Decizia penală nr. 418/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.418/R/2012

Ședința publică din 13 martie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător JUDECĂTORI : L. H.

GREFIER : M. N.

I. M.

M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. G. împotriva sentinței penale nr. 226 din data de (...), pronunțată de Judecătoria

Năsăud în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 13 martie 2012 din partea inculpatului un memoriu cuprinzând motivele de recurs formulate în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. La individualizarea pedepsei instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 72 Cod penal, ce evidențiază criteriile generale de individualizare ale pedepselor, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, circumstanțele producerii acesteia precum și persoana inculpatului care este un element matur, absența antecedentelor penale conform fișei de cazier atașate și corelativ și-a exprimat doleanța de aplicare a dispozițiilor art.

3201 Cod procedură penală.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 226 din data de (...), pronunțată de

Judecătoria Năsăud în dosar nr. (...), a fost condamnat inculpatul S. G. fiul lui E. și M., născut la data de (...) în localitatea M. I., jud. B.-N., cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 1 copil minor, ocupația - secretar în cadrul Primăriei Lunca I., CNP - 1., fără antecedente penale, domiciliat în loc. M. I., nr. 292, jud. B.-N., pentru săvârșirea infracțiunii de:

- „fals material în înscrisuri oficiale"; prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală, introdus prin L. nr. 2., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. „a"; teza a II-a și lit. „b";

Cod penal privind pedepsele accesorii corelat cu pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani și 2 luni .

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, alin. (5), Cod penal, privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a dispus desființarea actului falsificat (filele 31-32 din dosar).

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B.-N. înregistrat la nr. (...) al acestei instanțe (dosar nr. 446/P/2009), inculpatul S. G. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că la data de 14 octombrie 2002 numiții P. V., P. I.-E. au achiziționat de la soții R. I. și N. un teren în suprafață de 28 de ari, situat pe raza localității M. I., în ridul

„Secături";, pe care l-au folosit fără a fi tulburați.

În cursul anului 2008 soții P. au luat hotărârea de a proceda la întabularea terenului pe numele lor și s-au deplasat la P. comunei M. I. pentru a afla care este nr. top al terenului achiziționat și unde au luat legătura cu secretarul primăriei, respectiv cu inculpatul S. G., care s-a oferit să-i ajute, solicitându-le un extras CF.

Ulterior, după obținerea extrasului CF inculpatul S. G. le-a solicitat soților P. să contacteze persoanele menționate în extras pentru a constata dacă sunt de acord cu întabularea. Soții P. s-au deplasat cu inculpatul la persoanele respective și au obținut acordul pentru întabulare.

După efectuarea acestor demersuri inculpatul S. G. le-a cerut soților

P. suma de 1000 de lei, motivând că suma de bani reprezintă onorariul pe care îl va plăti unui avocat și circa timp de 9 luni inculpatul nu i-a mai contactat pe numiții P. V., P. I. E.

În cursul lunii decembrie 2008 numitul P. V. l-a căutat la primărie pe inculpatul S. G., interesându-se dacă s-a obținut hotărârea judecătorească.

Inculpatul i-a spus numitului P. V. că a doua zi îi va aduce sentința, lucru care s-a și întâmplat, fiindu-i înmânată sentința civilă nr. 2. pronunțată la data de 18 iunie 2008 în dosarul nr.2717/2008 al Judecătoriei N., prin care „se admitea acțiunea intentată de reclamanta P. I. și se obligau pârâții B. I., B. P., B. M. și B. N. să recunoască dreptul de proprietate"; asupra terenurilor menționate în extrasele CF.

În primăvara anului următor, numitul P. V. s-a prezentat la B. de CF din orașul N., ocazie cu care a aflat că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie legalizată.

În vederea legalizării acesteia, la data de 2 aprilie 2009 numita P. I. E. s-a prezentat la Judecătoria Năsăud, dar observându-se că actul este fals, grefierul registrator nu a aplicat ștampila aferentă pentru legalizare si investire cu formulă executorie, aspect ce rezultă din adresa nr. (...) din data de 5 mai 2009 a Judecătoriei N. (f. 38).

La data de 14 mai 2009 s-a început urmărirea penală față de inculpatul S. G. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, iar față de numiții P. V. și P. I. E. sub aspectul comiterii aceleiași infracțiuni, dar în forma instigării.

După preluarea dosarului de către parchet, constatându-se greșită încadrarea faptei, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, reținându-se infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 alin. 1 Cod penal (în forma autoratului în cazul inculpatului S. G. și în cazul instigării în cazul numiților P. V. și P. I.-E. - f. 7).

Inculpatul S. G. a recunoscut comiterea infracțiunii și a precizat că a comis fapta dorind să-i ajute pe soții P., crezând că hotărârea pe care a întocmit-o în întregime în fals nu va fi utilizată vreodată în mod oficial.

Inculpatul a recunoscut faptul că a redactat la calculator hotărârea judecătorească alegând în mod aleatoriu un număr de dosar și de sentință.

Prin raportare la aceste aspecte se impune precizarea că prin adresele nr. (...) din datele de 5 și 8 mai 2009 ale Judecătoriei N. s-a comunicat că numiții P. V. și P. I.-E. nu s-au adresat instanței cu vreo cerere în cursul anului 2008, că numărul de sentință civilă „. nu există , ultimul număr de hotărâre dat în cursul anului 2008 fiind 1914 și faptul că dosarul cu nr. (...) a avut ca obiect uzucapiune și prestație tabulară (f. 39-42).

Inculpatul a precizat că soții P. V. și P. I.-E. nu au cunoscut faptul că hotărârea judecătorească anterior redată este falsă. De către procuror i s-a prezentat inculpatului materialul de urmărire penală la data de 8 octombrie

2009 în prezența apărătorului numit din oficiu.

Numiții P. V. și P. I.-E. nu au antecedente penale și nu au recunoscut comiterea infracțiunii precizând că nu au cunoscut faptul că hotărârea judecătorească este falsă.

Acestora li s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 28 septembrie 2009 (f.56, 57) și pentru aceștia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

S-a apreciat astfel că in privința numiților P. V. si P. I. E. operează un dubiu care le profită in sensul că nu cunoșteau faptul că actul primit de la S. G. este fals astfel încât prin actul de sesizare al instanței s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestor învinuiți cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1)

Cod penal in forma instigării cu aplicarea art. 25 Cod penal.

Din declarațiile date în cursul procesului penal, suplimentul de declarație f.126 se reține că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei și a expus împrejurările în care s-au derulat evenimentele.

Concomitent în faza de cercetare judecătorească și prin raportare la dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală introdus prin L. nr. 2. care vizează judecata în cazul recunoașterii vinovăției și pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală inculpatul a reiterat poziția de recunoaștere în totalitate a faptei comise (cu precădere in suplimentul de declarație f.126) solicitând instanței să rețină beneficiul privind reducerea limitelor de pedeapsă instituite prin modificările intervenite.

In acest context instanța a reținut in speță incidența Deciziei Curții

Constituționale nr. 1470/2011 publicată în M. of. din data de 2 decembrie

2011 și cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 320/1 Cod pr. penală pentru fiecare inculpat fără vreo distincție anume, corelat cu prevederile art.

13 Cod penal.

Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

La data de 14 octombrie 2002 numiții P. V., P. I.-E. au achiziționat de la soții R. I. și N. un teren în suprafață de 28 de ari, situat pe raza localității M. I., în ridul „Secături";, pe care l-au folosit fără a fi tulburați.

În cursul anului 2008 soții P. au luat hotărârea de a proceda la intabularea terenului pe numele lor și s-au deplasat la P. comunei M. I. pentru a afla care este nr. top al terenului achiziționat și unde au luat legătura cu secretarul primăriei, respectiv cu inculpatul S. G., care s-a oferit să-i ajute, solicitându-le un extras CF.

Ulterior, după obținerea extrasului CF inculpatul S. G. le-a solicitat soților P. să contacteze persoanele menționate în extras pentru a constata dacă sunt de acord cu intabularea. Soții P. s-au deplasat cu inculpatul la persoanele respective și au obținut acordul pentru intabulare.

După efectuarea acestor demersuri inculpatul S. G. le-a cerut soților

P. suma de 1000 de lei, motivând că suma de bani reprezintă onorariul pe care îl va plăti unui avocat și circa timp de 9 luni inculpatul nu i-a mai contactat pe numiții P. V., P. I. E.

În cursul lunii decembrie 2008 numitul P. V. l-a căutat la primărie pe inculpatul S. G., interesându-se dacă s-a obținut hotărârea judecătorească.

În primăvara anului următor, numitul P. V. s-a prezentat la B. de CF din orașul N., ocazie cu care a aflat că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie legalizată.

Inculpatul a recunoscut faptul că a redactat la calculator hotărârea judecătorească alegând în mod aleatoriu un număr de dosar și de sentință.

Prin raportare la aceste aspecte se impune precizarea că prin adresele nr. (...) din datele de 5 și 8 mai 2009 ale Judecătoriei N. s-a comunicat că numiții P. V. și P. I.-E. nu s-au adresat instanței cu vreo cerere în cursul anului 2008, că numărul de sentință civilă „. nu există, ultimul număr de hotărâre dat în cursul anului 2008 fiind 1914 și faptul că dosarul cu nr. (...) a avut ca obiect uzucapiune și prestație tabulară.

Inculpatul a precizat că soții P. V. și P. I.-E. nu au cunoscut faptul că hotărârea judecătorească anterior redată este falsă.

Raportat la starea de facto reținută instanța a apreciat că, fapta inculpatului de a falsifica un înscris oficial prin modalitatea de contrafacere a scrierii specifică laturii obiective și de natură să producă consecințe juridice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită, de art. 288 alin. 1 Cod penal.

In temeiul acestui text legal coroborat cu art. 345 Cod pr. penală cu aplicarea prevederilor art.3201 Cod procedură penală, introdus prin L. nr. 2. s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Instanța a făcute aplicarea dispozițiilor art.71- 64 lit. „a"; și „b"; Cod penal privind pedepsele accesorii corelat cu pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi pe durata executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art.81, art.82 Cod penal apreciind că scopul pedepsei aplicată poate fi atins și fără executarea efectivă in regim de penitenciar regăsindu-se si celelalte condiții de operare ale instituției suspendării condiționate instanța a dispus in consecință stabilind un termen de încercare de 2 ani si 2 luni.

Instanța a aplicat dispozițiile art.71, alin. (5) Cod penal, privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Instanța a atenționat inculpatul asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, ce vizează revocarea suspendării condiționate in ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni in cursul termenului de încercare de către inculpat.

La individualizarea pedepsei în modalitatea arătată, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 Cod penal, ce evidențiază criteriile generale de individualizare ale pedepselor, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, circumstanțele producerii acesteia precum și persoana inculpatului care este un element matur (52 ani), absența antecedentelor penale conform fișei de cazier atașate, a manifestat o atitudine de recunoaștere și regret sincer în cursul procesului penal și corelativ și-a exprimat doleanța de aplicare a dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală.

S-a menționat că în ipoteza în care inculpatul recunoaște în totalitate fapta sesizată și potrivit dispozițiilor legale introduse prin L. nr.2. acesta poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, astfel încât instanța reținând aceste circumstanțe va pronunța condamnarea inculpatului și va aprecia pedeapsa aplicată în raport de calculul aferent rezultat prin operarea reducerii și cu orientare spre limita minimă rezultată.

Deși in apărare s-a formulat si teza achitării inculpatului prin raportare la dispozițiile art. 11 pct.2 lit. „a"; raportat la art. 10 lit. b /1 Cod pr. penală coroborat cu art. 18/1 Cod penală apreciem că in speță nu este incident acest temei de achitare, deoarece prin raportare la modalitatea de comitere a faptei nu se poate reține un grad de pericol social redus și in circumstanțele in care inculpatul frecventa cursurile unei facultăți de drept și implicit trebuia in limitele unei responsabilități si a unei judecăți echilibrate să rețină consecințele nefaste ale activității infracționale.

De asemenea nu se poate accepta nici varianta prev. de art. 10 lit. d

Cod pr. penală privind inexistența laturii subiective din cuprinsul elementelor constitutive ale infracțiunii sesizate deoarece vinovăția a fost recunoscută de către inculpat prin toate declarațiile date si mai mult în modalitatea comisă și forma alternativă a laturii obiective utilizată subzistă și elementul material al infracțiunii in sensul că fapta comisă este de natură să producă consecințe juridice.

Astfel redactarea hotărârii judecătorești si deci operațiunea de reproducere si falsificare vizează strict un înscris care are putere probatorie si conținut cu relevanță juridică și implicit aparența unui înscris oficial adevărat, autentic.

In temeiul art.14 alin.3 lit. „a"; Cod pr. penală, coroborat cu art.170

Cod pr. penală, instanța a dispus desființarea actului falsificat si care se regăsește atașat la filele 31-32 din dosar.

In temeiul art.189, art. 191, art. 349 Cod pr. penală instanța a obligat pe inculpat să plătească in favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. G.

,solicitând prin memoriul depus la dosar (f.11-13) în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond

,considerându-se că există un caz de incompatibilitate a judecătorului care a soluționat cauza câtă vreme hotărârea falsificată aparține chiar judecătorului care a soluționat cauza, iar în subsidiar,condamnarea sa la pedeapsa amenzii.

Analizând sentința atacată ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:

În primul rând, în ceea ce privește judecătorul care a soluționat cauza,nu se găsește în situația cazului de incompatibilitate prev. de art. 48 al.1 lit.d C. ,neexistând împrejurări din care să rezulte că este interesat sub orice formă în soluționarea cauzei,câtă vreme inculpatul încă de la începutul urmăririi penale a recunoscut săvârșirea faptei,arătând că a redactat la calculator hotărârea judecătorească alegând în mod aleatoriu un număr de dosar și de sentință.

În al doilea rând,pe baza probatoriului administrat în cauză,prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin.

1 Cod penal,constând în falsificarea unui înscris oficial prin modalitatea de contrafacere a scrierii.

De altfel,inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,solicitând a fi judecat în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.,pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,beneficiind astfel de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor cf.al.7 al art.320/1 C.

Trecând apoi la sancționarea inculpatului ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C. ,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului ,respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, dar și atitudinea sinceră a acestuia și lipsa antecedentelor penale,instanța analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.

Față de toate aceste aspecte,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului,atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acesteia,iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.

Prin urmare,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. G. împotriva sentinței penale nr. 226 din 28 decembrie 2011 a Judecătoriei N..

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

GREFIER, M. N.

Dact.I.M./Dact.S.M

3 ex./(...) Jud.fond. P. A. T.

← Încheierea penală nr. 1417/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1374/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 418/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 418/2012, Curtea de Apel Cluj