Decizia penală nr. 1687/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1687/R/2012

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : V. C.- președinte secție -

JUDECĂTORI : C. I.

: L. H. GREFIER : M. N.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.

S-a luat spre - pronunțare - recursul declarat de P. DE PE L.

JUDECĂTORIA JIBOU împotriva sentinței penale nr.91 din 25 iunie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei J., privind pe inculpații I. G. G., C. D.

V., B. C. R. aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează:

I. G. G. trimis în judecata pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violente, ultraj contra bunelor moravuri, lipsire de libertate (cinci fapte cu referire la 5 părți vătămate), prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. 2 Cod penal cu art.

75 lit. a Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal cu art. 75 lit. a Cod penal, art. 189 alin. 2 Cod penal cu art. 33 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

C. D. V. trimis în judecata pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violente, ultraj contra bunelor moravuri, lipsire de libertate (cinci fapte cu referire la 5 părți vătămate), prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. 2 Cod penal cu art.

75 lit. a Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal cu art. 75 lit. a Cod penal, art. 189 alin. 2 Cod penal cu art. 33 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și

B. C. R. trimis în judecata pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violente, ultraj contra bunelor moravuri, lipsire de libertate (cinci fapte cu referire la 5 părți vătămate), prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. 2 Cod penal cu art.

75 lit. a Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal cu art. 75 lit. a Cod penal, art. 189 alin. 2 Cod penal cu art. 33 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, parte civilă în cauză fiind R. V.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 16 noiembrie

2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 28 noiembrie 2012.

C U R T E A:

Prin sentința penală nr.91 din 25 iunie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei J. a fost condamnat inculpatul I. G. G., fiul lui G. și A., născut în data de (...) în Zalău, jud. S., cetățean roman, fără ocupație și loc de munca, cu antecedente penale, domiciliat în J., str. G., bl. G 39, ap. 14, jud. S. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzuta de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedura penala a încetat procesul penal pus în mișcare împotriva aceluiași inculpat la plângerea prealabila a parții vătămate R. V., pentru infracțiunea de lovire, prevăzuta de art. 180 alin. 2 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala a fost achitat același inculpat cercetat pentru comiterea a cinci infracțiuni de lipsire de libertate, prevăzuta de art. 189 alin. 2 Cod penal.

Conform art. 86/5 raportat la art. 85 Cod penal a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicata prin sentința penala nr. 15/(...) a Judecătoriei J., definitiva în data de (...).

S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare, s-au repus pedepsele componente în individualitatea lor, 1 an și 9 luni, 6 luni, 8 luni, 10 luni, 6 luni, 1 an și 9 luni, 1 an și 9 luni, 1 an și sporul de 1 an și 3 luni închisoare.

Au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin prezenta, rezultând pedeapsa cea mai grea, 1 an și 9 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an și 3 luni închisoare aplicat prin sentința penala nr.

15/2011, deci 3 ani închisoare.

În baza art. 86/5 alin. 2 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat din data de (...).

A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 8. Cod penal. Supravegherea inculpatului se efectuează de S. de P. al T. S.

Conform art. 86/3 alin. 1 lit. a,b,c,d Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul respectă următoarele masuri și obligații de supraveghere

- să se prezinte la datele fixate la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul

Sălaj, conform programului ce s-a stabilit;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență

În baza art.86³ alin.3, lit. a) c) și d) Cod penal pe durata termenului de încercare condamnatul I. G. G. respectă următoarele obligații:

- va desfășura o activitate sau va urma un curs de învățământ sau de calificare;

- nu se va afla după ora 18,00 în baruri, restaurante, terase, discoteci, club sau alt gen de local deschis publicului, în primii 3 ani ai termenului de încercare;

- nu se va afla în nici un bar, restaurant, terasă, discotecă, club sau alt gen de local deschis publicului în comuna H.

- nu va intra în legătură cu inculpații B. C. R., G. T. A., C. V. D., J. M. A.,

T. C. A., J. I. V., L. T., C. A. M., C. A. F., C. S., B. D. A., cu părțile vătămate F. I.,

P. V., G. R. R., B. G., M. V. și G. G.

În baza prevederilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza II, b Cod penal.

S-a constatat ca inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada

(...)-(...).

A fost condamnat inculpatul C. D. V., fiul lui G. și S., născut în data de (...) în Zalău, jud. S., cetățean roman, fără ocupație și loc de munca, cu antecedente penale, domiciliat în J., str. T., nr. 65, jud. S. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzuta de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedura penala a încetat procesul penal pus în mișcare împotriva aceluiași inculpat la plângerea prealabila a părții vătămate R. V., pentru infracțiunea de lovire, prevăzuta de art. 180 alin. 2 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala a fost achitat același inculpat, cercetat pentru comiterea a cinci infracțiuni de lipsire de libertate, prevăzuta de art. 189 alin. 2 Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 85 Cod penal a fost anulată suspendarea condiționata a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 10/(...), definitiva în data de (...).

Conform art. 85 alin. 3 Cod penal a fost contopită pedeapsa de 2 ani aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 10/2012 cu cea de 1 an închisoare aplicata prin prezenta, rezultând 2 ani închisoare.

A fost dispusă suspendarea condiționata a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat din data de (...).

A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

S-a constatat ca inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada

(...)-(...).

A fost condamnat inculpatul B. C. R., fiul lui A. și V., născut în data de (...) în J., jud. S., cetățean roman, fără ocupație și loc de munca, cu antecedente penale, dom în J., str. G., nr. 9, bl. A 1, ap. 12, jud. S. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzuta de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedura penala a încetat procesul penal pus în mișcare împotriva aceluiași inculpat la plângerea prealabila a părții vătămate R. V., pentru infracțiunea de lovire, prevăzuta de art. 180 alin. 2 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționata a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penala nr. 10/(...), definitiva în data de (...).

Conform art. 85 alin. 3 Cod penal s-a descontopit pedeapsa rezultanta de 2 ani aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 10/2012, s-au repus pedepsele componente în individualitatea lor, 2 ani, 6 luni, 1 an, 1 an, și le-a contopit cu cea de 1 an închisoare aplicata prin prezenta, rezultând 2 ani închisoare.

A fost dispusă suspendarea condiționata a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat din data de (...).

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

S-a constatat ca inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada

(...)-(...).

În baza prevederilor art. 14 raportat la art. 348 Cod procedura penala s-a constatat ca în cauza nu exista constituire de parte civila.

Conform art. 191 Cod procedura penala a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului cate 1000 lei, cheltuieli judiciare.

În baza prevederilor art. 192 pct. 2 lit. c Cod procedura penala a fost obligată partea vătămata R. V. să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

În baza art. 190 Cod procedura penala a fost respinsă cererea martorei L.

C. privind acordarea cheltuielilor de deplasare.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în noaptea de 05/(...) cei trei inculpați se aflau în discoteca din localitatea B. In acest context, la un moment dat unul dintre inculpați a cerut de la partea vătămata R. V. doua țigări, acestea fiind oferite de către partea vătămată. In continuare același inculpat i-a cerut părții vătămate tot pachetul, solicitare refuzata de partea vătămata.

Imediat după refuzul părții vătămate de a înmâna tot pachetul de țigări, acesta a fost lovit de inculpat, apoi și de ceilalți doi.

Din declarațiile martorilor, deși pe alocuri contradictorii cu privire la numărul și identitatea inculpaților, se poate totuși desprinde concluzia ca agresiunea a fost începuta de inculpatul C. D., cel care a și cerut țigările, apoi a fost continuata și de ceilalți doi inculpați.

Coroborând toate declarațiile martorilor, a rezultat fără dubii că partea vătămata a fost lovita de toți cei trei inculpați.

Pentru aplanarea incidentului a intervenit martorul R. F., fratele părții vătămate, care la rândul sau a primit mai multe lovituri de la inculpați, pana a căzut. În acest moment a intervenit și o alta persoana, martorul P. G., prietena martorului R. F., care, pentru a-l proteja pe acesta l-a acoperit cu corpul.

Incidentul descris mai sus s-a petrecut în fața discotecii, în prezenta mai multor persoane.

În învălmășeala descrisa mai sus, telefonul mobil aparținând inculpatului I.

G. a căzut, și din greșeala a fost luat de martora P. G., care împreuna cu martorul R. F. au plecat spre casa, peste dealuri.

D. incident partea vătămata R. V. și martorii L. V., C. B., P. C. S., și N. C. s- au urcat în automobil, pornind spre casa.

La scurt timp după plecarea părții vătămate și a martorilor, inculpatul I. G. a observat ca-i lipsește telefonul, totodată dându-și seama în ce împrejurări l-a pierdut. Pentru acest motiv și cei trei inculpați s-au urcat în autoturismul lor și au plecat în căutarea părții vătămate și a martorilor.

I-au observat pe aceștia deplasându-se cu autoturismul, i-au depășit, s-au oprit făcându-le semn să oprească și ei.

Mașina condusa de partea vătămata s-a oprit, iar cei trei inculpați s-au apropiat la portiere și au discutat cu partea vătămata despre telefon.

În timpul discuțiilor, atât inculpații cât și ocupanții autoturismului si-au dat seama ca probabil telefonul a fost luat din greșeala de fratele părții vătămate și prietena acestuia, care au plecat spre casa pe jos, peste dealuri. Dându-si seama de acest lucru, s-a încercat de mai multe ori apelarea martorului R. F., insa un timp nu s-a reușit deoarece se afla în zona fără semnal. Pentru acest motiv, toți cei implicați au staționat câteva zeci de minute, partea vătămata și martorii în mașina și inculpații pe lângă ea, încercând să i-a legătura telefonic cu fratele părții vătămate. D. un timp, martorul R. F. a răspuns la telefon și a confirmat faptul că din greșeala, telefonul inculpatului a ajuns în posesia lui și a prietenei lui, aceștia fiind dispuși fără niciun fel de obiecțiuni să-l restituie.

D. stabilirea faptului ca telefonul se afla la fratele părții vătămate, acesta din urma și martorii au plecat după telefon și în scurt timp s-au întors cu el, predându-l inculpatului.

Mai trebuie menționat ca în timp ce părțile implicate purtau discuțiile despre telefon, la fata locului a apărut și un lucrător de politie, însoțit de paznicul sătesc, care au rămas acolo până când mașina părții vătămate s-a întors și a predat telefonul inculpatului, care i-a demonstrat agentului ca este telefonul sau, potrivindu-se capacul, care fusese găsit în iarba de inculpat, la locul unde a avut loc bătaia.

D. acest moment, toți cei implicați în faptele descrise mai sus au plecat.

In ceea ce privește infracțiunea de lovire, comiterea acesteia de către toți inculpații a fost dovedită, dar partea vătămata R. V. si-a retras plângerea prealabila.

Conform art. 131 Cod penal, răspunderea penala este înlăturata de retragerea plângerii prealabile.

Pentru aceste motive de fapt și de drept, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. h Cod procedura penala, procesul penal pus în mișcare la plângerea prealabila a părții vătămate R. V., pentru infracțiunea de lovire, comisa de cei trei inculpați, a încetat.

Împrejurările în care s-a produs agresarea părții vătămate R. V. și a fratelui acesteia, care nu a formulat plângere prealabila, și faptul agresării părții vătămate, au fost calificate de parchet ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzuta de art. 321 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

Conform art. 321 Cod penal fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se deda la orice manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbura, în alt mod, liniștea și ordinea publica, se pedepsește.

Analizând conținutul acestei prevederi legale prin raportare la starea de fapt descrisa mai sus, s-a constatat că aceasta a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri.

Fapta de a agresa o persoana, în public este în mod evident din categoria acelora care aduc atingere bunelor moravuri, iar cazul concret de fata a tulburat ordinea și liniștea publica. Acest ultim aspect a fost confirmat și de faptul ca la locul incidentului a sosit un echipaj al politiei, fiind chemat telefonic de cineva dintre persoanele care au asistat bătaie.

Faptele au fost comise în public, în sensul legii penale, și concret, în prezenta câtorva zeci de persoane care au fost indignate de cele care se petreceau, și au tulburat și ordinea și liniștea publica.

Fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzuta de art. 312 alin. 1 Cod penal, fiecare din cei trei inculpați a fost condamnat la cate 1 an închisoare, reținându-se și agravanta prevăzuta de art. 75 lit. a Cod penal, pentru motive evidente care au rezultat din starea de fapt.

Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate reținuta de parchet în sarcina inculpaților, respectiv cate cinci infracțiuni fiecare inculpat, în funcție de numărul de persoane lipsite de libertate, instanța a constatat că față de starea de fapt elementele constitutive ale infracțiunii prevăzuta de art. 189 alin. 2 Cod penal nu au fost întrunite.

A. infracțiune consta în lipsirea ilegala a posibilității unei persoane de a se deplasa sau de a se mișca nestingherita în spațiu, potrivit voinței sale.

Analizând probatoriul administrat în cauza s-a constatat că prin acțiunea lor, inculpații nu au comis aceasta infracțiune.

În faza de urmărire penala martorii, părți vătămate ale infracțiunii, care nu au participat în calitate de părți vătămate, au dat declarații ușor diferite de cele din faza de judecata, spunând ca nu au părăsit mașina, și locul cu mașina, fiindu-le teama de inculpați.

Văzând comportamentul violent al inculpaților în fața discotecii, o oarecare temere a părții vătămate și martorilor față de aceștia era un sentiment firesc.

Însă nici chiar din declarațiile martorilor din faza de urmărire penala nu a rezultat nicio acțiune concreta întreprinsa de către inculpați, care să împiedice partea vătămata și martorii să acționeze și să se deplaseze conform voinței lor.

Oprirea mașinii conduse de către partea vătămata a avut loc în condiții normale, după o depășire de către autoturismul inculpaților, care a oprit pe marginea carosabilului și apoi inculpații au făcut semn celorlalți să oprească. Din nicio declarație sau alta proba nu a rezultat că inculpații ar fi condus și apoi oprit autoturismul astfel încât să forțeze oprirea autoturismului condus de partea vătămata. D. s-a constatat că în cazul în care partea vătămata dorea să continue deplasarea cu autoturismul, putea sa facă acest lucru normal, fară a pune în pericol circulația, și implicit propria-i persoana și pasagerii din mașină. Din toate declarațiile a reieșit că mașina inculpaților a fost oprita pe marginea carosabilului. In aceste condiții s-a pus întrebarea de ce partea vătămata (bătuta de inculpați în urma cu câteva zeci de minute), cu alți patru băieți în mașină a oprit la semnul inculpaților.Reacția fireasca a unor persoane atât de speriate de cele întâmplate anterior era să se deplaseze mai departe, în condițiile în care, fizic, aveau acesta posibilitate, nefiind niciun obstacol pe carosabil.

În mod evident partea vătămata a avut disponibilitatea să discute cu inculpații. În același timp, întrebați fiind martorii din mașina daca aveau posibilitatea să iasă din mașină și să plece, aceștia au arătat că aveau acesta posibilitate dar că le era teama, dar în același timp nu doreau cu adevărat să părăsească autoturismul deoarece vroiau să ajungă acasă.

Un singur martor a afirmat că unul dintre inculpați l-a amenințat cu acte de violenta, spunându-i "tu meriți doua";. Analizând concret conținutul acestei afirmații a rezultat că a fost mai mult o apreciere decât o amenințare.

Părțile implicate au stat mai mult pe loc din cauza faptului ca nu se putea lua legătura cu fratele părții vătămate, astfel explicându-se și declarațiile unor martori care au arătat că inculpații foloseau telefonul părții vătămate. De fapt prin înmânarea telefonului părții vătămate, aceasta dorea să demonstreze că fratele sau nu poate fi contactat, apoi inculpații chiar au vorbit cu acesta, care le- a confirmat ca telefonul unuia dintre ei se afla în posesia lui.

În perioada staționarii părților implicate în discuții, la fața locului a apărut un agent de politie cu paznicul sătesc, care chiar au rămas acolo un timp, aproximativ 10-15 minute, până când telefonul a fost predat inculpatului proprietar. Faptul ca inculpații l-au ";. pe agent să plece altundeva unde ar avea treaba, nu este un element care l-a făcut pe acesta sa se și conformeze, ci dimpotrivă, acesta le-a cerut inculpaților să depună plângere. Inculpați au refuzat să facă acest lucru, menționând ca si-au rezolvat problema.

În declarațiile martorilor s-a mai făcut referire la afirmații ale inculpaților în care aceștia spuneau că nimeni nu va pleca de acolo până nu se lămurește problema telefonului. Instanța a apreciat că aceste afirmații nu sunt de natura a crea o imposibilitate fizica a ocupanților autoturismului de a pleca, fiind aproape firești în contextual respectiv.

În concluzie, a fost greu de crezut că cinci persoane dintr-un autoturism, în prezenta unui polițist și a paznicului sătesc, erau ‘";paralizate"; de frica a trei inculpați, e adevărat "bătăuși";, și nu puteau acționa fizic pentru a pleca de la fața locului. A., în condițiile în care s-a stabilit ca erau pe deplin liberi, în primul rând să nu oprească.

Pur și simplu, partea vătămata și martorii, dacă tot au oprit la semnul inculpaților, în continuare, după discuții, au avut disponibilitatea să găsească telefonul și să-l restituie inculpatului. P. că au făcut acest lucru de teama unor întâlniri viitoare cu inculpații și a evitării unor conflicte viitoare, dar aceasta nu a însemnat că în împrejurările descrise mai sus au fost lipsiți de libertate.

Mai a fost un aspect interesant, mai exact o diferența intre declarațiile martorilor din faza de urmărire penala și cea de judecata. A. se refera la faptul ca în declarațiile din faza de urmărire penala martorii vorbesc despre 6-7 persoane, cu cei trei inculpați la un loc, care au urcat în mașina și i-au urmărit, apoi au înconjurat amenințător mașina oprita a părții vătămate. În declarațiile martorilor din faza de judecata patru, sau poate trei dintre aceste persoane au fost dispărute.

Declarațiile martorilor au trebuit analizate cu mare atenție, existând neconcordante între ele, înlăturând aspectele care au constituit aprecieri și presupuneri, trebuind extrase pe cât posibil numai faptele.

În legătura cu declarațiile martorilor mai a trebuit subliniat că instanța a constatat ca unii din cei audiați nu cunosc foarte bine sensul unor cuvinte din limba romana, astfel că din nou a trebuit subliniat, declarațiile acestora au fost analizate cu rezervele de rigoare.

Pentru motivele care preced, instanța a constatat că faptele inculpaților nu au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzuta de art. 189 alin. 2

Cod penal, lipsind atât latura obiectiva cât și cea subiectivă, astfel că făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala s-a dispus achitarea fiecăruia pentru comiterea a câte cinci infracțiuni de lipsire de libertate.

În ceea ce privește condamnarea la pedeapsa închisorii de 1 an a fiecărui inculpat pentru infracțiunea de ultraj, individualizarea acesteia s-a făcut cu respectarea criteriilor generale stabilite de art. 72 Cod penal.

Instanța a apreciat ca minimul special al pedepsei s-a impus a fi aplicat, având mai ales în vedere circumstanțele personale ale inculpaților. A. sunt persoane cunoscute în zona ca agresive, fiind implicate în mai multe bătăi și scandaluri de genul celui de fata, fiind deja condamnați pentru astfel de fapte. În cazul fiecăruia dintre inculpați pedepsele aplicate anterior au fost cu suspendarea executării pedepsei, iar faptele din prezenta au fost concurente cu anterioarele.

Inculpatul I. G. G. a fost condamnat definitiv la o pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării, prin sentința penala nr. 15/2011 a Judecătoriei J.

Infracțiunea cercetată în prezenta fiind comisa anterior rămânerii definitive a sentinței mai sus menționată, în baza art. 86/5 raportat la art. 85 Cod penal s- a anulat suspendarea executării pedepsei anterioare de 3 ani. A. s-a descontopit, repunându-se pedepsele componente în individualitatea lor, conform dispozitivului, și apoi s-au contopit cu prezenta, rezultând în final tot 3 ani închisoare.

Pedeapsa rezultanta fiind de 3 ani și fiind întrunite și celelalte condiții ale suspendării executării sub supraveghere, în baza art. 86/5 alin. 2 Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 8 ani, care s-a calculat din data de (...), a rămânerii definitive a sentinței anterioare.

Inculpatul a fost atenționat asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, stabilite de art. 8. Cod penal.

Inculpatul a fost arestat preventiv în cauza în care a fost condamnat anterior, în perioada (...)-(...).Din durata termenului de încercare nu s-a dedus perioada arestării preventive, acesta fiind compus din pedeapsa aplicata de instanța plus partea fixa stabilita, în funcție de felul suspendării, și nu pedeapsa care ar fi rămas de executat în urma deducerii arestării preventive.

Inculpatul C. D. V. a fost condamnat definitiv anterior la o pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționata a executării pe un termen de încercare de 4 ani, prin sentința penala nr. 10/2012 a Judecătoriei J., definitiva la (...).

Infracțiunea din prezenta fiind anterioara sentinței de mai sus, în baza art.

85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționata a pedepsei anterioare de 2 ani

și aceasta s-a contopit cu prezenta de 1 an, rezultând în final tot 2 ani.

Fiind întrunite cerințele suspendării condiționate, cuantumul pedepsei rezultante de 2 ani, lipsa unor condamnări anterioare precum și aprecierea instanței că scopurile pedepsei, reeducarea și prevenția, stabilite de art. 52 Cod penal, vor putea fi atinse și fără privare de libertate, s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei rezultante de 2 ani aplicata prin prezenta, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

Termenul de încercare s-a calculat din data de (...).

Si acest inculpat a fost arestat preventiv în aceeași perioada ca și precedentul, aspect pe care instanța l-a constatat, din aceleași considerente expuse și în primul caz.

Inculpatul B. C. R. a fost condamnat definitiv anterior la o pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționata a executării pe un termen de încercare de 4 ani, prin sentința penala nr. 10/2012 a Judecătoriei J., definitiva la (...).

Infracțiunea din prezenta fiind anterioara sentinței de mai sus, în baza art.

85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționata a pedepsei rezultante anterioare de 2 ani, s-au repus pedepsele component în individualitatea lor, apoi s-au contopit cu prezenta de 1 an, rezultând în final tot 2 ani.

Termenul de încercare s-a calculat din data de (...).

Si acest inculpat a fost arestat preventiv în aceeași perioada ca și precedentul, aspect pe care instanța l-a constatat, din aceleași considerente.

In baza prevederilor art. 346 Cod procedura penala s-a constatat că în cauza nu exista constituire de parte civila.

Inculpații fiind condamnați, în baza prevederilor art. 191 Cod procedura penala au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar partea vătămata retrăgându-si plângerea prealabilă, în baza art. 192 pct. 2 lit. c Cod procedura penala, a fost obligată și ea la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

Martora L. C. a solicitat cheltuieli de judecata constând în contravaloarea deplasării din Timișoara la instanța, fără însă a preciza cuantumul acestora și a face dovada lor, motiv pentru care în baza art. 190 Cod procedura penala, s-a respins.

Împotriva sentinței menționate a declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Jibou.

Recurentul a criticat sentința penala sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 C. pen.

Sub primul aspect criticat s-a precizat că momentul săvârșirii infracțiunii este acela în care inculpații au depășit și au oprit în trafic mașina condusă de partea vătămată R. V., urmat de reținerea celor aflați în autoturism timp de o ora, pentru ca partea reținuta să i-a legătura telefonic cu fratele ei ce urma să-i confirme că deținea telefonul unuia dintre inculpați.

Sub cel de-al doilea aspect s-a arătat că pedepsele aplicate sunt greșit individualizate datorita periculozității inculpaților ce nu poate fi disociată de periculozitatea faptelor comise în mod repetat de către aceștia.

Examinând sentința atacata din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept astfel cum prevede art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:

Prima instanță a reținut starea de fapt, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, stabilind că în noapte de 0. iunie inculpații intimați I. G. G., C. D. V. și B. C. R., în fața discotecii din localitatea C., comuna

B., din județul S. au lovit partea vătămată R. V. cu pumnii și cu picioarele, precum și pe fratele acestuia R. F., de față cu alte persoane.

În busculada produsă telefonul inculpatului I. G. G. s-a pierdut însă a fost găsit de către martora P. G. care l-a luat crezând că este al martorului R. F. cu care a plecat acasă pe jos, peste dealuri.

Inculpatul I. G. G. când a observat că-i lipsește telefonul a plecat cu autoturismul însoțit de coinculpați în căutarea părții vătămate R. V. care inițial s- a deplasat cu mașina martorului L. V. așezat în față, iar în spate fiind martorii C. B., P. S. și N. C.

În timp ce partea vătămată și însoțitorii săi se deplasau spre casă prin centrul localității C., în fata discotecii mașina lor a fost depășită de către autoturismul inculpaților, iar partea vătămată a fost nevoită să oprească.

Curtea, reține din raportul întocmit de agentul sef principal I.iu T., din cadrul Postului de P. B. ( f. 111, d.u.p.), care patrula cu paznicul Maghiar V. că, între orele 0300-03,30 a observat în fața discotecii din C., oprite pe partea dreaptă a părții carosabile, două autoturisme ambele orientate spre J., având între ele o distantă de 3-4 metri; ajuns la cele două autoturisme inculpatul I. G. G. a spus că și-a pierdut sau i s-a furat telefonul, iar agentul a asistat la discuțiile dintre inculpat și partea vătămată, ultima încercând să-l sune pe fratele său R. F. ─ acesta fiind plecat spre casă, pe jos într-o zonă fără semnal; din raport, rezultă că inculpații I. G. G. și C. D. V. au întrebat partea vătămată unde locuiește fratele ei pentru a merge să-și ia telefonul, însă aceasta a refuzat să le spună, motiv pentru care partea vătămată a preferat să se deplaseze cu autoturismul ─ după ce a reușit să vorbească la telefon cu fratele ei ─ până în G.

- A. de unde s-a întors cu telefonul pe care, în prezența agentului, l-a dat inculpatului.

Din definiția infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.1 C. pen. rezultă că sub aspect subiectiv fapta trebuie săvârșită cu intenție, însă intenția făptuitorului trebuie să includă cunoașterea caracterului ilegal al acțiunii sau inacțiunii sale.( v. ,,Drept penal român. Partea specială";, O.

Loghin, T. Toader, Ed. ,,Șansa";, Buc., 1994, pag.128). În speță, este evident că dacă nici agentul de politie nu a avut reprezentarea caracterului ilegal al acțiunii inculpaților, nici aceștia nu l-au avut, toți, inclusiv ocupanții mașinii părții vătămate, având reprezentarea exactă că inculpații încercau să-și găsească telefonul.

Referitor la imposibilitatea părții vătămate de a pleca acesta este contrazisă chiar de către acțiunea sa de a pleca și de a aduce telefonul, precum și de refuzul de a indica inculpaților adresa unde puteau găsi telefonul, preferând să aștepte să-l contacteze pe fratele său și apoi să meargă ca să-l aducă.

Aspectele care contrazic lipsirea de libertate rezultă inclusiv din declarațiile agentului de politie (f.338 )si a paznicului sătesc (f. 337).

În altă ordine de idei, pentru întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal nu este suficientă percepția părții vătămate sau a altor persoane că se află sub autoritatea făptuitorului, ci este necesară reprezentarea psihică din partea inculpatului că acțiunea sau inacațiunea sa are semnificație ilegală.

Pe de altă parte, referitor la participația inculpatului B. C. R., se observă pe baza declarației martorei L. C. (f.375 ) că acesta a stat cu ea în mașină; martora P. R. (f. 376) se afla chiar în mașina inculpaților însă nu a pretins niciun moment că ar fi victima infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, pe durata cât inculpatul I. G. a purtat discuțiile legate de recuperarea telefonului.

Ca atare, sunt legale și temeinice soluțiile primei instanțe de achitare în temeiul art. 10 lit. d C. pr. pen. a celor trei inculpați pentru câte cinci infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin.2 C. pen.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților pentru că aceștia au mai comis fapte similare, depunându-se în recurs copii de pe sentința penală nr. 15/(...) a Judecătoriei J. definitivă la data (...) prin nerecurare și a sentinței penale nr. 10/25 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Jibou, definitivă la (...) prin care inculpații au mai fost condamnați pentru fapte similare, Curtea apreciază că argumentul legat de comiterea unor fapte concurente nu poate conduce la majorarea pedepsei, deoarece instanța de recurs nu este și nu poate fi sesizată ─ pentru prima dată în recurs ─ cu cerere de contopirea pedepselor aplicate pentru fapte concurente.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost just indivualizate cu respectarea tuturor criterilor generale și speciale prevăzute de art. 72 C. pen. motiv pentru care Curtea își însușește considerentele primei instanțe asfel încât nu le va reitera; periculozitatea inculpaților a fost avută în vedere la stabilirea pedepselor.

Așadar, nici acest motiv nu este temeinic.

La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare, din oficiu, de către instanță.

Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul parchetului.

Văzând și disp. art. 192 alin.2 C. pr. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria

Jibou împotriva sentinței penale nr. 91 din 27 iunie 2012 a Judecătoriei J.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 150 lei onorarii parțiale pentru avocat A. B. și V. B. și suma de 300 lei onorariu integral avocat oficiu pentru avocat B. B., ce se vor avansa din fondul M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 noiembrie 2012 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

V. C. C. I. L. H. M. N.

Red.C.V./dact.V.R.

2 ex./(...) Jud.fond M. G.

← Decizia penală nr. 988/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1003/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1687/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1687/2012, Curtea de Apel Cluj