Decizia penală nr. 125/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.125/A/2012
Ședința publică din 26 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A. JUDECĂTOR : L. H. GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. S. D.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de către inculpatul M. A., împotriva sentinței penale nr.81/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2,
3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 iunie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 81 pronunțată la data de 29 februarie 2012 de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 334 C.pr.penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M. A. prin apărătorul său.
S-a dispus condamnarea inculpatului M. A., fiul lui E. și I., n. la data de
(...) în Bădiceni, R. Moldova, dom. în C.-N., str. P. nr. 81, sc. I, ap.7, jud. C., CNP
1., cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, posesor al C.I. seria KX nr.5. eliberată de P. C.-N., fără antecedente penale, căsătorit, 2 copii minori.
În temeiul art. 215 al.1, 2, 3 și 5 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, cu aplicarea art.74 al.1 lit. a rap. la art. 76 al. 1 lit. a și al. 2 Cod Penal la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În temeiul art. 76 al.3 Cod Penal s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 290 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, și cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și 76 al. 1 lit. e teza I Cod Penal, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit. a Cod Penal s-a constatat că faptele pentru care inculpatului i s-au aplicat pedepsele de mai sus sunt concurente, iar în baza art.
34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 4 (patru) ani închisoare cu executare în regim de detenție.
În baza art.71 al. 1 și 2 Cod Penal s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În temeiul art. 346 al. 1 Cod Procedură Penală s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile S. „. L. R. I. S., prin reprezentant convențional Cabinet de A. C. M., cu sediul în B., str. V. B. nr. 3, sector 5 și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 37.338 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din data plății efective precum și suma de
75.905,50 lei, respingându-se restul pretențiilor din precizarea de constituire de parte civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de (...), partea vătămată S. „. L. R. I. SA a formulat plângere penală, prin care se aducea la cunoștința organelor de urmărire penală, că administratorul S. „. S., numitul M. A., ar fi achiziționat de la această societate două autoturisme în sistem leasing, pentru care nu ar fi plătit ratele aferente și nici nu ar fi procedat la restituirea vehiculelor către partea vătămată.
Ca urmare a cercetărilor întreprinse în baza sesizării formulate de partea vătămată, se reține că în cursul anului 2008, inculpatul M. A. s-ar fi prezentat la partea vătămată S. „. L. R. I. S., unde a adus mai multe documente, prin prezentarea cărora dorea dovedească bonitatea și solvabilitatea societății comerciale S. „. S., urmărind să obțină finanțarea necesară achiziționării unor autoturisme în sistem leasing. Astfel cum reiese din adresa nr. 7317/1873/(...) a Oficiului R.ui Comerțului (f.353-356), inculpatul M. A. nu avea nici o calitate în cadrul S. "S." S.
De asemenea documentele financiare depuse de inculpat la societatea de leasing prezintă unele deosebiri de semnătură față de cele depuse la D. G. a F. P. C., așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică efectuat în cauză (f.406-418).
Din declarațiile martorului Ș. I. (f.432 și respectiv 55) rezultă că a fost asociat la S. „. S. împreună cu martorul T. R., dar au cesionat părțile sociale ale firmei în cursul anului 2007, iar până la cesionare nu au desfășurat nici un fel de activitate pe firmă, nu au depus acte la instituțiile financiare ale statului.
În baza documentelor despre care am vorbit mai sus, la data de (...) inculpatul M. A. a semnat contractul de leasing financiar nr. 9074232/130257 și anexele la această convenție (f.31-61) și care avea ca obiect autoturismul A. tip A4, cu seria șasiului WAUZZZ8K88N014781, cu număr de înmatriculare (...). La data de (...), autoturismul în cauză a fost predat inculpatului, așa cum rezultă din declarația martorului L. B. Ș. (f.428-429 și respectiv 57), care lucra la S. „. S. și s-a ocupat de transmiterea către inculpat, pe bază de proces verbal de predare primire, a autoturismului A. tip A4.
Acest martor l-a recunoscut pe inculpat, după planșele foto prezentate
(f.419-423), ca fiind persoana care a depus o parte din documentația necesară aprobării finanțării, a semnat contractul de leasing și a preluat autoturismul în discuție (f. 396-399).
Având în vedere că demersurile inculpatului au fost încununate de succes, acesta s-a prezentat din nou la S. „. S., unde se aflau deja pretinsele documente financiare ale S. "S." S., și și-a manifestat dorința de a achiziționa un alt autoturism. Drept consecință, la data de (...), inculpatul M. A. a semnat contractul de leasing financiar nr. 9074232/136483, precum și anexele (f.84-
112), obiect al acestuia fiind vehiculul marca V. tip Polo, având seria șasiului
WVWZZZ9NZ8Y124197 și numărul de înmatriculare (...), iar la data de (...) inculpatul a preluat acest autoturism, așa cum reiese din declarațiile martorei F.
L. (f.430-431 și respectiv 35). Din procesul verbal de recunoaștere după planșe foto (filele 400-401), reiese că martora F. L. l-a indicat pe inculpatul M. A. (f.424-
427) ca fiind persoana care a depus documentația necesară aprobării finanțării, a semnat contractul de leasing și a preluat autoturismul mai sus menționat.
D. ridicarea celor două autoturisme, marca A. tip A4 și V. tip Polo, nu au mai fost achitate ratele aferente contractului de leasing și nici nu au fost predate aceste bunuri proprietarului de drept.
Din adresa 1903545/RCS din (...) emisă de B. N. Interpol rezultă (fila 253) că vehiculul marca V. tip Polo serie șasiu WVWZZZ9NZ8Y124197 se afla la data contemporană momentului întocmirii adresei în posesia numitului O. M. N., născut la data de (...), domiciliat în Fălești sat P., R. M.
În ceea ce privește autoturismul marca A. tip A4, cu seria șasiului
WAUZZZ8K88N014781 și cu număr de înmatriculare (...), din adresa nr.
347260/(...) emisă de I. G. al P. de F., reiese că nu există informații în sensul că acest vehicul ar fi părăsit teritoriul României, cu precizarea că pentru cetățenii Uniunii E., inclusiv cetățenii români începând cu (...), aceste date nu se mai stochează.
În vederea achiziționării unui nou autoturism, inculpatul s-a deplasat la B.
M., la sediul firmei SC „. SRL, deoarece pe site-ul acestei societăți a văzut postată oferta de vânzare a unui vehicul V. T.. Administratorul acestei firme, martorul B. G., i-a explicat (f.448-450) că autoturismul postat pe site nu este proprietatea firmei sale, dar i-a mai spus că îl poate ajuta în demersurile de achiziționare a acestuia, aducându-i totodată la cunoștință și ce acte sunt necesare în vederea obținerii creditării necesare cumpărării acelei mașini.
La scurt timp inculpatul s-a deplasat din nou la B. M., ducând și actele S. "L. C." S., al cărei administrator era de drept numita N. L. D. avea mai multe posibilități, inculpatul a optat pentru achiziționarea vehiculului în sistem leasing prin intermediul societății parte vătămată.
Din raportul de constatare tehnico-științifică (f.406-418) reiese că actele financiar-contabile depuse de inculpat la firma de leasing prezintă deosebiri de conținut față de cele depuse de reprezentanții legali ai S. "L. C." S. la D. G. a F. P. C.
Documentele false depuse de inculpat la S. "A." S. au ajuns în cele din urmă la S. "R." S., firmă agreată de S. "P. L. R. I." S., mai exact la martorul P. O. C., consilier de vânzări la S. "R." S., care a ținut legătura telefonic cu inculpatul, acesta fiind persoana indicată de către martorul B. G. ca fiind reprezentantul S. "L. C." S.
În contextul în care inculpatul își manifestase voința achiziționării autoturismului V. T., la data de (...), în baza facturii fiscale nr. 5078315 (f.236) S. "A." S. B. M. devenea proprietarul acestuia, dobândindu-l de la S. "P." S. B. M., iar la data de (...), potrivit facturii fiscale seria MMWCF nr. 7390064, vehiculul intra în posesia S. "R." S.
D. aceste operațiuni, inculpatul a semnat, în calitate de administrator al S. "L. C." S. contractul de leasing nr. 9. cu privire la autoturismul V. T. cu numărul de înmatriculare (...) și seria șasiului WVGZZZLZ5D023470, iar la data de (...) s-a prezentat la sediul S. "R. " S. unde a semnat procesul verbal de predare primire a autoturismului în calitate de reprezentant al S. "L. C." S.
Așa cum reiese din procesul verbal de prezentate pentru recunoaștere după planșe foto, martorul P. O. C. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care s- a prezentat pentru ridicarea vehiculului și care a semnat procesul verbal de predare-primire întocmit cu acea ocazie (f.384-393).
U. ridicării vehiculului nu a fost achitată nicio rată de leasing și nici vehiculul nu a fost predat proprietarului de drept, sens în care partea vătămată S. "P. L. R. I." S. a formulat plângere penală.
Prin adresa transmisă la dosarul cauzei la data de (...) de către IGPR- S. A.
E. și R. I. - C. T. de C. G. (f.9), s-a comunicat că autoturismul V. T., anul fabricației 2004, nr. de înmatriculare (...), seria șasiului WVGZZZLZ5D023470 a fost depistat în cursul anului 2010 în mun. C.inău, R. Moldova, într-o parcare privată, fiind introdus legal în această țară de către o terță persoană ce a prezentat o procură notarială autentificată, cu dreptul confirmat de inculpatul M. A. de a circula cu acel vehicul în străinătate. La momentul emiteri adresei de mai sus, autoturismul în cauză se afla indisponibilizat pe teritoriul D. generale Servicii Operative din cadrul MAI, în vederea ridicării sale de către persoana împuternicită de către proprietar, respectiv compania română de leasing, adică partea vătămată.
Legat de cele mai sus reținute, inculpatul M. A. a arătat (f.18-19) că prin mai 2008 a fost împuternicit de către administratorul S. "S." S. de a culege informațiile necesare pentru achiziționarea în sistem leasing a unui vehicul marca V. Tiguan, sens în care s-a deplasat la reprezentanța V. C. Cu informațiile culese inculpatul a revenit la administratorul S. "S." S., în persoana numitului Isa G. I., căruia i-a comunicat tot ce a aflat.
În vederea întreprinderii demersurilor necesare pentru achiziționarea respectivului autoturism, numitul Isa G. I. i-a predat inculpatului toate actele necesare achiziționării vehiculului și care aparțineau S. "S." S. toate aceste acte, împreună cu împuternicirea acordată inculpatului de către administratorul S.
"S." S., precum și cu cartea sa de identitate, inculpatul s-a deplasat din nou la reprezentanța V. D. un timp, această unitate i-a comunicat inculpatului că s-a aprobat achiziționarea autoturismului, și transmițând mai departe acest rezultat numitului Isa G. I., acesta a refuzat achiziționarea autoturismului V. Tiguan, fără să mai ofere alte explicații.
D. ce s-a documentat probabil pe piața auto, numitul Isa G. I., i-a spus inculpatului că ar dori achiziționarea unui autovehicul A. A4, sens în care inculpatul s-a prezentat la reprezentanța A. A4, de unde a luat oferte de prețuri și acte ce stipulau condițiile finanțării. D. aceea s-a prezentat la numitul Isa G. I., care și-a data acordul de principiu privind achiziționarea vehiculului respectiv. U. inculpatul s-a prezentat la reprezentanța A., unde a semnat contractul de leasing, fiind emisă o factură unde apărea ca beneficiar S. "S." S., care a și achitat avansul prin virament bancar, iar apoi inculpatul a preluat autoturismul
A. A4.
Inculpatul a mai declarat că în baza unei conlucrări existente între el și S. "S." S., autoturismul era folosit alternativ de inculpat și Isa G. I. La momentul la care a încetat colaborarea dintre cei doi, inculpatul a predat vehiculul martorului Isa G. I. C. că acest lucru se întâmpla în toamna anului 2008.
În privința achiziționării vehiculului marca V. Polo, inculpatul a arătat că rolul său s-a rezumat doar la aduce acel autoturism până la sediul S. "S." S. De asemenea acesta a mai arătat că toate documentele predate firmei parte vătămată i-au fost puse inculpatului la dispoziție de către patronul firmei S. "S." S., fără să facă vreo modificare a acestora, deoarece inculpatul nu se pricepe nici măcar la a citi un bilanț ori balanță contabilă, cu atât mai puțin să falsifice un astfel de document.
În toamna anului 2009 inculpatul a văzut pe site-ul S. "A." S. B. M., un autoturism marca V. T., cu anul de fabricație 2006. Studiind pe internet acea ofertă, inculpatul a luat legătura cu martorul B. G., patronul firmei S. "A." S. B.
M., cu care a discutat concret despre posibilitățile de achiziționare ale autoturismului marca V. T.. Cu acea ocazie inculpatul a firmă că martorul B. i-ar fi spus că ar putea achiziționa acel vehicul în sistem leasing, dar că titularul contractului ar trebui să fie o societate comercială cu răspundere limitată, în condițiile în care inculpatul avea o întreprindere individuală. În aceste condiții a întrebat printre prietenii și cunoștințele sale despre care știa că sunt asociați la astfel de societăți comerciale, despre disponibilitatea contractării aparente, și în acest context a ajuns la doamna N. L., administrator la S. "L. C." S. ulterior inculpatul l-a contactat pe martorul B. G., care i-a comunicat că trebuie să trimită actele firmei, iar doamna N. L. i-a pus la dispoziție inculpatului aceste acte, iar inculpatul la rândul său i le-a trimis martorului B. G.
D. circa o lună de zile inculpatul ar fi fost din nou contactat de către martorul B. G., care i-a comunicat că totul este în regulă și că urmează să fie contactat de către cineva pentru a-i transmite, în vederea semnării, contractul de leasing și cel de asigurare. Prin curier rapid a primit actele, cu acea ocazie constatând că de fapt vehiculul are ca an de fabricație anul 2005. L-a sunat pe martorul B. G., reproșându-i acest lucru, dar martorul i-a spus că într-adevăr mașina are ca an de fabricație anul 2005 dar de fapt este un model de 2006, și în urma acestor discuții au convenit să continue demersurile în sensul achiziționării autoturismului. D. sosirea contractului de leasing, acesta a fost semnat de către N. L., apoi a fost restituit la B. M. D. o perioadă nu prea îndelungată de timp, inculpatul a relatat că a fost sunat de către o persoană care s-a recomandat a fi colaborator al domnului B. G., și acesta i-a spus că s-a emis factura privind plata avansului, care s-a și achitat de către S. "L. C." S., prin virament bancar. D. aceea inculpatul a fost contactat de un anume domn P., care i-a transmis că au fost încheiate toate formalitățile și că se poate prezenta pentru ridicarea autovehiculului. Prezentându-se la B. M. pentru ridicare mașinii, inculpatul a constatat că aceasta avea, de fapt, ca an de fabricație, anul 2004, motiv pentru care a solicitat prezența la fața locului a domnului B. G. La sosirea domnului B., inculpatul i-a explicat motivul nemulțumirii sale, refuzând să ridice autovehiculul. Susnumitul i-a explicat că S. "A." S. doar prezintă ofertele autoturismelor dar că de fapt firma care realizează tranzacția este S. "R." S. Totodată i-a mai spus inculpatului că situația s-ar putea rezolva prin substituirea contractului se leasing semnat deja, urmând ca inculpatul să primească alt autoturism.
Inculpatul a declarat că pentru a nu rămâne încărcată firma S. "L. C." S., a ridicat vehiculul, dar i l-a lăsat domnului B., pentru rezolvarea situației.
U. inculpatul l-a contactat de mai multe ori pe martorul B. G., și de fiecare dată acesta îi dădea asigurări că totul se va rezolva. La un moment dat, martorul B. G. i-a propus inculpatului să preia un autoturism de capacitate mai mică, dar tot marca V., tipul Tiguan, dar și această propunere a rămas numai la nivel de discuție.
Fiind audiat în calitate de martor, numitul Isa G. I. (f.871) a relatat că îl cunoaște pe inculpat din anul 1997, când acesta avea o afacere, în sensul că deținea o masă în piață. Inculpatul este persoana care l-a recomandat unei alte persoane, de la care a achiziționat părțile sociale ale S. "S." S., după care toate actele acestei societăți au fost predate de martor inculpatului, în ideea că cei doi se vor asocia pentru deschiderea unui magazin. U. inculpatul a dat acele acte unui anume domn pe nume M., despre care i-a spus că este contabilul firmei și că este om de încredere, iar după o vreme, inculpatul i-a spus că a pierdut actele firmei, deși martorul susține că în continuare crede că acestea s-ar afla la acel domn M.. M. a aflat ulterior că pe S. "S." S. s-au scos două mașini în leasing, fără să cunoască de către cine anume, dar a aflat despre acest lucru deoarece i- au sosit pe adresa de domiciliu mai multe acte referitoare la această situație.
Fiindu-i prezentate martorului actele aflate la dosarul de urmărire penală, și care ar proveni de la S. "S." S., acesta a declarat că semnăturile aplicate lângă ștampila aferentă firmei, acesta a declarat că nu-i aparține semnătura respectivă.
Mai mult, deși inculpatul a declarat că în cursul anului 2008 a folosit alternativ cu martorul Isa G. I. cele două autoturisme ridicate în numele S. "S." S., martorul susține că nu a folosit niciodată aceste mașini deoarece nici nu deține permis de conducere.
Legat de achiziționarea autoturismelor A. A4 și V. Polo, martora F. L. a declarat (f.35) că în primăvara anului 2008 la S. "A. W." S., unde martora lucra în calitate de consilier de vânzări, s-a prezentat inculpatul, fără să își amintească ce calitate și-a declinat, dar reține că avea legătură cu S. "S." S., arătând-se interesat de achiziționarea unui autoturism marca V. Tiguan. Martora a adunat de la inculpat toate actele necesare obținerii unei finanțări în sistem leasing, fiind transmise ulterior societății parte civilă, care realiza o analiza a acestora. S-a obținut acordul de principiu de la societatea parte vătămată, dar inculpatul s-a răzgândit, adresându-se unui alt coleg de-al martorei, în vederea achiziționării unui autoturism A. A4. U. inculpatul a revenit, arătându-se interesat de achiziționarea unui vehicul V. Polo, pentru a cărui achiziție nu mai era necesară depunerea unor noi acte, existând un prim set de la prima intenție de achiziționare a unui V. Tiguan. Martora mai susține că inculpatul a completat pe proprie răspundere solicitarea de finanțare, că a semnat și contractul de leasing și că s-a prezentat pentru preluarea autoturismului, și că nu își amintește să fi prezentat vreo procură pentru a efectua toate demersurile mai sus realizate. de altfel pe procesul verbal de predare-primire a vehiculului V. Polo, aflat la fila 82 din dosarul de urmărire penală, apare, la persoana ce a ridicat mașina, o consemnare cu un alt scris decât cel ce completează în rest acest act, scris realizat probabil de către inculpat, „. A., și puțin mai jos - „administrator";.
M. L. B. (f.57), având și el funcția de consilier de vânzări la S. "A. W." S. a declarat că la el s-a prezentat inculpatul, în numele S. "S." S., pentru achiziționarea unui auto marca A. A4. Deoarece la acel moment la firmă exista deja aprobată o finanțare, inculpatul a predat martorului numai un certificat de înmatriculare al S. "S." S. și copie de pe cartea de identitate a inculpatului. M. mai reține că inculpatul s-a prezentat ca și administrator al S. "S." S.
Martorii Ș. I. și T. M. R. (f. 55 și respectiv 69) au declarat că aproximativ în anul 2006 au achiziționat părțile sociale ale S. "S." S., în ideea desfășurării unor activități comerciale în piețe. Deoarece ulterior au rămas fără surse financiare au abandonat această idee, și nu au desfășurat nici un fel de activitate pe această firmă. U. martorul T. M. R. l-a cunoscut pe inculpat, care și-a manifestat dorința de a cumpăra părțile sociale ale firmei S. "S." S. la momentul cesionării concrete a părților sociale ale S. "S." S., martorul a aflat că cesionarul urma să fie numitul Isa G. I., deși de toate negocierile concrete s-a ocupat inculpatul.
Cei doi martori au declarat că pe toată durata pe care au deținut părțile sociale ale firmei mai sus arătate nu au desfășurat nici un fel de activitate pe această firmă, și nu au depus nici un fel de acte la organele financiare ale statului. Mai mult, martorul T. M. R., care era și administratorul firmei, a declarat că nu își recunoaște semnătura pe actele provenind de la S. "S." S. prin urmare întreaga construcție defensivă a inculpatului, realizată în raport de acest act material, se dovedește total mincinoasă.
În legătură cu achiziționarea vehiculului V. T., martorul B. G. a declarat
(f.37) că este administratorul S. "A." S., firmă ce se ocupă cu comercializarea de autovehicule. La un moment dat, o cunoștință de a sa, proprietar al unui V. T., l- a rugat să-l ajute să vândă mașina respectivă, sens în care a postat oferta de vânzare pe site-ul firmei pe care o administra. D. circa 3 luni de zile a fost sunt de către o persoană, care s-a prezentat ca fiind „. de la C., și care ulterior s-a demonstrat a fi inculpatul, care s-a arătat interesat de achiziționarea vehiculului respectiv. A mai arătat inculpatul că dorește să cumpere mașina prin finanțare în sistem leasing, cu un avans de 25-30%. M. i-a relatat inculpatului ce acte sunt necesare pentru aprobarea finanțării, acte ce i-au fost trimise de inculpat prin poștă, iar martorul le-a transmis la mai multe societăți de leasing cu care colabora. Cel mai bun răspuns la primit de la firma parte vătămată, care a acceptat finanțarea cu un avans de 25%. Mașina se afla expusă în curtea S. "R." S. după circa 3 săptămâni s-a prezentat inculpatul pentru ridicarea mașinii, și atunci au existat ceva discuții legate de anul de fabricație al mașinii, în sensul că acesta era 2005, cu toate că martorul știa că mașina este fabricată în 2006. aceste discuții nu au avut vreo consecință concretă, deoarece, în prezența sa, inculpatul nu a manifestat indisponibilitatea de a ridica mașina, fiind posibil ca un astfel de refuz să se manifeste în fața reprezentanților S. "R." S., însă nici aceste persoane, care au fost de față la momentul ridicării mașinii din partea firmei mai sus amintite au declarat că nu au existat asemenea discuții în prezența lor, de unde rezultă că apărarea inculpatului în sensul că vehiculul V. Polo a rămas în custodia martorului B. G., este una mincinoasă. De astfel inculpatul nu explică în ce condiții a acordat procură notarială unei persoane, de a călători cu mașina respectivă în străinătate, context în care aceasta a ajuns în R. M. În acest context nu a putut fi primită declarația martorului A. S. (f.96), care a susținut în fața instanței de judecată că era prezent când mașina V. T., ridicată de la S. "R." S. a rămas practic într-o parcare, unde inculpatul i-a spus că a lăsat-o martorului B., deoarece „nu s-a înțeles la preț cu acesta";.
De altfel chiar apărarea inculpatului că a ridicat acest vehicul de la S. "R."
S. numai ca să nu rămână S. "L. C. " S. „încărcată";, este total ilogică, în condițiile în care tocmai în acest fel a fost „încărcată"; această firmă cu obligațiile decurgând din contractul de leasing, de a cărui folos concret era lipsită firma, în condițiile în care autoturismul nu putea fi folosit.
Instanța de fond a apreciat că și apărarea inculpatului legată de actele false folosite la obținerea finanțărilor, este total lipsită de relevanță și substanță, în condițiile în care nu a putut explica sub nici o formă cum de a fost atât de „., ca două firme diferite, cu administratori diferiți, să îi pună la dispoziție acte ale firmelor pe care le administrau total false.
Inculpatul a încercat să se apere și susținând, lucru ce nu rezultă din probe, că din actele depuse la S. "A. W." S. și respectiv la S. "A." S. ar fi rezultat clar cine sunt administratorii S. "S." S. și S. "L. C." S., și că nu ar fi fost posibil ca el să își aroge calitatea de administrator al acestor firme, deoarece a prezentat de fiecare dată actul său de identitate, și din coroborarea acestor acte, reprezentanții firmei parte vătămată puteau să deducă foarte simplu că nu este administratorul vreunei din cele două societăți, și prin urmare să nu aprobe finanțarea. Această apărare a foste înlăturată de către instanță. În primul rând că, așa cum susține martora F. L., la momentul la care inculpatul s-a prezentat la S. "A. W." S. nu se cereau actele constitutive ale firmei, astfel că nu aveau de unde să știe cine este administratorul firmei respective, cerându-se solicitanților de finanțare să depună numai certificatul de înregistrare al firmei în R. C. În al doilea rând, așa cum afirmă martorul B. G., câtă vreme o persoană depune actele unei anumite firme, există prezumția relativă că această persoană a fost împuternicită să se ocupe de achiziționarea unei mașini în sistem leasing tocmai de către societatea a cărei acte le depune, indiferent de rolul pe care îl are în cadrul societății, deoarece în mod firesc nu ar avea de unde să aibă actele respective, dacă nu i-au fost puse la dispoziție de către reprezentanții legali. Câtă vreme buna-credință în raporturile comerciale este prezumată, este evident că nu se verifică de fiecare dată împuternicirea dată de o societate persoanei care se prezintă cu actele acesteia.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a putut să nu se remarce că apărarea inculpatului este ușor haotică, acesta susținând ba că ar fi avut împuternicirea de la reprezentanții legali ai S. "S." S. și respectiv S. "L. C." S. pentru achiziționarea acelor autovehicule, ba că nu ar fi avut-o, dar partea vătămată nu avea decât să observe acest lucru, transferând așadar răspunderea asupra altor persoane.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. A. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, calificată în convenție, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal (pentru actele materiale care vizează S. „. S. - autoturismele A. A4 și WVW Polo, cu un prejudiciu de 37.338 euro) și respectiv o infracțiune de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 și o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal (actul material vizând S. „. C. S. - autoturismul VW T., cu un prejudiciu de 52.154,06 lei și 14.763,53 euro).
Pe fondul cauzei, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c și d C.pr.penală pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții.
În latura civilă a cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii civile ca nefondată, în subsidiar ca inadmisibilă în ce privește prejudiciul cauzat S. „. C. S.
În motivarea apelului s-a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal privind forma continuată a infracțiunilor având în vedere perioada lungă de peste un între actele materiale reținute, ceea ce denotă o rezoluții infracționale diferite, iar pe de altă parte, pentru actele materiale care vizează pe S. „. S. există o singură inducere în eroare, actele societății necesare încheierii contractului de leasing fiind depuse o singură dată.
Solicitările de achitare au fost motivate pe faptul că faptele nu au fost comise de inculpat, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nefiind demonstrată modalitatea prev. de art. 288 Cod penal și persoana care să finalizeze aceste acțiuni, constatarea tehnico-științifică stabilind doar că actele contabile sunt falsificate, fără a se arăta și autorul falsului.
În privința infracțiunii de înșelătorie s-a arătat că inculpatul a fost doar mandatarul societății și a acționat în baza împuternicirii acesteia (actele materiale care vizează pe S. „. S.) sau că inducerea eroare a fost realizată de alte persoane (actul material ce vizează pe S. „. C. S.), inculpatul achitând doar avansul și ridicând autoturismul după aprobarea finanțării.
A.ul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Potrivit art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiunea este continuată când o persoană comite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
În cauză sunt îndeplinite condițiile formei continuate ale infracțiunilor având în vedere unicitatea subiectului activ, unicitatea rezoluției infracționale (aceasta fiind prealabilă începerii activității infracționale și a durat pe tot parcursul derulării acesteia) și pluralitatea de acțiuni care realizează fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.
Susținerea inculpatului în sensul că termenul de peste un an dintre actele materiale reținute denotă inexistența unei rezoluții infracționale unice nu poate fi reținută având în vedere condițiile arătate mai sus și existența unui mod identic de operare, a unei activități infracționale care prin complexitatea ei presupune existența unei durate mari de timp pentru pregătirea, punerea în aplicare și executarea acesteia.
Apoi, modul de operare al inculpatului constând în identificarea, negocierea și achiziționarea unor părți sociale la o firmă preluarea actelor societății, falsificarea documentelor contabile și întocmirea actelor necesare unei achiziții în sistem de leasing, depunerea dosarului, aprobarea acestuia, implică o perioadă mai lungă de timp, astfel încât existența unui interval mai mare de timp între actele materiale nu exclude automat existența formei continuate a infracțiunii.
Or, așa cum s-a arătat mai sus în cauză sunt îndeplinite condițiile care reies din dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată.
Susținerea inculpatului în sensul că faptele nu au fost comise de inculpat
și că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii nu poate fi reținută.
Astfel, din declarațiile martorului Isa G. I. rezultă că semnăturile aplicate lângă ștampila aferentă firmei nu-i aparțin și că nu a folosit niciodată autoturismele, iar martora F. L. a confirmat că inculpatul este cel care s-a prezentat la firma „. W. S. pentru achiziționarea autoturismelor, a depus actele societății, a completat pe proprie răspundere solicitarea de finanțare pe care a semnat-o, a semnat contractul de leasing preluând autoturismele și semnând procesul-verbal de predare-primire.
Mai mult, martorul L. B., consilier de vânzări la aceeași firmă, a declarat că inculpatul s-a prezentat ca administrator al S. „. S. predând certificatul de înmatriculare al societății și o copie de pe buletinul său de identitate.
Apoi, martorii S. I. și T. M. R., deținătorii părților sociale ale S. „. S. au declarat că nu au desfășurat nici un fel de activitate pe firmă, nu au depus nici un fel de acte la organele financiare ale statului, iar cel de-al doilea martor, care era și administratorul firmei, a declarat că nu a semnat nici un act din cele depuse de inculpat în numele societății.
În fine, martorul B. G. a declarat, în ce privește achiziționarea autoturismului VW T., modul în care a fost contactat de inculpat și actele pe care acesta î le-a transmis, modul în care s-a obținut finanțarea, modul în care s-a ridicat autoturismul de către inculpat.
Or, din aceste probe la care se adaugă actele depuse la dosar, constatarea tehnico-științifică prin care s-a stabilit că actele contabile depuse de inculpat sunt falsificate, din faptul că nu s-a achitat nicio rată din contractele de leasing semnate de inculpat, rezultă că acesta este autorul infracțiunilor, că nu a avut nici un mandat din partea administratorului societății, acesta fiind cel care a realizat inducerea în eroare a părților vătămate.
În egală măsură, câtă vreme inculpatul a depus la cele două firme de leasing documentele (bilanțurile contabile, balanțele) unor firme, care s-a constatat ulterior că sunt false, documente care au fost folosite de acesta în vederea producerii unor consecințe juridice, este evident că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Mai mult, inculpatul nu numai că a depus actele falsificate, dar a completat pe proprie răspundere solicitările de finanțare, semnând în numele administratorilor aceste solicitări, contractele de leasing și procesele-verbale de predare-primire, aspecte ce confirmă existența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost în mod corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul pedepselor aplicate cât și în privința modalității de executare a pedepselor rezultante în favoarea inculpatului fiind reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege.
Latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod legal și temeinic de instanța de fond prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, având în vedere îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, respectiv a faptei, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a culpei inculpatului.
Susținerea inculpatului că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.
19 alin. 4 C.pr.civ. este nefondată întrucât hotărârea pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Comercial C. nu este opozabilă inculpatului care nu este parte în dosar, pârât fiind S. „. C. S.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.penală,
Curtea va respinge apelul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C.pr.penală, la 600 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare în apel și onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. A. (fiul lui E. și I., născut la data de (...) în Bădiceni, R. Moldova) împotriva sentinței penale nr. 81 din 29 februarie 2012 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul M. A. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si comunicare cu partea civilă
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2012
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, V. V. A. Pt.L. H. L. C.
în c.odihnă semnează PREȘEDINTELE COMPLETULUI V. V. A.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./5 ex./(...). Jud.fond: L.-A. C..
| ← Decizia penală nr. 1734/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1153/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
