Decizia penală nr. 1460/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1460/R/2012
Ședința publică din 23 octombrie 2012
Instanța constituită din : PREȘED.TE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. V. G., împotriva încheierii penale din data de 17 octombrie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T. S., prin care menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev.de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.pen., art.321 alin.1 C.pen., cu aplic.art.33 lit.a C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. V. G., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.P. Mircea, din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Sârb A. S., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu, pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, apreciind că măsura arestării preventive nu mai trebuie menținută și că s-ar fi putut lua o altă măsură restrictivă. Consideră că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au confirmat urmare a ultimelor probe administrate în cauză în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, durata arestării a fost una lungă, aproape de termenul limită pe care îl prevede legea. De asemenea, scopurile prev.de art.136 alin.1 C.pr.pen., pot fi realizate și fără luarea unei măsuri privative de libertate. I., sesizarea pentru luarea măsurii arestării preventive era faptul că inculpatul ar fi provocat moartea victimei prin aceea că ar fi lovit-o în cap cu o sticlă de șampanie. T. declarațiile martorilor au provenit din grupul M., O. și C., primul și ultimul devenind învinuiți sau au provenit de la persoane aflate în anturajul acestor persoane. Cea de-a doua ipoteză a fost aceea că inculpatul, lângă tejgheaua barului, ar fi lovit victima cu cheile provenind de la autoturism sau de la casă. La cererea inculpatului s- a efectuat o completare la raportul de expertiză prin care s-a constatat că există o leziune a cutiei craniene dar că nu există nici o leziune internă a creierului victimei și că dacă ar fi existat o asemenea leziune, ea nu ar fi putut produce moartea. Raportul de expertiză medico legală lasă urme de îndoială, concluziile acestuia nu sunt foarte concludente și clare. Cert este că toate cele trei acte medico legale concluzionează că a existat o dilacerare a masei cerebrale prin multiplele leziuni aplicate din toate părțile. R. inculpatului M. sunt în sensul că deși a văzut victima că se clătina, l-a lovit în ușa discotecii și apoi și pe platoul din fața discotecii. D. probele dosarului reiese că inculpatul O., a doua zi dimineață, după ce a venit de la discotecă, s-a dus pe terenul de fotbal și s-a spălat de sângele victimei spunând că nici nu i-a venit să creadă că a putut lovi victima cu atâta putere.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul T. V. G., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând cercetarea lui în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 17 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. S., în baza art. 3001 alin.1 C., s-a constatat că măsura arestării preventive luată prin încheierea penală nr.18/C/2012 a T. S., față de inculpatul T. V. G. (fiul lui G. și I., născut la data de (...) în C., jud. S., domiciliat în C., nr.446, jud. S., CNP 1.), a fost temeinică și legală.
În baza art. 3001 alin.3 C. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta în continuare, constatând că s-a fixat termen de judecată la data de 7 noiembrie
2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul T. V. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 174 al.1, art. 175 al. 1 lit. i C.pen., art. 321 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
La Tribunalul Sălaj a fost înregistrat dosarul nr.(...) și s-a fixat termen de judecată la data de 17 noiembrie 2012.
La primirea dosarului procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.3001 C. raportat la art.160 C. s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, având în vedere următoarele considerente:
Temeiul arestării preventive a inculpatului T. V. G. dispusă prin Î. penală nr.18/C/2012 a T. S. este cel prevăzut de art.148 lit. f C. respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
D. actele existente la dosarul cauzei există probe că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat.
Susținerile inculpatului cum că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa și că martorii au dat declarații mincinoase nu au în prezent nici un suport probator vis-a-vis de multitudinea probelor administrate în cursul urmăririi penale. Ele vor fi analizate în cursul judecății, cu ocazia audierii inculpatului, a martorilor acuzării și apărării, pentru înfăptuirea în bune condiții a actului de justiție și aflarea adevărului.
De asemenea, s-a constatat ca fiind îndeplinită și condiția referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. A. pericol rezultă din natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și subzistă și în prezent.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzații grave este judecată în stare de libertate.
Față de cele arătate s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului T. V. G. a fost temeinică și legală iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În consecință în baza art.3001 alin.3 C. instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T. V. G.
Cât privește solicitarea de luare, față de inculpatul T. V. G., a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța a apreciat că această cerere nu este oportună, raportat la cele expuse mai sus, precum și la dispozițiile art. 139 C..
Astfel, potrivit art. 139 C., o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă atunci când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării, s-au schimbat. Înlocuirea măsurii trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de acesta, ceea ce în prezenta cauză, până în acest moment, nu s-a constatat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. V. G., criticând solutia atacată ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv sau luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au confirmat prin probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale si că scopurile prevăzute de art.136 alin.1 C.pr.pen. pot fi realizate și fără luarea unei măsuri privative de libertate. A mai invocat faptul că toate declarațiile martorilor au provenit de la persoane interesate în cauză si au fost infirmate prin completarea la raportul de expertiză de unde rezultă că există o leziune a cutiei craniene, dar că nu s-a identificat si o leziune internă a creierului victimei și că dacă ar fi existat o asemenea leziune, ea nu ar fi putut produce moartea. În final, a invocat depăsirea unui termen rezonabil al preventiei arătând că durata arestării se situeaza peste termenul limită pe care îl prevede legea.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 18 pronunțată la data de (...) de Tribunalul Sălaj , definitivă prin încheierea penală nr. Î. penală nr. 716/R/(...) a Curtii de A. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. V. G. pe o durată de 29 de zile începând cu data de
02 mai 2012 până la data de 30 mai 2012 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că față de inculpat există indicii temeinice că a comis infracțiunile de de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 174 al.1, art. 175 al. 1 lit. i C.pen., art.
321 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. constând în aceea că la data de (...) în loc public i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea capului, cu pumnul, victimei B. M. G. care în urma agresiunii excesiv de violente, a decedat la data de 2 mai 2012.
Ca temei al arestării s-a reținut cazul prev. de art. 148 lit. f C.
Ulterior măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv, iar apoi s-a dispus sesizarea instantei, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr.(...) și cu termen de judecată la data de 17 noiembrie 2012.
Potrivit art.3001 al.3 C. rap.la art.160h al.2 C. dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Daca instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului. C. instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta mentine arestarea preventiva.
De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind relevante declarațiile martorilor R. P. (f, 112-113), P. G. (f. 115-116), Erdei Attila M. (f. 124-125), Kis
G. (f. 147-148), Gorgan Raul Beniamin (declaratia din data de (...)), B. A. (declarația din data de (...)). Astfel, din declarațiile martorilor audiați, coroborate cu aspectele care reies din raportul de constatare medico-legală și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în data de 07 iunie 2012 (prin care s-a stabilit că orificiul - lipsa de substanță - constatat la nivelul zonei parietale a cutiei craniene a victimei B. M. G. putea fi creat de cheia tip auto ridicată de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare) instanța apreciază că rezultă indicii în sensul art. 68/1 C. că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
Asa fiind, prezumția rezonabilă de comitere a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului conform art. 68/1 C. se desprinde din probele dosarului, iar stabilirea certă a situației de fapt, încadrării juridice a faptelor și vinovăției inculpatului sunt aspecte ce țin de etapa cercetării penale și apoi a celei judecătorești deoarece probele care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare, a învederat Curtea Europeană în cauza O";Hara contra Regatului Unit din 16 noiembrie 2001.
Împrejurarea că inculpatul nu-și asumă recunoașterea infracțiunilor pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a recurentului se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere sunt bănuiți aceștia, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a susnumiților, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea unor infracțiuni grave de rezultat, comise cu violență, aspru sancționate de legea penală și, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din chiar modul de operare și din urmările cauzate. În acest context, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestor gen de fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpațtului deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor comise.
Referitor la termenul rezonabil al detenției, Curtea observă că potrivit jurisprudenței CEDO "criteriile după care se apreciează termenul rezonabil al unei proceduri penale";, sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia
CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de C. B.).
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Aplicând aceste criterii la speța de față, durata arestării preventive a inculpatului este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că a necesitat mai mult timp datorită complexității probatoriului administrat si care a necesitat antrenarea unor institutii specializate ale statului. În aceste condiții, este evident că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzioneză că, în speță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și nu au survenit elemente noi care să justifice judecarea acestuia în libertate, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauza, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V. G. împotriva încheierii penale din 17 octombrie 2012 a T. S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui
Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, C. L.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond. C. N. C.
| ← Decizia penală nr. 1578/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1008/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
