Decizia penală nr. 916/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 916/R/2012
Ședința publică din 14 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B.- judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER: M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C.
O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul V. V. împotriva încheierii penale f.n. din 31 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, prev. și ped. de art.13 alin.1, alin.2 și alin.3 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001, combinat cu art.2 lit.c din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C. și proxenetism, prev. și ped.de art.329 alin.1 C., totul cu aplicarea art.37 lit.b C. și cu art.33 lit.a C.pen, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat T. P.-E., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Se depune la dosar din partea inculpatului, un înscris de la SC C.-I. SRL din care rezultă că, patronul acesteia este de acord să îi ofere un loc de muncă inculpatului, pe o perioadă nedeterminată, în calitate de muncitor necalificat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii acestuia în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În opinia sa, nu sunt îndeplinite cumulativ nici dispozițiile art 143 și dispozițiile art 148 lit f Cod procedură penală, în acest sens neexistând probe noi, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, nu mai subzistă, iar altele noi nu au apărut. De asemenea, solicită a se avea în vedere că, din declarația părții vătămate R. N. rezultă că inculpatul V. nu a exercitat presiuni asupra acesteia, nu i-a dat bani inculpatului și nu a fost constrânsă de inculpat să practice prostituția, găzduirea a fost doar pentru o perioadă de 2-3 zile.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică. Se apreciază că, sunt îndeplinite condițiile art 143 Cod penal, existând probe și indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, în acest sens fiind relevante probele și mijloacele de probă administrate în faza urmăririi penale, până la acest moment, instanța în cuprinsul cercetării judecătorești procedând la audierea unui număr semnificativ de martori, dintre care unele declarații au fost oarecum nuanțate. La acest moment procesual, consideră că există suspiciunea rezonabilă în sensul art 5 paragraf 1 lit c din CEDO și indicii temeinice în sensul art 681 Cod procedură penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, fiind reținut jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S. Se apreciază că, faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de natură a tulbura grav ordinea juridică, deoarece aduce atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, fiind încălcate grav drepturile unor persoane minori, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri.
În final, se arată că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, subzistă în continuare și impune menținerea acesteia.
Inculpatul V. V. având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 7 luni și solicită cercetarea sa în stare de libertate, menționând că dorește să-și dovedească nevinovăția în cauză.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 31 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art.300/2 rap. la art.160/b C. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă anterior față de inculpatul V. V., măsură care a fost menținută în continuare, respingând implicit cererea de înlocuire a măsurii arestului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul V. V. este cercetat sub aspectul infracțiunilor de trafic de minori prev. și ped. art. 13 alin. 1 , alin. 2 și alin 3 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, combinat cu art. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și proxenetism prev și ped de art. 329 al.1 C. , cu aplic art 37 lit.b C.pen și art 33 lit.a C., constând în aceea că în perioada iunie-noiembrie 2011, împreună cu învinuitul N. R. B. a racolat-o pe martora V. E. în vârstă de 17 ani, a găzduit-o pe partea vătămată R. N. în vârstă de 15 ani și împreună cu acesta și învinuitul L. R. le-a transportat pe cele două tinere în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției exercitând abuz de autoritate și violente asupra martorei V. E., în aceeași perioadă beneficiind de sume de bani și alte foloase materiale din activitățile de prostituție desfășurate de concubina sa martora V. R. C.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 136/C/2011 a
T.ui C., apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. e și f
C.p.pen. și a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, tribunalul procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv în condițiile art. 300/1 și 300/2 C.p.pen., fiind menținută succesiv starea de arest a inculpatului, apreciindu-se că subzistă temeiurile de arestare avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestului.
Conform art. 300/2 C.p.pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160/b C.p.pen., adică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
În acest context, tribunalul a constatat că și la acest moment subzistă temeiurile arestării, neexistând argumente în sensul punerii în libertate a inculpatului.
Astfel, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 143 C., existând probe
și indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, în acest sens fiind relevante probele și mijloacele de probă administrate în faza urmării penale, până la acest moment instanța în cuprinsul cercetării judecătorești procedând la audierea unui număr semnificativ de martori, dintre care unele declarații au fost oarecum nuanțate,însă înciuda acestui fapt considerăm dimpotrivă, că mijloacele de probă administrate susțin teza vinovăției inculpatului, activitatea sa infracțională reieșind din declarația părții vătămate R. N., dar și din declarațiile martorilor audiați, procesele - verbale de investigații, procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice, recunoașteri după planșe fotografice, percheziții domiciliare, investigații financiare privind veniturile legale obținute de către inculpat în cursul anului 2011, declarațiile inculpatului L. R. și chiar declarațiile inculpatului V. V., care parțial recunoaște învinuirea care i se aduce.
Măsura arestării preventive poate fi luată dacă există probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, conform art. art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C. și potrivit art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Drept urmare, la acest moment procesual, s-a considerat că există suspiciunea rezonabilă în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția Europeană și indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului V. V., fiind de reținut jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate.
În privința temeiul prevăzut de art.148 lit.e C., s-a constatat subzistența și a acestuia, argumentele invocate anterior fiind de actualitate, întrucât există date în sensul că inculpatul ar exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau ar încerca o înțelegere frauduloasă cu aceasta, raportat la declarația părții vătămate R. N. și a martorului R. L.
Rezultă astfel că, după audierea părții vătămate minore R. N., inculpatul a luat legătura cu aceasta, sugerându-i să nu facă declarații incriminatoare la adresa sa, precum și cu învinuitul N. R. B., aflat în prezent în străinătate, sugerându-i de asemenea să rezolve cumva problema cu partea vătămată.
În privința inculpatului V. V. s-a reținut și incidența cazului reglementat de art. 148 lit. f C.p.pen., în condițiile în care infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, ceea ce face ca prima teză a acestui text de lege să fie îndeplinită.
Raportat la cea de a doua condiție cuprinsă în același text de lege, s-a apreciat că și aceasta este îndeplinită, deoarece faptele pentru care inculpatul este cercetat prezintă o gravitate sporită, iar condițiile concrete în care acestea s- au comis, consecințele produse asupra victimelor unor asemenea fapte, sunt de natură să creeze un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță, în situația în care persoane ce comit asemenea fapte antisociale de o gravitate sporită ar fi lăsați în libertate.
În mod obișnuit, pericolul pentru ordinea publică a fost definit ca temerea că, odată pus în libertate, suspectul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat.
Drept urmare, s-a apreciat în continuare că faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de natură a tulbura grav ordinea juridică, deoarece aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, fiind încălcate grav drepturile unor persoane minore, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri, în contextul proliferării deosebite a acestui fenomen infracțional, cu consecințe grave asupra dezvoltării ulterioare, fizice și psihice a victimelor.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă, raportat și la circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, existând temerea justificată că, odată pus în libertate acesta va continua activitatea infracțională, profitând în continuare de activitatea de prostituție desfășurată de V. E.
Ca atare, în baza art. 300/2 rap. la art.160 lit. b C.p.pen. instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispuse anterior și a menținut această măsură cu privire la inculpatul V. V., respingând implicit cererea sa de înlocuire a măsurii arestului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, nefiind îndeplinite cerințele legale.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii acestuia în libertate, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivele de recurs s-a arătat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p., în sensul că nu există indicii noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului în continuare, iar lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit declarației date de partea vătămată R. N. inculpatul nu a exercitat presiuni asupra acesteia, partea vătămată nu i-a predate sume de bani inculpatului și nu a fost constrânsă de acesta să practice prostituția, iar găzduirea părții vătămate la locuința inculpatului a fost pentru o perioadă scurtă de timp de cca. 2-3 zile.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a arătat în mod întemeiat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.160/b și art.300/2 C.p.p. referitoare la menținerea măsurii arestării preventive în faza de judecată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.e și f C.p.p. în sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judeactă, există date din care rezultă că inculpatul a exercitat presiuni asupra părților vătămate pentru ca acesta să-și schimbe declarațiile sau să încerce o înțelegere frauduloasă cu acestea , împrejurări care rezultă din declarațiile părții vătămate R. N. și a martorului R. L. P. prevăzută de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptelor pentru care este cercetat, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor și urmările acestora asupra psihicului părților vătămate, minore, care au fost obligate să întrețină relații sexuale cu diverse persoane împotriva voinței acestora în scopul realizării unor venituri materiale, de care a profitat și inculpatul.
Solicitarea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive, nu este întemeiată , întrucât potrivit art.139 alin.2 C.p.p. când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se punerea în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Măsura arestării preventive dispusă față de inculpat nu a fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale, iar temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri subzistă în continuare și ca urmare nu se impune revocarea măsurii arestării preventive .
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, raportat la modalitatea comiterii presupuselor fapte pentru care este cercetat inculpatul, atragerea în această activitate a unor persoane minore, lipsite de experiența de viață și de care acesta a profitat în scopul obținerii unor foloase materiale.
Având în vedere că nu a fost finalizată cercetarea judecătorească la instanța de fond, că până la această dată a fost audiat doar inculpatul și un număr de 4 martori, iar pentru termenul din 28 iunie 2012 au fost citați un număr de 5 martori , că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.e și f C.p.p. , sens în care nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpat sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul V. V. împotriva încheierii penale din 31 mai 2012 a T.ui C. urmează să fie respins, ca nefondat.
Potrivit art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A.
C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. V. detinut in
Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 31 mai 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. V. G. D. P.
GREFIER M. N.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.fond.A. Ț.
| ← Sentința penală nr. 88/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 668/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
