Decizia penală nr. 216/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.216/A/2012
Ședința publică din 6 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr. 266 sin 6 iulie 2012 a T.ui C., privind pe inculpatul R. I., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj în dosar nr. 9. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art.
255 alin. 1 C.pen., rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.M. S., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.B. C., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Întrebat fiind, apărătorul inculpatului arată că, în prezent, inculpatul se află în I. și are cunoștință de proces.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentantul P. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate
și judecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev.de art.255 alin.1 C.pen. rap.la art.7 alin.2 din
Legea 78/2000. Susține că au fost reținute două momente în care inculpatul a remis sume de bani în euro cu titlu de mită către martorul C. R., primul reprezentat de remiterea sumei de 20 euro în momentul controlului din P. U. și cel de-al doilea de remiterea sumei de 120 euro în birou. Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că suma de 20 euro, respectiv 120 euro au fost remise de inculpat martorului C. R. în calitatea sa de polițist, pentru ca acesta să-și încalce atribuțiile de serviciu. Nu se poate reține nicio provocare din partea martorului în comiterea infracțiunii de dare de mită de către inculpat. C. din primul moment, al opririi în trafic, inculpatul a încercat să remită martorului cei 20 euro odată cu actele, folosind o expresie clară „hai șefule, să o rezolvăm"; și afirmând că a reușit să se înțeleagă cu polițiștii din H. Pentru toate aceste motive, solicită pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de dare de mită la o pedeapsă înscrisă în limitele legale.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul ar fi avut intenția de a mitui organele de poliție. În legătura cu suma de 20 euro, arată că înainte de a remite actele pentru control, inculpatului i-a căzut acea sumă de bani. De asemenea, din probele dosarului, f.26-33, rezultă că a avut loc o provocare din partea polițistului. Inculpatul nu avea niciun motiv să comită infracțiunea de dare de mită, deoarece posedă permis de conducere, autoturismul era înmatriculat și nu avea nicio abatere. În consecință, soluția de achitare pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, solicitând a fi menținută.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.266 din 6 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art. 11 pct.2 lit. a, art. 10 lit. d C.pr.pen. a fost achitat inculpatul R. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 al.1 raportat la art. 7 al.2 din Legea nr.78/2000.
În temeiul art. 255 al.5 C.pr.pen. s-a dispus restituirea către inculpatul R. I. a sumei de 120 E., asupra căreia s-a instituit sechestrul asigurator prin O. cu nr. 9. din data de (...) a P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art.192 al.3 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului .
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...), în jurul orelor 11,00, martorul C. R. G., la acea dată agent șef de poliție în cadrul P.i municipiului C.-N., Secția 1 P., compartimentul de ordine publică, își desfășura atribuțiile de serviciu în zona P. U. din localitatea C.-N., însoțit fiind de către martorul M. A. M., lucrător în cadrul P.i Comunitare C.-N.
La un moment dat, în jurul orelor 11,00, martorul C. R. G. a procedat la oprirea în trafic a unui autoturism marca O. C. de culoare roșie cu nr. de înmatriculare 93-D-4800 la volanul căruia se afla inculpatul R. I. iar pe scaunul din stânga față se afla martorul O. K.
Martorul C. R. G. i-a solicitat inculpatului R. I. să îi prezinte actele mașinii și permisul de conducere, acesta conformându-se iar la momentul când a întins polițistului talonul autoturismului, din acesta a căzut jos o bancnotă de 20 de euro.
Potrivit susținerilor martorului C. R. G., acesta l-a întrebat pe inculpat ce este cu acei bani iar inculpatul i-ar fi răspuns că sunt pentru el pentru a-l lăsa să-și continue drumul. De asemenea, martorul a arătat că , intuind intenția inculpatului R. I. de-al mitui, i-a cerut unei persoane ce se afla în apropiere, pe trotuar - martorul J. A. - să se apropie pentru a asista la ce se întâmplă, după care i-a cerut inculpatului să-și ridice banii de jos și să îl urmeze la secția de poliție pentru a proceda la verificarea autoturismului.
În drum spre Secția 1 P. martorul C. R. G., aflat alături de martorul M. A. în mașina poliției, urmată îndeaproape de autoturismul O. C. condus de inculpatul R. I., a luat legătura telefonic cu lucrătorii din cadrul D.G.A.,- Serviciul
Județean Anticorupție C., cărora le-a adus la cunoștință că inculpatul ar fi încercat să-i dea mită și că bănuiește că acesta își va reitera oferta.
După ce au ajuns la secția de poliție s-a procedat inițial la unele verificări legate de respectivul autoturism condus de inculpat după care acesta a fost condus în camera destinată agenților de ordine și siguranță publică din cadrul Secției 1 P. C. care, urmare a discuției telefonice purtate de martorul C. R. G. cu lucrătorii D.G.A., fusese echipată cu mijloace tehnice de înregistrare. Prin urmare, întreaga discuție purtată de martorul C. R. G. și inculpatul R. I., precum și intervenția martorului O. K., culminată cu remiterea sumei de 120 E., a fost înregistrată, fiind redată în înscrisurile existente la filele 26-33 dos. u.p.
Față de modalitatea reținerii în drept, în cuprinsul rechizitoriului, a învinuirii aduse inculpatului R. I., instanța reține că acestuia i s-au imputat două momente de remitere a sumelor de bani în euro, cu titlu de mită, martorului C.
R. G., primul reprezentat de remiterea sumei de 20 de E. în etapa controlului din
P. U. respectiv cel din birou, de remitere a sumei de 120 E.
În ceea ce privește remiterea sumei de 20 de euro, în declarațiile date în faza de urmărire penală, în fața instanței de judecată neprezentându-se pentru audieri, inculpatul R. I. a arătat constant că nu a intenționat să mituiască polițistul și că suma respectivă se afla printre acte și a căzut când i-a remis polițistului documentele solicitate .
Poziția procesuală a inculpatului este confirmată de martorul O. K. aflat alături în interiorul autoturismului O. C., care a arătat că după ce i-au fost solicitate actele , inculpatul i le-a oferit, fără să existe intenția acestuia de a-l mitui pe polițist ori vreun moment, anterior remiterii actelor, în care inculpatul R. I. să pună bancnota de 20 de E. în actele prezentate polițistului.
În plus, legat de momentul oferirii, potrivit acuzării, a sumei de 20 de E., în camera destinată agenților de ordine și siguranță publică din cadrul Secției 1 P. C. se poartă o discuție între inculpatul R. I. și martorul C. R. G., discuție transcrisă la dosarul cauzei , f.28. Or, în cadrul acestei discuții, martorul C. R. G. l-a întrebat pe inculpat ce a fost cu banii ăia („…mă, te apuci și tu acolo să… aia cu bani să vadă tătă lumea. Ce treburi îs ălea, ce-a fost cu banii ăia?";) iar inculpatul R. I. a răspuns că „ ăia o fost în acte";.
Cu privire la același moment, al presupusei oferiri cu titlu de mită a sumei de 20 de E., instanța de judecată reține că se impune a se analiza în ce măsură, la acel moment, inculpatul ar fi avut vreun motiv pentru care să ofere bani polițistului. Cu privire la acest aspect, instanța reține că înscrisurile de la dosarul cauzei, (f.79-82 dosar u.p.) confirmă atât că inculpatul avea permis de conducere precum și că documentele prezentate de acesta polițistului erau valabile, autoturismul în discuție fiind legal înmatriculat și nu figura ca fiind furat. Or, în aceste condiții, la un control de rutină, în principiu inculpatul nu avea vreun motiv să ofere vreo sumă de bani polițistului, câtă vreme actele prezentate erau valabile.
Față de aceste elemente instanța a apreciat că există un dubiu serios cu privire la intenția inculpatului de a remite polițistului suma de 20 de euro cu titlu de mită , dubiu ce nu poate profita decât inculpatului.
În ceea ce privește al doilea moment de remitere a unei sume de bani - 120
E. - polițistului, desfășurat în incinta Secției 1 P., inculpatul R. I. a declarat încă de la momentul intervenției lucrătorilor din cadrul D.G.A. și al încheierii procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.11-12 dosar u.p.) cât și în declarațiile ulterioare, că a oferit respectiva sumă de bani polițistului pentru că
„mi-a spus cum să facem să fie bine";, sugerând în fapt, deși nu a indicat în mod expres, existența unei provocări din partea agenților statului la săvârșirea infracțiunii.
Pornind de la această stare de lucruri, instanța a analizat în cele ce urmează în ce măsură martorul C. R. G. în calitatea sa de lucrător în cadrul Secției 1 P. C.-N. nu a acționat ca un „. provocator"; în sensul dat de jurisprudența C. E. a D. O. (Curtea E.peană) și dacă s-au respectat principiile contradictorialității, egalității armelor, nemijlocirii, legalității și loialității în administrarea probelor, garantate prin art. 6 parag. 1 și parag. 3 lit. d din Convenție.
Curtea E.peană a definit „agenții provocatori"; ca fiind agenții infiltrați ai statului sau orice persoană ce acționează sub coordonarea sau supravegherea unei autorități și care, în activitatea desfășurată, depășesc limitele atribuțiilor conferite de lege, de a acționa în scopul descoperirii activității infracționale a unei persoane, provocând-o pe aceasta să comită infracțiuni, în vederea administrării de probe în acuzare.
Acest concept a fost ulterior dezvoltat în jurisprudența instanței de contencios european. Astfel, în cauzele Ramanauskas c. Lituania (hotărârea din (...)) și Delcourt c. Belgia (hotărârea din (...)), Curtea E.peană a arătat că recurgerea la metode de investigație speciale nu implică, în sine, încălcarea dreptului la un proces echitabil. Totuși, intervenția agenților statului trebuie circumscrisă și însoțită de garanții, pentru că buna administrare a justiției nu trebuie sacrificată pentru motive de oportunitate, iar exigențele de echitate consacrate în art. 6 din Convenție se aplică procedurilor care privesc toate
tipurile de infracțiuni, de la cea mai simplă, la cea mai complexă. Curtea a mai statuat că pentru ca procedura să fie considerată echitabilă, este necesar ca polițiștii să examineze de o manieră pur p as iv ă activitatea inculpatului și să nu exercite asupra acestuia o influență de natură să-1 provoace să comită infracțiunea.
Dacă totuși agenții infiltrați au provocat săvârșirea infracțiunii, este necesar să se dovedească că, fără intervenția lor, aceasta ar fi fost comisă. Dacă în perioada în care agentul face oferta, organele judiciare au suficiente informații care să le autorizeze să presupună că infracțiunea s-ar săvârși chiar fără provocare, art. 6 parag. 1 din Convenție nu este încălcat (cauzele E.finacom c. Franța, hotărârea din (...), Sequeira c. Portugalia, hotărârea din (...)).
Aceste orientări din jurisprudența instanței de contencios european se regăsesc și în dispozițiile de drept intern , art. 68 alin. 2 Cod procedură penală dispunând că este interzis a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei infracțiuni, în scopul obținerii de probe, iar potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 2 Cod procedură penală, mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Or, în raport de aceste dispoziții legale, discuția purtată între inculpat și martorul C., anterioară remiterii sumei de 120 E., redată la dosarul cauzei (f.26-
33 dosar u.p.) relevă provocarea agentului statului în comiterea infracțiunii de dare de mită, atitudinea polițistului fiind definitorie în determinarea inculpatului să remită respectiva sumă de bani iar actele de la dosarul cauzei nu confirmă, ci dimpotrivă, că inculpatul, chiar în lipsa unei provocări, ar fi procedat oricum la remiterea sumei de 120 E.
Astfel, în ceea ce privește atitudinea provocatoare a agentului statului - martorul C. R. G. - în cuprinsul discuției sus invocate, este de remarcat că, după ce inițial polițistul îi spune inculpatului că atât permisul de conducere cât și mașina au mai multe nereguli („… trebuie să-ți iau o declarație… și ți-am zis îiii…, amu tu știi ce-i … îi nasoală treaba no… îi infracțiune, sper că-ți dai seama…; … mașina îi nașpa, mașina nu-i înmatriculată în regulă, să știi";; „… nu știu dacă ești conștient în România nu aveai voie să umbli, cu numerele ăstea roșii de pe ea";; „ hei, permisu ăsta…, auzi permisu ăsta , îi fals permisu ăsta";. - aspecte învederate de polițist pentru a-i reliefa inculpatului situația gravă în care se află, infirmate de altfel de verificările ulterioare -, mai apoi discuția dinte cei doi și tonul polițistului devin prietenoase: „ ce să fac cu tine?";; „…zi-mi tu cum să fac?";.
De remarcat că această atitudine „abordabilă"; adoptată de către polițist, nu este înțeleasă de inculpatul R. I. însă sensul acesteia este surprins de martorul O. K. care asista la discuția dintre cei doi, moment în care acesta intervine și îi spune inculpatului cum se poate rezolva situația (O. K.: îmi dați voie vă rog frumos să vin mai aproape? C. R. G.: Haida mă aici mă… ia și tu un scaun; O. K.: Băiatu nu pre ști … ma … bine românește, înțelegeți; C. R. G.: Tu ești mai român decât el; R. I.: Io de vreo 13 ani nu-s acasă; O. K.: El nu … o pre fost acasă… Deci … dacă ăsta (se adresează lui R. I.) … dacă plătești…";).
De altfel, în declarațiile susținute de martorul O. K. acesta a arătat că la un moment dat polițistul i-a spus inculpatului cum să facem să fie bine, martorul înțelegând din aceasta că trebuie să dea ceva bani. De asemenea, martorul a arătat că inculpatul nu a înțeles ce vrea să zică polițistul „întrucât era plecat de
13 ani din țară"; astfel că martorul i-a spus acestuia că dacă plătește se va rezolva.
Față de cele de mai sus instanța de judecată a apreciat că atitudinea polițistului l-a determinat pe inculpat să remită suma de 120 de E., sumă pe care, în absența manoperelor utilizate, acesta nu ar fi dat-o și că nu pot fi reținute susținerile acuzării în sensul că suma de 20 euro respectiv 120 E. au fost remise de inculpat martorului C. R. G. în calitatea sa de polițist pentru ca acesta să renunțe la verificările privind situația juridică a autoturismului, - întrucât așa cum s-a arătat, verificările ulterioare au dovedit că nu era nimic în neregulă cu situația juridică a autoturismului - , și pentru ca polițistul să limiteze timpul petrecut la sediul poliției și inculpatul să poată pleca la domiciliu întrucât avea bilete de avion pentru întoarcerea în I.,- întrucât biletul de avion era pentru o altă dată - (...) - și nu pentru acea zi - (...) - așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrantă (f.12 dosar u.p.) precum și din discuția din mediul ambient interceptată dintre cei doi.
Pe cale de consecință, tribunalul a dispus, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a, art. 10 lit. d C.pr.pen. achitarea inculpatului R. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 al.1 raportat la art. 7 al.2 din
Legea nr.78/2000.
În temeiul art. 255 al.5 C.pr.pen. a dispus restituirea către inculpatul R. I. a sumei de 120 E., asupra căreia s-a instituit sechestrul asigurator prin O. cu nr. 9. din data de (...) a P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art.192 al.3 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului .
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Tribunalul Cluj prin care s-a solicitat admiterea apelului , desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnat inculpatul R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 alin.1 C.p. raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000.
În motivele de apel s-a arătat că inculpatul a remis în două rânduri sume de bani cu titlu de mită către martorul C. R. , primul reprezentat de remiterea sumei de 20 euro în momentul controlului autoturismului pe care îl conducea inculpatul, iar al doilea prin remiterea sumei de 120 euro în biroul de la sediul poliției.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că sumele de 20 euro, respectiv 120 euro au fost remise de inculpat martorului C. R. în calitatea sa de polițist pentru ca acesta să-și încalce atribuțiile de serviciu.
Nu se poate reține în sarcina martorului nicio provocare a inculpatului în vederea predării unor anumite sume de bani.
C. dacă la primul moment, al opririi în trafic, inculpatul a încercat să predea martorului suma de 20 euro împreună cu actele , folosind o expresie clară
„hai șefule , să o rezolvăm"; și afirmând că s-a înțeles cu polițiștii din H. , nu înlătură caracterul penal al faptei, motive pentru care s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de
P. de pe lângă Tribunalul Cluj și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu,
Curtea reține următoarele:
Sentința penală pronunțată de instanța de fond prin care s-a dispus achitarea inculpatului R. I. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p. pe motiv că inculpatul ar fi fost provocat de martorul C. R. lucrător în cadrul P.i Municipiului C.-N. - Secția I P., este neîntemeiată.
Astfel, au fost reținute două momente în care inculpatul a remis sume de bani în euro, cu titlu de mită, către martorul C. R. G. , primul reprezentat de remiterea sumei de 20 euro în momentul controlului autoturismului condus de inculpatul R. I. în P. U. din C.-N., iar cel de-al doilea reprezentat de remiterea sumei de 120 euro în biroul din cadrul P.i municipiului C.-N.
Cu privire la primul moment al oferirii sumei de 20 euro, instanța de fond a apreciat că inculpatul nu a avut motiv să ofere suma de bani polițistului , întrucât înscrisurile de la dosarul cauzei fac dovada că inculpatul poseda permis de conducere, iar documentele prezentate polițistului erau valabile , autoturismul fiind legal înmatriculat și nu figura ca fiind furat.
Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că la data de (...) martorul C. R. G., în calitatea de polițist rutier cu gradul de agent șef compartimentul de siguranță publică și patrulare din cadrul secției I P. C.-N. își desfășura activitatea, context în care a observat că din direcția magazinului Sora spre str. M. din C.-N. se îndreaptă un autoturism de culoare roșie, cu numere de I., care dezvolta un zgomot puternic, țevile de eșapament fiind modificate, motive pentru care a procedat la oprirea autoturismului în cauză.
În autoturism se aflau două persoane , iar conducătorului auto i-a solicitat actele personale, precum și cele ale autoturismului , iar în același timp i-a explicat motivul pentru care l-a oprit în trafic, datorită zgomotului produs de tobele de eșapament și a verificării situației juridice a autoturismului.
Inculpatul R. I., fără să coboare din autoturism, i-a înmânat permisul de conducere emis în I., interval de timp în care polițistul îi explica faptul că urmează să-i rețină certificatul de înmatriculare și să-l amendeze pentru tobele de eșapament modificate, care produceau un zgomot peste limita admisibilă și că urmează să facă verificări cu privire la seria șasiului.
În timp ce martorul dădea aceste explicații , inculpatul R. I. i-a predat polițistului certificatul de înmatriculare și i-a spus „hai șefule să o rezolvăm"; .
Din actul predat polițistului , a căzut o bacnotă în euro, însă nu a reținut cuantumul acesteia , bacnota căzând pe trotuar lângă pragul autoturismului
(f.65 d.u.p.).
La întrebarea polițistului referitoare la bancnota respectivă, inculpatul i-a răspuns „m-am înțeles cu toți polițiștii din H. și d-voastră vreți să-mi faceți rău";. Inculpatul s-a aplecat și a luat bancnota căzută pe trotuar , iar polițistul a solicitat unui martor prezent în zonă să asiste la cele întâmplate , respectiv să vadă acea sumă de bani, folosind expresia „veniți să vedeți cum vrea să dea șpagă";.
Reținerile făcute mai sus au fost observate de către martorii M. A. M. și J. A. . Martorul Baciu A. arată că, atunci când conducătorul auto i-a predat actele polițistului C. R. pe geamul deschis al portierei autoturismului, din acesta a căzut pe trotuar o bancnotă de 20 euro . Martorul s-a apropiat de autoturism, context în care a auzit replica polițistului „ce-i cu banii aceștia, vrei să mituiești poliția";, conducătorul auto a spus „să o rezolvăm cumva"; (f.52-53 d.u.p.).
Martorul J. A. arată că în momentul în care polițistul a întins mâna după actele autoturismului, dintre acestea a căzut o bancnotă , iar polițistul l-a chemat spunându-i „uite că a vrut să mă mituiască „ (f.60-63 d.u.p.).
Cu privire la acest moment, instanța de fond a apreciat că inculpatul nu avea nici un motiv să ofere vreo sumă de bani polițistului, întrucât actele prezentate de inculpat erau în regulă, autoturismul era înmatriculat, acesta nu figura ca fiind furat, însă toate aceste verificări puteau să dureze, iar inculpatul și martorul O. K., care-l însoțea pe inculpat se grăbeau să ajungă acasă în localitatea H.
Pe de altă parte, autoturismul condus de inculpat nu a fost oprit întâmplător, ci datorită zgomotului produs de țevile de eșapament, care nu se încadrau în standardele admise de lege.
După aceasta , polițistul a sunat la dispecerat și a solicitat prezența unui coleg de la furturi auto pentru a verifica situația juridică a autoturismului, care se putea efectua doar la sediul poliției situat pe str. D. din C.-N., motiv pentru care i-a solicitat inculpatului să-l urmeze cu autoturismul până în acel loc.
La sediul poliției , făcându-se verificarea conținutului autoturismului, s-au găsit două tăblițe cu numere de înmatriculare , de o altă culoare, respectiv pe un alt fond (f.65 d.u.p.).
Martorul având suspiciunea că inculpatul va încerca din nou să-i ofere sume de bani, a luat legătura cu organele de poliție din cadrul DGA C., iar în timp ce așteptau să se termine verificările de către personalul de la F. auto, inculpatul i-a solicitat din nou polițistului să rezolve problema , folosind expresia
„hai șefule să o rezolvăm";, explicând martorului faptul că are bilete de avion și că urmează să se întoarcă în I..
Flagrantul a fost filmat într-un birou din cadrul P.i Municipiului C.-N., unde se afla și martorul O. K., care a insistat față de inculpat să-i predea polițistului o sumă de bani, pentru a fi lăsați să se deplaseze spre casă.
A fost înregistrat momentul în care inculpatul îi oferea suma de bani martorului C., acesta afirma că banii erau destinați pentru el, în calitatea de polițist , pentru a nu lua măsurile legale care se impuneau în acel moment.
Întrebându-l pe inculpat pentru ce este suma de bani predată polițistului, acesta a răspuns că sunt pentru a nu încheia nici un act și pentru a-l lăsa să plece acasă.
Din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus rezultă cu certitudine semnificația și motivația unui astfel de gest, respectiv exercitarea atribuțiilor de serviciu de către martorul C. într-o manieră care să-i permită mituitorului plecarea cât mai repede spre domiciliu, întrucât avea bilete de avion și timpul era scurt, însă deplasarea inculpatului în I. urma să se facă în zilele următoare și nu la data la care acesta a fost oprit în trafic.
Inculpatul folosind în cele două momente expresia uzuală „hai șefule să o rezolvăm"; urmată efectiv de remiterea sumei de 20 euro, respectiv 120 euro, rezultă că acesta a predat sumele de bani pentru ca polițistul să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu încheie nici un act referitor la sancționarea acestuia și să-i permită plecarea urgentă spre casă.
Apreciem că din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus nu se poate reține o provocare din partea martorului C. la comiterea infracțiunii de dare de mită de către inculpat, în sensul arătat de jurisprudența C. , actele existente la dosarul cauzei confirmând acest fapt.
C. din primul moment, respectiv cel al opririi autoturismului condus de inculpat în trafic, acesta a încercat să remită polițistului suma de 20 euro odată cu actele predate acestuia, folosind expresia „ hai șefule să o rezolvăm";, afirmând că a reușit să se înțeleagă cu polițiștii din H.
Având în vedere că sumele de 20 euro, respectiv 120 euro au fost remise de inculpatul R. I. martorului C. R. G. în calitatea sa de polițist, pentru ca acesta din urmă să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu , faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, în baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p. urmează să fie admis apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr.266 din 6 iulie 2012 a T.ui C., care va fi desființată în întregime și judecând cauza , va fi condamnat inculpatul R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 alin.1 C.p. raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, motive pentru care apreciem că reeducarea acestuia se poate realiza și fără executarea pedepsei, urmând ca în baza art.81 și art.82 C.p. aceasta să fie suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, atrăgându-i atenția asupra disp. art.83 C.p.
Potrivit art.71 și art.64 lit.a teza a-II-a urmează să fie interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Potrivit art.71 alin.5 C.p. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei urmează să fie suspendată și pedeapsa accesorie.
În baza art.254 alin.3 raportat la art.255 alin.4 C.p. și art.19 din Legea nr.78/2000 urmează să fie confiscată suma de 120 euro și obligă pe inculpat la plata acestei sume către stat, sumă care a fost consemnată pe numele inculpatului R. I., la dispoziția P. de pe lângă Tribunalul Cluj prin O. P. de pe lângă Tribunalul Cluj din 13 octombrie 2010.
Măsura sechestrului asigurator cu privire la suma de 120 euro dispusă prin ordonanța din (...) a P. de pe lângă Tribunalul Cluj urmează să fie menținută.
În baza art.191 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de
1000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMH.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 266 din 6 iulie 2012 a T.ui C., pe care o desființează în întregime si judecând cauza:
Condamna pe inculpatul R. I., fiul lui R. și C., născut la data de (...) în loc. H., CNP 1., domiciliat în H., str. BN Antal, nr.86, jud. C., fără antecedente penale
În baza art.255 al.1 raportat la art. 7 al.2 din Legea nr.78/2000, pentru infracțiunea de dare de mită, la o pedeapsă de :
-8 luni închisoare
In baza art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 8 luni.
Conform art.359 Cod proc.penala, atrage atenția inculpatului asupra nerespectării art. 83 Cod penal.
Face aplicarea art. 71 și 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.
Face aplicarea art. 71 al.5 Cod penal privind suspendarea pedepsei accesorii.
In baza art. 254 al.3 raportat la art. 255 al.4, 5 Cod penal, raportat la art.
19 din Legea nr. 78/2000 dispune confiscarea sumei de 120 euro si-l obliga pe inculpat la plata către stat.
Menține măsura sechestrului asigurator luată asupra acestei sume prin ordonanța din 13 octombrie 2010 a P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
In baza art. 191 Cod proc.penala obligă inculpatul să achite statului 1000 lei cheltuieli judiciare din care 50 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publică din 6 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. P. V. G. D. S.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...).
Jud.fond. R. Mornăilă
| ← Sentința penală nr. 21/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 40/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
