Decizia penală nr. 1030/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1030/R/2012
Ședința publică din 4 iulie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.
JUDECĂTORI : M. Ș.
: ANA C.
GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. F., împotriva încheierii penale din data de (...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT - B. T. S., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin 1 din legea 678/2001, cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege si art.41 alin 2 Cod penal și art.13 alin 1 din legea 678/2001, cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege si art.41 alin 2 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. F. aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.P. Mircea, din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.M. L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, arată că prin încheierea instanței de fond s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. C. hotărârii instanței de fond sunt foarte concise, iar judecătorul fondului a făcut scurte enunțuri mărginindu-se la a constata că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă. Instanța a constatat că, spre deosebire de ceilalți inculpați din dosar, respectiv cei din familia C., inculpatul B. a continuat activitatea infracțională până la începerea urmăririi penale împotriva sa, iar familia C. a beneficiat de clemența parchetului, întrucât și-au încetat activitatea infracțională în cursul anului 2011. Consideră că ar fi trebuit să se procedeze în același fel de către anchetatori și în ceea ce-l privește pe inculpat. C. este că inculpatul a recunoscut sincer comiterea faptelor, cu lux de amănunte, astfel că va solicita aplicarea procedurii prev.de art.320/1 C. Scopul prevăzut de art.136 alin.1 C. poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate, astfel că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, fiind suficientă să asigure prezența inculpatului la desfășurarea procesului penal. Inculpatul are o familie pe care trebuie să o întrețină și este singurul sprijin al acesteia. Invocă și disp.art.5 păaragraful 3 din CEDO potrivit căruia există posibilitatea ca inculpatul să poată fi eliberat pe parcusul procedurilor. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului cu consecința aplicării unei alte măsuri restrictive de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Parchetului apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. În mod judicios a constatat prima instanță că probele administrate în cauză fac dovada subzistenței temeiurilor arestării. Criticile aduse sunt nefondate. Principala nemulțumire a inculpatului este că, deși a fost trimis în judecată alături de alți coinculpați, doar față de el s-a luat această măsură și solicită aplicarea unui tratament egal, ori, situația coinculpaților nu este una egală, care să impună un tratament egal. Are o importanță deosebită faptul că ceilalți coinculpați au sistat activitatea infracțională înainte de descoperirea lor de către organele judiciare.
Inculpatul B. F., având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
C U R T E A
Prin încheierea penală din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., în baza art.300/1 Cod procedură penală cs-a onstatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul B. F. prin încheierea penală nr.20/C/(...) a T.ui S..
Pentru a pronunța aceasată înheiere, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT-B. T. S. au fost trimiși în judecată inculpații :
B. F., C. A., C. F.-I., C. M. si C. F. I., inculpatul B. F. în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin 1 din legea
678/2001 ,cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege si art.41 alin 2 Cod penal și art.13 alin 1 din legea 678/2001, cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege si art.41 alin 2 cp, de către inculpatul B. F. si a infracțiunii prev.de art.13 13 alin
1 si 3 din legea 678/2001 ,cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege si art.41 alin 2 cp, pentru ceilalți inculpați.
Dosarul a fost înregistrat la T. S. sub numărul (...), instanța procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive conform dispozițiilor art.300/1 cpp pentru inculpatul arestat preventiv, reținând următoarele:
Inculpatul B. F. a fost arestat preventiv prin încheierea penala nr.20/C/(...) a T.ui S., masura ce a fost prelungita ulterior in coformitate cu dispozițiile art.155 Cpp.
Temeiul luării măsurii arestarii preventive l-au constituit dispozițiile art.143,148 lit.h Cpp, reținându-se că pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă atât din natura și gravitatea faptelor cât și din activitatea infracțională desfășurată de inculpat. I. de trafic de persoane constituie o infracțiune pentru care justițiile naționale și cele internaționale au preocupări majore, datorită amplorii pe care aceasta a luat-o, atenția sporită în vederea reprimării acestui flagel reflectându-se și în activitatea de legiferare pe plan internațional și național. Limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecata sunt închisoarea mai mare de 4 ani, aceasta condiție fiind si ea îndeplinită. Activitatea infracțională desfășurată de inculpat s-a desfășurat în timp până la momentul privării de libertate a acestuia, spre deosebire de ceilalți inculpați care in aprilie 2011 si- au încetat activitatea infractională, așa cum este reținut în rechizitoriu. Deci, trebuie avută in vedere si persistenta acestuia in comiterea de fapte antisociale, pe lângă gravitatea acestor fapte la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica.
Atât practica națională cât și jurisprudența CEDO au statuat că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat și la gravitatea faptei, când unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă (cauza Letellier c/a Franței).
Inculpatul a fost trimis in judecată, întrucât în diferite perioade de timp a recrutat diverse persoane, printre care si minore, le-a cazat, le-a transportat, în scopul practicării prostituției, prin amenințare, violență si alte forme de constrângere.
Până la acest moment procesual, din întreg materialul probator se poate reține existența indiciilor cerute de art.143 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Măsura preventivă propusă este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a judecării cauzei, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Aspectele de ordin personal invocate de inculpat vor fi avute in vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul B. F., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea acesteia și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive sau, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu o altă măsură restrictivă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului s-a arătat că, neîntemeiat, instanța a aplicat inculpatului un tratament juridic diferențiat față de ceilalți inculpați, pe motiv că, spre deosebire de ceilalți inculpați, respectiv cei din familia C., inculpatul B. a continuat activitatea infracțională până la începerea urmăririi penale împotriva sa, iar familia C. a beneficiat de clemența parchetului, întrucât și-au încetat activitatea infracțională în cursul anului 2011.
Inculpatul a recunoscut sincer comiterea faptelor, cu lux de amănunte, astfel că SE va solicita aplicarea procedurii prev.de art.320/1 C.
Scopul prevăzut de art.136 alin.1 C. poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate, o altă măsură restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, fiind suficientă să asigure prezența inculpatului la desfășurarea procesului penal.
Mai mult, Inculpatul are o familie pe care trebuie să o întrețină și este singurul sprijin al acesteia, iar potrivit art.5 paragraful 3 din CEDO există posibilitatea ca inculpatul să poată fi eliberat pe parcusul procedurilor.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.2 pct.2 lit. c din aceeași lege și cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, reținându-se în esență, prin actul de sesizare că în decembrie 2010 a preluat minorele D. A. și D. S., de la alți inculpați, pe care le- a cazat într-o garsonieră închiriată de el și le-a obligat să întrețină relații sexuale cu diverse persoane, încasând o parte din bani, iar pe numita V. D., prin amenințare și constrângere, de asemenea, asigurându-i cazarea și îmbrăcămintea a obligat-o să întrețină relații sexuale cu diverse persoane, contra unor sume de bani, din încasări primind și el o parte.
Inculpatul B. F. a fost arestat preventiv la 8 mai 2012 prin încheierea penală nr.20/C/(...) a T.ui S., măsura fiind prelungită ulterior în coformitate cu dispozițiile art.155 Cpr.pen., temeiurile arestarii preventive fiind cele prev. de art.143 și art.48 lit.f C. ( din eroare s-a reținut de către instanță art.148 lit.h C.).
Fiind sesizată cu o cauză în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, după înregistrarea dosarului, judecătorul fondului a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului B. F., în virtutea dispoz. art.300/1 C., constatând întemeiat, în baza art.160/b alin.3 C. că se impune în continuare privarea sa de libertate, menținând starea de arest.
Aceasta, deoarece se constată și de către Curte că, sunt prezente în continuare indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen, respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele ce îi sunt imputate prin actul de sesizare, indicii care rezultă din mijloacele de probă indicate în încheierea de arestare, precum și din probele administrate ulterior acestui moment și care, au fundamentat trimiterea în judecată.
Apoi, sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. de art.148 lit.f C., respectiv, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile ce fac obiectul judecății este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care, la fel ca și la momentul arestării - foarte apropiat, derivă din natura și gravitatea însăși a infracțiunilor deduse judecății, modalitățile și împrejurările concrete în care se presupune că ar fi fost comise - descrise în actul de sesizare - și nerăsturnate până în acest moment procesual de vreo probă contrară, dar și de impactul social negativ la nivelul comunității, starea de insecuritate ce se poate induce în rândul opiniei publice prin lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de comiterea unor fapte grave.
Având în vedere așadar, timpul scurs de la data arestării - 8 mai 2012, interval scurt în care, nu se poate susține că dimensiunile pericolului pentru ordinea publică s-ar fi redus, că s-ar fi diminuat sau ar fi dispărut, precum și faza de debut a judecății, nefiind încă declanșată cercetarea judecătorească, și
Curtea apreciază că, cel puțin la acest moment procesual, pentru bunul mers al judecății, se impune privarea inculpatului de libertate în continuare.
O altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, nu este considerată, cel puțin la acest moment procesual, suficientă, aptă a realiza scopul prev. de art.136 C.
Circumstanțele personale invocate - motive familiale ( are 2 copii minori, este singurul întreținător de familie), precum și existența unor elemente favorabile inculpatului - împrejurarea că dorește să recunoască faptele și să se prevaleze de dispoz. art.320/1 C. - chiar reale fiind, nu pot fi determinante, nu pot prevala la acest moment, elementelor mai sus menționate și care impun privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea, situația inculpatului nu este identică cu a celorlalți inculpați din cauză, a căror activitate infracțională se descrie în actul de sesizare la alte dimensiuni, pentru ca acest aspect să poată fi avut în vedere la stabilirea unitară, a unei stări identice de detenție provizorie sau de libertate, pentru toți inculpații.
Necesitatea protejării ordinii publice, din perspectiva considerentelor, anterior menționate, este un element esențial, care prevalează la acest moment de debut al cercetării judecătorești, regulii generale de cercetare a unui acuzat în stare de libertate.
De altfel, starea de detenție actuală a inculpatului, se circumscrie și exigențelor art.3 par.1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, el fiind deținut în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a comis o infracțiune.
Pentru toate aceste considerente, recursul inculpatului apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției (avocat M. L.).
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. F., fiul lui P. si F., nasc.la
14 septembrie 1980, aflat în A. IPJ S., împotriva încheierii penale din 27 iunie
2012 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (avocat M. L.).
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 iulie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. V. A. M. Ș. ANA C.
GREFIER L. C.
Red./Dact.A.C.
3 ex./(...)
Jud. fond:P. R.M.
| ← Decizia penală nr. 464/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1470/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
