Decizia penală nr. 1012/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 1012/R/2012
Ședința publică din data de 29 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : I. C. M.
: V. C.-președinte secție
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr.163 din 7 februarie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., privind pe inculpatul S. N., acesta fiind trimis in judecata prin rechizitoriul P. de pe langa J. C. N., din data de (...), dosar parchet nr. 8077/P/2011, pentru savarsirea infractiunii de furt, fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin.1 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul asistat de apărătorul ales avocat I. T., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. B. O., din cadrul
Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar note de ședință privind recursul declarat în cauză de parchet.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului. Se arată că, hotărârea instanței este netemeinică, în ceea ce privește achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Potrivit art 181 Cod penal, fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracțiune dacă prin atingereaminimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea gradului de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, instanța de fond a avut în vedere doar aspectele care privesc persoana inculpatului, respectiv faptul că inculpatul își are asigurată existența prin muncă, este la prima confruntare cu legea penală, este căsătorit și are în întreținere un minor. Se apreciază că soluția pronuțată nu este legală, procedura
1 simplificată de recunoaștere a vinovăției excluzând situațiile când instanța dispune achitarea potrivit art 10 lit b 1 Cod procedură penală, cauza urmând a fi soluționată doar după efectuarea cercetării judecătorești corespunzătoare.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă, aceasta nu există întrucât, partea vătămată și-a recuperat telefonul mobil, datorită intervenției organelor de poliție și nu datorită bunei credinte a inculpatului. În cauză, se impune condamnarea inculpatului, având în vedere modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și gradul de pericol social al unei iinfracțiuni.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Consideră că hotărârea primei instanțe prin care s-a reținut că fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii este soluția corectă și legală, date fiind circumstanțele de comitere a faptei. Instanța de fond în mod corect a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, își obține mijloacele de trai prin muncă cinstită, având o conduită ireproșabilă.
Faptul că inculpatul a restituit telefonul proprietarului la câteva zile, precum și faptul că această acțiune de luare a bunului în fond, nu avea ca scop însușirea bunului, sau mai exact transmiterea proprietății bunulu asupra sa, denotă lipsa intenției prevăzută de art. 208 Cod procedură penală, această restituire realizându-se în baza bunei-credințe a inculpatului.
Inculpatul S. N. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și achiesează concluziilor apărătorului său ales.
C U R T E A :
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.163 din (...), Judecătoria Cluj-Napoca în baza art.
11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. b1 C.pr.penala, art. 181 C.penal, a achitat pe inculpatul S. N.- fiul lui S. si S., nascut la data de 21 mai 1977 in C. N., cetatean roman, domiciliat in C. N. str. M. nr. 41, ap. 5, jud. C., regizor la NCN SA C., fara antecedente penale, CNP 1., pentru savarsirea infractiunii de furt fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 C.penal, art. 3201 C. pr. penala, iar in baza art. 90, art. 91 lit. c C.penal, a aplicat inculpatului sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii in cuantum de: 1000 lei.
In baza art.192 pct. 1 lit. d1 Cod pr. penala, a obligat pe inculpat sa plateasca statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma in care se include si onorariu de 100 lei pentru aparatorul din oficiu a inculpatului, av. C. T. R., onorariu ce se va plati din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul S. N., a fost trimis in judecata prin rechizitoriul P. de pe langa
J. C. N., din data de (...), dosar parchet nr. 8077/P/2011, pentru savarsirea infractiunii de furt, fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin.1 C.penal.
La data de (...), în jurul orei 15.00, partea vătămată F. V.-C. l-a vizitat pe inculpatul S. N., cu care avea relații de colaborare și cu care se cunoștea de mai mult timp, la atelierul acestuia amenajat la subsolul imobilului din C.-N., str. M. nr. 41. După ce partea vătămată a plecat, inculpatul a observat că acesta își uitase în atelierul său telefonul mobil marca „Samsung Galaxy";, în valoare de 1
198,97 lei. Inculpatul a închis telefonul mobil al părții vătămate, punându-l în buzunarul hainei, astfel că, în momentul în care partea vătămată a apelat, folosind un alt telefon, numărul aferent cartelei SIM introduse în telefonul său mobil, a constatat că acesta fusese închis. Intuind unde își uitase telefonul,
2 partea vătămată l-a apelat pe inculpat, care a negat că știe unde este telefonul mobil al părții vătămate, angajându-se să-l caute. La scurt timp, la fața locului și-a făcut din nou apariția partea vătămată, care și-a căutat personal telefonul mobil, în acest timp inculpatul simulând că îl ajută, deși telefonul era în buzunarul său. Partea vătămată a sesizat organele de poliție cu dispariția telefonului, care l-au identificat pe inculpat ca fiind autor al furtului. În timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând că a ales să o comită pentru a pedepsi partea vătămată, care nu-i plătise o datorie.
Starea de fapt prezentată a rezultat din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 5); plângerea și declarațiile părții vătămate F. V.-C. (filele 6-9); înscrisuri în dovedirea deținerii și valorii telefonului mobil (filele 10-12); dovezi de predare-primire a bunului sustras (filele 13-14); declarațiile inculpatului S. N. (filele 17-18).
Fapta inculpatului S. N., care, în ziua de (...), și-a însușit telefonul mobil marca „Samsung Galaxy";, în valoare de 1 198,97 lei, pe care partea vătămată F. V.-C. îl lăsase în atelierul inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infr. de furt, prev. de art. 208 al. (1) C. pen.
Partea vătămată F. V.-C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Conform art. 17 C.pen. infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală fiind singurul temei al răspunderii penale.
Fapta care prezintă pericol social reprezintă orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere vreuneia din valorile ocrotite de legea penală și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Conform art. 181
C.pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă s-a adus o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege iar prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni. In ce privește gradul concret de pericol social instanța reține modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă și de persoana făptuitorului.
Față de cele de mai sus instanța a considerat că inculpatului nu este necesar să i se aplice o pedeapsă.
În motivarea soluției instanța a reținut faptul că inculpatul își are asigurată existența prin muncă și nu are antecedente penale fiind la prima confruntare cu legea penală. De asemenea instanța a reținut și caracterizările favorabile depuse la dosarul cauzei, faptul că inculpatul este căsătorit și are în întreținere un copil minor. De asemenea tot în ceea ce privește persoana și atitudinea inculpatului instanța a reținut în aplicarea unei sancțiuni administrative poziția de recunoaștere a acestuia din tot cursul procesului penal. În ce privește urmarea produsă prin acțiunea infracțională instanța o apreciază ca fiind minimă, prejudiciul fiind de valoare relativ redusă și este recuperat. În fapt, s-a furat doar un telefon mobil care nu are o valoare economică deosebită și pentru care nu există constituire de parte civilă.
Instanța nu a reținut însă motivația inculpatului privitoare la existența unei datorii a părții vătămate către el deoarece modul în care a acționat nu este cel legal.
Având în vedere cele de mai sus în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. b1 C.pr.penala, art. 181 C.penal, a fost achitat inculpatul S. N., pentru savarsirea infractiunii de furt fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1
C.penal, art. 3201 C. pr. penala, iar in baza art. 90, art. 91 lit. c C.penal, a aplicat inculpatului sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii in cuantum de:
1000 lei.
3
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev.de art.208 alin.1 C.pen.cu aplicarea art.3201 C.proc.pen., arătându-se în motivare că hotărârea este nelegală, pe de-o parte și netemeinică, pe de altă parte, întrucât în cadrul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța nu poate dispune achitarea, iar în cauză aceasta nici nu se justifică, raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurarea că inculpatul se cunoștea cu persoana vătămată, acesta inițial a negat că este autorul, precum și valoarea prejudiciului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanța a stabilit în mod corespunzător starea de fapt și încadrarea juridică, însă nu a avut în vedere pericolul concret al acesteia și celelalte circumstanțe, care trebuie avute în vedere atunci când se analizează dacă fapta prezintă sau nu, gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, având în vedere că inculpatul a profitat de neatenția părții vătămate și deși se cunoșteau, a sustras bunuri, negând ulterior că este asupra sa, ținând cont de valoarea ridicată a acestuia, nu se poate considera în concret atingerea adusă valorii ocrotite de legea penală este una minimă, pentru a se face aplicarea dispoz.art.181 C.pen., chiar în situația în care făptuitorul a avut o conduită corespunzătoare în cursul procesului și nu are antecedente penale.
Prin urmare, recursul declarat de P. este întemeiat și va admis în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., urmând ca în raport cu starea de fapt, corect reținute de instanța de fond, văzând criteriile generale de individualizare a infracțiunilor prev.de art.72 C.pen., modul și mijloacele de săvârșire a faptei, gradul de pericol social concret, dar și persoana făptuitorului care nu are antecedente penale și a avut o conduită corespunzătoare în timpul procesului, prejudiciul fiind recuperat, să se dispună condamnarea inculpatului în baza art.208 alin.1 C.pen., art.3201 C.proc.pen., la pedeapsa cu închisoare, însă reținând în favoarea sa și circumstanțe atenuante, cele prev.de art.74 lit.a și c C.pen., se va stabili o pedeapsă de 3 luni închisoare.
Totodată, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 C.pen., se va hotărî în acest sens, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
Față de inculpat se va face și aplicarea art.64 lit.a teza a II-a C.pen.și art.71 alin.5 C.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 163 din 7 februarie 2012 a Judecătoriei C.-N. pe care o casează cu privire la modul de soluționare a laturii penale și rejudecând:
În baza art. 208 alin 1 Cod penal, art 3201 Cod procedură penală cu aplicarea art 74 lit a și c Cod penal raportat la art 76 lit d Cod penal.
Condamnă pe inculpatul S. N. fiul lui Ș. și S. născut la 21 mai 1977 în C.- N., domiciliat în C.-N. str. M. nr. 41 ap 5 județul C., fără antecedente penale la:
- 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt.
În baza art.81, 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani și 3 luni.
4
Face aplicarea art 71 raportat la art 64 lit a teza a II-a Cod penal și art 71 alin 5 Cod penal.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art 83 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de 100 lei onorariu parțial pentru avocat din oficiu, O. A. B., ce se vor avansa din fondul M.ui
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. I. C. M. V. C. M. N.
plecată în C.O.semnează | plecat în C.O.semnează | plecată în C.O.semnează |
președinte complet C. I. C. I. | președinte complet M. T. | Prim-grefier |
2 ex..- (...) jud.fond: C. O.
5
| ← Decizia penală nr. 1591/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 840/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
