Decizia penală nr. 1004/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1004/R/2012
Ședința publică din 28 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
G.: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. SUCIU
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul M. V. S., de părțile civile K. I., I. F. prin reprezentant legal, K. E., I. F., I. I. și I. I. G. și de asigurator E. A. R. SA împotriva sentinței penale nr.884 din 11 aprilie 2012 a J.i B. M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (1 faptă) și art. 184 alin.1,3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 iunie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr.884 din 11 aprilie 2012 a constatat că inculpatul M. V. S., a fost condamnat prin S. penală nr. 2454/(...) a J.i B. M., definitivă prin nerecurare la data de (...), la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81, 82
Cod penal.
În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 Cod de procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil, a obligat pe inculpatul M. V. S., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în S. M., jud. S. M., cetățenie română, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor, fără antecedente penale, CNP: 1., domiciliat în S. M., str. Turului, nr. 15, jud. S. M., la plata următoarelor sume de bani:
- 14.814,18 lei către partea civilă S. J. de U. „. C. O. B. M., reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părților civile K. E. P., K. I., I. I., I. F. R., I. I. și I. F.
- 9840 lei reprezentând daune materiale către părțile civile K. E. P., K. I., I. I., I. F. și minorii I. I. G., I. F. R. prin reprezentanți legali I. I. și I. F., domiciliați în J., str. A. I., nr. 29, bl i 16, et. 3, ap. 12, jud. Sălaj;
- 40.000 E. reprezentând daune morale către partea civilă K. I.,; 3000 E. reprezentând daune morale către partea civilă K. E. P. 1500 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. I. 2000 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. F. 5000 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. I. G.
1500 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. F. R.
S-a constatat că la data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat era asigurat de E. R. A. R. SA.
În baza art. 193 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, a obligat inculpatul la plata către părțile civile K. E. P., K. I., I. I., I. F. R., I. I. și I. F. a sumei de
5000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către acestea.
În baza art. 191 alin. 1 cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
S-a constatat că prin S. penală nr. 2454/(...) a J.i B. M., definitivă la data de (...) prin nerecurare, s-a dispus condamnarea inculpatului M. V. S. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, la pedeapsa rezultantă a închisorii de 6 luni, cu aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 cod penal.
Partea vătămată S. J. de U. „. C. O. B. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.814, 18 lei reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părților vătămate.
Părțile vătămate K. E. P., K. I., I. I., I. F. și minorii I. I. G., I. F. R. prin reprezentanți legali I. I. și I. F. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de
9840 lei reprezentând daune materiale.
Partea vătămată K. I. s-a constituit parte civilă în cauză și cu suma de
6000.000 E. reprezentând daune morale.
Părțile vătămate K. E. P. și I. I. G. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 200.000 E. reprezentând daune morale.
Partea vătămată I. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de
100.000 E. reprezentând daune morale.
Părțile vătămate I. F. și I. F. R. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 50.000 E. reprezentând daune morale.
Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, trebuie întrunite anumite condiții: să fie cert, atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul posibilităților de evaluare și să nu fi fost reparat încă.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma culpei cu prevedere.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către părțile civile, instanța a apreciat că acestea au făcut dovada achitării sumelor solicitate, atât cu martorii audiați în cauză, cât și prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care va dispune obligarea inculpatului la plata acestei sume.
Temeiul legal al obligării inculpatului la plata daunelor morale îl reprezintă dispozițiile art.998 si 999 Cod civil, norme ce reglementează răspunderea civilă delictuală, constând în obligarea unei persoane de a repara prejudiciul cauzat alteia pentru o faptă ilicită.
Din redactarea art.998 Cod civil, în conformitate cu care „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara";, rezultă că textul nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului.
Nici din economia art.999 cod civil nu se poate deduce asemenea distincție, ceea ce impune concluzia că prejudiciul nepatrimonial constituie, ca și cel patrimonial un element structural al răspunderii civile delictuale, alături de fapta ilicită, culpa autorului și de raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art.998 Cod civil, în termeni preciși si cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nici o restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane etc.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o baza echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs.
La evaluarea sumei ce urmează a fi acordată fiecărei părți civile, instanța a avut în vedere împrejurările în care a fost produs accidentul ale cărui victime acestea au fost (inculpatul a intrat în depășirea unui autotren într-o curbă spre stânga, încălcând marcajul longitudinal continuu, intrând în coliziune cu autoturismul condus de regulamentar de partea civilă I. F.), leziunile suferite de fiecare dintre părțile civile (partea vătămată I. F. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 15-16 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 441/(...) emis de S. M.-L. J. B. M., partea vătămată I. I. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-
13 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 442/(...) emis de S. M. L. J. B. M. partea vătămată I. F. R. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 452/(...) emis de S. M.-L. J. B. M. partea vătămată I. I. G. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de
30-35 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 453/(...) emis de S. M.-L. J. B. M. partea vătămată K. E. P. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 477/(...) emis de S. M.-L. J. B. M. potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 838/(...) eliberat de S. M. L. J. B. M., privind pe partea vătămată K. I., la concluzii se specifică: „timpul de îngrijire medicală pentru vindecarea leziunilor este în totalitate de 90-110 zile), consecințele produse de accident pentru viața și sănătatea părților vătămate (mai ales în ceea ce-l privește pe partea civilă K. I., încadrat în gradul II de handicap, cu deficiență funcțională accentuată, imobilizat la pat) vârsta părților civile I. I. G. și I. F. R. la momentul producerii accidentului (4 ani, respectiv 11 ani).
Întrucât temeiul răspunderii inculpatului care este pe tărâm delictual este diferit de temeiul răspunderii asigurătorului (răspundere civilă contractuală), instanța l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile și a constatat că la momentul producerii accidentului, autoturismul condus de acesta era asigurat de E. R. A. R. SA.
Pentru aceste considerente, instanța, a constatat că inculpatul M. V. S., a fost condamnat prin S. penală nr. 2454/(...) a J.i B. M., definitivă prin nerecurare la data de (...), la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81, 82 Cod penal.
În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 Cod de procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil, a obligat pe inculpatul M. V. S., la plata următoarelor sume de bani: 14.814,18 lei către partea civilă S. J. de U. „. C. O. B.
M., reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părților civile K. E. P., K. I., I. I., I. F. R., I. I. și I. F. 9840 lei reprezentând daune materiale către părțile civile K. E. P., K. I., I. I., I. F. și minorii I. I. G., I. F. R. prin reprezentanți legali I. I. și I. F. 40.000 E. reprezentând daune morale către partea civilă K. I. 3000 E. reprezentând daune morale către partea civilă K. E. P. 1500 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. I. 2000 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. F. 5000 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. I. G.
1500 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. F. R.
S-a constatat că la data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat era asigurat de E. R. A. R. SA.
În baza art. 193 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile K. E. P., K. I., I. I., I. F. R., I. I. și I. F. a sumei de 5000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către acestea.
În baza art. 191 alin. 1 cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței judecătoriei, au declarat recurs atât inculpatul M. V. S., cât și părțile civile K. I., I. F. R., prin reprezentant legal, K. E. P., I. F., I. I. și I. I. G., precum și asiguratorul E. R. A. R. S. B.
Prin recursul declarat, părțile civile au solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună majorarea daunelor morale acordate celor 6 victime ale accidentului, sumele stabilite de instanța de fond cu acest titlu fiind exagerat de mici în raport de suferințele și consecințele acestui eveniment asupra părților civile.
Prin propriul recurs, inculpatul a solicitat, prin apărător, admiterea căii de atac declarate, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună obligarea asiguratorului, singur sau alături de inculpat, la plata despăgubirilor civile și diminuarea sumelor acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale.
A. nu a depus motive de recurs, lipsind de la procesul derulat în fața Curții de A.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul părților civile:
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din comiterea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „., fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.
C.E.D.O. reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004 și cauza Comingersoll împotriva Portugaliei C.E.D.O. 2000).
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Curtea de A. nu poate contesta că suferința victimelor, în raport cu toate elementele de la dosar, a fost una accentuată, supunând părțile vătămate la tratamente psihologice și psihiatrice de specialitate.
Recomandările Consiliului E.pei din 1969 de la L. subliniază că principiul reparării daunelor morale trebuie recunoscut în cazul infracțiunilor ce privesc integritatea corporală și sănătatea persoanelor, despăgubirile având rolul de a oferi o compensare victimelor.
În ce privește aceste daune, ele nu pot fi cuantificate, însă principiul reparării lor trebuie recunoscut și în cazul infracțiunilor privitoare la sănătatea și integritatea corporală a persoanelor fizice și sunt apreciate de judecător prin raportare la gravitatea faptelor săvârșite și ținând cont de faptul că ele au ca scop a oferi o satisfacție părților civile.
Ținând cont că partea civilă K. J., în vârstă de 50 de ani, a suferit leziuni corporale vindecabile în 110 zile, este încadrat în gradul II de handicap cu deficiență funcțională accentuată, rămânând imobilizat la pat, Curtea apreciază ca judicioasă pentru o reconfortare morală a acestuia și a suplini privațiunile la care a fost supus prin fapta inculpatului, suma de 60.000 E. cu titlu de daune morale.
Referitor la partea civilă K. E. P., Curtea reține că aceasta a avut nevoie de
45 zile de îngrijiri medicale în urma accidentului auto și îi asigură părții civile K.
J. suportul moral de care are nevoie și îngrijirea medicală aferentă, condiții în care se consideră că suma de 4.000 E. va fi de natură să compenseze angoasa cu care a rămas și aceasta de pe urma accidentului provocat de inculpat.
În privința părților civile I. I. și I. F., Curtea reține că aceștia au avut 13 zile
și respectiv, 16 zile de îngrijiri medicale, s-au mutat la J. pentru a fi alături de părinți și a le acorda sprijinul necesar, moral pentru a depăși temerile psihice survenite în urma accidentului provocat de inculpat, iar în prezent I. F. s-a deplasat în străinătate pentru a presta muncă în vederea susținerii materiale a părinților săi.
În aceste împrejurări, Curtea apreciază ca justificată ca o compensare pentru suferința morală a părților civile suma de 2.500 E. pentru I. I. și 3.000 E. pentru I. F..
Curtea reține că partea civilă I. I. G. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 35 zile îngrijiri medicale și un politraumatism prin accident rutier, reacție acută la stres, condiții în care se apreciază că suma de
6.000 E. va reprezenta o compensare suficientă pentru repararea privațiunilor la care a fost expus și schimbarea modalității existenței zilnice, precum și a activităților aferente ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
Raportat la partea civilă I. F. R., Curtea reține că acesta a suferit în urma accidentului provocat de inculpat 12 zile de îngrijiri medicale, astfel că pentru justa dezdăunare a acestuia din punct de vedere moral se consideră că suma de
2.500 E. va avea acest caracter.
Deși în fața Curții, în concluziile orale, apărătorul părților civile s-a referit exclusiv la majorarea daunelor morale, în concluziile scrise depuse la dosar după încheierea dezbaterilor a cerut și mărirea cuantumului daunelor materiale, fără să depună vreun act doveditor, în plus, față de cele existente la J.
În aceste condiții, Curtea apreciază că daunele materiale au fost corect cuantificate de către instanța de fond, neimpunându-se majorarea cuantumului acestora, decât a celor morale pentru considerentele reliefate mai sus.
De menționat, că toate victimele în urma accidentului produs exclusiv de către inculpat, au fost spitalizate, internate în unități sanitare, supuse la intervenții chirurgicale, la tratamente psihologice și psihiatrice de specialitate, acestea având ca unic izvor, fapta păgubitoare a recurentului M. V. S..
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că se impune stabilirea unei proporționalități între suferința provocată care, deși nu poate fi cuantificată, este cel puțin estimată, vârsta victimelor și sarcina impusă inculpatului de a suporta efectiv plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.
Instanța de recurs apreciază că în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun mod suferința reală a victimelor, - sumele stabilite de către Curte, cu titlu de daune morale, reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părților civile.
În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de părțile civile, Curtea apreciază că soluția pronunțată este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art. 3 din Protocolul nr.
7 la C. E. a D. O. și a L. F., sens în care se va admite ca fondat în baza art.38515 pct.2 lit. d C.pr.pen., recursul declarat de părțile civile K. J., K. E. P., I. I., I. F., I. I. G., I. F. R. împotriva sentinței penale nr. 884/11 aprilie 2012 a J.i B. M. pe care o va casa casează în latura civilă și rejudecând în această limită:
Va obliga pe inculpatul M. V. S. să plătească părților civile următoarele sume:
- 60.000 E. reprezentând daune morale către partea civilă K. I.
- 4000 E. reprezentând daune morale către partea civilă K. E. P.
- 2500 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. I.
- 3000 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. F.
- 6000 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. I. G.
- 2500 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. F. R.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare în recursul părților civile vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 pct. 3 alin. 3 C.pr.pen.
Cu privire la recursul inculpatului și a asigurătorului.
Prin art. 48 din L. nr. 1., modificată, se prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în R. sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul R. și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme";.
Aceste prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente „se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.
Câtă vreme în fața primei instanțe asiguratorul a fost citat doar pentru a se asigura opozabilitatea sentinței, acest punct de vedere va fi însușit și de către
Curte, soluția fiind pe deplin legală, prin prisma dispozițiilor art. 54 din L. nr. 1..
Conform art. 54 alin. 4 din L. nr. 1. modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie";. De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente, astfel că aceasta nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor, cum eronat a susținut inculpatul M. prin recursul său.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Pe de altă parte, în art. 23 și art. 24 C.pr.pen. asiguratorul nu este menționat ca fiind parte în procesul penal, ci doar partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente și inculpatul sunt identificate în acest sens. Pe cale de consecință, asiguratorului nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art. 15 și art.
16 C.pr.pen., care prevăd că acea constituire de parte civilă se poate realiza în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare (norme de care pot beneficia partea civilă și partea responsabilă civilmente).
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin. 3 al aceluiași articol.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin L. nr. 1. s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de „. de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art. 998 C.
- temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. 1. modificată.
Pe de altă parte, nici nu se impune reducerea cuantumului daunelor materiale și morale stabilite de J., câtă vreme Curtea prin prezenta decizie a apreciat că, din contră, se justifică majorarea cuantumului daunelor morale conform art. 998 C.
Mai mult, societatea de asigurare nici nu a trimis la dosar motivele de recurs și nici nu a depus vreun script din care să rezulte considerentele pentru care solicită modificarea soluției primei instanțe, astfel că atât recursul inculpatului M. V., cât și al asiguratorului pentru cele mai sus expuse vor fi respinse ca nefondate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
Întrucât părțile civile și-au angajat avocat în recurs, inculpatul și asiguratorul vor fi obligați să achite acestora suma de 24.840 lei cheltuieli judiciare.
Vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 100 lei conform art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de părțile civile K. I., K. E. P., I. I., I. F., I. I. G., I. F. R. împotriva sentinței penale nr. 884/11 aprilie 2012 a J.i B. M. pe care o casează în latura civilă și rejudecând în această limită:
Obligă pe inculpatul M. V. S. să plătească părților civile următoarele sume:
- 60.000 E. reprezentând daune morale către partea civilă K. I.
- 4000 E. reprezentând daune morale către partea civilă K. E. P.
- 2500 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. I.
- 3000 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. F.
- 6000 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. I. G.
- 2500 E. reprezentând daune morale către partea civilă I. F. R. Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare în recursul părților civile rămân în sarcina statului.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M. V. S. și A. E. R. A. R. SA B. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă pe ce doi recurenți să achite părților civile suma de 24.840 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 iunie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |
V. G. D. P. | M. B. | D. S. |
Red.PD/dact. MS
3 ex./(...) J..fond: R. C.
| ← Încheierea penală nr. 1475/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 683/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
