudiciul moral produs prin vătămarea unor drepturi nepatrimoniale sau a unor interese legal ocrotite. Prin urmare, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpaților la plata către partea civilă de despăgubiri cu titlu de daune morale, acestea urmărind compensarea echitabilă a prejudiciului moral provocat părții civile, ținând cont de faptul că orice durere fizică presupune o suferință psihică, de faptul că partea civilă a fost internată în spital și imobilizată la pat mai mult de 4 luni, a fost și este în continuare privată de multe activități cotidiene și de modul în care a resimțit impactul accidentului în viața sa obișnuită. S-a constatat că în urma intervențiilor chirurgicale partea vătămată prezintă cicatrici vizibile la nivelul abdomenului și al călcâiului. T. s-a reținut că partea vătămată a urmat cursurile facultății de medicină, iar în urma rezidențiatului a ales specializarea chirurgie generală, însă datorită imposibilității de a sta în picioare mai multă vreme ca urmare a artrozei cu care a fost diagnosticată, a fost nevoită să-și schimbe specializarea în anatomie patologică. Evenimentul rutier din noiembrie 2005 au schimbat radical viața privată și cea profesională a părții vătămate, iar dificultățile apărute au fost surmontate doar prin optimism și determinare.

Instanța a apreciat că suma de 120.000 lei reprezintă o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Așadar în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 din C. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. E. I., și obligată inculpata P. O. F. și pe inculpatul A. D. în solidar la plata sumei de 18.420 lei, la care s-a adăugat dobânda legală până la achitarea integrală a sumei, la o plata unei sume de 150 lei în fiecare lună, reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de

120.000 lei, reprezentând daune morale.

Fiind întrunite condițiile răspunderii delictuale a fost admisă acțiunea civilă exercitată de părțile civile S. C. J. de U. C. și S. C. de R. C.-N., cu sediul in C.-N., str.Viilor, nr.46-50, jud.C. și obligați inculpații în solidar la plata către acestea a sumelor de 2.053,20 lei, respectiv 1.363,81 lei, cu dobânda legală din data de (...), respectiv (...) și până la achitarea integrală a debitului.

S-a luat act că părțile vătămate C. de O. C.-N., S. C. J. - C. C. I, și S.

C. de A. - C. C. I. C.-N. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Chiar dacă S. BT A. S. cu denumirea actuală S. G. S. a recuperate prejudiciul de la asigurătorul RCA al autovehiculului condus de către inculpata P. au fost respinse ca fiind inadmisibile constituirile de părți civile a S. BT A. S. cu denumirea actuală S. G. S. și a inculpatului A. D., întrucât în condițiile art. 15 din C. în cadrul procesului penal, doar partea vătămată se poate constitui parte civilă.

În baza art. 193 alin. 1 C. proc. pen. instanța a obligat inculpații în solidar să plătească părții civile suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul achitat avocatului ales. Cât privește onorariul de succes, s-a constatat că acesta nu reprezintă o cheltuială a părții vătămate și nici nu ar un caracter cert la acest moment, urmând ca acest capăt de cerere să fie respins ca inadmisibil.

În temeiul prevederilor art. 191 alin. 1 și 2 C. proc.pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen legal, inculpații P. O. și A. D., partea civilă I. R. de G. - H. prof. Doctor O F. și asiguratorul SC R. A. V. I. G. SA B., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpata a învederat faptul că se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate acesteia, în condițiile în care s-a constatat că inculpatul A. a condus cu o viteză mult mai mare decât ea regulamentară, iar ca urmare a cererii de aplicare a art.320 ind.1 C. se impunea aplicarea unei pedepse în cuantum redus, cu atât mai mult cu cât în urma rejudecării cauzei i s-a agravat situația inculpatei atât sub aspectul laturii civile cât ș sub aspectul laturii penale a cauzei. În ceea ce privește despăgubirile stabilite de instanța de fond acesta, în mod evident sunt într- un cuantum mut prea mare, cuantum ce depășește plafonul societăților de asigurare de la data comiterii faptei, iar renta lunară stabilită nu se justifică.

Inculpatul A. D., în motivele sale de recurs a învederat faptul că se impune reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuate prev. de art.74 lit.c C., cerere pe care a formulat-o și în fața instanței de fond, care însă nu s-a pronunțat asupra acesteia. De asemenea, se impune achitarea inculpatului având în vedere că acesta nu putea să evite accidentul raportat la timpul extrem de scurt între momentul declanșator, starea de pericol și impactul propriu-zis.

În motivarea recursului său, partea civilă I. R. de G. - H. prof. Doctor O F. a învederat faptul că în mod greșit instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la constituirea de parte civilă a acesteia, cu toate că partea civilă V. E. a beneficiat de serviciile medicale oferite de partea civilă recurentă, cheltuielile de spitalizare ridicându-se la suma de2.053,20 lei cu dobânda legală.

În motivarea recursului său, asiguratorul SC R. A. V. I. G. SA B. a învederat curții că instanța de fond a omis să stabilească gradul de culpă al fiecăruia dintre inculpați, grad la care se raportează și procentul din despăgubiri ce trebuiesc achitate. De asemenea a fost criticată ș suma acestora raportat la faptul că la data comiterii accidentului limita legală de acoperire a riscului era de 100.000 lei, sumă depășită în cauză.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă conformă cu realitatea.

Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită culpa concurentă a celor doi inculpați (în calitate de conducători auto) în producerea, la data de (...), prin încălcarea regulilor de circulație privind respectarea regimului legal de viteză

și adaptarea acesteia la condițiile de drum și trafic, a unui eveniment rutier în urma căruia partea vătămată V. E. I. în vârstă de 23 de ani a suferit leziuni traumatice vindecabile în 170-180 zile de îngrijiri medicale.

Inculpata P. O. a avut un comportament sincer în cursul procesului penal, recunoscând și regretând comiterea faptei, solicitând, de altfel aplicarea art.320 ind.1 C.

Susținerile inculpatului A. referitoare la faptul că în cauză nu s-a dovedit culpa acestuia, însă s-au dovedit a fi nesincere și au fost corect înlăturate de către prima instanță, fiind infirmate de probele administrate în cauză.

P. a conchide astfel, am avut în vedere în primul rând concluziile raportul de expertiză criminalistică nr. 136/17 iulie 2007 din care rezultă că, raportat la urmele impactului viteza de impact dintre cele două autovehicule era de 70 km/h, doar autovehiculul condus de către inculpatul A. se afla în mișcare rezultă că acesta se deplasa cu viteza de 70 km/h pe un sector de drum cu restricție de viteză la 30 km/h. T. reținem că inculpatul A. putea să oprească autovehiculul pe care îl conducea înainte de impact dacă ar fi circulat cu o viteză maximă de 39 km/h și să evite astfel evenimentul rutier soldat cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate.

Raportat la toate împrejurările de fapt descrise mai sus și pe larg în considerentele sentinței atacate, cu precizarea că ne însușim întrutotul argumentația primei instanțe cu privire la dinamica accidentului și probele pe care se bazează, curtea apreciază că este necesar sa se stabili gradul de culpă al fiecăruia dintre inculpați.

Este evident că, conduita inculpatei în trafic a determinat în mare proporție producerea accidentului, culpa acesteia fiind de 90% în comparație cu culpa inculpatului A., care este de 10%.

De altfel, instanța de fond, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate a ținut seama de aceste aspecte, precum și de celelalte criterii prev. de art.72 C., astfel că pedepsele aplicate inculpaților au fost stabilite corect, fiind în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpaților.

De altfel, conduita sinceră a inculpatei a fost avută în vedere atât la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate acesteia cât și la alegerea modalității de executare, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia și în consecință dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Față de aceste împrejurări apreciem critica inculpatei ca fiind nefondată, instanța de fond dând dovadă de suficientă clemență și ținând seama de toate circumstanțele personale ale inculpatei.

De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., instanța de fond a coborât minimul pedepsei mult sub minimul special prevăzut de lege, reținând circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, și anume conduita sa bună înainte de comiterea faptei astfel că este nefondată critica inculpatului recurent cu privire la nereținerea sa a circumstanțe atenuante prev. de art.74 lit.c C.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciem că susținerile inculpatei referitoare la agravarea situației sale în propria cale de atac nu pot fi primite atâta vreme cât sentința penală nr.376/2010 a Judecătoriei C.-N. a fost desființată și trimisă spre rejudecare prin D. P.ă nr.112/A/2011 a T. C., ca urmare a admiterii tuturor apelurilor formulate nu numai a celui declarat de inculpată ci și cel al părții civile și a asiguratorilor, astfel că nu este aplicabil principiul „non reformatio in pejus";.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile stabilit de prima instanță, apreciem, raportat la probele testimoniale administrate în cauză că acestea au fost dovedite, fiind evidente schimbările radicale petrecute în viața părții civile, suferințele de lungă durată provocate acesteia, precum și inconvenientele de ordin fizic și psihic cauzate părții civile. Ne însușim de asemenea argumentația primei instanțe cu privire la necesitatea acordării părții vătămate a unei rente lunare justificată de tratamentul pe are aceasta trebuie să-l urmeze, de dieta permanentă.

Apreciem însă că se impune obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile stabilite în condițiile art.998, 999 C. a răspunderii civile delictuale în funcție de gradul de culpă stabilit( 90% inculpata și 10 % inculpatul), sub acest aspect fiind întemeiate recursurile declarate.

De asemenea, se constată fondat recursul declarat de partea civilă I.

R. de G. - H. prof. Doctor O F., față de decontul de cheltuieli depus la dosar

și față de constituirea ca parte civilă acestuia se impune admiterea acțiunii civile promovate în cauză, în condițiile în care, S. C. de U. C. fiind desființat prin reorganizare.

Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C. va admite recursurile declarate și va casa hotărârea atacată cu privire la omisiunea stabilirii proporției culpei concurente a celor doi inculpați în consecință a plății despăgubirilor civile la care au fost obligați în solidar aceștia, și a acordării eronate a despăgubirilor civile în sumă de 2053,20 lei cheltuieli de spitalizare către S. C. de U. C.

Rejudecând, va stabili culpa inculpatei în proporție de 90%, iar culpa inculpatului în proporție de 10% pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și menține pedepsele aplicare prin hotărârea recurată.

Va constata calitatea de asigurator al SC G. A. SA pentru acordarea în proporție de 10% din totalul despăgubirilor civile pentru inculpatul A. D. și calitatea de asigurator al SC A. R. A. V. I. G. SA B. pentru acordarea în proporție de 90% din totalul despăgubirilor civile pentru inculpata pascal O. F..

Va obliga pe inculpați în proporția culpelor stabilite mai sus la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2053,20 lei către partea civilă I. R. de G. - H. prof. Doctor O F. care este succesorul în drepturi a S.ui C. de U. C. conform HG nr.964/2010.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Va compensa cheltuielile judiciare efectuare de părți în recurs.

P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursurile declarate de către inculpații, P. O. F. și A. D., partea civilă I. R. de G. - H. prof. Doctor O F. și asiguratorul SC R. A. V. I. G. SA B. împotriva sentinței penale numărul 3. ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N., pe care o casează cu privire la omisiunea stabilirii proporției culpei concurente a celor doi inculpați în consecință a plății despăgubirilor civile la care au fost obligați în solidar aceștia, și a acordării eronate a despăgubirilor civile în sumă de 2053,20 lei cheltuieli de spitalizare către S.

C. de U. C.

Rejudecând, stabilește culpa inculpatei P. O. F. fiica lui I. și A. născută la data de 27 aprilie 1968 în municipiul B., jud. B., domiciliată în B. str. A. N. nr.7, bloc.B4,, jud. B., în proporție de 90%, iar culpa inculpatului A. D. fiul lui A. și L., născut la data de 28 octombrie 1964, în comuna B. de Jos, jud. B. Năsăud, cu domiciliul în B., str.Calea M. nr.78, jud. B.-Năsăud în proporție de 10% pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și menține pedepsele aplicare prin hotărârea recurată.

Constată calitatea de asigurator al SC G. A. SA pentru acordarea în proporție de 10% din totalul despăgubirilor civile pentru inculpatul A. D. și calitatea de asigurator al SC A. R. A. V. I. G. SA B. pentru acordarea în proporție de 90% din totalul despăgubirilor civile pentru inculpata pascal O. F..

Obligă pe inculpați în proporția culpelor stabilite mai sus la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2053,20 lei către partea civilă I. R. de

G. - H. prof. Doctor O F. care este succesorul în drepturi a S.ui C. de U. C. conform HG nr.964/2010.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Compensează cheltuielile judiciare efectuare de părți în recurs. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. A. D. L. I. C. M.

T. G.

GREFIER

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.fond. Mihăiță L. M.

← Decizia penală nr. 1682/2012, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 83/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 675/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 675/2012, Curtea de Apel Cluj