Decizia penală nr. 858/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. P.Ă NR. 858/R/2012
Ședința publică din 6 iunie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R. , Judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: V. C.
GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. G., deținut în
Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 516 din 19 aprilie 2012 a
Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma agravată, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul L. G., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. P. E. din cadrul
Baroului C., cu delegație la dosar și partea responsabilă civilmente L. E., lipsă fiind partea civilă D. J.-A. și S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj-N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța aduce la cunoștința inculpatului că apărătorul care ia fost desemnat din oficiu la instanța de fond a formulat recurs în prezenta cauză prin care a invocat intervenția prescripției răspunderii penale și a solicitat achitarea sa.
Inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își însușește recursul formulat de apărătorul său și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului L. G., av. P. E. susține recursul formulat de apărătorul inculpatului desemnat din oficiu la instanța de fond pentru motivele invocate în memoriu depuse la dosar și solicită a fi admis ca atare.
În subsidiar, solicită în tem. art. 38515 pct.2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se facă aplicarea dispozițiilor art. 3201 pct. 1 alin. 7 Cod pr.pen., respectiv reducerea pedepsei cu o treime, având în vedere că din declarația inculpatului afală la fila 26 din dosarul de fond rezultă că acesta a recunoscut în totalitate comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Dacă pe baza unei expertize posihiatrice s-a stabilit că inculpatul are discernământ poate să răspundă pentru faptă chiar dacă prezintă o personalitate cu tulburări de tip bază social, apreciază că se poate considera că această declarație a fost dată în cunoștiință de cauză.
În opinia sa, instanța de fond în mod greșit a respins solicitarea inculpatului de a se face aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen.motivând că nu sunt îndeplinite condițiile judecării în procedură simplificată, întrucât inculpatul nu a recunoscut starea de fapt reținută în rechizitoriu. Cu onorar din
FMJ.
Reprezentantul M.ui P. solicită în tem. art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpat ul L. G., cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că în cauză nu este incident cazul de achitare în temeiul 10 lit. e Cod pr.pen., deoarece din actele de urmărire penală rezultă că inculpatul avea la data săvârșirii faptei 1 iunie 2005 discernământ și împlinită vârsta de 14 ani, vârsta necesară pentru angajarea răpunderii penale astfel că, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
În ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție specială ca urmare a aplicării dispozițiilor referitoare la prescripția în cazul minorilor, apreciază că este greșit invocată, întrucât singura prevedere legală în ceea ce privește prescripția în cazul infracțiunilor săvârșite de către inculpații minori se regăsește în dispozițiile art.129 Cod penal, respectiv termenele de prescripție se reduc la jumătate. În același timp pentru calculul termenului de prescripție a răspunderii penale se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege, iar art. 1411 Cod penal definește pedeapsa prevăzută de lege ca ceea prevăzută pentru infracțiunea consumată fără a se avea în vedere motive și cauze de diminuare sau de agravare a pedepsei. În acest sens invocă decizia nr. 28/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție din care rezultă se au în vedere limitele de pedeaspă prevăzută de textul de lege nereduse la jumătate în situația calculării termenului de prescripție.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen. arată că în cuprinsul încheierii instanței fondului se regăsesc motivele pentru care s-a respins cererea expresă a inculpatului, întrucât recunoașterea nu a fost potrivit cerințelor prev. de art. 3201 Cod pr.pen., respectiv după declarația de recunoaștere a vinovăției și a invocării dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen., inculpatul și-a menținut poziția de nerecunoaștere integrală a faptei reținute prin rechizitoriu.
De asemenea, apreciază că nu se justifică nici diminuarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare raportat la fapta concret comisă și circumstanțele personale ale inculaptului.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul L. G., având ultimul cuvânt, achiesează concluzilor puse de apărătorul său și solicită reducerea
C U R T E A
Prin sentința penală nr.516 din 19 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în temeiul art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.2/1 lit.a) CP cu aplicarea art.99 CP a fost condamnat inculpatul L. G., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma agravată.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 CP s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a CP , ca pedeapsa accesorie, pe durata prev de art.71 alin.2 CP.
În temeiul art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.2/1 lit.a) CP cu aplicarea art.
37 alin.1 lit.b) CP și art.75 alin.1 lit.c) CP a fost condamnat inculpatul L. M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma agravată.
În temeiul art.37 alin.1 lit.b) Cod penal s-a constatat că infracțiunea dedusa judecății a fost săvârșită de către inculpat în stare de recidivă mare postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.270/(...) a T.ui C. definitiva prin decizia penală nr. 1557/(...) a Curtii Supreme de J.
În temeiul art.36 alin.1 CP rap la art.33 alin.1 lit.a) C. s-a constatat că infracțiunea dedusa judecății este concurenta cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin.1 lit.a) teza a -II-a și lit.e) CP pe timp de 3 ani prin sentința penală nr. 104/(...) a T.ui C. definitiva prin decizia penală nr.
3224/(...) a I..
În temeiul art. 36 alin.1 CP rap la art. 34 alin.1 lit.b) CP și art.35 alin.1 CP a fost contopită pedeapsa stabilita prin prezenta cu pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin.1 lit.a) teza a -II-a și lit.e) CP pe timp de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 104/(...) a T.ui C. definitiva prin decizia penală nr. 3224/(...) a I. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin.1 lit.a) teza a -II-a și lit.e) CP pe timp de 3 ani.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 CP s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a CP , ca pedeapsa accesorie, pe durata prev de art.71 alin.2 CP.
In temeiul art.36 alin.3 CP s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de (...) la zi.
S-a anulat MEPI emis in baza sentinței penale nr. 104/(...) a T.ui C. definitiva prin decizia penală nr. 3224/(...) a I. și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri după rămânerea definitiva a acesteia.
În temeiul art.3 , 4 alin.1 lit.b) și art.7 rap la pct.18 din Anexa parte integranta din Legea nr.76/2008 s-a dispus la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri prelevarea probelor biologice de la inculpatul L. G., și de la inculpatul L. M., in măsura in care nu sunt incălcate alte drepturi.
În temeiul art.14 și art.346 CPP cu referire la art.998, 1000 alin.2 și 1003
C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă D. J. , cu domiciliul in mun.C.-N., str.C. nr.25 jud.C. și obligat inculpatul L. G. in solidar cu partea responsabilă civilmente L. E., cu domiciliul in comuna B., sat R. nr.551 jud.C. și inculpatul L. M. la plata in favoarea părții civile a sumei de 200 Ron cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art.191 alin.1, 2 și 3 CPP a fost obligat inculpatul L. G. in solidar cu partea responsabilă civilmente L. E. la plata sumei de 150 Ron și respectiv inculpatul L. M. la plata sumei de 150 Ron , cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
În temeiul art.189 CPP onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu dna avocat C. A. M. pentru asistenta juridica asigurată inculpatului L. G. in faza de judecată și dna avocat C. ANA M. pentru asistenta juridica asigurată inculpatului L. M. in faza de judecată in cuantum de 300 Ron fiecare, sunt avansate din FMJ către Baroul de A. C.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în ziua de (...), în jurul orei 14.30, partea vătămată D. I. se afla în „târgul de vechituri"; de pe str. B. din cartierul S. mun. C.-N., având expuse spre vânzare mai multe obiecte. La un moment dat, partea vătămată a observat, în apropiere, doi tineri, identificați ulterior în persoana inculpaților L. G. și L. M., care purtau o discuție contradictorie cu o altă persoană ce avea expuse spre vânzare diferite bunuri, motiv pentru care a intervenit în vederea aplanării conflictului(f.9-11 dosUP, f.30 dosI).
Imediat, inculpații au început să tragă partea vătămată de haine, rupându-i acesteia fermoarul gecii cu care era îmbrăcată. În acest timp, inculpații au amenințat partea vătămată că-i iau marfa, continuând să o îmbrâncească pe aceasta. Mai mult, inculpatul L. M. i-a aplicat părții vătămate câteva lovituri cu un bici pe care îl avea asupra sa, timp in care inculpatul L. G., profitând de faptul că partea vătămată încerca să se apere de agresiunea exercitată de coinculpat, a luat dintre bunurile expuse de partea vătămată spre vânzare, un telefon mobil marca „Sagem";, având carcasa de culoare negru cu gri, după care ambii inculpați au fugit, inculpatul L. G. având asupra sa telefonul mobil sustras.
Pentru identificarea agresorilor, s-a procedat la efectuarea de recunoașteri de pe planșa foto, ocazie cu care partea vătămată i-a recunoscut pe autori în persoana inculpaților L. G. și L. M., in prezenta martorilor asistenți BĂLAN O.(f.54 dosUP) și KINCSES A. (f.56 dosUP), astfel cum rezulta din procesele verbale încheiate la data de (...) și (...) și planșele foto aferente(f.36-38, f.43-45 dosUP). Mai mult, inculpatul L. M. a fost recunoscut de către partea vătămată și din grup la data de (...) in prezenta martorului asistent M. T.(f.55), astfel cu reiese din procesul verbal încheiat in acest sens și planșele foto aferente(f.40-42 dosUP).
Cu toate acestea, fiind audiați in cursul urmăririi penale, ambii inculpați au negat, într-o primă fază, comiterea faptei, arătând că nu au venit în mun. C.-
N. în ziua respectivă. Mai mult, inculpatul L. G. a declarat că nici măcar nu îl cunoaște pe inculpatul L. M.(f.15 dosUP). În schimb, acesta din urmă a declarat că îl cunoaște foarte bine pe inculpatul L. G., care este fratele soției sale(f.18 dosUP).
Ulterior, inculpatul L. M. a revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând faptul că, în ziua de (...), împreună cu inculpatul L. G., s-a deplasat cu căruța în târgul de vechituri din cartierul S., unde ambii au agresat o persoană. Pentru verificarea veridicității afirmațiilor sale, inculpatul a fost supus testului poligraf, ocazie cu care acesta s-a dovedit a fi fost sincer când a afirmat că a lovit cu biciul partea vătămată, iar L. G. i-a sustras acesteia un telefon mobil, astfel cum rezulta din raportul de constatare tehnico științifică nr.
379568/(...)(f.31-33 dosUP).
Cu toate că in cursul urmăririi penale inculpatul L. G. și-a menținut atitudinea de negare, susținând că nu îl cunoaște pe inculpatul L. M. și că nu a participat la comiterea faptei , in cursul judecății a recunoscut că in data de (...) s-a deplasat împreună cu inculpatul minor L. in piața de vechituri și profitând de conflictul spontan intervenit intre partea vătămata si inculpatul L. , in timp ce partea vătămată il lovea pe inculpat , a profitat de neatenția părții vătămate si sustras un telefon mobil , fără insă ca inculpatul L. să își dea seama(f.28 dosI).
S-a reținut sub aspect probator din perspectiva art.69 Cod procedură penală că declarațiile inculpatului/. pot servi la aflarea adevărului numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente in cauză. Or, atâta timp cât declarațiile inculpaților au prezentat două versiuni total diferite a aceleiași împrejurări, nu putem retine ca apte a satisface exigentele textului de lege mai sus menționat, aceste declarații, întrucât pe de o parte, declarațiile unei persoane reprezintă poziția sa in procesul penal, care trebuie să fie unitară iar, pe de altă parte, intr-o asemenea situație nu se mai poate aprecia că declarațiile se coroborează cu fapte si împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente in cauză
Instanța este obligată in virtutea art. 63 alin.2 Cod procedură penală, ca, analizând probele administrate să le retină doar pe cele care reflectă adevărul, or raportat la ansamblul materialului probator apreciem nesincere declarațiile inculpaților potrivit cărora nu au sustras bunul părții vătămate prin mijlocirea violentei.
Astfel , inculpatul L. a declarat că a luat cunoștință despre sustragerea bunului de către însoțitorul său abia ulterior exercitării violentelor asupra părții vătămate, iar inculpatul L. că a sustras bunul profitând de altercația dintre cei doi, fără insă ca inculpatul L. să cunoască de intenția sa de a sustrage bunul. Cu toate acestea, având în vedere comportamentul inculpaților atât anterior luării bunului din posesia părții vătămate, aceștia amenințând partea vătămată că-i iau marfa, cât și ulterior luării bunului, ambii fugind împreună, imediat după momentul sustragerii bunului, apreciem că inculpatul L. M. a avut reprezentarea deposedării părții vătămate de bunul său, în contextul agresării sale de către acesta.
Din aceeași perspectiva s-a reținut că declarațiile părții vătămate D. J. date in cursul judecății potrivit cărora in timp ce inculpatul L. il lovea cu biciul , îi spunea inculpatului L. să ia telefonul mobil, ceea ce s-a si întâmplat, ulterior cei doi fugind spre căruța (f.30 dosI) se coroborează cu declarațiile martorei L. V. date in cursul urmăririi penale(f.61-62 dosUP) și reiterate in cursul judecății (f.60 dosI) care a arătat că acțiunile de lovire ale celor doi inculpați au fost conjugate, in decursul aceleiși zile aflând chiar de la partea vătămata că unul dintre agresori i-a sustras un telefon mobil.
Fată de ansamblul materialului probator administrat in cursul procesului apreciem că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală de care se bucură inculpații a fost răsturnată, fapta și vinovăția acestora rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă din declarațiile părții vătămate D. J. , declarațiile martorului ocular L. V., procesele verbale de cercetare la fata locului , de recunoaștere a inculpaților după planșele foto si din grup in prezenta martorilor asistenți și planșele foto aferente și raportul de constatare tehnico științifica nr. 379568/(...) privind comportamentul simulat al inculpatului L. M.
În drept, fapta inculpaților L. G., minor, și L. M., major, care, în ziua de
(...), în timp ce se aflau în „târgul de vechituri"; de pe str. B. din cartierul S., C.-N., au agresat partea vătămată D. I., îmbrâncind-o și trăgând-o de haine, după care, în timp ce inculpatul L. M. o lovea cu un bici, inculpatul L. G. a sustras din posesia acesteia un telefon mobil marca „Sagem";, expus spre vânzare, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.1 , alin.1 2 lit. c), alin.2/1 lit. a) Cod penal, cu aplic. art. 99 Cod penal , în privința inculpatului L. G. și art. 75 alin.1 lit. c) Cod penal și art.37 alin.1 lit.b) în privința inculpatului L. M.
Elementul material al faptei îl reprezintă luarea bunului mobil din posesia persoanei vătămate(inculpatul L. G. ) prin folosirea violenței(de către coinculpatul L. M. ) iar forma de vinovație cu care a fost săvârșită fapta este intenția directă, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct 1 lit. a din Codul penal, inculpații prevăzând rezultatul și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Totodată, din probatoriul administrat, reiese scopul însușirii pe nedrept a bunului mobil acela al apropriațiunii, precum și lipsa consimțământului persoanei vătămate, nefiind probat acordul acesteia.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate instanța va a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator(de la 7 la 20 de ani) reduse cu ½ in privința inculpatului L. G. din perspectiva prevederilor art.109
Cod penal, acesta comițând fapta in timpul minoritarii, gradul de pericol social concret al faptei comise apreciat ca fiind unul ridicat, raportat la modul și mijloacele de comitere a faptei, in public , de cei doi inculpați împreuna, prin folosirea de către inculpatul L. a violentei fizice asupra părții vătămate in timp ce inculpatul minor L. a sustras telefonul mobil precum valorile sociale lezate in urma comiterii faptei, respectiv atât patrimoniul părții vătămate dar si integritatea fizică și psihică a acesteia , de persoana infractorilor cunoscuți cu antecedente penale, care prin atitudinea lor și declarațiile oscilante au îngreunat activitatea de cercetare penala dar si aceea de judecată in vederea stabilirii adevărului judiciar in cauză și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală(inculpatul L. comițând fapta împreuna cu un minor si in stare de recidiva mare postexecutorie).
In ceea ce privește persoana inculpaților s-a reținut că ambii au mai fost anterior condamnați de către instanțele de judecată pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului si cu toate acestea inculpații nu au părăsit mediul infracțional ci au continuat să comită fapte cu caracter infracțional, ceea ce denotă pe de o parte perseverentă și predispoziție infracțională dar si împrejurarea că sancțiunile penale deja aplicate nu si-au atins scopul educativ și preventiv, perspectiva din care nu apreciem oportuna reținerea de circumstanțe judiciare atenuante in privința acestora.
Nu s-a apreciat întemeiată solicitarea apărătorului inculpatului L. G. in sensul încetării procesului penal in privința inculpatului minor întrucât ar fi intervenit prescripția răspunderii penale , atâta timp cât din perspectiva prevederilor art.129 Cod penal termenele de prescripție pentru minori se reduc la jumătate, insă acestea se raportează la limitele de pedeapsa prevăzute in mod expres de art.122 Cod penal, in privința minorilor neoperând o dublă reducere, astfel in speța de fata termenul de prescripție este cel prev de art. 122 alin.1 lit.b) Cod penal-10 ani și nu cel prev de art. 122 alin.1 lit.c) Cod penal , neîmplinit la data soluționării cauzei.
De asemenea nu s-a apreciat întemeiată susținerea in sensul achitării inculpatului din perspectiva prevederilor art.10 lit.e) Cod penal, atâta timp cât exigentele art. 99 alin.2 Cod penal au fost respectate in cauza, prin raportul de expertiza medico legală psihiatrica nr. 400/IV/b/7/(...) efectuat de către IML C.- N. in cursul urmăririi penale(f.25-26 dosUP) stabilindu-se in mod idubitabil că inculpatul L. G. avea discernământ la data comiterii faptei, veridicitatea acestui mijloc de proba neputând fi înlăturată de simpla trecere a timpului.
Pe cale de consecință, reținând că fapta există, a fost săvârșită de către inculpati și constituie infracțiune în sensul art.17 Cod penal, în baza art.345 alin.2 Cod procedură penală instanța l-a condamnat pe:
Inculpatul L. G., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie in forma agravată prev și ped de art.211 alin.1, alin.2 lit.c)
și alin.2/1 lit.a) Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și
Inculpatul L. M. , la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie in forma agravată prev și ped de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.2/1 lit.a) Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.b) Cod penal și art. 75 alin.1 lit.c) Cod penal, apreciind că aceste pedepse corespund ca si natura si cuantum scopului sancționator și preventiv (special și general ) edictat de prevederile art. 52 Cod penal.
În privinta inculpatului L. M. în temeiul art.37 alin.1 lit.b) Cod penal s-a constatat că infracțiunea dedusa judecății a fost săvârșită de către acesta în stare de recidivă mare postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 5 ani
și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.270/(...) a T.ui C. definitiva prin decizia penală nr. 1557/(...) a Curții Supreme de J.
În temeiul art.36 alin.1 Cod P. rap la art.33 alin.1 lit.a) Cod P. s-a constatat că infracțiunea dedusa judecății este concurenta cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani inchisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin.1 lit.a) teza a -II-a și lit.e) CP pe timp de 3 ani prin sentința penală nr. 104/(...) a T.ui C. definitiva prin decizia penală nr. 3224/(...) a I..
În temeiul art. 36 alin.1 Cod P. rap la art. 34 alin.1 lit.b) Cod P. și art.35 alin.1 Cod P. s-a contopit pedeapsa stabilita prin prezenta cu pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin.1 lit.a) teza a -II-a și lit.e) Cod P. pe timp de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 104/(...) a T.ui C. definitiva prin decizia penală nr. 3224/(...) a I. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin.1 lit.a) teza a -II-a și lit.e) Cod P. pe timp de 3 ani.
In temeiul art.36 alin.3 Cod P. s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de (...) la zi.
S-a anulat MEPI emis in baza sentinței penale nr. 104/(...) a T.ui C. definitiva prin decizia penală nr. 3224/(...) a I. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri după rămânerea definitiva a acesteia.
În privința ambilor inculpați în temeiul art.71 alin.1 și 2 Cod penal cu referire la D. RIL nr. 7. a I. s-a interzis exercițiul drepturilor prev de art.64 lit.a) teza II Cod penal, constatând, raportat la natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților , existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada prev de art. 71 alin.2 Cod penal .
În temeiul art.3 , 4 alin.1 lit.b) și art.7 rap la pct.18 din Anexa parte integranta din Legea nr.76/2008 s-a dispus la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri prelevarea probelor biologice de la inculpatul L. G., și de la inculpatul L. M. in măsura in care nu sunt incălcate alte drepturi.
În temeiul art.14 și art.346 Cod Procedura P.ă cu referire la art.998, 1000 alin.2 și 1003 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă D. J.
, cu domiciliul in mun.C.-N., str.C. nr.25 jud.C. și au fost obligați inculpatul L. G. in solidar cu partea responsabilă civilmente L. E., cu domiciliul in comuna B., sat R. nr.551 jud.C. și inculpatul L. M. la plata in favoarea părtii civile a sumei de
200 Ron cu titlu de despăgubiri civile constând in contravaloarea bunului sustras.
În temeiul art.191 alin.1, 2 și 3 Cod Procedura P.ă a fost obligat inculpatul L. G. in solidar cu partea responsabilă civilmente L. E. la plata sumei de 150 Ron și respectiv inculpatul L. M. la plata sumei de 150 Ron , cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
În temeiul art.189 Cod Procedura P.ă onorariile cuvenite apărătorilor desemnati din oficiu dna avocat C. A. M. pentru asistenta juridica asigurată inculpatului L. G. in faza de judecată și dna avocat C. ANA M. pentru asistenta juridica asigurată inculpatului L. M. in faza de judecată in cuantum de 300 Ron fiecare, au fost avansate din FMJ către Baroul de A. C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.
L., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că se impune achitarea acestuia întrucât a comis fapta în condițiile art.99 alin.2 și 50 C., sau încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale, deoarece potrivit art.129 C. în cazul inculpaților minor termenele de prescripție se înjumătățesc iar potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, termenele se calculează în raport cu limitele de pedeapsă înjumătățite datorită stării de minoritate a inculpatului. Un alt motiv de recurs se referă la netemeinicia hotărârii recurate, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una prea mare și nu s-a ținut seama de conduita sinceră a inculpatului și în mod greșit nu s-a dat eficiență dispozițiilor art.320 ind.1 C.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului L. G. care împreună cu inculpatul major L. M., în ziua de (...), în timp ce se aflau în „târgul de vechituri"; de pe str. B. din cartierul S., C.-N., au agresat partea vătămată D. I., îmbrâncind-o și trăgând-o de haine, după care, în timp ce inculpatul L. M. o lovea cu un bici, inculpatul L. G. a sustras din posesia acesteia un telefon mobil marca „Sagem";, expus spre vânzare.
Inculpatul minor este născut la data de (...) astfel că la data comiterii faptei avea împlinită vârsta de 14 ani și în consecință potrivit art.99 alin.1 și 2 C. acesta răspunde penal, în condițiile în care din raportul de expertiză medico- legală întocmit în cauză rezultă că inculpatul avea în mod indubitabil discernământ la data comiterii faptei.
De asemenea, împărtășim opinia instanței de fond cu privire la neîndeplinirea în cauză a condițiilor prescripției speciale a răspunderii penale prev. de art.124 C..
Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere dispozițiile art.129 C. potrivit cărora termenele de prescripție a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârșirii faptei erau minori, însă termenele se stabilesc în raport cu pedeapsa prevăzută de textul incriminator așa cum este aceasta definită de art.141 ind.1 C. adică pedeapsa prevăzută de lege fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. de altfel, jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție ( decizia nr.561/(...)) invocată în cadrul motivelor de recurs depuse la dosar este anterioară Legii nr.278/2006 prin care a fost introdus art.141 ind.1 C.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs invocat, cel referitor la neaplicarea art.320 ind.1 C., apreciem că și acesta este nefundat, în condițiile în care inculpatul mai întâi a negat comiterea faptei, arătând că nu-l cunoaște pe coinculpat, apoi în ședința publică din data de 15 decembrie 2011, inculpatul a recunoscut doar formal săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, dorind în mod evident să beneficieze de reducerile limitelor de pedeapsă prevăzute de acest text de lege.
Apreciem însă, văzând declarația acestuia dată în fața judecătorului fondului că nu sunt îndeplinite cerințele art.320 ind.1 alin.1 C. întrucât inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția cu privire la fapta de tâlhărie descrisă în actul de sesizare, arătând în mod expres că nu a exercitat nici un fel de violență sau constrângere și nici nu a amenințat-o pe partea vătămată.
În raport cu starea de fapt expusă mai sus, cu gradul de pericol social concret al faptei comise, cu persoana inculpatului, care a da dovadă de perseverență infracțională, fiind cercetat și condamnat și în alte dosare (conform fișei de cazier judiciar de la dosar f.18) și de altfel arestat în altă cauză, apreciem că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C. dând dovadă de suficientă clemență orientând cuantumul pedepsei spre minimul special prevăzut de textul incriminator și redus conform art.109 alin.1 C.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui J.
Va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
350 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. G., deținut in
Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 516 din 19 aprilie e2012 a
Judecătoriei C. N.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui J.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
350 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. D. L. V. C.
GREFIER M. V.-G.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.fond. T. L.P..P.
| ← Decizia penală nr. 245/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 63/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
