Decizia penală nr. 1005/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR. 1005/R/2012
Ședința publică din data de 29 iunie 2012
I. constituită din : PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : I. C. M.
: V. C. - președinte secție
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
G.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul M. K. F. C. și partea civilă I. V. împotriva sentinței penale nr. 99 din 24 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și
4 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul inculpatul M. K. F. C., apărătorul ales avocat T. C., din cadrul Baroului de avocați S., cu delegația la dosar, apărătorul părții civile I. V., avocat H. R. N. din cadrul Baroului S. și reprezentantul asigurătorului S. G. A. S., consilier juridic M. S., lipsă fiind inculpatul și părțile civile I. V., C. de N. II - C.-N., C. de R. - C.-N., S. J. de A. S., S. J. C., S. J. S., S. M. de U. C., partea responsabilă civilmente S. A. P.
Z., asigurătorii S. A. S.A- A. S., S. A. S.A-sucursala T. N. Z.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul asigurătorului G. învederează instanței că din august 1998, asigurătorul SC A. SA-A. S. prin fuziune a devenit G., existând o singură societate, în acest sens, depune actul de fuziune la dosar.
Apărătorul inculpatului, în probațiune, formulează o cerere care vizează efectuarea unei expertize în cauză de către I. N. de E. C. a unei expertize criminalistice care să lămurească verificarea exactității științifice ale celor patru rapoarte de expertiză efectuate în acest dosar; momentul exact al apariției stării de pericol; determinarea dinamicii producerii accidentului rutier; stabilirea vitezelor de deplasare ale celor două autovehicule implicate în accidentul rutier, atât preimpact cât și în momentul producerii impactului; stabilirea locului impactului dintre cele două autovehicule; stabilirea spațiului parcurs de autovehiculul condus de inculpat din momentul apariției stării de pericol și până în momentul coliziunii; stabilirea posibilităților de evitare a coliziunii și stabilirea cauzei producerii accidentului rutier. Arată că peste șase luni se va prescrie cauza, inculpatul neavând nici o vină pentru acest lucru. Doar o dată a cerut inculpatul termen pentru pregătirea apărării iar apărătorul inculpatului a solicitat o dată termen pentru că se afla în concediu, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul nu a încercat să tergiverseze cauza.
I. de fond a apreciat că raportul de expertiză criminalistică efectuată de către LIEC C. și raportul de expertiză tehnică auto judiciară efectuată de către expertul tehnic Ș. V. se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și a luat în considerare concluziile acestora. Cele două rapoarte de expertiză ajung la aceleași concluzii. Se mai arată că nu se află în măsură să verifice valoarea științifică a celor două rapoarte de expertiză și nici a celor două rapoarte de expertiză excluse de instanța de fond. A. că se impune ca instanța de recurs să admită prezenta cerere în probațiune, prin efectuarea unei expertize criminalistice care să clarifice aspectele neclare ale acestui accident rutier.
Apărătorul părții civile arată că interesul este ca să se afle adevărul în cauză, apreciind că își însușește concluziile raportului de expertiză efectuat de L. de la C.
Reprezentantul asigurătorului, consideră că proba solicitată de apărătorul inculpatului este utilă și pertinentă soluționării cauzei.
Reprezentantul parchetului cu referire la cererea în probațiune formulată de apărătorul inculpatului, o consideră nefondată, nu pentru că se apropie termenul de prescripție, ci pentru că potrivit art 63 alin 2 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită, în cauză existând patru expertize, trei tehnice și una criminalistică, considerând că probatoriul deja administrat în cauză, e suficient pentru aflarea adevărului.
Curtea, deliberând în conformitate cu dispozițiile art. 1251 Cod procedură penală, referitor la efectuarea unei noi expertize în cauză, apreciază că nu este întemeiată, în cauză s-au efectuat mai multe expertize care au răspuns obiectivelor stabilite de instanță, eventualele contradicții între acestea se referă la chestiuni de apreciere, instanța urmând a le corobora cu celelalte probe administrate în cauză.
Efectuarea unei noi expertize criminalistice, care să stabilească valoarea
științifică a celorlalte expertize, nu are nicio justificare, nu este pertinentă în cauză, motiv pentru care Curtea respinge cererea formulată în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art 10 lit d, respectiv că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa. I. de fond a eliminat două din cele patru expertize efectuate în cauză, respectiv cele două favorabile inculpatului. De asemenea, consideră că instanța de fond trebuia să administreze un material probator mai vast decât cel administrat în cauză.
În continuare se arată de apărătorul inculpatului că, inclusiv martorul M. O., șoferul autotrenului în declarația dată a afirmat că a stat pentru a trece dubița, după care a efectuat manevra de virare spre stânga, însă nu a văzut venind autoturismul condus de inculpat. R. întocmit în cauză este plin de aspecte contradictorii, iar concluziile raportului de expertiză C. indică altceva decât ceea ce este cuprins în rechizitoriu. Se mai solicită a se lua în considerare doar probele care se coroborează și care au logică în derularea evenimentului, apreciind că declarația martorului M. trebuie avută în vedere fiind implicat direct în producerea accidentului. Vinovat de producerea accidentului este cel ce nu se asigură în momentul schimbării direcției de mers, iar în cauză de față nu inculpatul a schimbat direcția de mers.
Cu privire la recursul părții civile, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii cererii de constituire de parte civilă așa cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, instanța de fond a înțeles să admită doar parțial cererea de constituire de parte civilă, acordând despăgubiri civile în cuantum de 240 lei pentru daunele materiale și 10.000 lei pentru daunele morale, apreciind că față de urmările produse, partea civilă deține o culpă de 50 %, întrucât nu a purtat centura de siguranță la momentul producerii accidentului. Pentru a stabili astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei efectuată de către expertul Ș. V. din concluziile căruia, rezultă că „din literatura de specialitate rezultă că în cazurile în care persoanele refuză să poarte centura de siguranță, în situația producerii accidentelor de circulație, riscul rănirii grave este de 64 % mai mare decât în situația asigurării prin centură";. Se consideră de apărătorul părții civile că instanța de fond a efectuat o apreciere netemeinică la momentul stabilirii unei culpe a acesteia, față de gravitatea urmării produse, într-un procent de 50 %.
Culpa exclusivă în producerea accidentului și în consecință în cauzarea prejudiciului fizic și moral suferit, aparține inculpatului, care în mod exclusiv a creat starea de pericol, neasigurându-se corespunzător la efectuarea manevrei de depășire. Cu toate că acesta a prevăzut pericolul și avea posibilitatea de evitare prin frânare, în mod nejustificat a apreciat că impactul între cele două autovehicule nu va avea loc, și-a continuat deplasarea și nu a luat măsuri de evitare prin frânare deși putea face acest lucru. R. la întreg probatoriul administrat în cauză și la particularitățile prezentei cauze, se apreciază că, cu toate că îi poate fi imputată o culpă părții civile pentru nepurtarea centurii de siguranță, fapt ce a dus la suportarea unor consecințe mai grave ale accidentului, această culpă nu poate fi cuantificată.
Solicită a se proceda la o corectă și echitabilă proporționalizare a culpei părții civile în ceea ce privește nepurtarea centurii de siguranță, cu consecința admiterii cererii de constituire de parte civilă formulată. În dovedirea și justificarea daunelor materiale suportate, ca urmare a leziunilor suferite pentru a căror vindecare a fost nevoie de 120-130 zile îngrijiri medicale, a anexat la dosarul cauzei, înscrisuri medicale, bonuri fiscale, deconturi de cheltuieli din cuprinsul cărora rezultă cheltuielile efectuate cu medicamentația, transportul și procedurile de recuperare.
Se mai apreciază că instanța de fond nu a procedat la o stabilire justă și echitabilă a culpei părții civile și în consecință la procesul de cuantificare a despăgubirilor la care este îndreptățită în vederea reparării integrale a prejudiciului care i-a fost cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului.
Reprezentantul asigurătorului solicită respingerea recursului formulat de partea civilă. Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Consideră temeinică și legală hotărârea atacată, că instanța de fond apreciind în mod corect circumstanțele invocate, analizând în mod temeinic materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în faza de judecată, obligând inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă la plata către partea civilă a sumei de 24.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Conform jurisprudenței Curții E.pene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi achitate în echitate. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate.
R. la aceste considerente și ținând cont și de culpa părții vătămate care nu a purtat centura de siguranță, instanța a apreciat că suma de 10000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile. F. că infracțiunea a fost săvârșită din culpă, iar criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu privire recursul părții civile solicită admiterea acestuia, considerând că sumele acordate de instanța de fond sunt modice. Sub aspectul laturii obiective, între acțiunea inculpatului de conducere a autovehiculului în mod imprudent prin încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice intrând în coliziune cu alt autovehicul și urmarea imediată constând în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 120-130 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate, există legătură de cauzalitate fapt atestat de probatoriul administrat, în special de raportul de constatare medico-legală și expertiza medico-legală. În primul rând inculpatul nu s-a asigurat corespunzător în ce privește intenția de schimbare a direcției de mers a autotrenului pe care intenționa să îl depășească, putând prevedea astfel că există un pericol de coliziune. În al doilea rând, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză criminalistică dar și din declarațiile inculpatului, acesta a prevăzut pericolul din momentul în care a observat manevra de virare la stânga a autotrenului și deși a prevăzut acest pericol și avea posibilitatea de a-l evita prin frânare, în mod nejustificat a apreciat că impactul între cele două autovehicule nu va avea loc.
R. la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, având în vedere forma de vinovăție reținută, faptul că a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei și urmările care s-ar fi putut produse, dar și modul imprudent în care a condus pe drum public și anterior producerii accidentului așa cum rezultă din declarațiile martorilor A. G. și C. A. și declarațiile părții vătămate, instanța a apreciat în mod corect, că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
C U R T E A :
Deliberând reține că,
Prin sentința penală nr.99 din (...) Judecătoria Zalău, în baza art.184 alin.2
și 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a) și c) Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit. e) teza I Cod penal, condamnă pe inculpatul M. K. F.-C., fiul lui V.-C. și C., născut la (...) în loc. Z., jud. S., cetățean român, fără antecedente penale, dom. în loc. Z., b-dul M. Viteazul, nr. 16, bl. 01, sc. A, et.2, ap.8, jud. S., CNP 1. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.71 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
S-a constatat că în baza poliței de asigurare RCA seria SX nr. 0532474 din data de (...), SC G. A. SA are calitatea de asigurător de răspundere civilă.
S-a constatat că SC A. P. SRL nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.
În temeiul art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, a art.998-
999 cod civil și a art. 50 și 54 din Legea nr.136/1995 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. V. și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă SC G. A. SA, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă I. V. a sumei de 2400 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 10 000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999
Cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, coroborat cu art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile S. J. de A. S., S. J. de U. Z. și S. C. J. de U. C. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate I. V. și obligă inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă SC G. A. SA, în limita plafonului legal, la plata sumei de 50 lei către partea civilă S. J. de A. S., a sumei de 30 lei către partea civilă S. J. de U. Z. și a sumei de 884,40 lei actualizată cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății integrale, către partea civilă S. C. J. de U. C., cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999
Cod civil și la art. 22, art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 s-a admis acțiunea civilă formulată de SC A. R. A. Sa și a obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă SC G. A. SA, în limita plafonului legal, să plătească părții civile cu titlu de despăgubiri materiale suma de 11.182, 46 lei actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății integrale, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autotrenul cu nr. (...).
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.
În baza art.111 alin.6 din O.U.G. nr.1. s-a respins cererea inculpatului de prelungire a dreptului de a conduce autovehicule pe drum public.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată de către apărător ales av. Cobzaș V..
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul M. K.
F.-C. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 1700 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de (...) a fost trimis în judecată inculpatul M. K. F. C. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 C. pen., în sarcina acestuia reținându-se că la data de (...), în timp ce conducea autoturismul având nr. de înmatriculare SJ-5., a încălcat prevederile legale referitoare la regimul circulației pe drumurile publice, determinând accidentarea părții vătămate I. V. și provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile îngrijiri medicale.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, în actul de sesizare a instanței s-au indicat următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare (f.2), proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 5-13), procese verbale de verificare tehnică auto (f. 15, 16-18), declarații parte vătămată(f. 19-21), raport de constatare medico legală (f. 22, 23), declarații învinuit(f. 36-41), rezultat alcooltest (f. 42), raport de expertiză tehnică auto judiciară (f. 46-61), declarații martori (f. 62, 64-80), cazier judiciar (f. 81).
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr. 2649/2006.
Prin sentința penală 363 din (...) s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit.a C.p.p. rap la art. 10 lit. d C.p.p. achitarea inculpatului M. K. F. C. instanța constatând că există o îndoială în ce privește vinovăția inculpatului. Prin D. penală 155 din (...) a T.ui S. au fost respinse apelurile declarate de P. de pe lângă
Judecătoria Zalău și părțile civile I. V. și SC A. R. A. SA și menținută sentința penală 363/(...) apreciată ca fiind temeinică și legală întrucât din probele administrate în cauză nu este dovedită vinovăția inculpatului.
Prin decizia penală 155/R/2008 din data de (...) a Curții de A. C. au fost admise recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Zalău și părțile civile I. V. și SC A. R. A. SA, a fost casată în întregime D. penală 155/2007 și sentința penală 363/2007 și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond. I. de recurs a reținut că există contradicție între motivările instanțelor și motivul de achitare a inculpatului, iar instanța de fond și cea de apel nu s-au pronunțat asupra valorii probatorii a expertizelor efectuate în cauză. Dispune ca în rejudecare să fie efectuată o nouă expertiză tehnică auto care să stabilească mecanismul și dinamica producerii accidentului, locul impactului ( în teren dar și părțile autovehiculelor la nivelul cărora s-a produs coliziunea, poziția autotrenului în momentul efectuării virajului la stânga și posibilitățile de evitare a accidentului.
După casare cu trimitere spre rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul
J. Z. sub nr. (...).
Rejudecând cauza, în cursul cercetării judecătorești instanța a reaudiat pe partea vătămată I. V. (f. 757), și martorii M. O. (f. 759), I. N. (f.819), B. I. (f. 34 vl.IV), O. L. (f. 758), Szilagyi Iosif (f. 723), A. G. (f. 818), D. V. (f. 820). A fost efectuată cercetare la fața locului (f. 752). S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către expert tehnic P. G. raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei la filele 636-6469, la raportul de expertiză fiind efectuate de către expert două completări (f. 719-722, 833-835). A fost efectuată de asemenea în cauză și o expertiză C. de către L. de E. C. C. (f. 97-111 vl. IV) precum și o completare la raportul de expertiză criminalistică.
Analizând materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în faza de judecată, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
In data de (...), inculpatul se deplasa pe ruta Z.-H. (drumul european E81), la volanul autoturismului marca Wolkswagen Transporter cu număr de înmatriculare SJ 5. în autovehicul aflându-se partea vătămată I. V. care ocupa locul din dreapta față, fără a purta centură de siguranță și O. L., care se afla pe bancheta din spate. Inculpatul după ce a efectuat depășirea mai multor autovehicule, a depășit un autoturism de culoare albă și a observat în fața sa la o distanță de 200-2. autotrenul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...) care tracta o remorcă cu nr. de înmatriculare (...) condus de către numitul M. O. A. se afla în zona din fața intrării la SC E. C. SRL intenționând să vireze la stânga pentru a intra în curtea acestei societăți. A. a semnalizat intenția de schimbare a direcției de mers la stânga și a încetinit în vederea efectuării virajului, fiind poziționat aproape de axul drumului Ulterior depășirii autoturismului alb, inculpatul după ce a mai parcurs aproximativ 50 m pe banda sa de mers, potrivit propriilor declarații care se coroborează și cu declarațiile părții vătămate I. V., a inițiat manevra de depășire a autotrenului neobservând intenția acestuia de schimbare a direcției de mers, prin virare la stânga, și nici un alt impediment pentru a efectua depășirea. În acest scop inculpatul a semnalizat intenția de depășire și a intrat pe contrasens, iar când se afla la o distanță de 30-40 metri față de autotren a observat capul tractor al autotrenului care a început să vireze la stânga, cu intenția de a intra pe podul care conduce către curtea SC E. C.
2000 S. La momentul când a observat această manevră, inculpatul a apreciat că între capul de tractor și podul de acces în curtea SC E. C. SRL ar rămâne loc pentru a trece un autovehicul, astfel că sperând ca șoferul autotrenului să îl observe și să oprească, nu a frânat inițial și și-a continuat drumul în vederea ocolirii autotrenului prin stânga. O. însă că autotrenul condus de către M. O. își continuă deplasarea, inculpatul a frânat și a virat la stânga pentru a nu intra cu autovehiculul frontal în autotren și sperând în continuare că va fi observat de conducătorul autotrenului care va popri și astfel va fi evitat impactul. Acest lucru nu s-a întâmplat astfel că cele două autovehicule au intrat în coliziune, care a avut loc pe acostamentul drumului în dreptul podului de acces în curtea SC E. C.
2000 S. În urma impactului, dintre cele două autoturisme, partea vătămată I. V. a suferit leziuni corporale pentru care au fost necesare 120-130 zile de îngrijiri medicale care au pus în primejdie viața victimei. P. concluziilor rapoartelor de expertiză efectuate în cauză aceste leziuni corporale au fost mai grave datorită faptului că partea vătămată nu purta centura de siguranță și s-a lovit astfel de componentele interioare ale autovehiculului condus de către inculpat.
Pe parcursul procesului inculpatul a dat mai multe declarații în cauză: potrivit declarației date în faza de urmărire penală ( f.36-39) acesta susține că inițial a depășit un autovehicul Aro prin partea dreaptă reducând mult viteza apoi a depășit un autoturism alb ce circula jumătate pe acostament, pentru a face această depășire nu a depășit linia discontinuă, nu a intrat pe contrasens, după ce a depășit autoturismul alb a văzut autotrenul oprit, cu roțile din dreapta pe acostament la o distanță de 200-2., a mai rulat pe banda sa de mers 50 m după care s-a asigurat, a semnalizat și a pătruns pe contrasens în vederea efectuării depășirii întrucât autotrenul nu semnaliza și din sens opus nu veneau autovehicule, a rulat 150 m pe contrasens cu o viteză de aprox. 90 km/h, iar când era la o distanță de 30-40 m de autotren a observat cum capul tractor virează la stânga. Inculpatul declară că inițial și-a continuat deplasarea sperând că șoferul autotrenului îl va observa și va opri observând că între capul tractor și pod era loc pentru a putea să treacă. Abia când a văzut că șoferul autotrenului nu oprește, a frânat și a virat ușor stânga, impactul între cele două autovehicule având loc pe acostamentul din fața podului . Inculpatul susține de asemenea că autoturismul său a fost mutat cât timp acesta a fost la spital din poziția în care a rămas în momentul impactului . În declarația dată în fața instanței de judecată (f. 206) inculpatul își modifică în parte susținerile în sensul că a văzut autotrenul încă de când a depășit autoturismul ARO, că Dacia albă depășită era la 150 m de autotren și că după ce a depășit Dacia albă a continuat depășirea nu a revenit pe sensul său de mers, distanța la care se afla de autotren când acesta a început a vira stânga era de 20-25 m , iar locul impactului a fost pe podul de acces la SC E. S. În declarația dată în recurs de asemenea se semnalează contradicții cu declarațiile anterioare date în cauză (f. 526) inculpatul susținând de această dată, că a depășit o Dacie galbenă care s-a pus în mișcare de pe loc, că se afla la o distanță de 2 m în spatele autotrenului în momentul în care acesta a început să vireze stânga și în acel moment a început să frâneze și să claxoneze, că autotrenul era oprit jumătate pe banda de mers jumătate pe acostament, revine și arată că impactul a avut loc pe acostament . Aceste declarații ale inculpatului nu se coroborează întrutotul cu celelalte probe administrate în cauză în ce privește următoarele aspecte:
- faptul că autotrenului staționa, oprit cu roțile din dreapta pe acostament și că acesta nu semnaliza stânga nu este susținută de probele administrate în cauză. P. declarațiilor părții vătămate care se coroborează cu declarațiile date în faza de urmărire penală de martorii oculari I. N. (f. 71) și B. I. (f. 74) și martorul M. O. (f. 62, 257) - șoferul autotrenului, rezultă că autotrenul intenționa să intre în curtea SC E. C. SRL, a semnalizat stânga, a încetinit și se afla poziționat lângă axul drumului. F. că autotrenul nu a semnalizat intenția de schimbare a direcției de mers la stânga nu este susținut de altfel de nici o probă din dosar astfel martora O. L. arată doar că nu a fost atentă dacă autotrenul a semnalizat (f.
64,208, 758) , martorul A. G. (f. 77,294, 818) declară că fiind la distanță și având în fața sa un camion nu a văzut momentul coliziunii și nici dacă autotrenul semnaliza, dar a văzut că autotrenul era în mișcare, iar martorii D. V. (f. 280,
820), Szilagyi Iosif (f. 68, 210, 723) declară că au fost în curte societății E. C. SRL și nu au avut vizibilitate în șosea astfel încât nu au putut vedea dacă autotrenul a semnalizat. De asemenea martorii I. N. și B. I., deși au revenit asupra declarațiilor din faza de urmărire penală, în faza de judecată nu declară că au văzut autotrenul că nu semnaliza ci că erau în curte și nu au putut vedea. Față de martorii B. I. și I. N. ale căror declarații date în faza de urmărire penală erau concordante și susțineau că se aflau înafara gardului societății E. C., lucrând la niște rezervoare de carburant și au văzut în mod direct autotrenul care se pregătea să intre în curtea unității, chiar fiind atenți la manevrele acestuia, având în vedere că în faza de judecată și-au schimbat declarațiile în mod cu totul nejustificat, susținând că au fost în curte și nu au văzut nimic, instanța va lua în considerare declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale întrucât apreciază că acestea reflectă adevărul, au fost luate imediat după eveniment, cuprind foarte multe detalii, nu se contrazic, iar cele din faza de judecată sunt evazive și nejustificat schimbate.
- F. că inculpatul după depășirea autoturismului alb a continuat depășirea autotrenului mergând pe contrasens, fără a reveni pe banda sa de mers nu este susținută de probele de la dosar. A. potrivit părții vătămate I. V. (f. 757) rezultă că inculpatul a revenit pe sensul său de mers apoi s-a angajat în depășirea autotrenului, martora O. L. declară că a văzut un autocamion în fața lor pe carosabil (f. 64), iar inculpatul în primele sale declarații susține că a depășit autoturismul alb fără a intra pe contrasens și a mai rulat după aceasta pe banda sa 50 m apoi s-a asigurat și s-a angajat în depășirea autotrenului (f. 37). În acest mod se justifică și faptul că martorul M. O. declară că s-a asigurat în oglinda și nu l-a văzut pe inculpat deplasându-se pe contrasens.
- faptul că autovehiculul condus de inculpat a fost mutat din poziția în care acesta a rămas în urma impactului este infirmat de declarațiile martorilor oculari I. N., B. I., Szilagy Iosif, D. V., dar și de concluziile expertului tehnic Ș. V. care constată că există corespondență între locul unde s-au scurs lichide de la instalațiile avariate și poziția părții din față a autovehiculului care a fost avariată.
Apărările inculpatului sunt susținute în mare parte doar de declarațiile martorei O. L., dar la aprecierea acestor probe instanța are în vedere faptul că martora la momentul accidentului era prietena inculpatului iar ulterior a devenit soția acestuia, motiv pentru care declarațiile acesteia apreciază că au un caracter subiectiv și au fost luate în considerare doar în măsura în care se coroborează și cu alte probe, declarații de martori existente la dosarul cauzei.
Pentru stabilirea mecanismului și dinamicii producerii accidentului precum și a posibilității de evitare a producerii acestuia, în cauză au fost efectuate trei expertize tehnice auto efectuate de către experții tehnici Ș. V., G.r T. și P. G. și o expertiză criminalistică efectuată de L. de E. C. C., ale căror concluzii nu sunt concordante întrutotul.
S-a efectuat o primă expertiză tehnică în faza urmării penale de către expert tehnic Ș. V. (f. 46-60, 315-317) din ale cărei concluzii reiese că cele două autovehicule implicate în accident puteau ajunge în poziția avută în vedere în procesul verbal de cercetare la fața locului. Totodată s-a menționat că impactul dintre cele două autoturisme nu a putut fi evitat de către conducătorul autotrenului deoarece acesta după ce a semnalizat și-a schimbat direcția de mers spre stânga, nu putea să prevadă manevrele pe care urma să le efectueze conducătorul autoturismului Wolkswagen. De asemenea dacă autovehiculul condus de către inculpat ar fi respectat prevederile regulamentului circulației pe drumurile publice, analizând locul impactului și planșele fotografice, rezultă cu certitudine că impactul dintre cele două autoturisme nu ar fi avut loc, dacă la apariția stării de pericol, odată cu efectuarea manevrei de frânare efectua și manevra de revenire pe sensul său de mers, aceasta putându-se face în condiții de siguranță.
P. expertizei efectuate în cursul cercetării judecătorești de către expert tehnic G.r T. (f. 349-360) reiese că M. O., conducătorul autotrenului nu s-a asigurat corespunzător, efectuând virajul la stânga după ce autovehiculul condus de către inculpat se angajase în depășire intrând pe contrasens. S. intenției de viraj la stânga a fost efectuată după ce inculpatul s-a angajat în depășire, intrând pe contrasens, sau a fost omisă. Conducătorul autotrenului putea să observe autovehiculul condus de către inculpat de la o instanță de aproximativ 200 metri dacă se asigura corespunzător, iar în momentul virării capului de tractor acest lucru a fost îngreunat de schimbarea poziției oglinzii retrovizoare.
În rejudecarea cauzei după casare cu trimitere a fost efectuată o nouă expertiză tehnică de către expert tehnic P. G. cu următoarele concluzii: producerea accidentului putea fi evitată de conducătorul autotrenului dacă se asigura corespunzător la schimbarea direcției de mers asigurându-se continuu în oglinda retrovizoare la începutul mișcării și prin geamul lateral în timpul trecerii benzii de contrasens. Inculpatul putea evita accidentul dacă ar văzut autotrenul virând și ar fi frânat de la 95 m. Inculpatul nu putea evita accidentul prin frânare și revenire în spatele autotrenului în condițiile în care avea o viteză de 25 m/s. În completarea la raportul de expertiză expertul stabilește viteza autovehiculului condus de inculpat în timpul depășirii la 26,4 m/s , timpul de parcurgere a distanței de 200 m la 7,6 sec și timpul de efectuare a depășirii 3,8 sec.
P. raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză (f. 98-110, 56 vl. V) rezultă că inculpatul s-a angajat în depășire ulterior inițierii virajului la stânga de către șoferul autotrenului, viteza autoturismului condus de către inculpat în momentul impactului a fost de 63 km/h iar viteza inițială de deplasare de cca 8.
/h. R. la faptul că autotrenul pentru a ajunge din poziția din care a inițiat virajul la stânga până la locul impactului avea nevoie de 4,05 s. s-a stabilit că autoturismul inculpatului se afla la cca. 94 m distanță de locul impactului în momentul virării la stânga a autotrenului iar viteza care ar fi permis oprirea autoturismului în acest spațiu de 94,27 m este superioară (de 105km/h) celei cu care circula inculpatul stabilită la cca 87 km/h. D. s-ar porni de la ipoteza că autotrenul se afla lângă acostament și nu lângă axul drumului, inculpatul ar fi avut la dispoziție o distanță mai mare de 94 de m pentru a evita impactul. Inculpatul putea evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsuri de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent și nu ar fi inițiat manevra de depășire prin stânga a autotrenului. Este exclus ca starea de pericol iminent
(virajul la stânga a autotrenului) să se fi declanșat când autovehiculul condus de inculpat se afla cu doar 25-30 m în spatele autotrenului.
A. în vedere concluziile expertizelor efectuate în cauză a rezultat că acestea sunt concordante în ce privește locul impactului ( pe acostament în fața podului de acces la SC E. C. Srl)- cu excepția expertizei efectuate de către Ș. V.-, viteza de deplasare a celor două autovehicule în momentul premergător impactului este stabilită de experți la valori foarte apropiate, diferențele între concluziile expertizelor se referă la posibilitățile de evitare a accidentului rutier.
E. G.r T. și Păgurean G. au stabilit că accidentul putea fi evitat de conducătorul autotrenului care nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de deplasare. E. au pornit în analiza făcută de la o stare de fapt stabilită de aceștia prin coroborarea și interpretarea probelor testimoniale administrate în cauză în condițiile în care acest atribut aparține numai instanței de judecată. În ce privește raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic P. G. instanța constată că în mare parte concluziile acestui expert se bazează pe o interpretare făcută de expert probelor testimoniale existente la dosarul cauzei și nu și pe date din procesul verbal de cercetare la fața locului, urme de la fața locului, date tehnice, calcule și raționamente științifice, argumentate în acest sens. A. spre exemplu a stabilit că autotrenul staționa și se afla pe partea dreaptă lângă acostament deoarece așa rezultă din declarația inculpatului și a martorei O. L. iar
„celelalte declarații nu sunt edificatoare în acest sens";. A stabilit că conducătorul autotrenului a încălcat art. 160 alin. 1 din Legislația rutieră pentru că nu s-a asigurat, putând vedea pe inculpatul ce circula pe contrasens de la 2. (fără a fi stabilit cu certitudine că inculpatul circula pe contrasens în acel moment), bazându-se tot pe declarațiile inculpatului și ale martorei O. L. În același sens s-a pronunțat și expertul G. T. stabilind că șoferul autotrenului nu s-a asigurat corespunzător și că a semnalizat intenția schimbării direcției de mers la stânga doar după ce inculpatul s-a angajat în depășire sau nu a semnalizat deloc
(concluzie care de altfel nu se coroborează cu probele existente la dosar așa cum au fost analizate de instanță mai sus). Aceste concluzii ale celor doi experți privind posibilitatea evitării producerii accidentului de către conducătorul autotrenului care nu a semnalizat și nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, atâta timp cât nu au la bază o argumentare științifică și se bazează pe o interpretare a probelor testimoniale de la dosarul cauzei făcută de experți nu pot fi reținute de instanță urmând a fi înlăturate pe considerentele de mai sus.
C. expertizei criminalistice și a expertizei efectuate de către Ș. V. sunt concordante în ce privește dinamica producerii accidentului și posibilitățile de evitare a producerii accidentului și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Mecanismul și dinamica producerii accidentului așa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Ș. V. și raportul de expertiză criminalistică rezultă și din declarațiilor martorilor așa cum au fost coroborate de instanță mai sus, în sensul că inculpatul s-a angajat în depășire și a pătruns pe contrasens după semnalizarea și inițierea de către conducătorul autotrenului a virajului spre stânga. C. celor două expertize, pe lângă faptul că se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, instanța constată că se bazează în primul rând pe date ce rezultă din schița locului faptei, urme lăsate la fața locului, pe interpretarea științifică a acestor date, rapoartele de expertiză cuprinzând o amplă argumentare a concluziilor stabilite, motiv pentru care instanța a reținut aceste probe, luându-le în considerare pentru soluționarea cauzei.
P. raportului de constatare medico legală (f. 22) a rezultat că leziunile produse părții vătămate s-au putut produce într-un accident rutier, necesită 60 de zile de îngrijiri medicale , au pus în primejdie viața victimei, iar numărul total al zilelor de îngrijiri medicale se vor putea stabili după finalizarea tratamentului și a recuperării. În cauză a fost efectuată și o expertiză medico legală (f,. 372-
374) prin care se stabilește că partea vătămată I. V. a suferit leziuni corporale care au necesitat 120-130 zile de îngrijiri medicale , leziunile pot data din (...) și s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, între traumatismul suferit în accidentul rutier și starea părții vătămate există legătură de cauzalitate directă.
P. concluziilor rapoartelor de expertiză întocmite de către experții Ș. V. și P.
G. a rezultat că dacă partea vătămată purta centură de siguranță, având în vedere că autovehiculul era prevăzut cu airbag frontal pentru ocupantul locului din dreapta și care a fost activat în urma impactului, gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată era mai redusă, fără a putea fi cuantificată (f. 60,
646). Prin completarea la R. de expertiză aflat la fila 316 dosar, expertul Ș. V. precizează că din literatura de specialitate rezultă că în cazurile în care persoanele refuză să poarte centura de siguranță, în situația producerii accidentelor de circulație, riscul rănirii grave este cu 64% mai mare decât în situația asigurării prin centură.
Din ansamblul probator administrat în cauză, declarațiile inculpatului declarațiile martorilor, procesul verbal de certare la fața locului și raportul de expertiză criminalistică, raportul de expertiză medico-legală, a rezultat că starea de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt dovedite pe deplin.
În drept, fapta inculpatului M. K. F. C. care în data de (...), în timp ce conducea autovehiculul Volkswagen Transporter cu nr. de înmatriculare SJ 5. nu s-a asigurat la efectuarea unei manevre de depășire (încălcând astfel dispozițiile art 160 alin.1 și 161 din HG 85 /2003 privind regulamentul de aplicare a OUG
1. ) și a intrat în coliziune cu autotrenul condus de martorul M. O. cauzând astfel leziuni corporale părții vătămate I. V. care au necesitat pentru vindecare un număr de 120-130 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în pericol viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, între acțiunea inculpatului de conducere a autovehiculului în mod imprudent prin încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice intrând în coliziune cu alt autovehicul și urmarea imediată constând în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de
120-130 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața persoanei vătămate, există legătură de cauzalitate fapt atestat de probatoriul administrat, în special de raportul de constatare medico-legală și expertiza medico legală.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, întrucât: fapta a avut urmările prevăzute de art.182 alin.1 sau 2, respectiv fapta a produs leziuni mai mari de 60 zile și aceste leziuni au pus în pericol viața părții vătămate, fapta este săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. P. art. 161 din HG 85/2003 privind regulamentul de aplicare a OUG 1. (în vigoare la data producerii accidentului rutier) „Conducătorul de vehicul care constată că vehiculele care circulă înaintea lui semnalizează intenția de a schimba banda de circulație sau direcția de deplasare este obligat să asigure condițiile pentru realizarea acestor manevre în deplină siguranță";, iar potrivit art. 160 alin. 1 din același act normativ „Conducătorul de vehicul care intenționează să … vireze spre dreapta sau spre stânga pentru schimbarea benzii … este obligat să efectueze aceste manevre numai după ce a semnalizat și s-a asigurat că o poate face fără a pune în pericol participanții la trafic care îl urmează, îl precedă ori cu care urmează să se întâlnească, ținând seama de poziția, direcția și viteza acestora";. Așa cum rezultă din coroborarea probelor administrare în cauză inculpatul a inițiat manevra de depășire fără a se asigura că poate să o facă în condiții de siguranță, intrând pe contrasens în vederea depășirii în condițiile în care autovehiculul din fața sa semnalizase și inițiase anterior o manevră de schimbare a direcției de mers.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă cu prevedere, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit. a Cod penal. În primul rând inculpatul nu s-a asigurat corespunzător în ce privește intenția de schimbare a direcției de mers a autotrenului pe care intenționa să îl depășească, putând prevedea astfel că există un pericol de coliziune. În al doilea rând așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză criminalistică dar și din declarațiile inculpatului, acesta a prevăzut pericolul din momentul în care a observat manevra de virare la stânga a autotrenului și deși a prevăzut acest pericol și avea posibilitatea de a-l evita prin frânare, în mod nejustificat a apreciat că impactul între cele două autovehicule nu va avea loc, (a sperat că șoferul autotrenului îl va observa și va opri și că va avea loc suficient pentru a ocoli prin stânga capul tractor) și-a continuat deplasarea și nu a luat din acel moment măsuri de evitare prin frânare deși putea face acest lucru. În condițiile în care inculpatul s-a angajat în depășire fără a se fi asigurat corespunzător și nici atunci când a conștientizat pericolul iminent nu a luat măsuri de evitare, nu se poate reține nici imposibilitatea de prevedere și nici culpa cu neprevedere, rezultând fără echivoc că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale imprudente, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce. În cauză așa cum rezultă din probele administrate și din concluziile expertizei criminalistice și a expertizei tehnice efectuate de Ș. V., nu se poate reține culpa conducătorului autotrenului întrucât după inițierea de către acesta a virajului la stânga nu putea să prevadă manevrele pe care urma să le efectueze inculpatul. Din coroborarea probelor instanța a reținut că manevra de depășire și intrare pe contrasens a inculpatului a fost ulterioară inițierii manevrei de virare la stânga a autotrenului. În condițiile în care partea vătămată I. V. nu purta centura de siguranță, iar potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză rezultă că gravitatea leziunilor ar fi fost mai mică dacă purta centură de siguranță, având în vedere și procentul teoretic reținut în literatura de specialitate privind agravarea consecințelor în cazul nepurtării centurii de siguranță, instanța va reține și culpa părții vătămate față de gravitatea urmării produse, apreciată la un procent 50 %.
Reținând vinovăția inculpatului M. K. F. C., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
R. la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei și urmările care s-ar fi putut produce, dar și modul imprudent în care a condus pe drum public și anterior producerii accidentului așa cum rezultă din declarațiile martorilor A. G. și C. A. și declarațiile părții vătămate (cu viteză foarte mare și efectuând depășiri imprudente), instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
I. a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 32 de ani, este căsătorit, nu are antecedente penale, pe parcursul procesului penal a recunoscut fapta apreciind că nu i se poate reține vinovăția, a colaborat cu organele judiciare și s-a prezentat în fața instanței de judecată. Față de toate aceste circumstanțe personale ale inculpatului instanța urmează a reține în beneficiul inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. a) și c) Cod penal și a facut aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit. e) teza I Cod penal, urmând să aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 4 luni închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. A. în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții E.pene a D. O., dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite și de persoana inculpatei. I. a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere conduita anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, vârsta și persoana inculpatului, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei consideră că este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
I. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. 1 Cod Penal, prin urmare, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Sub aspectul laturii civile, prin cererea precizată, partea vătămată I. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.800 lei reprezentând daune materiale și
30.000 lei daune morale (f. 212-214).
Sau mai constituit părți civile în cauză :
- societatea de asigurare A. SA cu suma de 11.182,46 lei cu dobânda aferentă de la data de (...) până la achitarea în întregime a sumei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autotrenul implicat în accidentul rutier (f.
144-145);
- S. J. Z. cu suma de 30 lei (f. 25, 204) reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate I. V. potrivit fișei medicale
13879/4.06.05 (f. 26-27);
- S. C. J. de U. C. cu suma de 884,40 lei plus dobânda aferentă, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată I. V. ( f. 28, 232), anexând decont de cheltuieli (f. 29-33, 233);
- S. J. de A. S. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 50 lei (f. 88).
În faza de urmărire penală S. M. de U. C. N. a arătat că partea vătămată a fost internată în această unitate iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de
975,40 lei (f. 34-35), dar prin adresa 1019/(...) depusă la fila 132 din dosar arată că nu se constituie parte civilă în cauză (f.132).
La data producerii accidentului (...) autoturismul condus de inculpat avea încheiată polița RCA seria SX nr. 0532474 din data de (...) valabilă de la data de (...) pană la data de (...) încheiată între SC A. P. SRL și asigurătorul de răspundere civilă SC A. SA (f.43), care potrivit precizărilor consilierului juridic al asigurătorului făcute la termenul de judecată din data de (...) și a înscrisului de la fila 867, a fuzionat prin absorbție, iar noua denumire a societății este SC G. A. SA, societate care are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză.
P. art.49 coroborate cu art.44, 50 și 54 din Legea nr.136/1995 (în vigoare la data producerii accidentului rutier) asigurătorul acordă în mod nemijlocit celui păgubit despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. D. se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. P. art. 51 alin.1 din Legea 136/1995 despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acorda și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o alta persoana decât asiguratul.
În ce privește pe SC A. P. SRL proprietar al autovehiculului VW Transporter condus de inculpat instanța constată că între această persoană juridică și inculpat nu există raporturi de prepușenie în consecință SC A. P. SRL nu are calitate de parte responsabilă civilmente în această cauză. Inculpatul avea dreptul de folosință a autovehiculului în baza contractului de cesiune 55/(...) prin care a preluat toate drepturile și obligațiile utilizatorului ce decurg din contractul de leasing nr. 51/(...). În acest caz nu poate fi vorba de o răspundere pentru fapta altuia întrucât între proprietarul bunului și inculpat nu exista niciun raport de subordonare, conducând autovehiculul în data de (...) inculpatul nu era în realizarea unor funții încredințate de societatea de leasing SC A. P. SRL care nu avea nici un control sau supraveghere a activității inculpatului, ci doar i- a transmis un drept de folosință a unui bun. SC A. P. SRL în calitate de proprietar al autovehiculului nu i se poate angaja nici răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri atâta timp cât s-a reținut că prejudiciul a fost cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului, fiind incidentă în cauză răspunderea delictuală pentru fapta proprie a persoanei fizice în condițiile art. 998-999 Cod Civ.
În ce privește pretențiile civile ale părții civile I. V. instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, vinovăția- culpa cu prevedere a inculpatului și prejudiciul produs părții vătămate I. V. prin lezarea sănătății și integrității corporale a acesteia, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul produs.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă I. V. instanța a constatat că pentru dovedirea prejudiciului material invocat partea vătămată a depus la dosarul cauzei înscrisuri medicale (f.215-222), bonuri fiscale, deconturi de cheltuieli (f. 242-253) și au fost audiați trei martori: P. C. (f. 254), N. G. (f.
279), și U. V. (f. 293). Conform jurisprudenței Curții E.pene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi acordate în echitate. Analizând actele medicale depuse în cauză, dovezile de plată și declarațiile martorilor , instanța constată că partea vătămată în vederea tratării și recuperării a fost supusă unor cheltuieli privind medicamentația, transportul, proceduri de recuperare, motiv pentru care apreciază ca întemeiate pretențiile civile solicitate prin constituirea de parte civilă în ce privește: suma de
1000 lei privind cheltuielile cu medicamentele, 700 lei cheltuieli cu alimentația specială necesară în perioada tratamentului și recuperării, 1300 lei cheltuieli cu transportul și deplasările acesteia și a unui însoțitor și 1800 lei cheltuieli ocazionate cu recuperarea, rezultând în total un prejudiciu material de 4800 lei apreciat de instanță ca fiind real și rezonabil raportat la efortul financiar impus de tratarea leziunilor produse în urma accidentului. În ce privește angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului raportat la cheltuieli efectuate de partea vătămată, așa cum au fost reținute de instanță, având în vedere că s-a reținut în ce privește gravitatea urmărilor faptei inculpatului și culpa părții vătămate în proporție de 50%, instanța a obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă la plata de despăgubiri materiale către partea vătămată I. V. în sumă de 2400 lei.
Față de daunele morale solicitate de partea civilă I. V. instanța a apreciat că prin leziunile corporale suferite părții civile pe lângă un prejudiciu material i s-a produs și un prejudiciu moral constând în suferința fizică și psihică resimțită. A. în vedere perioada lungă de recuperare și vârsta părții vătămate, leziunile provocate și tratamentul la care a fost necesar să se supună, în mod cert i-au afectat acesteia viața socială și profesională și i-au produs o suferință psihică. I. a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. R. la aceste considerente și ținând cont și de culpa comună a inculpatului și a părții vătămate, instanța apreciază că pretențiile părților civile depășesc însă cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite. Pe aceste considerente instanța consideră că suma de 10.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile ihoș V.
A. în vedere toate considerentele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, a art.998-999 Cod civil și a art. 50
și 54 din Legea nr.136/1995, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. V. și va obliga inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă SC G. A. SA, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă I. V. a sumei de 2400 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Față de constituirea de părți civile în cauză a unităților medicale cu contravaloarea serviciilor medicale asigurate părții vătămate I. V., având în vedere fișele medicale și deconturile de cheltuieli depuse la dosarul cauzei pentru dovedirea pretențiilor civile formulate (f. 26-27, 28-33) și constatând ca fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 998 -999
Cod civil, iar în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, aceste unități medicale au calitatea de părți civile în cauză, în baza art. 14 și art. 346
Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, coroborat cu art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995, instanța va admite acțiunea civilă formulată de părțile civile S. J. de A. S., S. J. de U. Z. și S. C. J. de U. C. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate I. V. și a obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă SC G. A. SA, în limita plafonului legal, la plata sumei de 50 lei către partea civilă S. J. de A. S., a sumei de 30 lei către partea civilă S. J. de U. Z. și a sumei de 884,40 lei actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății integrale, către partea civilă S. C. J. de U. C., cu titlu de despăgubiri materiale.
În cauză s-a constituit parte civilă și societatea de asigurare A. SA cu suma de 11.182,46 lei plus dobânda aferentă de la data de (...) până la achitarea în întregime a sumei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autotrenul implicat în accidentul rutier (f.144-145). Din înscrisurile depuse de partea civilă la dosarul cauzei rezultă că autotrenul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...) implicat în accidentul de circulație avea încheiată asigurare facultativă de tip C. cu SC A. R. A. Sa (f. 148), proprietarul autotrenului SC
E.sab SRL a solicitat despăgubiri pentru avariile suferite de autotren în accidentul rutier din (...) (f. 150), a fost întocmit dosarul de daună A. fiind stabilită o despăgubire de 11.182, 46 lei (f. 149). Din chitanțele și facturile depuse la dosarul cauzei (f. 153-155) rezultă cuantumul reparațiilor ca fiind dovedit. P. înscrisului depus la fila 149 rezultă că asigurătorul SC A. R. A. SA a achitat suma de 11.182,46 lei până la data de 0(...). În ce privește prejudiciul produs prin fapta inculpatului proprietarului autotrenului marca Mercedes implicat în accident, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, între fapta inculpatului și avarierea autotrenului există legătură directă de cauzalitate, culpa revenind în mod exclusiv inculpatului. În aceste condiții proprietarul autovehiculului avariat SC E.sab SRL are calitatea de persoană vătămată prin fapta inculpatului dedusă judecății și în temeiul art.14
C.p.p. are dreptul de a se constitui parte civilă în cauză. P. art. 22 alin.1 din
Legea 136/1995, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei. Față de această prevedere legală instanța constată că asigurătorul SC A. R. A. SA s-a subrogat în drepturile proprietarului autotrenului avariat și se poate îndrepta împotriva inculpatului pentru despăgubire, prin constituire de parte civilă în procesul penal. Prin coroborarea art. 22 alin. 1 din Legea 136/1995 și art. 14 din C.p.p. rezultă că asigurătorul SC A. R. A. SA are calitatea de parte civilă în prezenta cauză. Pe toate aceste considerente, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil și la art. 22, art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 instanța va admite acțiunea civilă formulată de SC A. R. A. Sa și a obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile cu titlu de despăgubiri materiale suma de 11.182, 46 lei actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la data plății integrale, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autotrenul cu nr. (...).
În baza art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neplata obligațiilor civile până la expirarea termenului de încercare, atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Față de cererea de prelungire a dreptului de a conduce autovehicule pe un drum public formulată de inculpat în temeiul art. 111 din O.U.G.nr.1. cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că prin prezenta sentință, chiar dacă aceasta nu este definitivă, această instanța, analizând materialul probator administrat în cauză, a stabilit vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în același timp instanța a constatat încălcarea de către inculpat a prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice în condiții de siguranță, pe toate aceste considerente instanța a apreciat că nu se impune prelungirea dreptului de a conduce pe drumurile publice al inculpatului și în consecință va respingea cererea formulată de inculpat în acest sens.
I. a constatat că inculpatul a fost asistat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată de către apărător ales av.Cobzaș V..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul M. K. F. C. și partea civilă I. V.
Inculpatul a solicitat casarea sentinței și rejudecând să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.proc.pen. achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.184 alin.2 și 4 C., cu motivarea că din două expertize efectuate în cauză rezultă că vinovat de producerea accidentului este conducătorul autotrenului cu care inculpatul a intrat în coliziune, acesta efectuând o virare la stânga fără să se asigure, inculpatul neavând nicio culpă în producerea accidentului deoarece nu a schimbat direcția de mers.
Partea civilă a solicitat casarea sentinței și rejudecând, să se constate că nu are nicio culpă în producerea accidentului și a urmărilor acestuia, inculpatul fiind singurul responsabil și chiar dacă acceptă că nepurtarea centurii de siguranță a determinat agravarea leziunilor suferite în urma impactului, instanța de fond a efectuat o apreciere netemeinică reținând o culpă de 50% cu consecința neacordării despăgubirilor solicitate, sens în care se impune modificarea hotărârii și acordarea despăgubirilor în sumă de 10.800 lei pentru daune materiale și
30.000 lei pentru daune morale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, a stabilit în mod corespunzător starea de fapt și vinovăția inculpatului, apreciind în mod corect că raportul de constatare tehnică întocmit de inspectorul Ș. V. și raportul de expertiză criminalistică efectuat în cursul cercetării judecătorești, după casarea cu trimitere, de expert L. L., se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, declarațiile părții vătămate și a inculpatului, înlăturând constatările experților care au concluzionat că șoferul autotrenului este cel care ar fi putut evita accidentul de circulație, care a avut ca urmare vătămarea corporală a părții vătămate I. V.
Chiar dacă au existat cele două probe științifice care înlătură răspunderea inculpatului și culpa acestuia în producerea accidentului de circulație, se observă că acestea nu numai că nu corespund cu celelalte probe administrate în cauză, în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, dar se bazează pe analize ce exced atribuțiilor pe care experții le au, de a se pronunța doar pe baza constatărilor personale, ținând cont de schița locului faptei, de măsurători și alte elemente tehnice și nu pot recurge la aprecierea probelor, atribuit ce aparține exclusiv instanței de judecată.
În aceste condiții, nu se justifica efectuarea unei noi expertize criminalistice, astfel că instanța de recurs a respins cererea în probațiune formulată în ședința publică din 29 iunie 2012, cu argumentele ce se regăsesc în practicaua acestei hotărâri.
În consecință, în mod judicios s-a reținut că în data de 4 iunie 2005, în timp ce se deplasa pe ruta Z. - H., la volanul autoturismului WV Transporter având în autoturism în partea dreaptă pe partea vătămată I. V., iar în spate pe martora O. L., a efectuat depășirea mai multor autovehicule după care, deși a observat în fața sa la o distanță de cca 200-250 m autotrenul marca Mercedes cu nr.(...) care tracta o remorcă, după ce a intrat pe banda sa de mers cca 50 de m, a inițiat manevra de depășire a autotrenului, neobservând intenția acestuia de schimbare a direcției de mers și a observat de la o distanță de cca 30-40 m față de autotren când capul de tractor al autotrenului a început să vireze la stânga, cu intenția de a intra pe un pod și apreciind că între capul de tractor și podul de acces ar rămâne loc pentru a trece autovehiculul și-a continuat drumul, în vederea ocolirii autotrenului prin stânga, sperând că martorul M. O. îl va observa, însă acest lucru nu s-a întâmplat și cele două autovehicule au intrat în coliziune.
În aceste condiții, s-a produs vătămarea corporală a părții vătămate I. V. care nu purta centura de siguranță și a suferit leziuni corporale vindecabile în
120-130 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor art.161 din HG 85/2003 privind regulamentul de aplicare a OUG nr.1., precum și art.160 alin.1 din același act normativ, în sensul că acesta nu s- a asigurat corespunzător atunci când s-a angajat în depășire și deși a observat că intenția conducătorului autotrenului de a vira la stânga, și-a continuat deplasarea sperând că va putea parcurge drumul prin evitarea acestuia.
În ceea ce privește culpa reținută de instanța de fond, conform concluziilor din expertizele efectuate, s-a reținut corect că urmările accidentului de circulație ar fi fost mai puțin grave dacă victima ar fi purtat centură de siguranță, însă o proporție a culpei de 50% este nejustificată, deoarece vinovat de producerea accidentului de circulație este exclusiv inculpatul și doar consecințele acestuia ar fi fost mai puțin grave, în condițiile în care partea vătămată avea centură, astfel că se poate reține o culpă a inculpatului de 75% și a părții vătămate de 25%, prin prisma prevederilor legale încălcate de cele două părți.
Sub aspectul încadrării juridice a individualizării pedepsei, și modalității de executare a acesteia, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante, astfel că întrucât vinovăția a fost în mod cert stabilită, iar culpa sa în comiterea infracțiunii este concurentă cu cea a victimei, pedeapsa de 4 luni închisoare este justă și proporțională, cu toate criteriile prevăzute de art.72 C.
În consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Hotărârea atacată este netemeinică, doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate părții vătămate I. V., prin prisma celor mai sus reținute și sub acest aspect, recursul declarat de partea civilă este întemeiat, urmând a fi admis în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., iar inculpatul va fi obligat să plătească acesteia suma de 8.100 lei pentru daune materiale și 20.000 lei daune morale, cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art.193 C.proc.pen., inculpatul va fi obligat să plătească părții civile
1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, sumă ce reprezintă onorariul de avocat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 și 3 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de partea civilă I. V. domiciliată în Z., B-dul M. Viteazul bl. D1 sc. B ap. 26 județul S., împotriva sentinței penale nr. 99 din 24 februarie 2012, pe care o casează numai cu privire la despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile I. V.
Rejudecând, majorează cuantumul despăgubirilor civile pentru daune materiale și morale la care a fost obligat inculpatul, alături de asigurător SC G. A. SA în favoarea părții civile I. V. de la suma de 2.400 lei la 8.100 lei daune materiale și de la 10.000 la 20.000 lei daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. K. F. C. domiciliat în Z., B-dul M. Viteazul nr. 16, bl. O1, sc. A, et. 2, ap. 8, județul S. împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER C. I. I. C. M. V. C. M. N.
plecată în C.O.semnează | plecat în C.O.semnează | plecată în C.O.semnează |
președinte complet | președinte complet | Prim-grefier |
C. I. C. I. | M. T. |
3 ex. - (...) jud.fond.M. D.
| ← Decizia penală nr. 51/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 132/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
