Decizia penală nr. 1009/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 1009/R/2012
Ședința publică din data de 29 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I.
JUDECĂTORI : I. C. M.
: V. C.-președinte secție
GREFIER : M. N.
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și
T. - S. T. C. prin PROCUROR-D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de intimatul C. A. O. împotriva sentinței penale nr.472 din 6 aprilie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei C.-N., privind petenta SC P. T. SRL, având ca obiect plângerea formulată de către aceasta împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
- D. - S. T. C. din data de 5 ianuarie 2012 dată în dosarul penal nr.
97/D/P/2011.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimat, apărătorul ales avocat T. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind petenta SC P. T. SRL și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că la termenul de azi, s-a depus din partea apărătorului ales al petentei, avocat T.
E., din cadrul Baroului de avocați M., note scrise privind poziția procesuală la recursul formulat de intimat în cauză, solicitând judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
De asemenea, la data de 28 iunie 2012, s-a depus prin serviciul registratură, din partea intimatului motivele de recurs formulate în cauză, atașate fiind și înscrisuri în justificarea recursului declarat în cauză.
Reprezentantul parchetului invocă excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.2781 alin 10 Cod procedură penală, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 2., hotărârea prin care a fost soluționată plângerea de către judecătorie este definitivă.
Apărătorul ales al intimatului arată că, raportat la faptul că, prin scriptul intitulat „M.ive"; a depus niște tabele emise de casa de pensii, formulează o cerere de recalificare a căii de atac din recurs în cerere de revizuire, întrucât în conformitate cu dispozițiile art 394 Cod procedură penală, aceste înscrisuri sunt noi, înscrisuri pe care nu le-a avut în vedere instanța, fiind în imposibilitate a le pune la dispoziția instanței, motivat de faptul că nu era în posesia acestor acte la judecata pe fond a plângerii. Cauza s-a soluționat la 6 aprilie 2012 și de abia la
25 mai 2012 a intrat în posesia înscrisurilor la care face referire. Aceste înscrisuri relevă faptul că, intimatul pe care îl asistă nu a mai lucrat în data de 18 și nu a mai avut acces la sistemul informatic, întrucât, nu numai că i s-a desfăcut contractul de muncă, dar nici fizic nu a mai fost prezent. Raportat la faptul că în
1 expertiza informatică, se arată clar că modificarea parolei s-a făcut la data de 18 ora 20.30. Din punctul său de vedere apreciază că acest script al Casei de P., care are în evidență toate veniturile, ultima zi de lucru a clientului său este ziua a
12- din data de 17, rezultă din tabelele depuse azi la dosar, de la acea dată acesta neavând sub nici un mod acces la sistemul informatic de la locul de muncă, a cărui parolă se susține că a fost schimbată de el.
Există fapte și împrejurări care nu au fost avute în considerare la soluționarea plângerii, iar în temeiul art 397 Cod procedură penală, solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere aceste aspecte, iar pe cale de consecință să se admită cererea de recalificare formulată azi, din recurs în cerere de revizuire.
Reprezentantul parchetului arată că se opune cererii de recalificare formulată de apărătorul intimatului, considerând că, ceea ce aduce apărarea este doar o chestiune formală, însă nu poate fi un argument pentru recalificarea căii de atac din recurs în cerere de revizuire, raportat și la faptul că nu există dovada că intimatul nu a mai avut acces la sistemul informatic de la locul de muncă, în ziua următoare, după ce din punct de vedere scriptic, au încetat raporturile de muncă cu societatea petentă.
Instanța, unește cele două cereri între și rămâne în pronunțare pe ambele.
C U R T E A : Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.472 din 6 aprilie 2012 Judecătoria Cluj-Napoca În baza art. 278/1 al. 8 lit b din C.p.p. a admis în parte plângerea formulată de către petenta S. P. T. S. cu sediul în C.-N., str. F., nr. 45A, jud. C. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D. - S. Teritoprial C. din data de 5 ianuarie 2012 dată în dosarul nr. 97/D/P/2011.
A desființat ordonanța Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D. - S. Teritoprial
C. din data de 5 ianuarie 2012 dată în dosarul nr. 97/D/P/2011 și dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva intimatului C. A. O. cu domiciliu în C.-N., str. B., nr. 3, ap. M1, jud. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de ștergere fără drept a unor date și de restricționare a accesului la date prev. de art. 44 al. 1 din Legea 161/2003, cu aplicarea art.33 lit. a din C., procurorul urmând să facă verificările arătate de instanța de judecată în considerentele sentinței.
S-a respins ca nefondată plângerea formulată de către intimat împotriva aceleiași ordonanțe.
În baza art. 193 al. 6 din C.p.p. rap. la art. 274 din C.p.c.a fost obligat intimatul la plata sumei de 5.392,26 lei către petentă, reprezentând cheltuieli de judecată, respective onorariul avocatului.
A fost obligat intimatul la plata sumei de 25 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D. - S. Teritoprial C. din data de 5 ianuarie 2012 dată în dosarul nr. 97/D/P/2011, în temeiul art. 10 lit. b/1 din C.p.p. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C. A. O. pentru săvârșirea infracțiunii de restricționare fără drept a accesului la date informatice prev. de art. 44 al. 1 din Legea 161/2003, iar în temeiul art. 10 lit. a din C.p.p. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași învinuit
2 pentru săvârșirea infracțiunii de ștergere fără drept a unor date informatice prev. de art. 44 al. 1 din Legea 161/2003.
Împotriva soluției a formulat plângere atât persoana vătămată cât și învinuitul.
Prin plângerea persoanei vătămate s-a arătat că d-nul Cranic A., în temeiul contractului individual de muncă înregistrat la ITM C. sub nr. 85931/(...), a avut începând cu data de (...) calitatea de angajat al său în funcția de director adjunct societate comercială. Totodată, între ea și d-nul C. A. O. a fost încheiat Contractul de management f. n. din data de 17 iulie 2006. Obiectul acestui ultim contract era: „ încredințarea de către societate managerului a organizării și gestionării activității economice, respectiv cea de vânzare a produselor comercializate de societate și a unor produse noi, pe baza unor obiective și criterii de performanțe, în schimbul unei plăți, potrivit celor convenite din prezentul contract".
În desfășurarea activității sale acesta a utilizat un calculator aflat în dotarea societății, calculator pe care se aflau diferite date informatice esențiale în derularea obiectului de activitate al societății.
La data de (...) pe fondul unor conflicte existente între părți, numitul C. și-a dat demisia. Drept urmare raporturile contractuale dintre ea și d-nul C. au încetat la finele lunii noiembrie, anul 2009. Bunurile folosite de acesta în desfășurarea activității sale au fost predate administratorului. Cu această ocazie administratorul societății, încercând să acceseze sistemul informatic (calculatorul desktop) utilizat până la acel moment de către d-nul C. A., a observat că accesul la sistemul informatic a fost restricționat prin schimbarea parolei de accesare. În consecință, acesta i-a solicitat d-nului C. comunicarea noii parole a sistemului informatic. Acesta a negat faptul că ar fi operat o schimbare a parolei de acces la sistemul informatic.
Administratorul societății a apelat la ajutorul unor specialiști în vederea accesării sistemului informatic. U. accesării asistate a sistemului informatic, administratorii societății au observat faptul că de pe hard disk-ul acestuia au fost șterse anumite date informatice esențiale pentru societate cum ar fi : oferte de preț ale partenerilor externi, oferte de preț ale partenerilor interni, oferte ale societății, etc.
Mai trebuie menționat faptul că d-nul C. A., având în vedere conflictele ivite între acestea și societate era singurul care avea interes în a restricționa accesul la sistemul informatic precum și în a șterge datele informatice. In plus, mai trebuie arătat că acesta era singurul care avea acces la respectivul sistem informatic. Din toate aceste elemente de fapt se poate presupune în mod rezonabil faptul că orice restricționare a accesului la sistemul informatic precum și ștergerea datelor informatice a fost realizată de către d-nul C.
Având în vedere starea de fapt mai sus enunțată, s-a apreciat că se impune redeschiderea urmăririi penale împotriva d-nului C. A. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea 161/2003.
II. Netemeinicia soluției
1. În ceea ce privește ștergerea fără drept a datelor informatice
Prin ordonanța din (...), în baza art.249 și urm. coroborat cu art.n pct.i lit.b și art.10 lit.a Cod pr.pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului C. A. O., considerându-se că există dubiu asupra faptei în materialitatea sa. În esență, două au fost așa zisele argumente invocate de procurorul de caz:
-că din percheziția informatică efectuată în cauză rezultă într-adevăr că mai multe fișiere au fost șterse, fără a se putea stabili data și ora la care s-a întâmplat acest lucru, astfel încât în opinia procurorului prezumția de
3 nevinovăție nu a fost răsturnată, existând dubiu asupra participării acestuia la comiterea faptei respective.
- că raportat la probele administrate în cauză nu s-a putut stabili dacă fișierele respective au avut sau nu un caracter personal ținând cont de împrejurarea că învinuitul a folosit laptopul respectiv o perioadă îndelungată de timp și nici dacă acestea au fost create în vederea îndeplinirii activității profesionale, mai ales că SC P. T. SRL C. în baza contractului de colaborare încheiat cu SC Zif T. SRL avea instalat un soft care permitea recuperarea datelor informatice care au existat inițial pe hard-disk.
Aceste argumente au fost preluate integral și în motivarea ordonanței din
(...), procurorul-șef al D.-S. T. C. nemotivând practic ordonanța de respingere a plângerii formulată de ea, deși prin motivele reținute în plângerea respectivă s-a demonstrat de ce soluția de scoatere de sub urmărire este netemeinică.
În ceea ce privește primul argument, s-a învederat instanței că deși într- adevăr prin percheziția informatică nu s-au putut stabili data și ora la care respectivele fișiere au fost șterse, reamintim că există alte date din care rezultă că singurul care putea face acest lucru este numitul C. A. O. D. cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei, și după cum de altfel s-a reținut și prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, precum și prin ordonanța din (...), există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003 în modalitatea restricționării fără drept a accesului într-un sistem informatic. În susținerea acestui punct de vedere s-a făcut referire la rezultatul percheziției în mediu informatic, din care rezultă că schimbarea parolei a avut loc la data de (...), orele 12,30:16, la depozițiile numiților T. F. loan, O. loan și M. G. M.
Dată fiind imposibilitatea de accesare a sistemului, ulterior predării de către C. A. O. a laptopului marca HP societatea a apelat la ajutorul unui specialist, fapt care a condus la reinstalarea programului de operare W. Î. instanței că fișierele salvate sau șterse după reinstalare sunt accesibile și pot fi ușor identificate de către un specialist IT, astfel încât toate fișierele care au fost descoperite ca fiind șterse de pe hard disk și care nu doar că nu au mai putut fi recuperate dar nici nu s-au putut stabili data și ora la care au fost șterse, în mod evident au fost șterse anterior datei de (...) adică anterior momentului în care numitul C. A. O. a restricționat accesul la respectivul sistem informatic. Acest aspect, coroborat cu faptul că laptopul a fost utilizat exclusiv de către acesta în perioada anterioară conduce la concluzia că singurul care putea să șteargă respectivele date era acesta.
Susținerile numitului C. A. O. cu privire la faptul că toate documentele aflate pe hard disk-ul laptopului puteau fi accesate și prin rețeaua societății sunt contrare adevărului, dat fiind faptul că societatea nu are și nu a avut niciodată o rețea informatică, un server sau un spațiu de stocare a informațiilor. Exista o singură posibilitate de accesare a unor documente care se aflau pe laptopul marca HP de pe un alt calculator al societății, dar doar cât timp laptopul HP era pornit și era permis accesul de către utilizatorul laptopului HP, în speță numitul C. A. O. și doar cu privire la documentele care erau postate ca fiind publice. în consecință, orice control asupra datelor respective era exclusiv al numitului C. A. O.
De altfel nesinceritatea acestuia este susținută și de alte aspecte. În primul rând, acesta a declarat că laptopul marca HP i-a fost luat de către administratorul societății la data de (...) în momentul în care a fost expediată prin executorul judecătoresc demisia sa. Această afirmație este în mod evident contrară adevărului dat fiind faptul că societății i-a fost comunicată demisia doar în data de (...), astfel încât, în mod evident nu exista niciun motiv ca
4 administratorul societății să îi ceară acestuia laptopul în data de (...). În al doilea rând, astfel cum rezultă din toate celelalte declarații, laptopul a fost în posesia numitului C. A. V. până în data de (...), fapt confirmat și de rezultatul percheziției informatice, care a confirmat că schimbarea parolei a avut loc la data de (...) orele
12,30:16. În consecință, consideră că nu există nici un dubiu că datele informatice au fost șterse anterior datei de (...), că în perioada respectivă singurul care putea face acest lucru era numitul C. A. O. și în concluzie se impune redeschiderea urmăririi penale.
În ceea ce privește al doilea argument invocat în cele două ordonanțe, cu privire la imposibilitatea de stabilire a caracterului personal sau profesional al datelor, în primul rând, s-a invocat că imposibilitatea de stabilire a caracterului respectivelor date derivă din faptul că numitul C. A. O. a folosit laptopul o perioadă îndelungată de timp și nu se poate stabili dacă acestea au fost create în vederea îndeplinirii activității profesionale.
Arată că potrivit rezultatului percheziției informatice s-a constatat că au fost șterse un număr de 382 de fișiere cu extensia xls, 4391 de fișiere cu extensia doc, 13 fișiere cu extensia ppt și 145 de fișiere cu extensia docx. În primul rând, dat fiind numărul extrem de mare de fișiere și dat fiind faptul că numitul C. A. O. nu folosea nici un alt laptop sau calculator pentru desfășurarea activității profesionale este complet nerezonabilă presupunerea că toate documentele aveau caracter personal. În al doilea rând, tipul fișierelor descoperite ca fiind șterse este specific genului de activitate profesională pe care o desfășura numitul C. A. O. A., reamintește instanței că potrivit contractului de management, printre prerogativele acestuia se număra conceperea și aplicarea strategiilor și politicilor de vânzare a produselor societății. În consecință, este evident că această prerogativă presupunea utilizarea programelor de tip W., E. sau P., astfel justificându-se și numărul extrem de mare al fișierelor cu extensia xls, doc, ppt și docx.
În ceea ce privește soft-ul de recuperare a datelor informatice instalat de către SC Zif T. SRL, nu întelege ce legătură există, în opinia procurorului, între existența acestuia și imposibilitatea de stabilire a caracterului datelor informatice. Soluția procurorului a fost de scoatere de sub urmărire întrucât nu s-a putut stabili dacă fișierele respective au avut sau nu caracter personal (...) și nici dacă acestea au fost create în vederea îndeplinirii activității profesionale, mai ales că SC P. T. SRL avea instalat un soft care permitea recuperarea datelor informatice care au existat inițial pe hard-disk.
În legătură cu existența acestui soft a învederat instanței că acesta a fost instalat ulterior de către SC Zif T. SRL tocmai pentru recuperarea respectivelor date, însă nu s-a reușit acest lucru, dovadă în plus că respectivele date au fost șterse anterior momentului predării laptopului de către numitul C. A. O., administratorului societății. În consecință, nu întelege de ce s-a dorit a se argumenta prin trimiterea la existența respectivului soft, astfel încât, raportat și la cele învederate anterior, soluția de scoatere de sub urmărire penală este complet netemeinică.
2. În ceea ce privește restricționarea fără drept a accesului la date informatice.
În ceea ce privește această modalitate de săvârșire a infracțiunii prev. de art.44 alin.(1) din Legea nr. 161/2003, în mod just s-a apreciat că există indicii cu privire la săvârșirea acesteia de către numitul C. A. O. C. ce este însă complet nejustificat și netemeinic este concluzia că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. În susținerea acestei soluții au fost reținute în principal trei argumente:
5
- că raportat la condițiile concrete de săvârșire a infracțiunii, și anume în contextul unei relații conflictuale generate de raporturile de muncă, fapta comisă de C. A. O. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, atingerea adusă valorii sociale ocrotite fiind minimă;
- că la analizarea periculozității sociale a faptei urmează a le avea în vedere și faptul că reprezentanții părții vătămate au formulat plângere penală după aproximativ un an și șase luni de la comiterea faptei.
- că raportat la împrejurarea că învinuitul nu are antecedente penale fiind la prima confruntare cu legea penală s-a apreciat că reeducarea și reinserția socială a acestuia poate fi realizată prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În primul rând, a considerat că primele două argumente sunt absolut surprinzătoare și străine de orice normă de individualizare. În mod cert art.181 alin.(2) nu prevede printre criteriile de apreciere a pericolului social al unei infracțiuni relațiile existente între făptuitor și persoana vătămată și nici momentul la care a fost introdusă plângerea de către aceasta din urmă. Este absolut ilogic și nelegal să argumentezi că eventualele relații conflictuale dintre făptuitor și persoana vătămată îl îndreptățesc pe cel dintâi la aplicarea unei sancțiuni administrative. A considerar că nici nu mai e necesar să amintim instanței că o proporție covârșitoare din infracțiunile săvârșite sunt generate tocmai de astfel de relații conflictuale, dar în acest caz, se impune ca tuturor făptuitorilor care au acționat în aceste circumstanțe să li se acorde beneficiul prevăzut de art.18" Cod penal.
Pentru situațiile în care s-ar justifica atenuarea răspunderii unui făptuitor datorită comportamentului victimei legiuitorul a reglementat circumstanța atenuantă a provocării. P. art.73 lit.b constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Cu alte cuvinte, doar în situația în care comportamentul victimei atinge un anumit grad de gravitate și doar în situația în care respectivul comportament a condus la o puternică tulburare sau emoție ce a generat săvârșirea faptei, organele judiciare pot cel mult să rețină făptuitorului această circumstanță a provocării care conduce la atenuare răspunderii dar nicidecum la lipsirea infracțiunii de unul din elementele constitutive, și anume pericolul social. A fortiori, în ipoteza în care relațiile conflictuale existente între făptuitor și partea vătămată nici măcar nu au îndeplinit gravitatea necesară reținerii circumstanței atenuante, nu se poate concluziona că datorită respectivelor relații fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
În ceea ce privește momentul la care a fost introdusă plângerea, în întreaga legislație de drept penal nu este prevăzută o astfel de circumstanță nici măcar de atenuare cu atât mai mult de apreciere a pericolului social al unei infracțiuni. Atâta timp cât răspunderea penală nu s-a prescris, momentul sesizării organelor de urmărire poate să influențeze soluția dată de procuror. P. social al unei fapte se apreciază raportat la momentul săvârșirii acesteia, și nu se poate concluziona că odată cu trecerea timpului acesta se diminuează. Această concluzie este valabilă în materia arestării preventive potrivit art.148 lit.f, situație în care, într-adevăr pericolul social pentru ordinea publică se diminuează odată cu trecerea timpului, însă nici pe departe pericolul social ca trăsătură a infracțiunii nu este influențat de trecerea timpului. Cu alte cuvinte, procurorii au confundat flagrant cele două instituții, dispunând în mod cu totul nejustificat scoaterea de sub urmărire penală în baza art.10 lit.b" Cod pr.pen.
6
Concluzionând, raportat la cele învederate anterior, a solicitat admiterea prezentei plângeri, desființarea ordonanței atacate cu consecința redeschiderii urmăririi penale și ulterior trimiterea în judecată a făptuitorului C. A. O. pentru săvârșirea infracțiunii de restricționare fără drept a accesului Ia date informatice și ștergere fără drept a unor date informatice prev. și ped. de art. 44 alin.(1) din Legea nr.161/2003
În drept au fost invocate prevederile art. 2781C.pr.pen.
Prin plângerea intimatului C. A. O. înregistrată sub nr. (...) s-a arătat că nu pot fi reținute elementele constitutive ale unei abateri administrative pentru a fi obligat la plata unei sancțiuni cu caracter administrativ constînd în amendă de
400 lei și cheltuilei judiciare de 100 lei.
În ceea ce privește probele administrate în cauză din care procurorul a reținut că potrivit art. 44 alin.1 din Legea nr. 161/2003 există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de restricționare fără drept a accesului întru-un sistem informatic, a arătat că în opinia sa acestea sunt incomplete și irelevante și nu concordă cu realitatea întrucît nu s-a avut în vedere faptul că reprezentantul legal al SC P. T. SRL, numitul T. F. I. i-a luat leptopul la data de 5 noiembrie
2009 iar constatarea în cadrul percheziției din care rezultă schimbarea parolei a avut loc la data de 18 noiembrie 2009 , orele 12,30 :16.
Prin urmare în perioada 5 noiembrie 2009 - 18 noiembrie 2009 leptopul nu a mai fost in posesia sa și nu a avut acces la acest dispozitiv informatic ci a fost în posesia lui T. F. loan sau altei persoane din firmă care putea, și probabil a și operat schimbarea parolei constată în cadrul percheziției la data de 19 noiembrie
2009.
Petentul a propus completarea probațiunii cu audierea a doi martori din depozițiile cărora rezultă că nu a sâvîrșit nici o faptă care să întrunescă elementele unei abateri administrative, martori pe care o să-i solicite cu ocazia judecării prezentei plângeri.
În consecință s-a apreciat că este nefondată și nereală aprecierea că ar exista indicii cu privire la săvârșirea infracținii de către el iar aplicarea unei amenzi administrative este nejustificată și nelegală, inclusiv obligarea sa la cheltuieli judiciare.
Analizând prezenta plângerile prin prisma actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei în raport de prevederile legale in vigoare, instanța constată următoarele:
Prin ordonanța atacată s-a reținut că la data de (...), partea vătămată SC Pro fi T. SRL, prin prezentantul său legal, numitul T. F. I., a formulat o plângere penală față de învinuitul C. A. O., domiciliat în municipiul C.-N., str. B., nr.3, ap.M1, jud.C., posesor al CI seria KX nr.7. eliberată de P. C.-N., CNP 1., prin care a solicitat tragerea la spundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de ștergere fără drept a unor date informatice și de restricționare a accesului la aceste date prev. și ped. de art.288 C., uz de fals prev. și ped. de art.291 C. înșelăciune în formă agravată prev. și ped. de art.215 alin.1 și 2 C. (f.1-9).
Din continutul plângerii penale formulate în cauză, a rezultat faptul că învinuitul C. A. O. a fost director al societății comerciale petente, iar în baza relațiilor de muncă derulate a intrat în posesia unui autoturism marca Skoda
Octavia, pe care prin întocmirea unor documente în fals l-a înmatriculat pe numele său. De asemenea, a rezultat faptul că a parolat accesul la sistemul informatic al societății petente, a șters o parte dintre datele informatice existente în sistemul formație respectiv, fapt care a avut loc în cursul anului 2009, fără a se putea stabili cu exactitate data.
În actul de sesizare, s-a precizat că prin conduita învinuitului C. A. O. au fost induși în eroare funcționarii din cadrul S. P. A. și înmatriculări, unde
7 susnumitul a și folosit documentele contrafăcute pentru a transfera pe numele său dreptul de proprietate a autoturismului amintit.
Pe baza actelor efectuate în cauză s-a stabilit următoarea stare de fapt:
La data de (...), învinuitul C. A. O. a fost angajat în calitate de director comercial la SC P. T. SRL C.-N., în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM nr.85931/(...) (f.26-28).
În această calitate învinuitul deținea autoturismul marca Skoda Octavia, care fusese achiziționat de societatea comercială petentă în baza unui contract de leasing. P. înțelegerii inițiale, învinuitul ca și angajat al societății respective, putea utiliza autoturismul menționat, urmând ca ulterior, după achitarea tuturor ratelor stipulate în contractul de leasing și a avansului aferent dreptul de proprietate asupra autoturismului să fie transferat învinuitului. În baza acordului dintre învinuit și societatea comercială amintită, exista posibilitatea ca după executarea integrală a contractului de leasing de către utilizator, învinuitul să plătească, la rândul său, o sumă de bani ce reprezenta contravaloarea sumelor ce includeau ratele și avansul;astfel că în această modalitate se putea transfera dreptul de proprietate în favoarea învinuitului, asupra autoturismului marca Skoda Octavia.
În acest sens, în perioada în care învinuitul avea calitatea de director comercial, SC P. T. SRL C.-N. a emis factura fiscală cu nr.4277 pentru suma de
529 lei (în condițiile în care valoarea reală a autoturismului era de aproximativ
10.000 de euro) - factură în baza căreia era transferat dreptul de proprietate în favoarea învinuitului. U., emiterii facturii respective învinuitul a depus diligentele pentru înmatricularea autoturismului pe numele său, fapt care s-a realizat la data de (...), autoturismul având în prezent numărul de înmatriculare (...).
Pe fondul unor neînțelegeri ivite între învinuit și societatea comercială petentă, la data de (...), învinuitul a trimis către SC P. T. SRL C.-N., prin intermediul B. E. J. C. M. o solicitare prin care a cerut încetarea relațiilor de muncă în termen de 15 zile. La aceeași dată, învinuitul a expediat încă o notificare prin care a solicitat încetarea relațiilor de muncă, deoarece prima notificare nu a fost primită de societatea înregistrată la ITM în data de (...). (f.23-
25, 29).
În perioada de 15 zile de preaviz, toate bunurile folosite de învinuit în desfășurarea activității sale, au fost predate părții vătămate. Cu această ocazie a fost predat și un laptop, marca HP, utilizat exclusiv de învinuit. L.-ul a fost, predat administratorului SC Pro fi T. SRL C.-N., respectiv numitului T. F. loan. U., s-a constatat că laptopul era parolat, motiv pentru care s-a apelat la SC Zif T. SRL C., reprezentată de numitul M. G. M., societate care avea un contract de colaborare cu societatea petentă. În urma deparolării laptopului respectiv s-a constatat că au fost șterse mai multe documente și fișiere.
În intervalul de timp dintre notificare și desfacerea contractului de muncă, respectiv la data de (...), SC P. T. SRL a stornat factura nr.4367 emisă către învinuit și privind suma de 595 de lei, ce reprezenta contravaloarea autoturismului marca Skoda Octavia. (f.18) La data de (...) SC Pro fi T. SRL C.-N., l-a notificat pe învinuit, prin intermediul B. E. J. Man O. loan, ca în termen de 3 zile de la primirea notificării să predea autoturismul respective (16-17). La data de (...), învinuitul C. A. O. a răspuns la notificarea expediată de societatea petentă, învederând că în prezent este proprietarul mașinii, mai ales că potrivit contractului de management încheiat cu SC P. T. SRL C.-N. la data de (...) a plătit din venitul lunar rata de leasing pentru autoturismul din dotarea societății, cu excepția TVA și a asigurării C. (f.26-28)
În acest context, la data de (...), SC P. T. SRL C.-N. a formulat prezenta plângere penală în conținutul căreia a arătat că învinuitul C. A. O. a falsificat
8 documentele emise de S. P. A. și înmatriculări din cadrul Prefecturii C. în sensul că a semnat în calitate de reprezentant al societății respective, diferite documente necesare înmatriculării autoturismului; cu toate că nu mai deținea această calitate. În acest sens, petentă a susținut că învinuitul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art.288 Cod penal și uz de fals prev. p ped. de art.291 Cod penal, precum și de comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.l și 2 Cod penal, în sensul că i-a indus în eroare pe reprezentanții S. P. A. și înmatriculări din cadrul Prefecturii C.. De asemenea, în plângerea penală formulată s-a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a învinuitului C. A. O. și pentru săvârșirea infracțiunilor de restricționare fără drept a accesului într-un sistem informatic și ștergere fără drept a unor date informatice prev. și ped. de art.44 alin. I din Legea nr. 161/2003.
La data de 06 iunie 2011 invinuitul C. A. O. a fost audiat în fața organelor de urmărire penală, ocazie cu care a precizat că sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prev. și pred. de art. 215 alin.1 și 2 C., fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art.288 Cod penal și uz de fals prev. și ped. de art.291 Cod penal, a fost cercetat în lucrarea nr.447131/(...) înregistrată în evidența Poliției Municipiului C.-N. - Secția III. În ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art.44 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, învinuitul C. A. O. a arătat că nu recunoaște că ar fi restricționat accesul la sistemul informatic al societății comerciale petente sau că ar fi șters date informatice din laptopul marca HP pe care îl folosea în calitatea sa de director al SC P. T. S. Mai mult, sub acest aspect, învinuitul C. A. O. a arătat că în momentul în care și-a dat demisia din funcția pe care o deținea, a predat laptopul utilizat, iar ulterior a aflat de la numitul T. F. I. că accesul la sistemul informatic respectiv a fost restricționat, în sensul că parola de acces a fost modificată. Totodată, învinuitul C. A. O. a menționat că a promovat o acțiune civilă împotriva SC P. T. SRL C., având ca și obiect pretenții bănești, motiv pentru care numitul T. F. I. l-a amenințat că îi va face plângere penală în cazul în care nu renunță la acțiunea civilă (f.30).
În vederea verificării susținerilor învinuitului C. A. O. s-a solicitat Poliției
Municipiului C.-N. - Secția III să se comunice care este stadiul soluționării lucrării nr.447131/(...). Din adresa nr.2. din (...) instituția amintită a comunicat faptul că lucrarea respectivă nu a fost identificată în arhivă.(f.61). De asemenea, s-a stabilit faptul că într-adevăr la data de (...) învinuitul C. A. O. a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva SC P. T. SRL C., acțiune prin care s-a solicitat instanței de judecată obligarea societății respective la plata sumei de
470.355 de lei, reprezentând neîndeplinirea obligației de plată ce incubă societății amintite in baza contractului de management (f.54-57).
De asemenea, în cursul cercetărilor efectuate în cauză D. -S. T. C. a solicitat Judecătoriei C.-N., emiterea unei autorizații de efectuare a unei percheziții în mediu informatic asupra laptopului Amarca HP, s/n:CNU7460YW2, ridicat de la reprezentantul societății comerciale petente. Prin încheierea penală nr.33/C/P/(...) a Judecătoriei C.-N. a fost admisă cererea formulată de D. - S. T. C. , iar în baza art.56 din Legea nr. 161/2003, rap.la art.100 C.p.p., s-a dispus emiterea autorizației de percheziție în mediu informatic nr.38/20l11 (f.33-35).
La data de (...) a fost pusă în executare autorizația de percheziție în mediu informatic nr.38/2011 de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O C.. în urma punerii în executare a acesteia, prin folosirea programului informatic en case, versiunea 6.18, și a dispozitivului de tip B. marca TABLEAU, s-a constatat că în hard-diskul marca Fujitsu al laptopului respectiv au fost identificate 382 fișiere cu extensia XLS, care apar ca fiind șterse, 4391 de fișiere cu extensia DOC, care apar ca fiind șterse, 13 fișiere cu extensia PPT, care apar
9 ca fiind șterse, 145 fișiere cu extensia DOCX, care apar ca fiind șterse. În continutul procesului-verbal de percheziție informativă s-a precizat că nu se poate identifica data și ora la care au fost șterse fișierele respective și nici de către cine anume. În urma punerii in executare a autorizației respective, a fost generat raportul en case, fiind evidențiate date tehnice și structura directoarelor, fișierele identificate, unde anume sunt evidențiate, tipul de fișier, categoria, dacă este șters, data și ora ultimei accesări, data și ora creări, data și ora ultimei modificări, dimensiunea logică, calea și denumirea fișierelor, locația fizică, data și ora la care a fost șters, (f.39-41).
În raportul en case, la pagina cu nr.3, apare un utilizator cu numele ,O.", iar la data schimbării parolei apare data de (...), orele 12,30:16. De asemenea, în legătură cu parola este evidențiată ultima încercare de introducere incorectă a parolei, respectiv data de (...), orele 07,49:46, iar ultima logare a utilizatorului
„O." a fost (...), ora 09,53:02. (f.39-41).
La datele de (...) și respectiv (...) au fost audiați numiții O. I. și T. F. I., ambii reprezentanți ai societății petente. Cu această ocazie, numitul O. I. a declarat că în cursul lunii noiembrie 2009, până în momentul în care învinuitul a plecat de la firma respectivă, a folosit laptopul amintit mai înainte. Totodată, acesta a declarat că numitul T. F. I. i-a cerut să fie de față la momentul la care învinuitul a predat toate bunurile pe care le-a folosit în calitatea sa de director la SC P. T. SRL C., inclusiv a laptopului. Mai mult, numitul O. a precizat că în prezența sa administratorul firmei a încercat să deschidă laptopul, folosind parola indicată de către învinuit, dar sistemul de operare nu a mai răspuns la aceasta. Cu toate că, numitul T. i-a cerut învinuitului să-i comunice noua parolă, acesta a susținut în prezența martorului că nu există o altă parolă și că nu își explică de ce sistemul nu mai funcționează.(44-45)
Aceleași aspecte au rezultat și din declarația numitului T. F. I., reaudiat la data de (...).
În acest context a fost reaudiat și învinuitul cu privire la rezultatul percheziției informatice. Ca urmare, învinuitul a arătat în continuare că nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa, menționând că laptopul marca HP pe care l-a folosit în calitate de director la SC P. T. SRL C. i-a fost luat de către administratorul societății la data de (...) în momentul în care a fost expediată prin executorul judecătoresc demisia sa. Mai mult, învinuitul a arătat că în acel moment laptopul era închis și avea ca și parolă de acces, parola anterioară ce era cunoscută de către administratorii societății. De asemenea, învinuitul a precizat că toate documentele deținute pe hardul laptopului respectiv puteau fi accesate și prin rețeaua societății, iar comunicările făcute prin e-mail erau transmise automat către administratorul societății, numitul T. F. I. Mai mult, învinuitul a afirmat și că în perioada (...) - (...), deși s-a prezentat la locul de muncă, nu a mai folosit laptopul deoarece nu se mai afla în posesia sa; acesta fiind motivul pentru care numitul T. F. I. Mai mult, învinuitul a afirmat și că în perioada (...)-(...), deși s-a prezentat la locul de muncă, nu a mai folosit laptopul deoarece nu se mai află în posesia sa, acesta fiind motivul pentru care numitul T. F. I. l-a și chemat la el în birou și i-a cerut parola de acces în sistemul informatic,spunându-I că vechea parolă nu mai funcționează (f.47-49).
Având în vedere probele administrate în cauza, a considerat că în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de restricționare fără drept a accesului într-un system informatic prev. și ped. de art.44 alin.1 din Legea nr. 161/2003, consideră că există indicii cu privire la săvârșirea acesteia de către învinuit. În susținerea acestui punct de vedere sunt relevante rezultatul percheziției în mediu informatic, din care rezultă că schimbarea parolei a avut loc la data de (...), orele
12,30:16, precum și depozițiile numiților T. F. I., O. loan și M. G. M. Cu toate
10 acestea, a considerat că raportat la condițiile concrete de săvârșire a infracțiunii respective, și anume în contextul unor relații conflictuale generate de raporturile de muncă, fapta comisă de către învinuitul C. A. O. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar atingerea adusă valorii sociale ocrotită de legea penală este minimă. Mai mult, la analizarea periculozității sociale a faptei urmează a se avea în vedere și faptul că reprezentanții părții vătămate au formulat o plângere penală după aproximativ un an și șase luni de la comiterea faptei, sesizarea organelor judiciare penale fiind realizată pe fondul stării conflictuale generate de procesul civil existent între cele două părți. In acest sens, raportat și la împrejurarea că învinuitul nu are antecedente penale fiind la prima confruntare cu legea penală, apreciază că reeducarea și reinserția socială a acestuia poate fi realizată prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă.
În ceea ce privește infracțiunea de ștergere fără drept a unor date informatice prev. și ped. de art.44 alin.1 din Legea nr. 161/2003, raportat la percheziția, informatică din care a rezultat că pe hard-diskul pus la dispoziția organelor judiciare penale apar mai multe fișiere ca fiind șterse, fără însă a se putea stabili data și ora la care s-a întâmplat acest lucru, apreciem că în ceea ce-l privește pe învinuit prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, existând dubiu asupra participării sale la comiterea faptei respective. De asemenea, raportat la probele administrate în cauză, nu s-a putut stabili dacă fișierele respective au avut sau nu un caracter personal ținând cont de împrejurarea că învinuitul a folosit laptopul respectiv o perioadă îndelungată de timp și nici dacă acestea au fost create în ederea îndeplinirii activității profesionale, mai ales că SC
P. T. SRL C. în baza contractului de colaborare încheiat cu SC Zif T. SRL avea instalat un soft care permitea recuperarea datelor informatice care au existat inițial pe hard-disk. În acest context, apreciază că există dubiu asupra faptei în materialitatea sa, sens în care își găsește incidența art.10 lit.a C.p.p., astfel că acțiunea penală nu va putea fi pusă în mișcare; cu atât mai mult cu cât este aplicabil și principiul „in dubio pro reo".
S-a reținut că petenta a formulat plângere penală împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 44 al. 1 din Legea 161/2003 raportat la ștergerea fără drept a unor date informatice și restricționarea accesului la date informatice.
S-a stabilit că între petentă și intimat a fost încheiat un contract de management la data de 17 iuie 2006 prin care intimatul în calitate de manager se obliga aducă la îndeplinire obiectivele și criteriile de performanță prin creșterea portofoliului de clienți, creșterea vânzărilor pe segmentul de clienți noi și lărgirea portofoliului de produse al societății astfel că cifra de afaceri să se ridice la
1.250.000 lei la finalul anului 2006, creșterea cifrei de afaceri cu 12% în perioada
(...) - (...), față de cifra de afaceri din anul 2006 etc.
Pentru realizarea activității în condiții optime intimatul a primit printre altele și un laptop. În urma unor disensiuni, la data de 3 noiembrie 2009 intimatul a demisionat, iar înainte de încetarea raporturilor contractuale, la data de 18 noiembrie 2009, i-a fost solicitat laptop-ul de serviciu (declarația martorului T. F. - fila 45). La data predării laptop-ului i s-a cerut intimatului să-l pornească, dar intimatul nu a reușit întrucât era trebuia introdusă o parolă și a declarat că nu știe altă parolă decât cea veche pe care a utilizat-o în mod curent. Martorul T. a declarat că a fost de față și numitul O. I. L.-ul nu a putut fi accesat de către reprezentanții societății întrucât avea o parolă nouă, iar intimatul a declarat că nu a schimbat vechea parolă care era cunoscută de către reprezentanții societății. L.-ul a fost predat unei societăți de specialitate pentru
11 depanare și s-a constatat că lipseau mai multe documente necesare desfășurării activității societății petente.
Audiat la data de 6 iunie 2011 intimatul a declarat că parola era cunoscută de către reprezentanții societății care aveau acces la laptop și că nu a șters nici un fel de date nici măcar dintre cele care nu aveau legătură cu activitatea sa.
În urma percheziției informatice din data de 24 iunie 2011 asupra laptop- ului în cauză au fost identificate 382 fișiere cu extensia xls care apar ca fiind șterse, 4391 de fișiere cu extensia doc care apar ca fiind șterse, 13 fișiere cu extensia ppt care apar ca fiind șterse și 145 de fișiere cu extensia docx care apar ca fiind șterse. Nu s-a putut identifica data și ora la care fișierele au fost șterse și nici de către cine. Totodată s-a stabilit că utilizatorul a folosit numele O., data schimbării parolei apare 18 noiembrie 2009, ultima încercare e introducere incorectă a parolei apare 3 decembrie 2010 și ultima logare a utilizatorului apare ca fiind data de 22 mai 2011.
Este cert faptul că, după rularea comenzii de ștergere (delete), ștergerea unui fișier de pe disc nu se face fizic decât în momentul când pe sectorul de disc nu mai există informația conținută de fișier întrucât s-au magnetizat alte date peste datele considerate ca fiind șterse. Cu alte cuvinte atâta vreme cât a putut fi identificată ștergerea mai multor fișiere înseamnă că nu au fost înregistrate informații noi pe acele sectoare de disc, iar această aserțiune face verosimilă concluzia că ștergerea unui număr de 5000 de fișiere nu s-a făcut progresiv, printr-o utilizare normală care presupune ștergerea datelor care nu mai sunt utile ci s-a făcut în bloc, iar de la momentul ștergerii nu au fost înregistrate date noi.
Extensiile fișierelor care apar ca fiind șterse, precum și numărul acestora, alături de împrejurarea că laptop-ul era utilizat în principal pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu și coroborat cu obligațiile contractuale ale intimatului, conduc spre concluzia rezonabilă că acele fișiere conțineau informații necesare desfășurării activității societății, încât concluzia procurorului că fapta nu ar exista este nerezonabilă. Sub acest aspect se impune admiterea plângerii formulate de către petentă.
Desigur importanța acestor informații, dimensiune care va da și gravitatea faptei va fi apreciată de către procuror raportat și la graba cu care au acționat reprezentanții societății pentru a avea acces la acele informații. Pentru aceasta de impune audierea persoanelor cărora li s-a solicitat să asigure depanarea laptop- ului, una dintre persoane fiind identificată de către martorul T. ca fiind numitul M. M.
Cât privește fapta tipică de restricționare fără drept a accesului într-un sistem informatic trebuie reevaluată raportat la fapta gravitatea faptei tipice de
ștergere fără drept de date informatice întrucât între cele două pare să fie o legătură foarte strânsă, una fiind săvârșită pe de o parte pentru ascunderea sau depistarea târzie a celeilalte.
Pentru considerentele de mai sus s-a impus respingerea plângerii formulate de către intimat ca fiind neîntemeiată, concomitent cu admiterea în parte a plângerii formulate de persoana vătămată.
În baza art. 193 al. 6 din C.p.p. rap. la art. 274 din C.p.c. a fost obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată făcute de către petentă, respectiv onorariul avocatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul C. A. O.
În ședința publică din data de 29 iunie 2012, intimatul C. O. prin apărător a solicitat recalificarea căii de atac din recurs, în cerere de revizuire, arătând că doar ulterior declarării recursului a intrat în posesia unor acte care justificau
12 întemeierea unei astfel de cereri și anume existența unor fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la data judecării cauzei.
Curtea, analizând cererea formulată privind recalificarea căii de atac, apreciază că aceasta nu poate fi admisă, având în vedere că cererea de revizuire are un alt regim juridic, se depune la procurorul de pe lângă parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță, instanța competentă este potrivit art.401 C.proc.pen., cea care s-a pronunțat în fond, iar compunerea completului de judecată este alta decât în cazul căii de atac a recursului.
În consecință, intimatul declarând un recurs ce a fost înaintat Curții de A. și înregistrat la această instanță ca atare, nu poate să transforme o cale de atac ordinară într-o cale ordinară extraordinară, în această modalitate, iar cererea sa va fi respinsă.
Cu privire la recursul declarat, acesta este inadmisibil întrucât potrivit art.2781 alin.10 C.proc.pen., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 din art.2781 C.proc.pen., este definitivă, iar dispozițiile art.3851 C.proc.pen., care se referă la hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, nu este menționată o astfel de hotărâre.
Prin urmare, în baza art.38515 pct.1 lit.a C.proc.pen., recursul va fi respins ca inadmisibil.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de recalificare a căii de atac din recurs în cerere de revizuire formulată de intimatul C. A. prin apărător.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intimatul C. A. cu domiciliul procesual ales la cabinetul avocațial cu sediul în C.-N., str. C. B. nr. 2 ap. 10 împotriva sentinței penale nr. 472 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei C.-N..
Obligă pe intimat să plătească suma de 1.000 lei către petenta SC P. T. SRL
C.-N. și la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2012.
plecată în C.O.semnează | plecat în C.O.semnează | plecată în C.O.semnează |
președinte complet | președinte complet | Prim-grefier |
C. I. C. I. | M. T. |
2 ex. - (...) jud.fond.M. L.
13
| ← Decizia penală nr. 1470/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
