Decizia penală nr. 1591/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1591/R/2012
Ședința publică din 12 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător
JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
GREFIER: M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de contestatorul B. C. L. împotriva sentinței penale nr.227 din 19 iunie 2012 pronunțată în dosar nr.(...) al
T.ui C., cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului contestatorului ca nefondat, pentru aceleași considerente pe care prima instanță le-a arătat pe larg în motivare, și opinează că, interpretarea dată, de altfel, printr-o decizie de recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost corect aplicată de instanță, la ipoteza din speță. Instanța a respins corect contestația la executare ca inadmisibilă, din perspectiva aplicării textelor de lege menționate, precum și din perspectiva practicii judiciare în materie, neexistând nici un argument suplimentar aserțiunilor instanței, pentru o altă soluție.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.227 din 19 iunie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul B. C.-L., domiciliat în Șimleu S., str. Gh. L., bl L14, ap.1, jud. Sălaj.
Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, condamnatul B. C.-L. a formulat o contestație la executare a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.207/2005 a T.ui C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.100/A/2005 a Curții de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de substanțe toxice prev. de art.26 C. rap. la art.14 din Decretul nr.466/1979, arătând în motivare că a intervenit prescripția executării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art.126 C.
Analizând contestația la executare formulată, în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele :
Petentul B. C.-L. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de substanțe toxice, prev. de art.26 C. rap. la art.14 din Decretul nr.466/1979, art.312 alin.1 C., cu aplicarea art.74 lit.c C. și art.76 lit.c C., prin sentința penală nr.207/(...) a T.ui C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.4179/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr.265//2005 (f.3-5 și 12 din prezentul dosar și f.9 din dosarul de executări penale nr.9454/2004).
Întrucât s-a sustras de la executarea pedepsei, prin dispoziția I. nr. S. din
20 septembrie 2005 condamnatul a fost pus în urmărire generală, iar ulterior, prin mesajul cu nr.175 din 4 ianuarie 2006 al B. N. Interpol, acesta a fost dat în urmărire internațională (f.22 și 29 din dosarul de executări penale nr.9454/2004).
De asemenea, la data de 28 noiembrie 2007, Tribunalul Cluj a emis pe numele condamnatului B. C.-L. mandatul european de arestare cu nr.27/E/2007, în baza încheierii penale nr.100/C/(...), reținându-se că susnumitul a fost arestat provizoriu în Italia la data de (...), în vederea predării către România (f.33 A, 34-41 din dosarul de executări penale nr.9454/2004).
Prin adresa nr.1674514/VS/RRC din data de (...) a B. N. Interpol se comunică faptul că predarea condamnatului către autoritățile judiciare române nu a fost aprobată de Curtea de A. din Milano - Italia, pentru insuficiența actelor transmise (f.42A și 43 din dosarul de executări penale nr.9454/2004).
Conform dispozițiilor art.126 C. termenul de prescripție a executării pedepsei sus-menționate este de 6 ani și 6 luni, el începând să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv de la data de (...).
În același timp, este de menționat faptul că, potrivit deciziei nr.2 din 12 martie 2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autoritățile române către autoritățile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripției executării pedepsei.
În speță, tribunalul a apreciat că a avut loc o transmitere directă (și nu prin difuzare) a mandatului european de arestare cu nr.27/E/(...) emis de Tribunalul Cluj, întrucât condamnatul B. C.-L. a fost localizat în zona Milano - Italia, fiind chiar arestat provizoriu în vederea predării, la data de (...) (momentul arestării provizorii a condamnatului marcând practic momentul de început al executării pedepsei, întrucât potrivit art.15 alin.1 din Legea nr.302/2004 arestul executat în statul străin este considerat a fi efectuat în faza de executare a procesului penal și urmează a se deduce din durata pedepsei), astfel încât autoritatea judiciară italiană competentă a se pronunța asupra mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare române era cunoscută, respectiv Curtea de
A. din Milano, mandatul european de arestare fiind transmis acestei autorități judiciare, prin intermediul B. N. Interpol (dispozițiile art.89 alin.1 din Legea nr.302/2004 neexcluzând posibilitatea ca mandatul european de arestare să fie transmis către autoritatea judiciară de executare și prin intermediul B. N. Interpol).
În consecință, ca efect al întreruperii prescripției executării pedepsei prin transmiterea directă a mandatului european de arestare sus-menționat (neavând nicio relevanță sub acest aspect faptul că, Curtea de A. din Milano a refuzat predarea condamnatului către autoritățile judiciare române), la data de 28 noiembrie 2007 a început să curgă un nou termen de prescripție de 6 ani și 6 luni (care evident nu s-a împlinit până la data soluționării cererii), motiv pentru care în baza art.461 și urm. C.pr.pen. instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul B. C.-L.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs contestatorul B. C. L., solicitând casarea acesteia și, rejudecând, admiterea contestației la executare, cu consecința exonerării de la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a arătat în motivarea recursului că, în mod eronat cererea sa a fost respinsă de prima instanță, deoarece, de la aplicarea sancțiunii și până în prezent a trecut o perioadă îndelungată, astfel că s-a împlinit termenul prevăzut de lege pentru a opera prescripția.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.125 C. prescripția înlătură executarea pedepsei principale, iar termenul de prescripție a executării pedepsei - în speță de 1 an și 6 luni închisoare - este de 6 ani și 6 luni, conform art.126 alin.1 lit.b C. și a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv de la data de (...), conform art.126 alin.3 C.
Totodată, potrivit art.127 C., cursul termenului prescripției prevăzut de art.126 C. se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau săvârșirea unei noi infracțiuni, iar potrivit art.15 alin.1 din Legea nr.302/2004 arestul executat în statul străin este considerat a fi efectuat în faza de executare a procesului penal și urmează a se deduce din durata pedepsei.
Față de toate aceste dispoziții legale și documentele dosarului de executare, precum și în raport de practica judiciară în materie, statuată și prin decizia nr.2 din 12 martie 2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii ( potrivit căreia - i din prezența cauză nu s-a împlinit, fiind întrerupt prin începerea executării pedepsei de către contestator la data de 25 noiembrie 2007 ( când a fost arestat provizoriu în vederea predării, fiind irelevant, sub acest aspect că predarea nu a mai avut loc), respectiv prin transmiterea mandatului european de arestare emis de autoritățile române pe numele contestatorului către autoritățile judiciare italiene, astfel că de la această dată a început să curgă un nou termen de prescripție de 6 ani și 6 lui, neîmplinit la data soluționării cererii inițiale și nici la data soluționării recursului.
Pentru toate aceste considerente se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat recurentul contestator să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către contestatorul condamnat B. C. L., domiciliat în Șimleu S., str. Gh.L., bl.L.14, ap.1, jud. Sălaj împotriva sentinței penale nr. 227 din 19 iunie 2012 a T.ui C..
Obligă pe recurentul contestator să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. M. Ș. ANA C.
GREFIER M. N.
Red.A.C./Dact.M.B. (...)/2 ex. Jud.fond:M. L.
| ← Decizia penală nr. 1374/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1012/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
