Decizia penală nr. 1008/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1008/R/2012
Ședința publică din data de 29 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : I. C. M.
: V. C.-președinte secție
G.IER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul T. S. împotriva sentinței penale nr.448 din 3 aprilie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei B., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal; neluarea din culpă a vreuneia din măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către o persoană care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională prev. de art. 37 alin. 1 și 3 din Legea nr. 319/2006, ambele infracțiuni comise în concurs ideal prev. de art. 33 lit. b C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal, asistat de apărătorul ales, avocat Ș. H., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de apărător.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, potrivit lit c a articolului 38515 pct 2 Cod procedură penală, iar în subsidiar, solicită reținerea cauzei spre rejudecare, conform lit d a articolului 38515 pct 2
Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, din motivarea hotărârii atacate rezultă că probele pe care se întemeiază hotărârea de condamnare sunt cele testimoniale (declarațiile părții vătămate, inculpatului și martorilor). Instanța de fond a disjuns, în temeiul art 347 din Codul de procedură penală, acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, prin încheierea din 20 martie 2012, încheierea prin care s-a constatat și terminarea cercetării judecătorești și s-a acordat cuvântul în dezbateri. Consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât pe parcursul derulării procesului au fost încălcate mai multe dispoziții ale Codului de procedură penală care garantează aflarea adevărului și dreptul la apărare al inculpatului.
În continuare se arată că, au fost încălcate prevederile art 327 alin 3 din Codul de procedură penală, întrucât, pe de-o parte nu a existat o imposibilitate de nesurmontat a audierii acestui martor, simplul fapt că era la acel moment plecat din țară, nefiind un motiv de a nu se stărui în audierea acestuia, mai ales că procesul a mai durat; neaudierea părților și martorilor la judecata pe fond este o excepție și se referă strict la cazul când nu este posibilă la modul absolut. Pe de altă parte se impune citirea declarației martorului de la urmărirea penală în ședință publică și nu simpla mențiune că se va ține cont de depoziție la judecarea cauzei. Din motivarea hotărârii, rezultă, mai mult, că instanța nu a avut în vedere, fără să spună motivul, declarația de la urmărire penală a acestui martor. La termenul din 15 noiembrie 2011, reținând că din adresele întocmite de poliția din Prundu B., că cei doi martori sunt plecați la muncă în S., respectiv B., instanța a constatat imposibilitatea audierii lor și a menționat că se va ține cont de depozițiile de la urmărirea penală la soluționarea cauzei.
A fost încălcat dispozițiile art 329 alin 3 Cod procedură penală, audierea lor fiind admisă. Ulterior proba nu a fost considerată utilă, supusă dezbaterii părților, pentru ca abia apoi să se decidă neadministrarea acesteia. La ultimul termen de judecată, din data de 20 martie 2012 s-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale părții vătămate, în cauză existând doar un certificat medico-legal, prin care trebuiau stabilite obiective cum ar fi: ce leziuni a suferit partea vătămată, data producerii, urmările faptei, dacă există raport de cauzalitate și precizări în legătură cu capacitatea de muncă, infirmitate sau invaliditate. Apărătorul inculpatului apreciază că această cerere vizează în mod indubitabil aspecte ce țin de lămurirea laturii penale a cauzei și nu doar de latură civilă. În opina sa, disjungând latura civilă prin încheiere, isntanța de fond trebuia să pună mai întâi problema în discuția părților, mai ales că expertiza dispusă nu putea întârzia soluționarea laturii penale, dovadă că între timp ea a și fost efectuată.
Recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art 3859 Cod procedură penală, după cum se prevede în art 3856 Cod procedură penală, deci instanța de recurs va putea examina cauza sub toate aspectele. Urmare acestor numeroase încălcări ale normelor de procedură starea de fapt reținută de instanță nu este corectă, nu s-a aflat adevărul în cauză, pentru a se putea pronunța hotărârea de condamnare.
În final, se arată că este necesară rejudecarea cauzei prin administrarea în condiții legale a întreg probatoriului, în vederea stabilirii stării de fapt.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptelor, consecințele grave ale acestora, împrejurările concrete de comitere, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și poziția procesuală vădit nesinceră exprimată de acesta.
Martorii audiați în cauză infirmă versiunea croită de inculpat pentru a obține exonerarea de răspundere penală. Afirmațiile sale că partea vătămată C. F. nu a fost angajatul său și nu a desfășurat vreo activitate din dispoziția sa la punctele de lucru pe care le avea deschise în toamna anului 2009, nu sunt reale. Conduita inculpatului pe parcursul procesului penal denotă o evidentă nesinceritate manifestată cu privire la munca desfășurată de partea vătămată în cadrul firmei sale, cât și referitor la carențele și deficiențele constatate pe linia protecției muncii în cadrul șantierelor organizate de acesta.
Inculpatul T. S. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său ales, menționând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
C U R T E A :
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.448 din (...) Judecătoria Bistrița a condamnat pe inculpatul T. S., fiul lui V. și R., născut la data de (...) în comuna T. B., județul B.-N., domiciliat în comuna T. B., sat T., nr. 59, județul B.-N., CNP 1., fără antecedente penale la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de neluare din culpă a vreunei din măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri dacă se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională prev. de art. 137 alin. 1 și 3 din Legea nr. 319/2006.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt în concurs ideal motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a facut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal.
Conform art. 81 și 82 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului T. S. și implicit a pedepselor accesorii, sens în care stabilește un termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal.
S-au constatat disjunse acțiunile civile alăturate acțiunii penale de părțile civile C. F., S. J. de U. B. și S. C. de U. T. M..
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 1., înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...) a fost trimis în judecată inculpatul T. S., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal; neluarea din culpă a vreuneia din măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către o persoană care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională prev. de art. 37 alin. 1 și 3 din Legea nr. 319/2006, ambele infracțiuni comise în concurs ideal prev. de art. 33 lit. b C.penal, reținându-se în sarcina sa că în calitate de administrator al SC T. C. S. T. B., nu a luat măsurile de securitate și sănătate în muncă necesare prevenirii producerii unor accidente, în sensul că a permis accesul părții vătămate C. F. la punctul de lucru, fără a-i asigura echipamentul individual de protecție a muncii corespunzător și nu s-a asigurat că acesta cunoaște instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă. A., partea vătămată în timp ce se afla la punctul de lucru din localitatea R. B., în momentul în care ajuta la mutarea unei schele confecționată din lemn, de pe aceasta a căzut o scândură, ce l-a lovit în zona capului. În urma evenimentului partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral deschis, situație în care s-a intervenit chirurgical. Leziunile suferite au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr.3045/I/g/l/(...) emis de S. J. de M. L. B. N.
Partea vătămată C. F. prin scriptul depus la (f. 97-100), a precizat că se constituie parte civilă în prezenta cauză cu suma de 32.536 lei, reprezentând daune materiale, cu suma de 900 lei lunar, până la vindecarea și încadrarea sa în muncă și suma de 30.000 euro cu titlu de daune morale.
S. C. J. de U. T. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4899,18 lei.
S. J. de U. B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1130 lei. Inculpatul T. S., audiat fiind la termenul de judecată din 17 mai 2011 a arătat că nu recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu se face vinovat de învinuirile ce i se aduc și că nu corespunde adevărului că partea vătămată a lucrat fără contract la firma sa. T., inculpatul a arătat că nu este real faptul că partea vătămată ar fi lucrat la V., Inculpatul a mai arătat că nu este real faptul că în ziua de sâmbătă partea civilă ar fi lucrat la R. B., comuna J. B., într-adevăr acesta l-a contactat luni seara, inculpatul dăduse un anunț că avea de nevoie de un dulgher si un zidar, a fost sunat de mai multe persoane, i-a spus să vină în R. B. să discute. De asemenea inculpatul menționează că marți dimineața când a ajuns acolo, partea civilă se afla în stația de autobuz, i-a spus că el este persoana ce vrea sa fie angajat, inculpatul a plecat la depozit spunându-i părții vătămate să-l aștepte acolo până se întoarce. În timp ce era la depozit inculpatul a fost sunat de H. M. care i-a spus că partea civilă s-a lovit la cap, nici nu știa de cine e vorba și nici cum îl cheamă. Inculpatul a mai precizat că în ziua respectivă s-a deplasat la R. B. cu un singur muncitor P. T., care avea sarcina de a face foc pentru a se usca pereții, că numitul H. M. a venit mai târziu, întrucât avea ceva probleme. Inculpatul a mai arătat că nu avea alți muncitori acolo, iar schela nu era a societății sale (nu avea nevoie de schelă, acoperișul fiind terminat de vreo lună), că în spatele căminului era un morman de bănci de la scoli, care s-au predat ulterior, mai erau ceva capete de lemn rămase de la debitarea lemnelor de către cetățeni. Inculpatul a mai menționat că la acoperiș nu a avut schelă, a tras cu funia materialele, iar pe fratele părții civile nu l-a avut muncitor. Inculpatul a mai precizat că el este persoana autorizată în firmă să facă protecția muncii și că face periodic acest lucru la fiecare punct de lucru. T., inculpatul a arătat că înainte de accident a asigurat echipament de protecție muncitorilor, echipamentul era în cămin la R. B. și H. M. si P. T. erau îmbrăcați corespunzător cu căști si salopete. Inculpatul a mai arătat că nu știe de unde a aflat partea civilă de lucrările pe care le avea la V., precizând încă o dată că partea civilă nu a lucrat cu ziua la firma sa, îl chemase doar pentru discuții referitoare la angajarea sa, si nu îi dase nici o sarcină de serviciu (f. 31-32).
Apreciind materialul probator administrat, respectiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 23/P/2010 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Bistrița, declarația dată de inculpat în faza de judecată și depozițiile martorilor P. T. (f. 41), H. M. I. (f. 50), Rînziș A. (f. 63), G. I. (f. 64), Sima V. (f. 80), Dura pavel (f. 81), Isopel I. V., Gal Pal F. (f. 123-124), C. I. (f. 125), precum și declarația de parte vătămată-parte civilă (f. 29) audiați pe parcursul judecății, instanța reține în fapt următoarele:
Inculpatul T. S. este administrator al SC T. C. S. T. B., având ca principal obiect de activitate realizarea lucrărilor de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale. Între societatea comercială sus menționată, în calitate de furnizor, reprezentată de către inculpatul T. S. și P. C. J. B., în calitate de achizitor, s-au încheiat contractul de prestări servicii nr.4308/(...), obiectul contractului constituindu-1 realizarea de către furnizor a unei lucrări de reparații șarpantă- învelitoare Cămin C. R. B. și contractul de prestări servicii nr.4307/(...), obiectul contractului constituindu-1 realizarea de către furnizor a reparațiilor finisaje interioare Cămin C. R. B.. Realizarea celor două lucrări s-a efectuat de către SC
T. S. cu echipe diferite de muncitori, dintr-una din ele făcând parte și partea vătămată C. F., ce a fost angajat fără contract de muncă și fără a i se efectua instructajul introductiv general. În cadrul SC T. C. S. persoana care asigura efectuarea instructajului de protecție și securitate în muncă, era inculpatul T. S., fiind absolvent al unui curs de perfecționare profesională de securitate și sănătate în muncă, atestat de M. M. - I. muncii, Centrul de P. și P. P. al I. M., prin emiterea certificatului nr.843/(...).
Partea vătămată C. F. îl cunoscuse pe inculpatul S. T. din luna septembrie
2009, perioadă în care a lucrat pe șantierul din localitatea V., com. Lechința, jud.
B. N., la lucrări de reabilitare a căminului cultural din localitate - desfășurate de societatea administrată de către inculpat. P. perioada lucrată, partea vătămată a primit suma de 700 lei, fără însă a încheia contrat de muncă cu societatea inculpatului. La cererea inculpatului T. S., partea vătămată C. F. a desfășurat activități și pe șantierul din R. B., respectiv la căminul cultural. În data de (...), partea vătămată a mers pe șantier unde a ajutat la lucrările acoperișului, urinând a se mai prezenta abia în ziua de marți - (...), întrucât urmau sărbători legale. A., în data de (...), partea vătămată C. F. a ajuns la C. C. R. B., în jur de ora 07.45, iar pe la ora 08.30 a ajuns și inculpatul T. S. împreună cu echipa de muncitori, din care făceau parte și numiții Adi P., P. T. și H. M. I., C. T., R. A. și B. I. P. D. ce a trasat sarcinile ce trebuiau aduse la îndeplinire în ziua respectivă, T. S. a plecat de pe șantier. A., partea vătămată trebuia să rămână în exteriorul căminului împreună cu B. I. P. pentru a aduna lemnele ce erau aruncate pe o fereastră de către muncitorii H. M. I., C. T. și P. T.. D. ce erau aruncate în exterior, partea vătămată C. F. trebuia să le adune într-o stivă, cam la 4-5 metri de cămin. L. geamul pe care se aruncau lemnele în exterior, se afla o schelă din lemn ce încurca activitatea muncitorilor, astfel că inculpatul a dat ordin ca respectiva schelă să fie mutată.
La mutarea acesteia au participat partea vătămată C. F. și muncitorii H. M. I., B. I. P. și C. T.. Partea vătămată a apucat de schela din lemn, prinzând cu mâinile din interiorul acesteia, moment în care o scândură ce era amplasată în partea de sus a schelei s-a desprins și a căzut, lovind partea vătămată C. F. în zona capului.
La fața locului a sosit o ambulanță, transportând partea vătămată la S. C. J. de U. T. M. unde a rămas internată în perioada (...)-(...), ulterior fiind transportată în cadrul S.ui J. de U. B., fiind internată în perioada 09-(...).
Prin certificatul medico-legal nr.3045/I/g/l/(...) emis de S. J. de M. L. B. N. s-au concluzionat următoarele: partea vătămată C. F. a fost diagnosticat cu „TCC prin lovitură cu corp contondent. Comoție cerebrală. Hematom retrocapsular intraorbital drept. Fractură etmoidală dreaptă. Hemosinus sfenoidal drept - operat." S-a intervenit chirurgical de urgență - 1837/(...), practicându-se craniotomie frontotemporală dr. și cura hematomului;la examenul obiectiv medico-legal s-a constatat plagă operatorie frontotemporală dr., concavă, cu concavitate anterioară și în jos de cca.20cm lungime; retroarticular dr.-tumefiere gălbui verzuie de 5/3 cm; leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și necesită pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale;leziunile întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții; asupra unui eventual grad de invaliditate sau infirmitate se va putea pronunța în cadrul unui raport de expertiză medico-legală; leziunile traumatice pot data din (...);Prin Decizia nr.718/(...) a Comisiei de E. M. din cadrul Casei Județene de P. B. N., partea vătămată C. F. a fost încadrat în grad de invaliditate II, cu capacitate de muncă pierdută în cea mai mare parte, data ivirii invalidității fiind (...), termenul de revizuire fiind stabilit la (...).
Evenimentul a format obiectul cercetării reprezentanților I.ui T. de M. B. N. care prin procesul-verbal nr.3911/(...) au stabilit următoarele: cauza producerii accidentului o constituie permiterea accesului părții vătămate C. F. la punctul de lucru organizat la căminul cultural din R. B., contrar prevederilor art.7 alin.4 lit.e) din Legea nr.319/2006, care stipulează: „Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația: e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate.
T., s-a constatat de către ITM B.-N. că la momentul producerii evenimentului a cărui victimă a fost C. F., cercetarea acestuia nu a fost efectuată de către SC T. C. S., contrar prevederilor art.116 alin.l din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.319/2006 care stipulează: „Cercetarea evenimentului care produce incapacitate temporară de muncă se efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul";.
În afară de reglementările legale mai sus menționate instanța a apreciat că inculpatul T. S. a mai încălcat și dispozițiile art.6 alin.l din Legea nr.319/2006 potrivit căruia „angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă" și ale art.7 alin.l din Legea nr.319/2006 conform cărora „în cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația să ia măsurile necesare pentru: a)asigurarea securității și protecția lucrătorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale, c) informarea și instruirea lucrătorilor; d) asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă. de asemenea, instanța consideră că au fost nesocotite și prev.art.7 alin.3 lit.a) din Legea nr.319/2006, ce stipulează următoarele: „angajatorul are obligația să implementeze măsurile prevăzute la alin. 1 și 2 pe baza următoarelor principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor, precum și dispozițiile art.12 alin.l lit.b) din Legea nr.319/2006 ce prevăd următoarele: „angajatorul are obligația să decidă asupra măsurilor de protecție care trebuie luate și, după caz, asupra echipamentului de protecție care trebuie utilizat.
T., instanța a considerat că inculpatul nu a respectat întocmai și la timp dispozițiile art. 13 din Legea nr.319/2006, potrivit cărora „În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare și execuție a construcțiilor, a echipamentelor de muncă, precum și de elaborare a tehnologiilor de fabricație, soluții conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea și sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare și de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor; e) să stabilească pentru lucrători, prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcțiilor exercitate; f)să elaboreze instrucțiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea și/sau aplicarea reglementărilor de securitate și sănătate în muncă, ținând seama de particularitățile și ale locurilor de muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor de prevenire și de protecție necesare; q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor; r)să asigure echipamente individuale de protecție.
De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu a respectat dispozițiile art.20 alin.l lit.a din Legea nr.319/2006, potrivit cărora „angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său: a) la angajare, b) la schimbarea locului de muncă sau transfer.
Relevante în speță sunt și prevederile înscrise în anexa 4, partea B, secțiunea a-2-a, pct.6 din HG nr.300/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile potrivit cărora „toate schelele trebuie să fie concepute, construite și întreținute astfel încât să se evite prăbușirea sau deplasarea lor accidentală"; iar „Platformele de lucru, pasarelele și scările schelelor trebuie să fie construite, dimensionate, protejate și utilizate astfel încât persoanele să nu cadă sau să fie expuse căderilor de obiecte";.
La reținerea stării de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile date de martorul P. T. (f. 100-urm. pen și f. 41 - jud.), ce a precizat, pe de o parte, că i s-a făcut instructajul de protecția muncii numai la momentul angajării, iar pe de altă parte, că schela de lemn a fost folosită la repararea acoperișului și aparține lui T. S.
Extrem de relevantă e declarația martorului B. I. (f. 103-urm. pen; în cursul judecății nu a putut fi audiat fiind plecat la muncă în P.), ce a arătat că nu i s-a făcut instructaj de protecția muncii și nici nu a primit echipament de protecție pe perioada în care a lucrat. T., martorul a arătat că partea vătămată C. F. a lucrat mai mult timp și la V. pe șantierul lui T. S., fiind la lucru și la căminul cultural din R. B., în sâmbăta dinaintea accidentului, iar în data de (...) patronul i-a dat sarcină ca împreună cu C. T., H. M. și C. F. să facă curățenie în exteriorul căminului și să mute schela aflată lângă imobil.
Importantă e și declarația martorului C. T. (f. 106 - urm.pen, în cursul judecății nu a putut fi audiat, întrucât a decedat), ce a confirmat spusele martorului B. I. C. F. a lucrat pe șantierul de la V. a lui T. S. numai după un accident de muncă petrecut la V. a semnat un formulat de instructaj al protecției muncii fără a fi făcut un instructaj efectiv; nu a primit echipament de protecție de inculpat; în ziua accidentului T. S. l-a desemnat pe el, pe H. M., pe B. I. și pe C.
F. să mute schela aflată în exteriorul clădirii.
Aceleași împrejurări le-a relevat și martorul H. M. (f. 108- dos. urm. pen).
În cursul judecății (f. 50), a prezentat o altă stare de fapt dar fără a justifica clar
și logic revenirea făcută asupra celor spuse în prima fază a procesului. Ulterior, audiat fiind de către procuror în dosarul având ca obiect mărturie mincinoasă (f.
57- jud.), a recunoscut de ce a revenit asupra primei declarații confirmând că C. F. a lucrat la căminul cultural din R. B., iar în ziua respectivă aveau obligația de a face curățenia în exteriorul imobilului, ocazie cu care partea vătămată s-a accidentat.
Și martorii G. I. (f. 64- jud.), Gal Pall F. (f. 123-jud.) și C. I. (f. 125 -jud,), au arătat că C. F. a fost angajatul lui T. S. lucrând mai întâi pe șantierul din V..
Martorul Gal Pall F. a mai învederat instanței și indiferența manifestată de inculpat cu privire la obligația sa de a asigura muncitorilor săi un climat de securitate și sănătate în muncă: nu se preocupa de instruirea muncitorilor pe linia protecției muncii; nu existau fișe pentru unii muncitori, iar cele existente nu erau corespunzător și la timp completate; nu exista echipament de protecția muncii suficient pentru angajați.
Prin urmare, martorii audiați în cauză infirmă versiunea croită de inculpat pentru a obține exonerarea de răspundere penală. Afirmațiile sale că partea vătămată C. F. nu a fost angajatul său și nu a desfășurat vreo activitate din dispoziția sa la punctele de lucru pe care le avea deschise în toamna anului 2009, nu sunt reale. Conduita inculpatului pe parcursul procesului penal denotă o evidentă nesinceritate manifestată cu privire la munca desfășurată de partea vătămată în cadrul firmei sale, cât și referitor la carențele și deficiențele constatate pe linia protecției muncii în cadrul șantierelor organizate de acesta.
Ca atare, raportat la starea de fapt reținută în baza probatoriului administrat și având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, încălcate de inculpatul T. S., instanța a apreciat că fapta acestuia de a nu lua din culpă măsurile legale necesare pentru asigurarea unui climat de securitate și sănătate a angajaților săi, generând astfel producerea unui accident de muncă, la data de
(...), soldat cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate C. F. ce a necesitat
75-80 zile de îngrijiri medicale (leziunile întrunind caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, pentru care instanța, îl va condamna la pedeapsa de 1 an închisoare.
T., instanța a reținut în sarcina inculpatului T. S. și infracțiunea de neluare din culpă a vreunei din măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională prev. de art. 137 alin. 1 și 3 din Legea nr. 319/2006 pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptelor, consecințele grave ale acestora, împrejurările concrete de comitere, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și poziția procesuală vădit nesinceră exprimată de acesta.
T., în temeiul art. 33 lit. b Cod penal, instanța a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului T. S., sunt în concurs ideal (acțiunile și inacțiunile reținute în sarcina inculpatului datorită împrejurărilor în care au avut loc și urmărilor pe care le-au produs, întrunesc elementele a două infracțiuni), motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
De asemenea, instanța a facut aplicarea disp.art.71 rap. la art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege și apreciind că îndreptarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicate acestuia, conform art. 81 și 82 Cod Penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului T. S. și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, sens în care va stabili un termen de încercare de 3 ani.
T., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul Penal, potrivit cărora în ipoteza în care în cursul termenului de încercare va comite din nou o infracțiune se va revoca suspendarea condiționată, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a constatat disjunse acțiunile civile alăturate acțiunii penale de părțile civile C. F., S. J. de U. B. și S. C. de U. T. M..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul T. S. solicitând casarea acesteia și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, reținerea cauzei pentru rejudecare la instanța de recurs, și administrarea unor probe care nu au fost administrate de către instanța de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece a fost pronunțată prin încălcarea unor dispoziții de procedură penală care garantează aflarea adevărului și dreptul la apărare al inculpatului și anume, prevederile art.327 alin.3 C.proc.pen., referitoare la imposibilitatea audierii unor martori și citirea declarațiilor acestora, dispozițiile art.329 alin.3
C.proc.pen., în legătură cu efectuarea unei expertize medico-legale asupra părții vătămate pe care instanța nu a administrat-o, apreciind că are legătură cu latura civilă pentru care s-a dispus disjungerea, deși era importantă și în latura penală, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, la fel și pentru că declarațiile unor martori și părți, nu au fost luate în mod corespunzător, existând greșeli de dactilografiere care fac imposibil de înțeles care este conținutul acestor declarații.
T., s-a susținut că se impune audierea ca martor a numitului C. C., care în calitate de inspector la ITM B.-N., a cercetat accidentul de muncă, luând contact cu părțile, iar potrivit unui articol din presa locală, a declarat că în opinia sa, nu este vorba de un accident de muncă și că au existat presiuni din partea fratelului victimei, pentru ca ITM să-l constate ca atare.
În cazul în care instanța ar reține cauza spre rejudecare, solicită a se avea în vedere și necesitatea audierii martorilor P. T., C. T. și reaudierea martorului H. M. I.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță a administrat toate probele necesare și utile în aflarea adevărului și stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare prin coroborarea acestora, cu probele administrate în cursul urmăririi penale și nu există incident în cauză niciunul din cazurile de casare prevăzute de art.3859 alin.1 pct.3-5, pct.6 teza a II-a, pct.7-10 și pct.21 pentru a se dispune în sensul art.38515 lit.c C.proc.pen., respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
A., prin actul de acuzare au fost propuși pentru audiere martorii P. T., B. I.
P., C. T., H. M. I., R. A. C. și G. I., iar la termenul din 17 mai 2011 când instanța a audiat pe partea vătămată și pe inculpat, a încuviințat pentru audiere martorii P. T., B. I. P. și C. T., iar în 21 iunie 2011 pe ceilalți doi martori H. M. I. și R. A. C. La 21 iunie 2011 a fost audiat martorul P. T., la (...) a fost audiat martorul H. M. I., la (...) martorii R. A. și G. I.
În legătură cu martorul B. I. P., a stabilit că acesta este imposibil de audiat, întrucât din procesul verbal de executare a mandatulului de aducere, rezultă că se află în P. și nu se cunoaște data când se va întoarce, iar martorul C. T. a decedat.
A. fiind, în condițiile în care instanța a încuviințat spre audiere și martori propuși de către inculpat și partea vătămată, nu se poate considera că nu a administrat toate probele necesare și utile, iar împrejurarea că nu a dat citire declarației martorului B. I. P., nu afectează hotărârea atacată care se bazează pe toate celelalte declarații de martori coroborate cu declarația părții vătămate și a inculpatului.
În consecință, nu se justifică solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, dar nici administrarea unor probe de către instanța de recurs, ca urmare a reținerii cauzei spre rejudecare.
Audierea numitului C. C. care în calitate de inspector la ITM B.-N. a cercetat accidentul de muncă, nu se impune întrucât acesta și-a expus punctul de vedere în procesul verbal întocmit, în baza atribuțiilor de serviciu, aspectele ce au rezultat din publicarea unui articol de presă nefiind relevante pentru a fi luate în considerare și a justifica audierea în calitate de martor a inspectorului respectiv.
De asemenea, împrejurarea că instanța a apreciat că pentru soluționarea laturii penale nu este necesară efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească consecințele accidentului de muncă asupra părții vătămate, nu este un temei pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, atâta timp cât din actul medico-legal întocmit nu au reieșit nelămuriri care să afecteze soluția în procesul penal, eventuala expertiză vizând gradul de invaliditate sau de infirmitate ce nu a putut fi stabilit prin certificatul medico-legal întocmit la (...) de S. J. de M. L. B.- N. De altfel, o asemenea expertiză care să rețină un anumit grad de invaliditate și de infirmitate, ar fi în defavoarea inculpatului, raportat la încadrarea juridică a faptei.
Referitor la soluția pronunțată în cauză, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și se bazează pe starea de fapt stabilită în mod corespunzător, în raport cu probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească din care a reieșit, contrar susținerilor inculpatului, că la data de 3 noiembrie 2009 partea vătămată C. F. a desfășurat anumite activități la C. C. R. B., împreună cu echipa de muncitori coordonată de inculpatul T. S., iar în momentul în care a încercat să mute o schelă de lemn, o scândură ce era amplasată în partea de sus, s-a desprins și a căzut, lovindu-l pe acesta în cap.
În urma audierii părții vătămate și a martorilor prezenți la fața locului, a rezultat că partea vătămată a acționat la indicațiile date de inculpat, iar prin procesul verbal nr.3911 din (...), întocmit de I. T. de M. B.-N., a rezultat că accidentul a fost cauzat de permiterea accesului părții vătămate la punctul de lucru organizat la C. C. din R. B., contrar prevederilor art.7 alin.4 lit.e din Legea nr.319/2006, în sensul că angajatorul are obligația să ia măsurile corespunzătoare, pentru ca în zonele cu risc ridicat, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză în mod judicios a concluzionat instanța de fond că inculpatul nu a făcut instructaj al protecției muncii, nu a dat echipament special și nu a respectat dispozițiile art.6 alin.1, art.7 alin.1, art.13 și art.20 din Legea nr.319/2006.
În consecință, vinovăția sa a fost dovedită, atât în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 și 4 C.pen., cât și cea prev.de art.137 alin.1 și 3 din Legea 319/2006, pedepsele fiind just individualizate în raport cu criteriile generale de individualizare prev.de art.72
C.pen.și anume, gradul social concret al faptei și al făptuitorului, care a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului, dar întrucât nu are antecedente penale, s-a apreciat că pedeapsa poate fi suspendată condiționat conform art.81 C.pen.
Prin urmare, recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.,
P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I DE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculatul T. S. domiciliat in comuna T. B., localitatea T., nr. 59, jud. B. N. împotriva sentintei penale nr. 448 din 3 aprilie 2012 a Judecătoriei B..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.IER C. I. I. C. M. V. C. M. N.
plecată în C.O.semnează | plecat în C.O.semnează | plecată în C.O.semnează |
președinte complet C. I. C. I. | președinte complet M. T. | Prim-grefier |
2 ex. - (...) jud.fond.Macidon F.
| ← Decizia penală nr. 1460/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1699/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
