Încheierea penală nr. 1417/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1*
Î. PENALĂ NR.1417/R/2012
Ședința publică din 15 octombrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M.,judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
G. : M. B.
V. T.
Ministerul Public P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. -
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale f.n., din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr.(...)/a1*, privind pe inculpatul G. G., având ca obiect propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. G., av. P. G. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărător ales, av. Ciocoiu Dorel M., din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul G. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. G., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
La întrebarea instanței, apărătorul ales al inculpatului G. G., arată că inculpatul este internat în spital, starea sa de sănătate fiind precară, suferind mai multe preinfarcte. S. că a fost sunat de inculpat în această dimineață la ora 5.00 și i s-a adus la cunoștință că a fost internat în spital de urgență. De asemenea, susține că de fiecare dată după un termen de judecată, inculpatul are nevoie de spitalizare.
Față de această împrejurare, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul M.ui P., arată că nu solicită aducerea inculpatului în fața instanței, cu mandat de aducere.
Curtea, față de cele învederate de către apărătorul ales al inculpatului G. G. în sensul că nu dorește să se prezinte în fața instanței de recurs, nu va insista în vederea audierii.
Apărătorul ales al inculpatului G. G., depune înscrisuri în circumstanțiere.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. susține recursul așa cum a fost formulat pentru motivele arătate în cuprinsul memoriului depus la dosarul cauzei. Învederează instanței că încheierea este netemeinică sub aspectul respingerii propunerii parchetului, impunându-se arestarea inculpatului pentru motive legate de intervenirea unor elemente noi, care justifică luarea măsurii preventive față de acesta conform art.160/a alin.4 C., apreciind că există suficiente probe la dosarul cauzei și că instanța nu a interpretat întregul material probator din dosarul cauzei, în sensul cerut de dispozițiile textelor invocate, prin prisma împrejurărilor care puteau constitui temei al arestării, respectiv art.148 lit. b C. rap.la art.136 C.
S. că motivarea instanței are la bază o singură împrejurare, pe care aceasta își fundamentează soluția de a respinge, respectiv, caracterul solicitării - fiind făcută înainte de terminarea cercetărilor în cauză.
Se reține de către Tribunalul Maramureș că din declarațiile martorului G. S. rezultă că acesta a fost influențat în mod direct de către inculpat, cu privire la depozițiile pe care urma să le dea în fața instanței, i s-a insuflat chiar o stare de temere, care l-a determinat pe de o parte, să intervină în ceea ce privește modificarea condițiilor sale de viață, respectiv schimbare de nume și adresă pentru a nu fi găsit, iar pe de altă parte, prin refuzul constant de a se prezenta în fața instanței, în final, fiind adus cu mandat de aducere. S-a apreciat însă de către instanță că susținerile martorului au fost supuse principial discuției cu privire la aspectul verificării veridicității depoziției martorului, sens în care instanța a și încuviințat în probațiune audierea unor martori care ar urma să releve circumstanțe legate pe de o parte, de situația prezentată de martori, iar pe de altă parte, de apărarea formulată de inculpat față de această poziție a martorului. Prin urmare, instanța arată expres că devreme ce acești martori nu au fost încă audiați, cererea procurorului este prematură.
Consideră că aspectul nu prezintă nici o relevanță în cauză și că instanța trebuia să analizeze cererea formulată de parchet din perspectiva existenței temeiurilor de arestare la momentul la care s-a formulat cererea, deoarece la dosarul cauzei există suficiente indicii pentru a concluziona că lăsarea în libertate a inculpatului va genera în continuare o conduită de împiedicare a bunei derulări a procesului penal.
În ce privește fondului cauzei, susține că există suficiente elemente pentru a concretiza conduita procesuală necorespunzătoare a inculpatului, sub aspectul arătat și apariția unor temeiuri noi legate de încercarea de influențare a martorului, în sensul denaturării probatoriului care justifică solicitarea parchetului. S. acest aspect întrucât, pe de o parte, există la dosar această declarație a martorului care trebuie luată ca atare și privită sub aspectul veridicității sale, prin coroborare cu celelalte probe existente în dosarul cauzei și nu din perspectiva verificărilor existente sub acest aspect.
Pe de altă parte, există indicii cu privire la influențarea sau exercitarea de către inculpat a unor acțiuni de natură a denatura adevărul încă din faza de urmărire penală, iar declarația martorului nu face decât să confirme încă odată aceste elemente. Are în vedere faptul că propunerea inițială de arestare a inculpatului nu a fost respinsă de instanță pentru motivul inexistenței temeiurilor, cauzelor și motivelor de arestare, ci s-a considerat că o măsură de privare de libertate ar fi mult prea drastică, raportat la obiectul procesului și persoana inculpatului, fiind înlocuită solicitarea parchetului cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, deși în mod evident, acesta dorește să rămână în localitatea în care se află, tocmai pentru că în acest loc a și putut exercita activitățile la care face referire.
Mai mult, sub acest aspect, la dosar există elemente și indicii certe și serioase legate de pretinderea sumelor de bani în scopuri ilicite pentru că aceste aspecte, sunt primite în continuare cauzei. De altfel, au mai existat dovezi cu privire la alte persoane, care urmau să dea declarații esențiale sub aspectul acuzării în cauză, referindu-se cu precădere la cele două persoane D. L. și M. R.. Aceste persoane, inițial au denunțat organelor de poliție faptul pretinderii sumelor de bani pentru exercițiul influenței pretinse de către inculpat în scopul rezolvării unor probleme personale. Nu este mai puțin adevărat că aceste persoane au revenit asupra declarațiilor fără nici o motivare.
Solicită a se observa și confruntările cu inculpatul, care sunt extrem de relevante, iar în faza de judecată, ca o confirmare a faptului că este evident că aceste persoane au suportat și ele influența inculpatului, una dintre acestea, respectiv D. L., chiar dă referințe pozitive pentru inculpat în referatul de evaluare, în condițiile în care și cu privire la această persoană, s-a depus un probator, care cuprinde indicii substanțiale cu privire la acuzarea în cauză.
S. că, deși în cauză față de inculpat s-a luat o măsură restrictivă de libertate, tocmai pe considerentul existenței unui indiciu de comitere a unei infracțiuni, în condițiile în care există în continuare indicii că atitudinea acestuia este una de interes în obținerea unei soluții de achitare pentru care acesta face și demersuri constante, acestea fiind încununate de declarația martorilor, care se prezintă în final în fața instanței, prezintă elemente verificabile de către instanță și, precizează expres că inculpatul le-a influențat - în opinia sa, nu ar mai trebui dovedit nimic în continuare. Dacă instanța a apreciat că declarațiile de martori sunt valabile, le poate avea în vedere în continuare, deși propunerea de probe referitoare la circumstanțele arătate, ca și solicitarea procurorului de extindere a acțiunii penale pentru alte fapte comise de inculpat, în sensul influențării martorului de a da declarații mincinoase, s-au făcut în 10 iulie 2012, iar până în prezent instanța nu a făcut nici un demers substanțial pentru a asigura prezența martorilor și derularea cu rapiditate a procesului penal, condiții în care o astfel de problemă, legată de influențarea mersului justiției, apare ca având o maximă prioritate.
La dosar există încheierile de ședință, din care reiese că, pe de o parte instanța deși a prorogat pronunțarea față de extinderea acțiunii penale, nici până la această dată nu a pronunțat o soluție și a admis audierea acestor martori, cu amânări cel puțin de două ori până acum, în condițiile în care lipsa acestor persoane la judecată nu a fost justificată și nu s-a emis mandat de aducere.
Prin urmare, apreciază că există serioase indicii și probe în sensul temeiului legal arătat, respectiv că inculpatul derulează în limitele măsurii neprivative de libertate care i-au fost impuse, acțiuni ce vizează influențarea persoanelor, care urmează a fi audiate sau au fost audiate ca martori în prezentul proces, ceea ce justifică temeiul de arestare, în condițiile în care această problemă a mai fost pusă anterior.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul ales al inculpatului G. G., solicită respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea poziției procesuale arată că la data de (...) acest dosar are termen de judecată fixat pe rolul T. M. și tot la acest termen cauza se va amâna din nou, deoarece dosarul se află la curtea de apel. S. că acesta a fost motivul de amânare și la Tribunalul Maramureș și imposibilitatea audierii martorilor încuviințați.
Consideră că principala problemă care s-a ridicat în fața instanței este aceea a credibilității acestui martor. S. că la filele 10-13, 14 și 16 din dosarul de urmărire penală, se află declarațiile martorului denunțător, care cu 3 zile în urmă a fost liberat din penitenciar unde ispășea o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, și care denunță două persoane, respectiv pe inculpatul G. G. și viceprimarul B. C. I.. Cu privire la ambele persoane se fac afirmații grave, iar organele de urmărire penală au apreciat că doar inculpatul G. se face vinovat de săvârșirea faptei, fiind trimis în judecată, iar viceprimarul B. fiind scos de sub urmărire penală.
Se întreabă, dacă acest martor denunțător are atâta credibilitate, de ce organele de urmărire penală nu i-au confirmat acea denunțare inițială față de ambele persoane. Din punctul său de vedere, martorul nu a spus adevărul în ceea ce-l privește pe viceprimarul B. C., din moment ce acest viceprimar nu stă alături de inculpat în rechizitoriul de față. In faza de cercetare judecătorească, la întrebările special puse de apărare, martorul și- a menținut în întregime depozițiile date în faza de urmărire penală, iar după aceea, fiind întrebat tot cu adresă, dacă și alte persoane au solicitat bani, a subliniat în repetate rânduri că singura persoană care i-a cerut bani a fost inculpatul G. S. că a adresat aceste întrebări martorului deoarece în fața instanței în aceleași declarații, martorul susține că și alte persoane au cerut bani printre care și viceprimarul. Așa fiind, rezultă că martorul a declarat mincinos, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească. Dacă se coroborează aceste aspecte, a căror dovadă există mai presus de orice îndoială la dosar, cu antecedența sa penală și cu persoana inculpatului, rezultă că toate acele elemente care există la dosar se reduc la una singură, respectiv la depoziția acestui martor, care nu are o credibilitate necesară pentru a duce la o măsură excepțională, cum este aceea a arestării preventive.
Învederează instanței și faptul că de la formularea cererii, au trecut mai bine de 3 luni, de la pretinsa infracțiune în curând se împlinesc doi ani, iar rezonanța în rândul opiniei publice a fost estompată. Solicită a se avea în vedere și starea de sănătate a inculpatului, care pledează pentru respingerea acestui recurs. Depune concluzii scrise care solicită a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
C U R T E A
Prin Î. penală din 01 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr. (...)/a1* al T. M., s-a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în cursul judecății, privind arestarea preventivă a inculpatului G. G. - fiul lui T. și D., născut la (...) în Năpradea, județul Sălaj, CNP 1., domiciliat în B. M., str. L. nr. 13A/13 județul M..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 11 ianuarie 2012 în dosarul nr.
272/P/2011 de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. G. pentru două infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 257 C. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a C.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M. R. G. și D. L. pentru infracțiunile prev. de art. 61 alin.1 din
Legea nr. 78/2000 și art. 260 alin.1 C. cu aplic. art.33 lit.a C., fiindu-le aplicată sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de câte
1.000 lei. S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G. S.
G. pentru infracțiunea prev. de art. 61 alin.1 din Legea nr. 78/2000.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, faptul că inculpatul G. G. a pretins și a primit sumele de 1.200 euro și 1.200 lei pentru sine și pentru altul, susținând sau lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă acte ce intră în atribuțiile de serviciu.
La Tribunalul Maramureș s-a format dosarul nr. (...), cauza fiind în prezent în faza de judecată.
În ședința de judecată din 10 iulie 2012 reprezentantul parchetului a solicitat arestarea preventivă a inculpatului G. G., în temeiul art. 148 lit.b,d,e C., cu motivarea că acesta a comis infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, acesta a exercitat presiuni asupra martorilor raportat la cele relatate de martorul M.
Prin încheierea penală pronunțată la 10 iulie 2012 în dosarul nr. (...)
Tribunalul Maramureș a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului, însă prin încheierea penală nr. 1061/R/2012 a Curții de A. C. s-a casat încheierea pronunțată de tribunal și s-a dispus rejudecarea cauzei de către acesta cu motivarea, în esență, că declararea nepublică a ședinței de judecată sau judecarea propunerii de arestare în camera de consiliu este nelegală întrucât art. 160a C. nu prevede nici o excepție de la regula judecării cauzei și a tuturor celorlalte cereri incidentale, altfel decât în ședință publică.
În ședința publică din data de 1 octombrie 2012 reprezentantul parchetului a arătat că solicită arestarea preventivă a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență cu care a fost sesizată instanța.
Examinând din nou propunerea parchetului, tribunalul a reținut următoarele:
Din ansamblul probelor administrate în cauză (o analiză a lor în detaliu în această fază a procesului penal nu este posibilă), văzând și faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de trafic de influență, rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, respectiv că în cursul lunii martie 2010 acesta a pretins și a primit de la martorii M. R. G. și D. L.
1.200 lei pentru a se repartiza acesteia o locuință socială având influență asupra unor funcționari de la Primăria Baia Mare, iar de la martorul M. S.
G. a pretins în cursul anului 2011 suma de 1.200 euro și a primit 600 euro pentru a obține o locuință, arătând că are influență asupra unor funcționari de la aceeași primărie. Există, în consecință, indicii în sensul celor prev.de art. 143 C.
În ședința publică din 10 iulie 2012 martorul M. S. G. a arătat că inculpatul a făcut presiuni asupra sa pentru a-și retrage plângerea, l-a căutat de mai multe ori la locuința sa, i-a cerut să dea o declarație în sens contrar stării reale de fapt, i-a promis un laptop și un microbuz de haine vechi pentru a-și retrage plângerea, nu s-a prezentat la instanță de teamă, și-a schimbat numărul de telefon și domiciliul pentru a nu putea fi găsit. In aceeași ședință de judecată reprezentantul parchetului a solicitat a se audia martorii R. I., L. C. și M. M. pentru a se proba susținerile martorului M. S. G. în sensul că în cursul procesului penal inculpatul a încercat să îl determine să își schimbe declarația, iar inculpatul a propus audierea martorului M. F. pentru a dovedi faptul că prin deplasarea inculpatului la locuința martorului M. s-a urmărit doar vânzarea unui laptop. Nici până în prezent acești martori nu au fost audiați. Prin urmare, tribunalul a constatat că susținerile martorului M. S. G. nu au fost încă probate, astfel că nu se poate reține în mod cert faptul că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea acestui martor, că inculpatul ar fi comis cu intenție o nouă infracțiune, astfel că nu se poate reține incidența în cauză a prev. art. 148 lit.b,d C.
De asemenea, nu este incident nici temeiul prev.de art. 148 lit.e C. în condițiile în care acest text legal prevede cerința ca inculpatul să exercite presiuni asupra persoanei vătămate (nu a martorului) sau să încerce o înțelegere frauduloasă cu aceasta.
Pe de altă parte, tribunalul a mai apreciat că și în ipoteza în care s-ar fi probat existența temeiurilor de arestare preventivă de art. 148 lit.b,d C., măsura arestării preventive nu putea fi luată, ea nemaifiind oportună, dată fiind perioada scursă de la data la care s-a propus luarea ei și până în prezent (de aproape 3 luni).
Pentru toate aceste considerente tribunalul a respins propunerea formulată de parchet de arestare preventivă a inculpatului G. G.
Împotriva Încheierii, mai sus arătată, în termen legal a formulat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, solicitând casarea acesteia și rejudecând, admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului G. G., pentru motivele arătate în propunere și în baza temeiurilor legale invocate.
În motivarea recursului s-a arătat că încheierea atacată este netemeinică, întrucât în cauză în cursul procesului, au apărut temeiuri noi, care să justifice măsura arestării,fiind incidente cazurile de casare prev. de art.148 lit.b,d C.
Rezultă din probele dosarului că inculpatul a făcut presiuni asupra martorului M. S. G. pentru a-și retrage acuzațiile împotriva sa, solicitându-i să declare contra realității, iar martorul de teamă, și-a schimbat domiciliul și nr. de telefon, iar în prezent inculpatul este cercetat la plângerea martorului pentru infracțiunea de amenințare în dos. nr.3473/P/2012 al P. de pe lângă
Judecătoria Baia Mare.
Totodată, este incident în cauză și temeiul de arestare prev. de 148 lit.d C., în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune - încercarea de a determina mărturia mincinoasă prev. de art.261 C. - pentru care procurorul a cerut extinderea procesului penal.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.160/a alin.1 C. arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecății, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C. și există vreunul din cazurile prev. deart.148
C.
Instanța învestită cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului G. G., în mod corect a constatat că în cauză sunt indicii temeinice în sensul celor prev. de art. 143 C., care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, respectiv că în cursul lunii martie 2010 acesta ar fi pretins și ar fi primit de la martorii M. R. G. și D. L. 1.200 lei pentru a se repartiza acesteia din urmă o locuință socială, pretinzând că ar avea influență asupra unor funcționari de la Primăria Baia Mare, iar de la martorul M. S. G. ar fi pretins în cursul anului 2011 suma de 1.200 euro și ar fi primit 600 euro pentru a obține o locuință, arătând că are influență asupra unor funcționari de la aceeași primărie. Rezultă aceste indicii din probele administrate în cursul urmăririi penale și care au fundamentat trimiterea în judecată, precum și cele administrate ulterior, până în acest moment procesual.
Totodată, corect a apreciat însă instanța că nu se regăsesc în cauză cazurile de arestare invocate de parchet - cele prev. de art.148 lit.b,d,e C.
Nu comportă discuții cazul de arestare prev. de art. art.148 lit.e C. - există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta - instanța constatând corect că persoana asupra căreia se susține că inculpatul ar fi exercitat presiuni nu are calitatea cerută de lege, în dosar el fiind martor și nu parte vătămată.
Curtea constată, de asemenea, că nici cazul de arestare prev. de art. art.148 lit.d C. nu se regăsește în cauză, chiar dacă pentru alt motiv decât cel reținut de prima instanță.
Astfel, pentru existența acestui caz de arestare - inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune - practica judiciară majoritară s-a pronunțat în sensul că, este necesar ca noua infracțiune să fie, cel puțin constatată printr-un act judiciar (punerea sub învinuire, punerea în mișcare a acțiunii penale, etc.), ca să nu spunem că interpretarea strictă a textului de lege, care vorbește de „. cu intenție"; presupune, logic, o hotărâre judecătorească care să constate acest lucru.
Așa fiind, simpla solicitare a procurorului de extindere a procesului penal și cu privire la infracțiunea prev. de art.261 C., asupra căreia instanța nu s-a pronunțat încă, nu este suficientă pentru reținerea acestui caz de arestare.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. art.148 lit.b C. - există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unui martor - corect a apreciat instanța că susținerile martorului M. S. G., în acest sens, nu au fost încă probate cu certitudine, în condițiile în care nu s-au administrat probele pentru verificarea acestor „date";, la baza propunerii fiind simplele susțineri ale martorului, contrazise de ale inculpatului și necoroborate cu alte indicii, date, etc. care să rezulte din dosar.
Nu se pot lua ca atare simplele susțineri ale martorului, fără o minimă verificare din partea organelor judiciare, în condițiile în care, pe fondul cauzei, poziția sa a fost oscilantă, inconsecventă, în privința unor aspecte esențiale legate de persoanele care i-ar fi solicitat bani ( a se vedea declarațiile acestuia de la urmărire penală - filele 10-18 dos. u.p., comparativ cu cea dată în fața instanței - fila 65 dos. fond) așa încât, automat să se conchidă că, afirmațiile acestuia sunt reale și că asupra lui s- ar fi exercitat presiuni, după cum, nici faptul că ceilalți doi martori denunțători - D. L. și M. R. Gheoerghe - și-au schimbat declarațiile în fața instanței, nu înseamnă că și această împrejurare, automat, ar fi fost generată de atitudinea intimidantă a inculpatului.
De altfel, prin Î. penală nr.416 din 23 martie 2011 pronunțată de
Curtea de A. C. în dosar nr.(...), față de inculpat s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, impunându-se acestuia, printre altele, și obligația de a nu lua legătura cu martorii din dosar, printre care și martorul G. ( actual M.) S. G., ceea ce inculpatul a recunoscut că nu a respectat, arătând că a luat legătura cu martorul - condiții în care ar fi fost incident cazul de arestare prev. de art.148 alin.1 lit.a/1 C. - dacă ar fi fost invocat de procuror sau dacă instanța ar considera că se impune și se justifică măsura.
Pentru toate aceste considerente, recursul în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat P. C.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale f.nr. din 1 octombrie 2012 a T. M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat P. C.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
G. M. B.
Red./Dact.A.C.
2 ex./(...)
Jud. fond: B. C.
| ← Decizia penală nr. 1031/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 418/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
