Decizia penală nr. 1734/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1734/R/2012
Ședința publică din 6 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
G.: D. S.
D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T.- Serviciul T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D.-M. B. N. împotriva încheierii penale nr. 604 din 27 noiembrie 2012 a T.ui M., inculpatul fiind cercetat în dosarul nr. 105 D/P/2012 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. teritorial M. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.P. C. M., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
A. a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat cu organele de urmărire penală, iar urmărirea penală este finalizată. A., lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există date că va încerca să comită noi infracțiuni. Pe de altă parte, inculpatul are nevoie de asistență medicală, iar în cauză sunt cercetate în libertate alte două persoane, deși li se rețin în sarcină aceleași infracțiuni și au deținut cantități de droguri similare. Inculpatul este consumator de droguri, însă a realizat că acest fapt are consecințe negative asupra stării sale de sănătate, motiv pentru care s-a prezentat la o unitate sanitară, ocazie cu care i s-a eliberat o adeverință din care rezultă că suferă de tulburare de personalitate și stare de sevraj, care se datorează faptului că nu a mai consumat substanțele de care a devenit dependent. Această stare provoacă o tulburare, iar persoana devine irascibilă, condiții în care trebuie supus unor programe medicale integrate - tratament medicamentos, asistență psihologică și un program de reinserție socială. Pentru a beneficia de asistență medicală, solicită punerea de îndată în libertate a inculpatului. A. este căsătorit, soția lui administrează o societate comercială și nu a comis traficul de droguri pentru a obține venituri suplimentare.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept absolut al inculpatului, ci este o posibilitate lăsată la aprecierea instanței. Conform jurisprudenței ÎCCJ, la judecarea unei astfel de cereri, instanța trebuie să se raporteze la existența temeiurilor de arestare preventivă, dacă ele subzistă sau nu. În speță, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare. De asemenea, ÎCCJ a arătat că trebuie efectuată și o analiză de oportunitate. A., trebuie să se aibă în vedere natura și gravitatea faptei comise, dar și persoana inculpatului, antecedentele sale penale. Raportat la gravitatea infracțiunii comise, la împrejurarea că temeiurile arestării subzistă în continuare și la persoana inculpatului, care are antecedente penale cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată și admiterea acesteia nu este oportună.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii, având în vedere că a recunoscut comiterea faptei și dorește să se trateze.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, inculpatul D.-M. B. N. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, arătând că a luat cunoștință de dispozițiile art. 160 ind. 10 Cod procedură penală privind cazurile de revocare a liberării provizorii.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că, în raport de conținutul și pericolul concret al faptelor săvârșite, de comportamentul său în cursul procesului și de starea sa de sănătate, temeiurile inițiale care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai justifică continuarea privării sale de libertate.
Prin încheierea penală nr. 604/(...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), în temeiul art. 160^8a C.pr.pen., s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.-M. B. N. - CNP 1., fiul lui N. și Ana, născut la (...) în Baia Mare, domiciliat în Baia Mare str. George Coșbuc nr. 32/29 județul M., aflat în Arestul IPJ M..
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de
50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în cursul lunii octombrie 2012, s-ar fi implicat în activități ilicite privind traficul de droguri de risc, procurând diverse cantități destinate atât consumului propriu cât și distribuirii către alte persoane. La data de (...), în jurul orelor 23,00, inculpatul împreună cu C. R. A. au fost opriți în trafic în timp ce se deplasau cu un autoturism marca Honda Prelude, cu numărul de înmatriculare H-RC-1280, iar asupra inculpatului a fost descoperită cantitatea de aproximativ 30 grame de cannabis și 5 grame rezină de cannabis; inculpatul a mai predat organelor de poliție cantitatea de 63 grame cannabis pe care le deținea la domiciliul altei persoane.
S-a apreciat, la momentul arestării inculpatului, că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În raport de obiectul cererii de față, instanța a analizat în cauză incidența cerințelor art. 1602 Cod procedură penală, potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă și prin alte asemenea fapte.
Întrucât a constatat că cele două condiții anterior menționate sunt îndeplinite, tribunalul a procedat la admiterea în principiu a cererii și la audierea inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una dintre măsurile neprivative de libertate (măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara) ori măsura arestării preventive.
Conform art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. A., pentru a se dispune liberarea condiționată sub control judiciar sau pe cauțiune este necesar ca, în cauză, să existe o măsură a arestării preventive luată față de inculpat. În prezentul dosar, o asemenea măsură a fost dispusă prin Î. penală nr. 1573/R/2012 a Curții de A. C., la termenul de judecată din data de (...), stabilit de instanța ce a admis recursul DIICOT, fiind depuse și acte medicale ce confirmă aspectele de ordin medical invocate și în prezenta (filele 12-13 din dosarul instanței de recurs).
Cu privire la cererea de față prin care inculpatul solicită, prin apărătorul ales, liberarea sa provizorie sub control judiciar, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei a apreciat că, raportat la natura infracțiunilor pentru care acesta este trimis în judecată, în pofida poziției sincere manifestată în mod constant în faza de urmărire penală precum și a celorlalte motive invocate în declarația ce i-a fost consemnată (starea precară a sănătății psihice ca urmare a consumului de droguri), simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art. 1602 din Codul de procedură penală nu determină admiterea automată a cererii. Aprecierea temeiniciei cererii nu se poate face independent de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, de persoana acestuia (inculpatul nu are ocupație, nici loc de muncă și are antecedente penale
- fișa de cazier de la fila 5 din dosarul nr. (...) al T.ui M.) și, evident, de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
În consecință, cererea formulată de către inculpatul D.-M. B. N. prin apărător este neîntemeiată și că se justifică privarea de libertate a acestuia în continuare, drept pentru solicitarea de a fi pus în libertate provizorie sub control judiciar a fost respinsă.
Conform art. 192 alin. 2 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare ocazionate statului în acest proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul D. - M. B. N., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În motivarea recursului s-a arătat că acesta a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat cu organele de urmărire penală, iar urmărirea penală este finalizată, astfel, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există date că va încerca să comită noi infracțiuni.
Pe de altă parte, inculpatul are nevoie de asistență medicală, iar în cauză sunt cercetate în libertate alte două persoane, deși li se rețin în sarcină aceleași infracțiuni și au deținut cantități de droguri similare.
Inculpatul este consumator de droguri, însă a realizat că acest fapt are consecințe negative asupra stării sale de sănătate, motiv pentru care s-a prezentat la o unitate sanitară, ocazie cu care i s-a eliberat o adeverință din care rezultă că suferă de tulburare de personalitate și stare de sevraj, care se datorează faptului că nu a mai consumat substanțele de care a devenit dependent. Această stare provoacă o tulburare, iar persoana devine irascibilă, condiții în care trebuie supus unor programe medicale integrate - tratament medicamentos, asistență psihologică și un program de reinserție socială. Pentru a beneficia de asistență medicală, solicită punerea de îndată în libertate a inculpatului. A. este căsătorit, soția lui administrează o societate comercială și nu a comis traficul de droguri pentru a obține venituri suplimentare.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza prevederilor art. 1602 C.pr.pen. rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 1601 alin. 1
C.pr.pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii raportat la probele administrate în cauză.
În acord cu jurisprudența C.E.D.O., se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens jurisprudența C.E.D.O., a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale și legăturile cu familia.
În cauză, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în cursul lunii octombrie
2012, s-ar fi implicat în activități ilicite privind traficul de droguri de risc, procurând diverse cantități destinate atât consumului propriu cât și distribuirii către alte persoane. La data de (...), în jurul orelor 23,00, inculpatul împreună cu C. R. A. au fost opriți în trafic în timp ce se deplasau cu un autoturism marca Honda Prelude, cu numărul de înmatriculare H-RC-1280, iar asupra inculpatului a fost descoperită cantitatea de aproximativ 30 grame de cannabis și
5 grame rezină de cannabis; inculpatul a mai predat organelor de poliție cantitatea de 63 grame cannabis pe care le deținea la domiciliul altei persoane.
Prin încheierea penală nr. 1573/R/2012 pronunțată de Curtea de A. C. la
07 noiembrie 2012, în baza art.1491 alin.9 C.pr.pen. a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.-M. B. N. S-a apreciat, la momentul arestării inculpatului, că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a apreciat că arestarea preventivă a inculpatului D.-M. B. N. se circumscrie dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală , adică există indicii și probe că acesta a săvârșit o faptă în formă continuată, faptă prevăzută de legea penală, indicii fundamentate pe declarațiile inculpatului, interceptări ale convorbirilor telefonice, proces-verbal de constatare flagrantă, rapoarte de constatare tehnico -științifică realizate de L. de analiză F.-C. D. și P. din cadrul BCCO C. din care rezultă confirmarea științifică a caracteristicilor și naturii substanțelor ilicite provenite de la inculpat, procese-verbale de verificare și constatare, proces - verbal de percheziție domiciliară, declarațiile învinuiților C. R. A., și H. B. C. .
Pe baza probelor existente la dosarul de urmărire penală se reține că în speță există împrejurări pe baza cărora se poate concluziona că cererea inculpatului este neîntemeiată. A., în acest moment procesual, se reține că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, și este de natură să împiedice buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, s-a stabilit că prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor anumite infracțiuni pot determina o tulburare specială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. S. de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și- a exercitat influența negativă, cât și la nivelul întregii ordini sociale.
Nu se poate face abstracție nici de antecedența penală a inculpatului, acesta fiind condamnat anterior la pedepse cu executare în detenție pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și furt calificat și în prezent este pusă în mișcare acțiunea penală pentru comiterea a două infracțiuni de lovire, fiind evidentă atât persistența inculpatului de a comite infracțiuni, în special prin exercitarea violenței, ceea ce denotă un pericol social sporit și implicit că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Derularea activității infracționale a inculpatului-care este consumator de droguri de circa trei ani , se reflectă și în cantitatea de droguri cumpărată și deținută , oferirea de droguri pentru consum mai multor persoane - a generat în final o gravă perturbare a ordinii publice , fiind deci îndeplinita cerința atât a textului art. 148 lit. f C.p.p. cât și a jurisprudenței CEDO în acest sens. (
Letellier contra Franței ).
În cauză, instanța de fond a reținut că în scopul bunei desfășurări a procesului penal se impune cercetarea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. M. B. N., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 604 din 27 noiembrie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. A.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 decembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |
M. B. V. G. | D. P. | D. S. |
Red.MB/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: L.R.M. S.
| ← Decizia penală nr. 26/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 125/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
