Decizia penală nr. 1014/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1014/R/2012

Ședința publică din data de 29 iunie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : I.A C. M.

: V. C.-președinte secție

GREFIER : M. N.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. - V. G.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. N. împotriva sentinței penale nr.50 din 16 martie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al J. Ș.-S., acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 alin.1 O. republicată.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul asistat de apărătorul ales avocat B. R., din cadrul Baroului de avocați S., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că a dat declarație în faza instanței de fond, își menține declarația dată și nu are de făcut completări la aceasta.

Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.

Întrucât inculpatul are apărător ales în cauză, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.

Apărătorul inculpatului formulează o cerere de schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.87 din OUG 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art.90 alin.1 din OUG 195/2002.

Instanța pune în vedere apărătorului ales al inculpatului să se refere la aspectul privind cererea de schimbarea încadrării juridice odată cu concluziile pe care le va pune pe fondul recursului formulat în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să se dispună în principal, solicită în baza art.345 alin.3 pct.2 și coroborat cu art.10 alin.2 lit.d C.pr.pen., achitarea inculpatului. În baza art.334 C.pr.pen., solicită schimbarea încadrării juridice arătând că față de inculpat s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 din OUG 195/2002 în concurs cu infracțiunea prev.de art.90 alin.1 din OUG 195/2002. Solicită a se observa că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. C. că este perfect admisibilă o astfel de cerere având în vedere că suntem în prezența unui recurs unde calea de atac a apelului lipsește. Solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 în infracțiunea prev.de art.90 alin.1 din OUG 195/2002, având în vedere că din toate probele aflate la dosar rezultă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice după producerea accidentului de circulație. S. probă este declarația acestuia dată în cursul actelor premergătoare prin care acesta a arătat că a consumat 100 ml vin dar nu înainte de producerea accidentului ci ulterior. Declarațiile martorilor confirmă împrejurarea că la acel parastas inculpatul nu a consumat alcool.

Reprezentantul Parchetului, în legătură cu cererea de schimbarea încadrării juridice, aceasta este neîntemeiată sens în care solicită respingerea ei. În legătură cu consumul de băuturi alcoolice, inculpatul a făcut mai multe declarații. În unele dintre acestea, a relatat că a consumat băuturi alcoolice la evenimentul organizat în familie, respectiv o anumită cantitate de vin pentru ca ulterior să susțină că a consumat băuturi alcoolice după producerea accidentului rutier, respectiv după ce a intrat cu autoturismul în stâlp în timpul transportului spre ambulanță ceea ce este greu de crezut, de aceea găsește că primele declarații relevă situația reală și anume că a consumat băuturi alcoolice înainte de producerea evenimentului rutier. În legătură cu faptul dacă a circulat sau nu pe un drum public, arată că nici o astfel de susținere nu se justifică pentru că din declarațiile martorilor audiați rezultă cu claritate că drumul pe care s-a produs evenimentul rutier este un drum accesibil publicului.

Apărătorul inculpatului, în ipoteza în care se va considera că subzistă infracțiunea de conducerea pe drumurile publice, arată că și în sentința primei instanțe s-a reținut că accidentul s-a produs pe un drum public, ori, disp.art.6 pct.14 din OUG 195/2002 definesc drumul public ca fiind orice cale de comunicație cu excepția căilor ferate dacă este special amenajat traficului rutier. Acolo unde este interzisă circulația pe un drum public este semnalizat cu indicatoare rutiere, ori, solicită a se observa că din adresa de la fila 90 a primăriei rezultă că acest drum a fost amenajat de persoanele care locuiesc în zonă iar acest sector de drum nu este deschis circulației publice. Este irelevantă împrejurarea că persoanele care locuiesc în zonă în folosesc pentru traficul pietonal cât și pentru traficul rutier. Este relevantă împrejurarea că acel drum nu a fost niciodată amenajat și nu este întreținut de primărie. S. de drum pe care s-a produs accidentul nu este un drum public. În subsidiar, dacă se va aprecia că în sarcina inculpatului poate fi reținută, fie infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, fie infracțiunea prev.de art.90 alin.1 din OUG 195/2002, cererea de recurs se întemeiază pe greșita individualizare a modului de executare a pedepsei. Prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere și i-a interzis inculpatului să conducă orice autovehicule. A depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere din care rezultă profilul social anterior comiterii presupusei infracțiuni. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este consilier local din 1990 și consilier parohial, astfel că pot fi și trebuiau reținute circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a C.penal. De asemenea, inculpatul nu a solicitat administrarea unor astfel de probe în fața primei instanțe însă, în fața instanței de recurs se pot depune astfel de probe. Inculpatul nu este consumator de băuturi alcoolice, el a arătat că a consumat băuturi alcoolice datorită stării în care se afla, respectiv pentru că și-a avariat mașina, aceasta fiind achiziționată recent. Rezultă din declarațiile martorilor că el a arătat că nu consumase alcool tocmai pentru că trebuia să o ducă pe fiica sa la C. U., declarațiile inculpatului se coroborează cu toate declarațiile martorilor și cu înscrisurile depuse în circumstanțiere. Solicită a se modifica sentința în sensul dispunerii aplicării unei pedepse cu suspendare astfel ca inculpatul să poată să se prezinte la poliție pentru obținerea unui nou permis de conducere. C. că este excesivă obligarea inculpatului de a nu conduce nici un fel de autovehicule raportat la persoana inculpatului.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat. A. că cererea de achitare este în mod vădit neîntemeiată. Inculpatul a produs un eveniment rutier tocmai datorită faptului că a pierdut controlul direcției pe fondul consumului de băuturi alcoolice și apoi este greu de crezut că după ce a suferit vătămări corporale grave, pe traseul până la ambulanță ar fi consumat băuturi alcoolice și nu preocupat de îngrijirile medicale. C. că prima instanță a procedat corect când a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în limite legale, orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii și nu s-a prevalat de procedura simplificată și în același a dispus ca pedeapsa să fie suspendată sub supraveghere. Inculpatul este și consilier și ar fi trebuit să fie un exemplu pentru locuitorii din acea localitate și pentru că nu a fost, instanța s-a considerat îndreptățită să-i aplice o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere.

Apărătorul inculpatului, în replică, arată că parchetul a afirmat că, cauza accidentului a fost consumul de băuturi alcoolice, ori, rezultă și din planșele foto că acel autoturism a fost primit recent de la copiii săi din Anglia, este cu volanul pe partea dreaptă și acesta a fost motivul pentru care inculpatul a pierdut controlul.

Inculpatul S. N., având ultimul cuvânt, arată că este greșeala vieții sale și îi pare rău pentru cele întâmplate. Este un model și un exemplu pentru locuitorii localității astfel nu ar fi fost ales ca și consilier. Arată că a consumat alcool ulterior accidentului, de disperare. La poliție i s-a dictat declarația. A. concluziilor puse de apărătorul său.

C U R T E A

Deliberând reține că,

Prin sentința penală nr.50 din 16 martie 2012 Judecătoria Ș. S. în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a condamnat pe inculpatul S. N., fiul lui I. și Ana, născut la data de (...) în localitatea P., jud.S., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, administrator, fără antecedente penale, domiciliat în comuna V. de J., sat P., nr.179/A, jud.S., CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În baza art.861 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului S. N. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj.

În baza art.863 alin.1 și 3 lit.e) Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; e) să nu conducă niciun vehicul;

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

S-a luat act că partea civilă S. O. „. P. Ș. S. a renunțat la constituirea de parte civilă formulată în cauză.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul S. N. la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei se va avansa din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu, av.Opriș Anastasia.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de 8 septembrie 2011, din Dosar nr.263/P/2011, a fost trimis în judecată inculpatul S. N., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 O. republicată.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași învinuit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de consum de băuturi alcoolice după producerea unui accident, prevăzută de art.90 O. republicată, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Ș. S. la data de (...) sub nr.(...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în data de (...), inculpatul S. N. a condus pe un drum public un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,25 g/l.

În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, în actul de sesizare a instanței s-au indicat următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii (f.6), declarații martori (f.29, 30, 32, 33, 84), declarațiile învinuitului (f.24, 28, 59, 85), proces verbal de prelevare probe biologice (f.37), buletin de examinare clinică (f.38), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f.39), raport de constatare medico-legală (f.42), fișa cazier judiciar (f.26), proces- verbal de prezentare material urmărire penală (f.44).

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, la termenul de judecată din (...), inculpatul a arătat că că nu recunoaște comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, expunând împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier, cele relatate de inculpat fiind consemnate în declarația de la fila 101.

La termenul de judecată din data de (...), au fost audiați martorii S. F., S.

G. A. și Rad M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele

118-120.

De asemenea, la dosar au fost depuse două adrese din partea C. V. de J., în care se arată că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul de circulație în care a fost implicat inculpatul nu face parte din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, nefiind în localitatea P. (f-112, 117).

În data de (...), în jurul orei 18.00, inculpatul S. N. conducea autoturismul marca Suzuki Vittara cu numărul de înmatriculare (...) pe raza localității P. La un moment dat, la coborârea unei pante, nu a mai putut controla autoturismul și a intrat în coliziune cu partea laterală stângă într-un stâlp de susținere a rețelelor electrice, situat la marginea drumului DC90/A la km 5 plus 500 m, în urma impactului suferind leziuni în zona capului atât inculpatul, cât și soția acestuia, motiv pentru care s-a solicitat intervenția ambulanței pentru transportarea bolnavilor la spital, autoturismul fiind de asemenea avariat pe toată lungimea portierei din partea stângă, fără ac stâlpul de electricitate să fie afectat.

Întrucât victimele prezentau răni grave, cele două victime s-au urcat în autoturismul martorului S. G., pentru a merge în întâmpinarea salvării, acesta transportându-i până în localitatea B., de unde victimele au fost preluate de ambulanță și transportate la S. O. Ș. S.

Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând o valoare de 0,58 mh/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la S. O. S. S., unde i s-a recoltat o singură probă biologică în vederea stabilirii alcoolemiei, din conținutul buletinului de analiză toxicologică de la dosar rezultând faptul că, în baza probei biologice recoltate la ora 2.30, alcoolemia în sânge a inculpatului a fost de 1,25 g/l alcool pur în sânge.

Pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul a arătat inițial că a consumat cantitatea de aproximativ 100 ml vin înainte de a se urca la volan, participând la o masă organizată în familie, ulterior revenind asupra acestor declarații și susținând că ar fi consumat vin după producerea accidentului, respectiv în drum spre ambulanță, în timp ce se afla în mașina condusă de martorul S. G.

Referitor la această apărare a inculpatului, instanța a înlăturat-o, apreciind-o ca fiind nesinceră. C. dacă aspectul legat de consumul de vin în mașina martorului S. G. este confirmat de acest martor și de soția inculpatului, acesta nu este de natură să înlăture vinovăția inculpatului în privința consumului de băuturi alcoolice și anterior urcării la volan. A. cu atât mai mult cu cât textul art.78 alin.2 din O. arată expres că în situația în care conducătorii auto implicați într-un accident rutier consumă alcool după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau la recoltarea probelor biologice, se consideră că rezultatele testului sau al analizei probelor biologice reflectă starea conducătorului din momentul producerii accidentului. Cum inculpatul nu poate invoca în apărarea lui necunoașterea legii, rezultatele etilotestului și ale analizelor de sânge atestă consumul de alcool și dovedesc vinovăția inculpatului, fiind până la urmă lipsită de relevanță împrejurarea că inculpatul ar fi consumat întreaga cantitate de alcool ulterior producerii evenimentului rutier.

Cea de-a doua apărare invocată de inculpat este legală de împrejurarea că nu ar fi condus pe un drum public, motivând că drumul pe care a circulat nu este înscris în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei V. de J. N. această apărare nu va fi reținută de instanță, întrucât potrivit art.6 pct.1 din O., prin drum public se înțelege orice cale de comunicație terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulației publice, iar drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile. Față de aceste dispoziții, este evident că neincluderea drumului în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public nu este de natură să înlăture caracterul acestuia de drum public, cu atât mai mult cu cât chiar martorii audiați în fața instanței, S. F. și S. G. au arătat, întrebați fiind asupra acestor aspecte, că drumul respectiv a fost amenajat de către persoanele care au locuințe în zonă, că pe acest drum se circulă cu mașinile și că nu există niciun semn care ar indica interzicerea circulației pe drumul respectiv.

În aceste condiții, s-a reținut că situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, motiv pentru care s-a dispus o soluție de condamnare a inculpatului.

În drept, fapta inculpatului S. N., care la data de (...) a condus autoturismul marca Suzuki Vittara cu numărul de înmatriculare (...) pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 1,25 g/l alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 O. republicată s-a realizat prin activitatea inculpatului de a conduce autoturismul pe un drum public, deși consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului.

În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului a rezultat din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil alcool, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, știind că a consumat băuturi alcoolice, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea sa de a conduce sub influența alcoolului și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din O. republicată.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social abstract și concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

A. în vedere că infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din O. este o infracțiune de pericol, pericolul social al faptei este apreciat de legiuitor ca fiind unul ridicat prin încadrarea acestei fapte ca infracțiune și prin limitele de pedeapsă stabilite, starea de pericol pentru siguranța traficului rutier se produce dacă se constată întrunite celelalte elemente constitutive ale infracțiunii, indiferent de producerea în concret a unei consecințe. Instanța a reținut că starea de pericol creată este cu atât mai mare cu cât nivelul alcoolemiei inculpatului este unul ridicat, fiindu-i afectată capacitatea de a conduce și acesta a și produs un accident de circulație, în cadrul căruia a fost rănită soția sa, aflată alături de el în mașină.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 50 de ani, este căsătorit, nu are antecedente penale și a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, minimizând consecințele faptelor sale.

Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii instanța apreciază că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minim, de 1 an și 2 luni închisoare, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. A. în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții Europene a D. O., dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului, motiv pentru care nu îi va interzice inculpatului și dreptul prevăzut la art.64 alin.1 lit.a) teza I.

Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.

De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, ținând cont de vârsta și conduita inculpatului, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Cu toate acestea, instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate a pedepsei, precum și a rolului preventiv al acesteia, fapta prezentând un grad sporit de pericol social, avându-se în vedere și numărul tot mai mare din ultima perioadă al accidentelor auto datorate inclusiv conducerii sub influența alcoolului, astfel încât s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art.861 Cod penal, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 ani și 2 luni, așadar o pedeapsă mai mică de 4 ani închisoare; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

În consecință, în baza art.861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce-i va fi aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 și 3 lit.e) Cod penal, pe durata termenului de încercare, va obliga inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; e) să nu conducă niciun vehicul.

Instanța a instituit, pe lângă obligațiile legale de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 Cod penal și obligația ca pe durata termenului de încercare inculpatul să nu conducă nici un vehicul, apreciind că se impune luarea unei asemenea măsuri ferme inclusiv raportat la amploarea pe care a luat-o în ultima perioadă fenomenul conducerii sub influența băuturilor alcoolice, această măsură apărând și ca un semnal de alarmă pentru cei care nesocotesc aceste norme legale. Inculpatul a putut conștientiza pericolul pe care îl creează atât pentru propria persoană, cât mai ales pentru ceilalți participanți la trafic, inclusiv soția sa care se afla în mașină, prin urcarea la volan în stare de ebrietate și prin conducerea autoturismului și, mai mult, acesta a produs un accident rutier, rănindu-și propria soție. C. dacă ulterior inculpatul a realizat consecințele faptei sale, instanța apreciază că prin instituirea obligației de a nu conduce niciun vehicul pe durata termenului de încercare, acesta va acorda în viitor importanța cuvenită respectării normelor de circulație rutieră.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

Instanța a luat act că în cauză s-a constituit parte civilă S. O. „. P. dinb Ș.

S., însă acesta a renunțat la conctituirea de parte civilă.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul S. N. solicitând casarea acesteia și rejudecând în principal să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prev.de art.90 alin.1 din OUG 195/2002 având în vedere că din probele aflate la dosar rezultă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice după producerea accidentului de circulație, și să se constate că, acea porțiune de drum pe care a condus inculpatul, nu constituie drum public, fiind amenajată de persoanele care locuiesc în zonă și este utilizat doar pentru accesul la locuințele respective.

În subsidiar, s-a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei din suspendarea sub supraveghere în suspendare condiționată, apreciindu-se că nu se justifică restricțiile impuse de instanță, mai ales obligarea inculpatului de a nu conduce niciun vehicul.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță pe baza probelor administrate în cauză, a stabilit în mod corespunzător starea de fapt și vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002.

Astfel, la data de 1 mai 2011 în jurul orelor 18,00, în timp ce conducea autoturismul proprietatea sa înmatriculat în Anglia, pe raza localității P. jud.S., la coborârea unei pante, inculpatul nu a putut controla autoturismul și a intrat în coleziune cu partea laterală stângă într-un stâlp de susținere a rețelelor electrice. În urma impactului, atât inculpatul cât și soția și un alt ocupant al autoturismului, au suferit leziuni care au fost tratate la S. O. Ș. S., iar autoturismul a fost avariat.

Ca urmare a recoltării de probe biologice, s-a constatat că inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,25 gr./l alcool pur în sânge, inițial fiind testat cu aparatul echilotest.

A. în vedere că testarea inculpatului s-a făcut în jurul orelor 19,30, moment la care acesta nu a contestat faptul că ar fi consumat alcool anterior producerii accidentului, arătând în declarația sa luată a doua zi că a participat la un parastas unde a consumat aproximativ 100 ml de vin, declarațiile ulterioare în sensul că ar fi consumat alcool doar după producerea accidentului, nu pot fi luate în considerare, nefiind justificate plauzibil de către inculpat, cu atât mai mult cu cât acesta era rănit în accident, apreciindu-se de către instanța de fond în mod corect că acesta a condus sub influența băuturilor alcoolice, pe o zonă de drum care poate fi considerată drum public, așa cum este definită în dispozițiile art.61 din OUG 195/2002 fiind destinată traficului rutier, deschisă circulației publice, fără să existe vreo semnalizare la intrare.

Nu prezintă nicio relevanță că această porțiune de drum nu este inclusă în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public și că este amenajată de persoanele care au locuințe în zonă, fiind utilizată pentru realizarea traficului rutier.

În consecință, încadrarea juridică nu se impune a fi schimbată, inculpatul fiind cercetat și pentru infracțiunea prev.de art.90 din OUG 195/2002 față de care prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Cu privire la individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, se apreciază că în raport de condițiile concrete în care fapta s-a săvârșit, conduita oscilantă a inculpatului în declarațiile date, împrejurarea că acesta a produs și un accident de circulație, aflându-se la volan sub influența băuturilor alcoolice, instanța de fond a stabilit cuantumul pedepsei în mod proporțional cu criteriile prev.de art.72 C.pen., iar modaltiatea de executare este cea mai potrivită pentru a contribui la realizarea scopului de reeducare și prevenție.

În consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul S. N., domiciliat în comuna V. de J., loc. P., nr. 179/A, jud. S. împotriva sentintei penale nr. 50 din 16 marie 2012 a J. S. S.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2012 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER C. I. I.A C. M. V. C. M. N.

plecată în C.O.semnează	plecat în C.O.semnează	plecată în C.O.sem-
președinte complet	președinte complet	nează Prim-grefier
C. I. C. I.	M. T.

red.C.I./A.C.

2 ex. -(...) jud.fond.Ștef M.

← Decizia penală nr. 1153/2012, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 88/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1014/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1014/2012, Curtea de Apel Cluj