Decizia penală nr. 683/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROM.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 683/R/2012
Ședința publică din 3 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P. GREFIER: M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. J. ȘIMLEU S. împotriva sentinței penale 146 din 21 decembrie 2011 a Judecătoriei Ș. S., în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul C. G. F., acesta fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1,
209 alin. 1 lit. i Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat A. S. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar și mama acestuia, lipsă fiind partea vătămată Ș. L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care se constată că la data de 2 mai 2012, s-a depus prin serviciul registratură din partea părții vătămate un înscris prin care declară pe propria răspundere că nu are nici o pretenție de la inculpat. Se mai învederează și faptul că nu se poate prezenta în fața instanței de recurs, datorită problemelor de sănătate grave, având și vârsta de 79 de ani, neputând fi transportabilă în fața instanței, solicită a nu i se mai trimite citație.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea a cărei modalitate de executare să fie suspendată condiționat conform prevederilor art
81 Cod penal. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit a aplicat prevederile art. 181 Cod penal, întrucât, atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta. Instanța de fond a considerat că în raport de bunurile sustrase și valoarea acestora, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ori în opinia parchetului, nu se poate face această apreciere în funcție de valoarea bunurilor găsite în locuință, întrucât inculpatul a luat portmoneul cu toată suma de bani găsită în acesta, iar în portmoneu, teoretic se putea afla o sumă mult mai mare de bani decât suma de 2.000 lei.
În ceea ce privește circumstanțele personale avute în vedere de către instanță la aplicarea prevederilor art. 181 Cod penal, se consideră că inculpatul are discernământul general și al faptei diminuat, nu poate să constituie un motiv pentru a înlătura caracterul penal al faptei, prin înlăturarea trăsăturii esențiale a pericolului social. Instanța de fond ar fi trebuit să aplice inculpatului o pedeapsă care să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet în cauză, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată de apărătorul inculpatului că, instanța de fond în mod corect a reținut că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. De asemenea, la aceeași concluzie se ajunge și raportat la persoana inculpatului care, așa cum rezultă și din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză, are discernământul general și al faptei diminuat, iar potrivit anchetei sociale întocmite la domiciliul inculpatului, de multe ori comportamentul acestuia este unui specific unui copil de 10 ani, obișnuind să plece de acasă și să comită furturi minore în perioadele de tulburări mintale și de comportament și folosind banii furați doar pentru a-și procura alimente. Este de remarcat în același sens și atitudinea inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptei și a cooperat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că partea vătămată a arătat pe parcursul procesului penal că și-a recuperat integral prejudiciul suferit, prin restituirea tuturor bunurilor, motiv pentru care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
La ultimul cuvânt al inculpatului C. G. F., mama acestuia arată că este bolnav psihic, acesta aflându-se în tratament medical prin măsura de siguranță luată de instanța de fond. Mai arată mama inculpatului că acesta nu vorbește și se află în îngrijirea ei.
C U R T E A
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă J. Ș. S. din data de (...) din Dosar nr.394/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. G. F. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.i) Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus și neînceperea urmăririi penale față de C. G. F. pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 Cod penal, constatându-se lipsa plângerii prealabile.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...).
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în data de (...), învinuitul C. G. F. a pătruns, prin forțarea ușii de acces, în locuința părții vătămate Ș. L., de unde a sustras mai multe bunuri și bani, însușindu-le pe nedrept.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului (f.10-11, 13), declarațiile părții vătămate (f.14-15), declarație martor (f.16), proces-verbal de cercetare la fața locului, la care au fost atașate fotografii judiciare (f.17-18, 25-
36), dovadă ridicare bunuri (f.19), dovadă predare bunuri (f.20), raport de expertiză medico-legală psihiatrică (f.22).
La termenul de judecată din (...), inculpatul, în prezența apărătorului din oficiu, a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii obișnuite, prin administrarea probelor, arătând că nu dorește să dea nicio declarație în fața instanței.
Prin declarațiile din cursul procesului penal, partea vătămată Ș. L. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât și-a recuperat integral prejudiciul suferit ca urmare a infracțiunii de furt calificat comisă de inculpat.
La termenul de judecată din data de (...) a fost audiat martorul G. R. A., declarația acestuia fiind consemnată la dosar la fila 86
La dosar a fost depus raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de către I. C. și avizul acesteia, la filele 72-75, arătându-se la concluzii că inculpatul prezintă diagnosticul de întârziere mintală ușoară cu tulburări de comportament, având discernământul general și al faptei diminuat și recomandându-se măsura de siguranță a obligării la tratament medical.
De asemenea, la filele 80-82 a fost depusă ancheta socială efectuată de
P. comunei C. la domiciliul inculpatului.
Prin sentința penală nr. 146/(...), pronunțată de J. Ș. S. în dosar nr. (...), în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. b1 C., s-a dispus achitarea inculpatului C. G.-F., fiul lui I. și V., născut la data de (...) în C., jud. S., domiciliat în localitatea C., nr. 162, S., CNP 1., studii gimnaziale, fără ocupație, necăsătorit, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod pen.
În baza art. 162 C. rap. la art. 113 C., s-a dispus față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, până la însănătoșire.
Măsura se execută conform prevederilor art. 429-430 C.
În baza art. 192 alin.1 lit. d) C., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei din care suma de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. P. M., avansată din fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de A. S.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
În data de (...), în jurul orei 13.00, inculpatul C. G. F. a văzut-o pe partea vătămată Ș. L. că a plecat de acasă înspre biserica din localitatea C. și s-a hotărât să pătrundă în locuința acesteia pentru a sustrage bunuri. În acest scop, a pătruns mai întâi în curtea locuinței, după care a forțat lacătul de la ușa de acces în locuință și, după ce a pătruns înăuntru, a mâncat compot de fructe și mâncare gătită, după care a sustras dintr-un portofel suma de
2.000lei, iar dintr-o altă încăpere a sustras 20 ouă, 1 kg zahăr, un pachet de chibrituri și o lanternă. A doua zi, inculpatul a fost identificat în aproprierea unei plantații de viță de vie din localitatea C. având asupra sa bunurile sustrase, care au fost ridicate și predate părții vătămate.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile sale de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul procesului penal (f.10, 11-
13) coroborându-se cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de
(...) (f.17-18, 25-36), cu declarațiile părții vătămate Ș. L. (f.14-15) și cu declarațiile martorului audiat în cauză, G. R. A. (f.16, 86).
În drept, fapta inculpatului C. G. F. de a sustrage mai multe bunuri proprietatea părții vătămate Ș. L., fără consimțământul acestuia, prin efracție, pe timp de zi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.i) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părții vătămate fără consimțământul acesteia. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părții vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul C. G. F. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.
Aspectul de calificare al infracțiunii este atras de întrunirea circumstanței agravante prevăzute de art.209 alin.1 lit. i) Cod penal, având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită prin efracție (prin forțarea sistemului de închidere a ușii de acces în imobil).
Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai suferit condamnări anterioare, nefiind la prima confruntare cu legea penală, având o condamnare la amendă penală pentru o infracțiune de distrugere, pedeapsă grațiată.
Din cuprinsul probatoriului administrat, instanța a apreciat că starea de fapt reținută este dovedită și că inculpatul C. G. F. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate Ș. L., fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cu excepția gradului de pericol social al faptei, pe care instanța îl apreciază că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Potrivit art.181 alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Raportat la criteriile menționate, la bunurile sustrase și la valoarea acestora, instanța reține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. De asemenea, la aceeași concluzie se ajunge și raportat la persoana și conduita inculpatului care, așa cum rezultă și din raportul de expertiză medio-legală psihiatrică efectuat în cauză, are discernământul general și al faptei diminuat, iar potrivit anchetei sociale întocmite la domiciliul inculpatului, de multe ori comportamentul acestuia este unul specific unui copil de 10 ani, obișnuind să plece de acasă și să comită furturi minore în perioadele de tulburări mintale și de comportament și folosind banii furați doar pentru a-și procura alimente. Este de remarcat în același sens și atitudinea inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptei și a cooperat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.
Față de aspectele reținute în cele ce preced, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel încât a dispus achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.b1) C. și la art.181 C.
Față de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză de către I. C., instanța a dat curs recomandărilor cuprinse în acest act medio-legal și să instituie în sarcina inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire, măsura urmând a fi executată potrivit prevederilor art.429-430 Cod procedură penală.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată Ș. L. a arătat pe parcursul procesului penal că și-a recuperat integral prejudiciul suferit, prin restituirea tuturor bunurilor, motiv pentru care nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză, astfel încât s-a luat act de această poziție a părții vătămate.
În baza art.191 alin.1 C., a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de
500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 800 lei avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu, av. P.
M., potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. Ș. S., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea a cărei modalitate de executare să fie suspendată condiționat conform prevederilor art. 81 Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit a aplicat prevederile art. 181 Cod penal, întrucât, atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta. Instanța de fond a considerat că în raport de bunurile sustrase și valoarea acestora, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ori în opinia parchetului, nu se poate face această apreciere în funcție de valoarea bunurilor găsite în locuință, întrucât inculpatul a luat portmoneul cu toată suma de bani găsită în acesta, iar în portmoneu, teoretic se putea afla o sumă mult mai mare de bani decât suma de 2.000 lei.
În ceea ce privește circumstanțele personale avute în vedere de către instanță la aplicarea prevederilor art. 181 Cod penal, se consideră că inculpatul are discernământul general și al faptei diminuat, nu poate să constituie un motiv pentru a înlătura caracterul penal al faptei, prin înlăturarea trăsăturii esențiale a pericolului social. Instanța de fond ar fi trebuit să aplice inculpatului o pedeapsă care să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în data de (...), în jurul orelor 13.00, văzând-o pe partea vătămată Ș. L. plecând de la domiciliu, inculpatul a hotărât să pătrundă în locuința acesteia pentru a sustrage bunuri. În acest scop, inculpatul a pătruns mai întâi în curtea locuinței, după care a forțat lacătul de la ușa de acces, și după ce a pătruns înăuntru, a mâncat compot de fructe și mâncare gătită, apoi a sustras dintr-un portofel suma de 2000 lei, și dintr-o altă încăpere, a sustras 20 de ouă, 1 kg. de zahăr, un pachet de chibrituri și o lanternă. În ziua următoare inculpatul a fost identificat în aproprierea unei plantații de vie având asupra sa bunurile sustrase care au fost ridicate și predate părții vătămate.
Potrivit dispozițiilor art. 18 1 C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurări în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă ori care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Raportat la toate aceste criterii, instanța de fond în mod corect a reținut că, raportat la persoana și conduita inculpatului, fapta comisă de acesta, nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, sens în care a dispus achitarea acestuia.
Criticile formulate în cuprinsul motivelor de recurs, critici ce vizează greșita apreciere a gradului de pericol social al faptei comise de inculpat sunt neîntemeiate.
Astfel, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză se concluzionează că inculpatul prezintă diagnosticul „întârziere mintală ușoară cu tulburări de comportament";, apreciindu-se că inculpatul are discernământul general și pentru fapta comisă diminuat. Mai mult, ancheta socială întocmită în cauză a relevat faptul că atitudinea inculpatului este cea a unui copil de 10 ani, obișnuind să plece de acasă și să comită furturi minore, și folosind banii sustrași pentru a-și procura alimente. S-a reținut că deseori comportamentul inculpatului era unul inexplicabil, acesta sustrăgând din locuință bunuri constând în jucării, telefoane de jucărie, cărți de joc pentru copii și adulți, și unde a găsit, și bani.
Raportat la aceste aspecte, Curtea apreciază că în cauză nu se impune pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i
C.pen., astfel că soluția instanței de fond de achitare a acestuia, în temeiul art.
11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 C., și de aplicare a măsurii de siguranță de obligare la tratament medical în conformitate cu prevederile art. 113 C.pen. și art. 162 C., este legală și temeinică.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat în cauză de P. de pe lângă J. Ș. S. este nefondat urmând a fi respins.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3 C., se va stabili onorariu avocațial, iar cheltuielile de judecată avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă J. Ș. S., împotriva sentinței penale nr.146 din 21 decembrie 2011 a Judecătoriei Ș..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției av S. A.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 mai 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
M. B. V. G. | D. P. | M. N. |
Red.MB/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: D.M.-A.
| ← Decizia penală nr. 1004/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 984/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
