Decizia penală nr. 1003/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a3
DECIZIA P.Ă NR.1003/R/2012
Ședința publică din 28 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
GREFIER: D. S.
D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul L. S. împotriva încheierilor penale din 19 iunie 2012 a T.ui C., pronunțate în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, respectiv cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Urcan C., în substituirea av.C. L. și Hosu Ștefan, din
Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea acestei măsuri, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. că au intervenit elemente noi care justifică pronunțarea unei astfel de soluții. A., în cauză au fost audiați inculpatul, mai mulți martori și câteva din părțile vătămate, iar din declarațiile acestora nu se conturează pericolul concret pentru ordinea publică, ce a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Instanța de fond motivează soluția pe argumente subiective. A., se arată că inculpatul a săvârșit alte infracțiuni, în condițiile în care acesta nu are antecedente penale și nu a mai fost condamnat anterior pentru vreo faptă penală. Se mai spune că inculpatul nu ține legătura cu familia sa, dar această motivare nu este pertinentă la menținerea măsurii arestării preventive sau că fapta comisă ar avea un impact negativ în mass-media, dar nici acesta nu este motiv pentru a se menține starea de arest, ci trebuie să se aibă în vedere doar probele existente la dosar.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar și rejudecând, să se dispună admiterea cererii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se pronunța o astfel de soluție. Nu există la dosar date din care să rezulte că inculpatul ar putea să împiedice buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi lăsat în libertate. S-a reținut în încheierea atacată că declarațiile de la dosar sunt date în scopul protejării inculpatului, însă acestea au fost date și în faza de urmărire penală. Toate părțile vătămate, audiate, au arătat că au mers de bunăvoie în O. și că nu au fost obligate de inculpat sau alte persoane. Având în vedere că s-au administrat probe care schimbă starea de fapt, se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpat ca nefondate și menținerea celor două încheieri atacate ca fiind legale și temeinice. S. că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, prelungirea și menținerea acestei măsuri subzistă în continuare. A., sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că la dosar există indicii și probe că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu privire la existența indiciilor de comitere a infracțiunilor, acestea au fost analizate repetat atât de instanța de fond, cât și de Curtea de A. C., care în mod constant a respins recursurile declarate de inculpat. L. în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece faptele comise de acesta aduc atingere unor valori sociale ocrotite de lege, fiind încălcate drepturile unor persoane, raportat și la scopul urmărit de inculpat - obținerea de venituri, dar și imaginea țării, care este compromisă de acțiunile grupului infracțional din care face parte inculpatul.
În mod corect a fost respinsă și cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. L. provizorie se poate acorda inculpatului, este o posibilitate oferită instanței care urmează să aprecieze asupra oportunității luării unei asemenea măsuri, nefiind un drept absolut al inculpatului. R. la gravitatea faptelor comise de inculpat, la modalitatea în care evoluează administrarea probatoriului, apreciază că nu este oportună în acest moment judecarea sa în stare de libertate. E. temerea că inculpatul va încerca să influențeze părțile ce urmează să fie audiate și să zădărnicească aflarea adevărului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate ca și ceilalți inculpați din dosar. Aceștia sunt recidiviști și cu toate acestea se află în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea din 18 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art. 3002 Cod P. P.ă rap. la art. 1. al.1 și 3 Cod P. P.ă s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul L. S. A., măsură care a fost menținută.
În baza art.192 al.3 Cod P. P.ă cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul M. P., D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., a fost trimis în judecată inculpatul L. S. A., arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de grup infracțional prev. de art.
8 rap. la art. 2 al. 1 lit. a teza a II-a din L. 39/2003, și la art. 323 Cod P., grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 și 3 din L. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din L. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P. și proxenetism prev. de art. 329 al.1, al. 2 teza I Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod
P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P..
Prin același act de sesizare a instanței au fost trimiși în judecată și inculpații
B. R. D., arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 și 3 din L. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din L. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., proxenetism prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P. și 37 lit. b Cod P., A. S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de grup infracțional prev. de art. 8 rap. la art. 2 al.1 lit. a teza a II-a din L. 39/2003, și la art. 323 Cod P., trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din L. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., proxenetism prev. de art. 329 al.1, al. 2 teza I Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P. și 37 lit. b Cod P. și B. I. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de grup infracțional prev. de art. 8 rap. la art. 2 al.1 lit. a teza a II-a din L. 39/2003, și la art. 323 Cod P., proxenetism prev. de art. 329 al.1, al. 2 teza I Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P. și art.
37 lit. b Cod P..
În privința inculpatului arestat L. S. A., sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că, în perioada cuprinsă între toamna anului 2009 - vara anului 2010 s-ar fi asociat cu inculpații B. I. P., A. S. M. și numiții B. E. și I. R. și ar fi acționat împreună cu aceștia în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism. F. de același inculpat se reține că în perioada 2009 -
2011 ar fi sprijinit grupul infracțional ce ar fi fost condus de inculpatul B. R. D., din care ar mai fi făcut parte O. Tudor, B. I. P., Mocan V., P. Nelu, Circov I., Arieșan Claudiu F., Sepsi P. D., în scopul exploatării activității de prostituție ce ar fi fost desfășurată de numitele H. C. I., H. N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., V. L. A. De asemenea inculpatul L. S. A. ar fi transportat, găzduit, supravegheat pe F. M. R., K. R. C., S. E. C., M. C. A., V. L. A., M. C. A. și ar fi beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de F. M. R. și K. R. C. Se mai reține, în privința aceluiași inculpat că ar fi găzduit-o pe F. M. R. prin exercitarea de violență cu scopul exploatării activității de prostituție ce ar fi desfășurat-o aceasta, precum și aceea că ar fi preluat-o, prin inducere în eroare, pe martora S. D. A., împreună cu inculpatul A. S. M., de la învinuita R. V. C., față de care s-a disjuns cauza, și că i-ar fi achitat acesteia suma de 150 de euro, pentru găzduirea martorei, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Prin Încheierea penală nr. 9/C/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L. S. A., pe o perioadă de 29 de zile, iar prin încheierea penală nr.
21/C/(...) a T.ui C. a fost prelungită măsura cu 30 de zile, măsura preventivă fiind luată potrivit art. 143 rap. la art. 148 lit. a, b și f Cod P. P.ă. Temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. a Cod P. P.ă a fost însă înlăturat prin încheierea penală nr.
21/C/(...) a T.ui C., iar în calea de atac ce s-a exercitat împotriva acestei încheieri a fost înlăturat și temeiul prev. de art. 148 lit. b Cod P. P.ă.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 26 martie
2012, fiind înregistrată sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 19 aprilie 2012, la completul VI F, care a formulat declarație de abținere, ce a fost admisă, cauza fiind din nou repartizată în sistem aleatoriu pentru termenul din (...) la completul V F, care de asemenea a formulat declarație de abținere, și care la rândul ei a fost admisă, iar la ultima introducere în sistem aleatoriu, dosarul a fost repartizat completului VIII F cu termen de judecată la data de (...).
La data de (...) s-a fixat un termen intermediar în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, în temeiul art. 3001 Cod P. P.ă, la primirea dosarului. Măsura arestării preventive a fost din nou verificată, în temeiul art. 3002 Cod P. P.ă, de această dată, și la termenul de judecată din data de (...).
Fiind din nou verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, tribunalul constată că în cauză sunt suficiente indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, chiar dacă nu sub toate aspectele invocate de către parchet în actul de sesizare a instanței. A., fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus sunt declarațiile inculpatului, care chiar dacă nu recunoaște comiterea faptelor, arată că nu este străin de activitățile de prostituție desfășurate de prietena sa și de verișoara acesteia. Desigur că nu vom analiza la acest moment dacă inculpatul și-a adus vreun aport, dintre cele incriminate de textul art. 329 Cod P., la desfășurarea acestor activități de către cele două martore, însă dorim să subliniem că declarațiile inculpatului în sensul mai sus reliefat reprezintă indicii, în sensul art.
143 Cod P. P.ă. Alături de declarațiile inculpatului mai trebuie să evidențiem ca indicii și probe în sensul conturării presupunerii comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și declarațiile inculpaților B. I. P.
și A. S. M., ale căror prietene, și nu putem să nu remarcăm coincidența, se prostituau, de asemenea, împotriva voinței inculpaților, declarațiile martorilor S. D. A., S. G. D., S. R. E., K. M. V., T. M. L., M. A. N., R. A. I., R. R. R.,. Elfadl Salma, P. Ana, A. L., Vitan R. C., C. I. A., Novak Erika Kinga, Fărcaș A., M. C. A., K. R. C., F. M. R., L. M. G., H. N., etc.
În același sens la dosar există și procese verbale de redare a interceptărilor telefonice, chitanțe ce atestă trimiterea unor sume de bani inculpatului, de către prietena sa F. M. R. și de verișoara acesteia K. R. C., după cum există și chitanțe ce atestă trimiterea de către inculpat, de data aceasta, pentru martora K. a banilor necesari transportului acesteia în O..
Deși apărarea a invocat la termenul la care a fost verificată măsura arestării în temeiul art. 3001 Cod P. P.ă, că din multitudinea de probe administrate în faza de urmărire penală, numai o mică, și neimpresionantă, parte îl privesc pe inculpat, nu putem fi de acord cu această susținere, în condițiile în care inculpatul este trimis în judecată și pentru două infracțiuni cu subiecți multipli, cum sunt grupul infracțional și grupul infracțional organizat.
De altfel probele mai sus enumerate și evidențiate îl privesc în special și cu precădere pe inculpatul de față.
De asemenea s-a mai susținut de către apărare atât la termenul evidențiat mai sus cât și la acest termen de judecată, că probele administrate nu confirmă sub nici o formă acuzațiile ce i se aduc inculpatului. F. a face o analiză detaliată a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, deoarece nu face obiectul acestei proceduri, putem spune fără echivoc că în cauză s-au administrat probe de către organele de urmărire penală, iar în ce măsură acestea vor confirma sau nu acuzațiile, sau în ce măsură aceste probe vor rămâne neschimbate în urma readministrării probațiunii în etapa cercetării judecătorești, reprezintă prerogativa instanței de judecată de a face analiza probatoriului în momentul pronunțării unei soluții pe fondul cauzei. La acest moment putem spune numai că în cauză există, cel puțin aparent, date și informații, ce se constituie în indicii temeinice ale comiterii de către inculpatul a unor fapte penale.
La termenul de judecată din data de (...) a fost declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpați și, formal, partea vătămată. Cercetarea judecătorească a continuat și la acest termen, prin audierea efectivă a unui număr de 3 martori, din cei șase citați. În principiu, martorii audiați nu și-au schimbat fundamental declarațiile date, în condițiile în care unii dintre ei nu confirmau acuzațiile aduse inculpatului. În aceeași ordine de idei, instanța a surprins câteva aspecte ce denotă nesinceritatea martorei F. M. R., ce vor fi analizate cu ocazia soluționării fonduului cauzei.
În privința temeiurilor de arestare prev. de art. 148 Cod P. P.ă, în prezenta cauză există cel prev. de art. 148 lit. f Cod P. P.ă. A., instanța constată că prima condiție este în mod evident îndeplinită câtă vreme faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedepse mult superioare limitei de 4 ani impusă de textul de lege mai sus amintit.
Cea de a doua condiție a textului mai sus evocat, este de asemenea îndeplinită, ținând seama de condițiile în care faptele au fost comise, de faptul că inculpatul ar fi desfășurat mult timp activitatea de a profita de pe urma activității de prostituție desfășurată de iubita sa F. M. R., ar fi întreprins manopere diverse pentru a-și asigura produsele infracțiunilor, și pentru a beneficia de protecția unei întregi structuri a aderat la un grup infracțional organizat, cu o ierarhie bine delimitată, în conformitate cu prevederile art. 7 din L. 39/2003, repetăm, cel puțin în mod aparent.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de natură a tulbura grav ordinea juridică, deoarece aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, fiind încălcate grav drepturile unor persoane, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru ca inculpatul să își asigure astfel obținerea de venituri, în contextul proliferării deosebite a acestui fenomen infracțional, cu consecințe grave asupra evoluției psihice ulterioare a victimelor unor astfel de fapte.
Nu trebuie uitat nici faptul că imaginea țării în afara granițelor ei a fost mult afectată de acțiunea unor grupuri infracționale similare cu cel din care se presupune că ar face parte inculpatul, recent opinia publică fiind informată despre anihilarea unor astfel de grupuri pe teritoriul unor state ca S., de exemplu. Ori din acest unghi fiind privite lucrurile, este evident că opinia publică, prin portavocea sa, care este mass maedia, manifestă un interes constant și actual față de mersul unor anchete ce privesc grupuri infracționale organizate.
Mai este necesar să subliniem că față de complexitatea cauzei, dată de numărul inculpaților cercetați, de numărul martorilor a căror audiere este necesară pentru aflarea adevărului, de obiectul cauzei, care vizează cercetarea existenței ori inexistenței mai multor infracțiuni ce sunt presupuse a fi comise de către inculpat, de durata scursă de la data sesizării instanței, și de faptul că procedura nu a stagnat din cauze imputabile organelor judiciare, instanța apreciază că durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit un termen rezonabil.
S-a mai invocat de către apărare că, din considerente de echitate față de ceilalți doi inculpați, cercetați în stare de libertate, deși sunt recidiviști, se impune punerea în libertate a inculpatului. L. de această apărare trebuie evidențiat că egalitatea de tratament juridic, nu implică, ci exclude uniformizarea acestuia, tocmai pentru că atunci când se discută despre starea de arest sau de judecarea în libertate, se iau în considerare aspecte concrete și nu de principiu, prin raportare la o cauză concretă și la o persoană determinată. Ori după cum se poate observa, măsura arestării preventive a fost luată în cauză numai față de inculpații B. R. D. și
L. S. A., care sunt cercetați pentru infracțiunea de grup infracțional organizat, o infracțiune de o gravitate aparte, și care presupune desfășurarea de către cei bănuiți de comiterea unei astfel de fapte de activități în stil mafiot și implicit măsuri de reprimare mai ferme.
S-a apreciat și că punerea în libertate a inculpatului nu este oportună și față de preceptele morale ale inculpatului, sau mai bine zis pentru lipsa acestora, în condițiile în care el s-a apărat susținând că a comis fapte de furt, practic prin toate țările Europei, de unde rezultă necesitatea de a-l împiedica să comită noi fapte penale, întrucât, și aici nu avem nici o îndoială, odată pus în libertate inculpatul ar găsi suficiente căi ilicite de obținere a celor necesare traiului cotidian.
Prin urmare, și ținând seama de toate cele mai sus reliefate, în temeiul art.
3002 Cod P. P.ă rap. la art. 1. al.1 și 3 Cod P. P.ă s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul L. S. A., măsură care a fost menținută.
În baza art.192 al.3 Cod P. P.ă cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prin încheierea penală din 18 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art. 1608a al. 6 Cod P. P.ă a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul L. S. A., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla.
În baza art. 192 al.2 Cod P. P.ă a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art. 1602 al. 1
și 2 Cod P. P.ă, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. L. provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față se poate constata că prima condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru mai multe infracțiuni care nu sunt însă pedepsite cu sancțiuni ce depășesc 18 ani închisoare, dacă avem în vedere limitarea prevăzută de art. 7 al. 2 din L. 39/2003. În privința celei de a doua condiții, apreciem că la dosar ar exista unele date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a comite alte infracțiuni, câtă vreme acesta nu a posedat un loc de muncă, cel puțin în cei trei ani anteriori arestării sale, asigurându-și veniturile, așa cum afirmă foarte dezinvolt, din comiterea unor furturi în diverse țări europene. Prin urmare acesta are deprinderea de a comite fapte de natură penală pentru a obține mijloacele financiare necesare traiului cotidian.
Admițând că la dosar nu ar exista astfel de date, deși ele există după cum am arătat mai sus, date ce se constituie în adevărate probe, în condițiile în care sunt extrase din declarația inculpatului dată chiar în fața instanței de judecată, practica judiciară a fost cea care a consacrat ideea că pe lângă analizarea condițiilor de legalitate mai sus pomenite, acordarea liberării provizorii sub control judiciar, trebuie să aibă în vedere și aspecte de temeinicie și oportunitate. Pentru uniformizarea jurisprudenței în această materie s-a pronunțat Decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, prin care se stabilește că în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, în cazurile în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța investită cu o asemenea cerere trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Cum în prezenta cauză, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, așa cum am arătat în încheierea ședinței publice din data de (...), prin care instanța s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, este necesar așadar să stabilim în ce măsura punerea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Ori credem că, având în vedere impactul social și cel mediatic al unor fapte de acest gen, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării unor infracțiuni de criminalitate organizată, organele judiciare trebuie să se manifeste mai prompt în aplicarea legii.
Ținând seama de probele administrate nemijlocit până în acest moment procesual, de gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit inculpatul, de impactul social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de limitele de pedeapsă, de durata arestului preventiv, de persoana inculpatului, care își face un merit din comiterea unor fapte penale (diverse furturi comise afirmativ în țări europene), numai pentru că până în prezent nu este cercetat pentru comiterea acestora, în caz contrar deținând abilități suficiente pentru a le nega, de vârsta lui ca și de starea de sănătate, s-a apreciat că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar.
Împotriva acestor încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierilor penale atacate , revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului sau admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu punerea în libertate a inculpatului.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că au intervenit elemente noi, respectiv a fost audiat inculpatul, mai mulți martori și o parte din părțile vătămate, iar din declarațiile acestora nu rezultă că inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul a mai arătat că instanța de fond motivează soluția de menținere a stării sale de arest pe argumente subiective, reținându-se că inculpatul a săvârșit alte infracțiuni, deși acesta nu posedă antecedente penale. Se mai arată că inculpatul nu ține legătura cu familia sa, însă această motivare nu este pertinentă pentru menținerea măsurii arestării preventive sau că fapta comisă ar avea un impact negativ în mas-media, dar nici acest motiv nu este suficient pentru menținerea stării de arest a inculpatului, ci trebuie să se aibă în vedere doar probele existente la dosar.
În motivarea recursului privind cererea de punere în libertate sub control judiciar, inculpatul a arătat că nu există probe la dosar din care să rezulte că pus în libertate , ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Toate părțile vătămate audiate au arătat că au mers de bună voie în O. și că nu au fost obligate de inculpat sau de alte persoane să desfășoare anumite activități împotriva voinței lor.
Verificând încheierile penale atacate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul L. S. A., care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru faptele presupus a fi comise de acesta, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a presupuselor fapte reținute în sarcina inculpatului, a modalității de săvârșire a infracțiunilor, precum și urmările acestora, respectiv încălcarea gravă a drepturilor unor persoane în desfășurarea de activități împotriva voinței acestora, iar inculpatul a profitat de veniturile realizate de părțile vătămate din aceste activități.
Referitor la recursul promovat de inculpat împotriva încheierii de respingere a cererii de liberare sub control judiciar, se rețin următoarele:
În cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160 alin.1 C.p.p. referitoare la limita de pedeapsă, care nu poate fi mai mare de 18 ani, întrucât inculpatul este cercetat în prezenta cauză pentru fapte a căror pedeapsă nu depășește limita de 18 ani închisoare, însă nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.2 C.p.p. referitoare la temeinicia cererii.
Potrivit art.160/2 alin.2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Legiuitorul în disp. art.160/2 alin.1 C.p.p. folosește expresia „ se poate acorda"; de unde rezultă că în situația în care este îndeplinită limita de pedeapsă, respectiv cea de 18 ani închisoare liberarea provizorie nu este obligatorie, ci aceasta trebuie analizată de la caz la caz, fiind atributul instanței de judecată de a aprecia în funcție de toate probele de la dosar și de conduita anterioară și prezentă a inculpatului, dacă se impune admiterea uneia astfel de cereri.
Pe de altă parte la data de 25 mai 2011 Tribunalul Cluj a menținut starea de arest a inculpatului și a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestor încheieri inculpatul a formulat recurs, care a fost respins prin decizia penală nr.869 din 7 iunie 2012 a Curții de A. C.
La termenul din 18 iunie 2011 la instanța de fond au fost audiați trei martori, respectiv F. M., B. M. și M. C. A., care nu au contrazis probele administrate în cauză până la această dată, sens în care situația inculpatului din prezentul dosar nu s-a schimbat de la menținerea stării de arest a acestuia și respectiv respingerea cererii de liberare sub control judiciar din data de 25 mai 2012.
Potrivit dispozițiilor art.136 alin.2 C.proc.pen. liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri. În cauză, s-a constatat că arestarea preventivă a fost luată invocându-se ca temei disp.art.148 lit.f C.proc.pen., în principal luându-se în discuție aspectul că lăsarea în libertate al acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul, anterior suspiciunii și presupunerii rezonabile că ar fi comis infracțiunile din prezentul dosar, nu a avut o comportare bună, deși nu posedă antecedente penale. Aceste aspecte, nu sunt însă suficiente pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării și sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică. Dată fiind natura infracțiunilor presupus a fi comise de către inculpat, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, a rezultat că până la acest moment în care se examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatului măsura arestării preventive. În plus, în speță, în această fază a procesului penal, urmează să se administreze și alte probe, audieri de martori, precum și probe științifice. Mai mult, măsura arestării fiind luată doar la data de 1 februarie 2012, nu este oportună pentru buna derulare a anchetei judecătorești, lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul de a periclita aflarea adevărului, prin influențarea martorilor care ar urma să mai fie audiați de către instanță.
De asemenea, prin prisma jurisprudenței CEDO, inculpatul având o vârstă tânără, există riscul să părăsească nejustificat teritoriul României și să nu se prezinte la proces, de asemenea așa cum am arătat liber fiind, să încerce să împiedice în acest moment derularea cercetării judecătorești, să nu comită alte infracțiuni de același gen, ori să tulbure ordinea publică.
Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unor indicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Într-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului.
Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.143 și art.148 lit.f C.p.p. subzistă și în prezent și că nu se impune admiterea cererii de eliberare sub control judiciar formulată de inculpat , pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus recursurile formulate de acesta împotriva încheierilor penale din 18 iunie 2012 pronunțate în dosar nr.(...) a T.ui C. urmează să fie respinse, ca nefondate.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 325 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatului L. S. A. deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierilor penale din 18 iunie 2012 a T.ui C. prin care s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestului si s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. Obligă pe inculpatul L. S. A. să plătească în favoarea statului suma de 325 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
GREFIER D. S.
plecată în C.O. semnează
prim grefier M. T.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...) Jud.fond. L. C.
| ← Decizia penală nr. 1687/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1108/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
