Sentința penală nr. 88/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
SENTINȚA PENALĂ NR.88/2012
Ședința publică din data de 10 septembrie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș. - judecător
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. T.
S-a luat spre examinare cauza penală privind plângerea formulată de petentul B. C. împotriva rezoluției pronunțată la data de (...) în dosarul nr.351/VII/1/2012 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al petentului
B. C. av.Bogdea Florentina Ana din cadrul Baroului B., cu delegația la dosar, lipsă fiind petentul B. C. și intimata D. D. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, din oficiu, pune în discuție inadmisibilitatea plângerii, având în vedere recursul în interesul legii nr.57/2007.
Apărătorul ales al petentului B. C., solicită respingerea excepției pentru următoarele motive :
Orice cetățean are dreptul de a formula o plângere penală. Formulează plângere penală în condițiile în care plângerea petentului întrunește condițiile de formă și de fond prev. de art.222 al.2.C.
Susține că într-adevăr există un recurs în interesul legii însă art.24 din
Constituție permite și dă dreptul de a se adresa în instanță cu plângere împotriva unui act emis de către Ministerul Public pe care îl consideră nelegal. Apreciază că nu s-a dorit a se studia cel puțin sub toate aspectele plângerea penală formulată de către petent. După cum se poate observa în plângerea penală s-au arătat elementele materiale ale infracțiunilor săvârșite de către numita D. D. M.
Consideră că plângerea este admisibilă, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei pentru a se începe cercetarea penală.
Reprezentantul M.ui P., apreciază excepția întemeiată. In opinia sa, nici o dispoziție legală în vigoare, inclusiv dispozițiile art.222 C., modificat prin L. nr.202/2010 nu prevăd vreo cale de atac împotriva actului decizional al organului judiciar, în speță a M.ui P..
Consideră că atât timp cât acest drept a fost consimțit inclusiv prin modificările aduse textului prin L. nr.202/2010 și cât timp nu există o cale de atac care să permită justițiabilului să atace această dispoziție în instanță, procedura urmată bazată probabil pe disp.art.278 C., nu poate fi primită și, ca urmare, excepția ridicată de instanță este întemeiată.
Apărătorul ales al petentului B. C., în replică, arată că Ministerul Public la data la care a fost sesizat a îndeplinit toate cerințele legale, însă, după cum se poate observa, în cel mult 5 zile această plângere a fost soluționată, motivarea din referatul respectiv având contradicții.
C U R T E A :
Prin plângerea formulată împotriva rezoluției pronunțată în data de 11 aprilie 2012 înregistrată sub nr.351/VII/1/2012 petentul B. C. adresată instanței de judecată a criticat modalitatea în care P. de pe lângă Curtea de A. C., în doar două zile de la primirea sesizării pe care a formulat-o împotriva doamnei judecător D. D. M. sub aspectul comiterii infracțiunii continuate de abuz în serviciu prev. de art. 246, neglijență în serviciu prev. de art. 249 și fals intelectual prev. de art. 289 C. ,a constatat că nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale și a ]ntocmit un referat cu mențiunea că soluția dată nu reprezintă o soluție de netrimitere în judecată conform disp. C.proc.penală și ca atare nu poate fi atacată conform disp.art.278, 278/1 C.
În plângerea înregistrată pe rolul C. de A. C. la data de 11 mai 2012 petentul a reiterat starea de fapt care, în opinia sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor anterior arătate, infracțiuni de care s-ar face vinovată doamna judecător D.ș D. M. din cadrul T.ui C. C.
Au fost reiterate apoi și aspru criticate motivele invocate de procurorul investit cu soluționarea sesizării pe care a formulat-o arătând în esență că afirmațiile acesteia nu au suport legal.
Curtea de A., din oficiu, în baza rolului activ, a pus în discuție inadmisibilitatea plângerii adresată direct instanței de judecată în condițiile în care nu suntem în prezența unei rezoluții de netrimitere în judecată, ci în prezența unui simplu referat întocmit de către procurorul investit cu soluționarea plângerii care a dispus clasarea și arhivarea prezentei lucrări.
Apărătorul ales al petentului B. C. a apreciat că se impune respingerea excepției invocate deoarece, potrivit Constituției României, orice cetățean are dreptul de a formula o plângere penală și că plângerea clientului său îndeplinește condițiile de formă și de fond cerute de art.222 alin.2 C.
A mai arătat că decizia pronunțată în recurs în interesul legii invocată de instanță stipulează în modul arătat însă contravine dispozițiilor constituționale.
Reprezentanta M.ui P. a apreciat excepția ca fiind întemeiată arătând că nicio dispoziție în vigoare nu prevede vreo cale de atac împotriva actului decizional al organului judiciar în condițiile art.222 C..
Constatând că excepția invocată din oficiu este una peremptorie care dacă ar fi admisă ar face imposibilă analizarea fondului cauzei, Curtea va proceda la analizarea în extenso a acesteia și va constata următoarele:
Petentul B. C. a înregistrat în data de 2 aprilie 2012 la P. de pe lângă I. o plângere împotriva judecătorului D. D. M. de la Tribunalul Comercial Cluj pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunilor prev. de art.246, 249 și 289 C. fapte săvârșite în opinia sa cu ocazia soluționării cererii și contestațiilor formulate în dosarul (...) privind insolvența debitoarei SC U. SA și a acțiunilor conexe acestui dosar, respectiv dosar (...)/a2, (...)/a3, (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...) în care a pronunțat un număr de 13 hotărâri judecătorești greșite cenzurate și desființate de Curtea de A. C. În această plângere petentul a făcut un istoric al dosarului de insolvență anterior menționat și a criticat modul în care au fost soluționate aceste dosare. Această plângere a fost înaintată P.ui de pe lângă Curtea de A. C. ca și organ competent la data de 6 aprilie 2012 , iar procurorul căruia i-a fost repartizat acest dosar a apreciat că din memoriul depus nu îndeplinește condițiile legale prev. de art.222 C., deoarece lipsește descrierea unor fapte penale de natura celor ce sunt date în competența parchetului și orice mijloace de probă care să permită estimarea unor indicii în acest sens.
Constatăm că această apreciere a procurorului este întemeiată deoarece memoriul depus de către B. C. face doar o trecere în revistă a parcursului dosarelor pe care le-am menționat anterior și aprecieri cu privire la modalitatea în care judecătorul desemnat să soluționeze acest dosar a înțeles să administreze probe, să admită sau să respingă excepții, în esență sentința penală soluționeze cauza. Nu este indicat nici un fapt care să poată fi apreciat ca având natură penală și nici un mijloc de probă pe care să se fundamenteze aceste acuzații.
În esență, petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate de judecătorul sindic în dosarele anterior menționate.
Potrivit art. 222 C. plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune și trebuie să cuprindă numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă. Ori, este facil de observat că memoriul petentului nu îndeplinește cerințele legale cu privire la descrierea în concret a faptelor presupus comise de către magistrat, nici probele pe care se bazează aceste acuzații, fiind doar o critică virulentă la adresa judecătorului datorată soluțiilor nefavorabile pe care petentul le-a primit în dosar.
Așa cum a arătat și procurorul de caz împotriva hotărârilor judecătorești părțile dintr-un dosar pot promova căi de atac, pot promova căi ordinare sau extraordinare de atac, nefiind o soluție formularea plângerilor penale împotriva judecătorilor în situația în care hotărârile pronunțate de magistrați nu sunt cele agreate de părți.
Este adevărat că așa cum a susținut apărătorul petentului, Constituția
României garantează dreptul la petiționare însă acest drept nu este un drept absolut, mai ales în materia dreptului procesul penal este imperios necesar să fie circumscris unor condiții pentru a nu declanșa acțiuni penale nefondate și pentru a nu deveni abuzive și arbitrare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că în mod legal și temeinic procurorul a apreciat că memoriul petentului nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerat o plângere penală și ca atare se impune clasarea acestei lucrări.
Potrivit disp. art. 222 C. împotriva referatului prin care se dispune clasarea unei lucrări nu poate fi promovată vreo cale de atac, nici la procurorul ierarhic superior și cu atât mai mult la instanța de judecată.
În acest sens s-a pronunțat și I. - secțiile unite când a admis recursul în interesul legii prin decizia nr.57/2007 când a stipulat că plângerea îndreptată împotriva măsurile luate sau actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată reglementată de art.278/1 alin.1 C. este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente va fi respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de către petentul B. C., cu consecința obligării conform disp.art.192 alin.2 C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de către petentul B. C., domiciliat în B., B-dul C., nr. 21, bl.4, sc.A, ap.25, având domiciliul ales în B., str. 11 I., nr. 29, corp B, sector 4, împotriva referatului întocmit la data de 11 aprilie 2012 sub nr. 351/VIII/1/2012 de către P. de pe lângă Curtea de A. C.
Obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2012
PREȘEDINTE, GREFIER
M. Ș. M. B.
Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1014/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 916/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
