Decizia penală nr. 668/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 668/R/2012

Ședința publică din 2 mai 2012

Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. R., judecător

JUDECĂTORI: V. C.

A. D. L. GREFIER: M. V.-G.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă

Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 73 din data de (...), pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...), privind pe inculpații V. T. și L. R. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.a Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații V. T.

și L. R. asistați de apărători aleși, avocat C. T. din cadrul Baroului S. și avocat M. F. din cadrul Baroului București, cu delegații la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul M.ui P. precizează că a limitat recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău doar sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, așa cum a menționat la termenul de judecată din data de 11 aprilie 2012, respectiv în sensul reținerii față de inculpații V. T. și L. R. alături de infracțiunea de tâlhărie săvârșită în calitate de autor în concurs cu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în calitate de complice.

Nu susține și nu își însușește critica privind netemeinicia hotărârii atacate.

Solicită reformarea sentinței penale nr. 73/2012 a Judecătoriei Z. ca urmare a admiterii recursului declarat de parchet în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. în privința corectei încadrări juridice a faptelor comise de inculpați cu consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina acestora, menținând însă pedeapsa aplicată de prima instanță, respectiv aceeade 3 ani și 6 luni închisoare, precum și modalitatea de executare a pedepsei, prev. de art. 861

Cod penal. Cu cheltuieli în sarcina statului.

Având în vedere că în sarcina inculpaților s-a reținut că au agresat cele două părți vătămate și le-au deposedat de un telefon mobil în aceleași condiții de loc și timp, în urma unei înțelegeri prealabile survenite între inculpați, precizează că înțelege să modifice în parte motivele de recurs formulate de P. de pe lângă Judecătoria Zalău în sensul că în temeiul art.

344 Cod pr.pen. solicită schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, respectiv din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.a Cod penal în două infracțiuni de tâlhărie care trebuie reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați cu precizarea că în ceea ce privește actele de agresiune exercitate asupra unei părți vătămate fapta constituie tâlhărie în forma autoratului în timp ce pentru cealaltă parte vătămată fapta consituie pentru fiecare dintre inculpați complicitate la infracțiunea de tâlhărie comisă de celălalt inculpat în calitate de autor.

Schimbarea încadrării juridice trebuie să vizeze două infracțiuni în concurs pentru fiecare dintre cei doi inculpați, una în calitate de autor și una în calitate de complice, cu reținerea prevederilor art. 33 lit. a Cod penal.

În concluzie, arată că susține recursul formulat de P. de pe lângă

Judecătoria Zalău doar în ceea ce privește remedierea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați și nu și pentru motivele de netemeinicie arătate în motivele de recurs depuse în scris la dosar.

Curtea pune în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul parchetului.

Apărătorul inculpaților V. T. și L. R., avocat C. T. solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice și în temeiul art. 344 Cod pr.pen. solicită amânarea cauzei pentru pregătirea apărărării.

Curtea pune în discuție cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul inculpaților.

Reprezentantul M.ui P., având în vedere că cererea de amânare a cauzei este legal formulată, solicită a fi admisă.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.73 din (...) pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a) și art.76 alin.1 lit.b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul V. T., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art.861 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului V. T. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1

Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii, din data de (...).

În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a) și art.76 alin.1 lit.b) Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul L. R. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art.861 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului L. R. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1

Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a)să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul

În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii, din data de (...).

S-a luat act că părțile vătămate M. R. și B. I. F. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul cauzat fiind integral recuperat.

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 500 lei, respectiv câte 250 lei fiecare inculpat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în noaptea de (...), în jurul orei 22.30, părțile vătămate M. R. și B. I.-F. se deplasau din Parcul Tineretului spre casă. Cei doi inculpați i-au urmărit din zona Bancpost, astfel că părțile vătămate, care și-au dat seama de acest lucru, au grăbit mersul și au luat-o spre str.Sf.Vineri. C. au ajuns pe aceasta stradă, într-un loc mai izolat, au fost atacați de cei doi inculpați. I. au sărit pe părțile vătămate și le-au trântit la pământ, V. T. pe M. R., iar L. R. pe B. I.. Apoi le-au căutat prin buzunar și le-au deposedat de câte un telefon mobil pe fiecare, L. R. amenințându-l pe B. I. că-l omoară dacă strigă după ajutor. Ulterior inculpații au părăsit locul faptei. L. R. i-a dat lui V. T. telefonul pe care l-a sustras, urmând ca acesta să aleagă dintre ele, iar apoi celălalt telefon să i-l dea lui L. R. I. au fost depistați în aceeași seară și au fost recuperate de la inculpatul V. T. cele două telefoane mobile sustrase.

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, ambii inculpați au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, expunând pe larg modul de comitere a acestora (f.19-20, 21, 22-23, 26, 27-

28, 29-30).

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpaților sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpaților de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul procesului penal coroborându-se cu declarațiile părților vătămate M. R. (f.31-32, 33) și B. I. F. (f.34-35, 36-37), precum și cu aspectele descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.38).

La termenul de judecată din data de (...), instanța a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii în sarcina ambilor inculpați a două infracțiuni de tâlhărie în concurs real, cerere care, după punerea în discuția părților la termenul de judecată din data de (...), a fost respinsă, instanța apreciind corectă încadrarea juridică reținută în actul de sesizare a instanței.

I. În drept, fapta inculpatului V. T. care, împreună cu inculpatul L. R., pe timp de noapte, în seara zilei de (...), în jurul orei 22.30, în loc public, prin violență a deposedat-o pe partea vătămată M. R. de un telefon mobil întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie s-a realizat, pe de o parte, prin săvârșirea infracțiunii de furt în formă consumată, prin deposedarea părții vătămate de telefonul mobil, iar pe de altă parte, prin acțiunea anterioară de exercitare de amenințări și violențe asupra părții vătămate. U. imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate și atingerea adusă libertății psihice a părții vătămate, ca urmare a amenințărilor proferate, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, inculpatul prevăzând și urmărind ca, uzând de amenințări și de violențe, să dobândească în mod injust telefonul mobil al acesteia.

În privința actelor de violență exercitate asupra părții vătămate, respectiv faptul că inculpatul a sărit pe partea vătămată, doborându-l la pământ, instanța reține că acestea nu au cauzat leziuni care să necesite îngrijiri medicale, însă au fost de natură să înfrângă voința părții vătămate, în vederea sustragerii telefonului mobil.

Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute de art.211 alin.2 lit.b) și c), având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții (în jurul orei 22.30) și în loc public, respectiv pe stradă, acesta fiind un loc care prin natura sa este accesibil oricând publicului, potrivit art.152 lit.a) Cod penal. De asemenea, având în vedere că inculpatul a acționat împreună cu o altă persoană, devine incidentă și agravanta de la alin.21 lit.a) Cod penal.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu a mai fost anterior condamnat fiind la prima confruntare cu legea penală.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, precum și la circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

R. la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, raportat la modul de comitere, respectiv că violența exercitată asupra părții vătămate a fost minimă, iar prejudiciul cauzat a fost într-un cuantum redus.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 21 de ani și nu are antecedente penale, conduita sa anterioară comiterii acestei infracțiuni fiind situată în afara sferei ilicitului penal.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine constantă de recunoaștere a faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, a regretat comiterea faptei, conștientizând consecințele negative ale faptei sale, iar în momentul în care a fost prins de organele de poliție, nu a opus nici un fel de rezistență, predând de bunăvoie bunul sustras de la partea vătămată.

Totodată, au fost avute în vedere și aspectele reliefate de consilierul de probațiune în cuprinsul referatului de evaluare referitor la persoana inculpatului, și anume faptul că acesta a săvârșit infracțiunea pe fondul diminuării autocontrolului ca urmare a consumului de alcool, iar întrucât a conștientizat consecințele ce decurg din săvârșirea faptei penale, dispune de resurse interne pentru a adopta în viitor un comportament pro-social, aceste șanse fiind potențate de sprijinul material și moral al familiei.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și făcând aplicarea art.76 alin.1 lit.b) Cod penal, să coboare pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de norma de incriminare.

La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Față de aceste împrejurări, raportat și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 ani și 6 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52

Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului și de concluziile referatului de evaluare întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. R. la gardul de pericol social al faptei astfel cum a fost acesta apreciat în cele ce preced, instanța consideră că aplicarea unei pedepse cu privare de libertate nu ar fi corespunzătoare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și instituirea unui termen lung de încercare putând contribui mai eficient la reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului. Mai mult, posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere oricând pe durata termenului de încercare, în cazul comiterii unei noi infracțiuni sau al încălcării obligațiilor stabilite de instanță este de natură să instituie o garanție în plus în vederea realizării scopului preventiv și educațional al pedepsei aplicate.

Instanța a constatat astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.861 alin.l Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 3 ani și 6 luni, așadar se încadrează în limita prevăzută de alin.1, inculpatul nu are antecedente penale, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

În consecință, în baza art.861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Față de inculpat a fost luată măsura reținerii la data de (...), pe o durată de 24 de, împrejurare față de care, în baza art.88 alin.1 Cod penal, va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului această durată a reținerii.

II. În drept, fapta inculpatului L. R. care, împreună cu inculpatul V. T., pe timp de noapte, în seara zilei de (...), în jurul orei 22.30, în loc public, prin amenințare a deposedat-o pe partea vătămată B. I. F. de un telefon mobil întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie s-a realizat, pe de o parte, prin săvârșirea infracțiunii de furt în formă consumată, prin deposedarea părții vătămate de telefonul mobil, iar pe de altă parte, prin acțiunea anterioară de exercitare de amenințări asupra părții vătămate. U. imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate și atingerea adusă libertății psihice a părții vătămate, ca urmare a amenințărilor proferate, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, inculpatul prevăzând și urmărind ca, uzând de amenințări, să dobândească în mod injust telefonul mobil al acesteia.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu a mai fost anterior condamnat, fiind la prima confruntare cu legea penală.

R. la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, raportat la modul de comitere, respectiv că amenințarea exercitată asupra părții vătămate a fost minimă, iar prejudiciul cauzat a fost într-un cuantum redus.

Instanța va avea totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 21 de ani și nu are antecedente penale, conduita sa anterioară comiterii acestei infracțiuni fiind situată în afara sferei ilicitului penal.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine constantă de recunoaștere a faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, a regretat comiterea faptei, conștientizând consecințele negative ale faptei sale, iar în momentul în care a fost prins de organele de poliție, nu a opus niciun fel de rezistență, predând de bunăvoie bunul sustras de la partea vătămată.

Totodată, au fost avute în vedere și aspectele reliefate de consilierul de probațiune în cuprinsul referatului de evaluare referitor la persoana inculpatului, și anume faptul că acesta a săvârșit infracțiunea pe fondul diminuării autocontrolului ca urmare a consumului de alcool, iar având în vedere comportamentul adecvat manifestat anterior, motivația pe care o are pe viitor în sensul evitării reiterării unor astfel de comportamente, preocupările și convingerile pozitive transmise de părinți, sprijinul financiar și moral al familiei și dorința de a-și menține o imagine bună în societate, se apreciază ă inculpatul nu va întâmpina dificultăți în procesul de reintegrare socială.

La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Față de aceste împrejurări, raportat și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 ani

și 6 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52

Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În privința pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, ținând cont de dispozițiile D. nr.51/2007 și 7. ale Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțate în recurs în interesul legii, de prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D.

O. și de jurisprudența C. E. a D. O. dezvoltată pe marginea acestui articol (cauza Hirst contra Marii Britanii), precum și de dispozițiile ale art.868 alin.1 lit.f) și alin.2 Cod penal, apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului și de concluziile referatului de evaluare întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. R. la gardul de pericol social al faptei astfel cum a fost acesta apreciat în cele ce preced, instanța consideră că aplicarea unei pedepse cu privare de libertate nu ar fi corespunzătoare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și instituirea unui termen lung de încercare putând contribui mai eficient la reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului. Mai mult, posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere oricând pe durata termenului de încercare, în cazul comiterii unei noi infracțiuni sau al încălcării obligațiilor stabilite de instanță este de natură să instituie o garanție în plus în vederea realizării scopului preventiv și educațional al pedepsei aplicate.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

Față de inculpat a fost luată măsura reținerii la data de (...), pe o durată de 24 de, împrejurare față de care, în baza art.88 alin.1 Cod penal, s- a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului această durată a reținerii.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că părțile vătămate M. R. și B. I. F. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul cauzat fiind recuperat integral, astfel încât s-a luat act de această poziție a părților vătămate.

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații V. T. și L. R. la plata sumei totale de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli efectuate cu administrarea și conservarea mijloacelor de probă, potrivit dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Zalău, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea scrisă a recursului s-a susținut netemeinicia hotărârii atacate, precizându-se că se impune majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate inculpaților.

Aceste aspecte nu au mai fost susținute oral, motivele de recurs limitându-se la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei, respectiv din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.a Cod penal în două infracțiuni de tâlhărie care trebuie reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați cu precizarea că în ceea ce privește actele de agresiune exercitate asupra unei părți vătămate fapta constituie tâlhărie în forma autoratului în timp ce pentru cealaltă parte vătămată fapta constituie pentru fiecare dintre inculpați complicitate la infracțiunea de tâlhărie comisă de celălalt inculpat în calitate de autor.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui probatoriu util, concludent și pertinent în faza de urmărire penală, probatoriu ce a stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților și care a fost însușit de către aceștia, prin recunoașterea vinovăției și solicitarea aplicării în cauză a dispozițiilor art.320 ind.1 C.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpaților iar cu privire la starea de fapt se reține că, în noaptea de (...), în jurul orei 22.30, părțile vătămate M. R. și B. I.-F. se deplasau din Parcul Tineretului spre casă. Cei doi inculpați i-au urmărit din zona Bancpost, astfel că părțile vătămate, care și-au dat seama de acest lucru, au grăbit mersul și au luat-o spre str.Sf.Vineri. C. au ajuns pe aceasta stradă, într-un loc mai izolat, au fost atacați de cei doi inculpați. I. au sărit pe părțile vătămate și le-au trântit la pământ, V. T. pe M. R., iar L. R. pe B. I.. Apoi le-au căutat prin buzunar și le-au deposedat de câte un telefon mobil pe fiecare, L. R. amenințându-l pe B. I. că-l omoară dacă strigă după ajutor. Ulterior inculpații au părăsit locul faptei. L. R. i-a dat lui V. T. telefonul pe care l-a sustras, urmând ca acesta să aleagă dintre ele, iar apoi celălalt telefon să i-l dea lui L. R. I. au fost depistați în aceeași seară și au fost recuperate de la inculpatul V. T. cele două telefoane mobile sustrase.

R. la starea de fapt expusă mai sus, la declarațiile inculpaților, la modul spontan în care s-au desfășurat evenimentele, la faptul că fiecare dinte inculpați a acționat împotriva doar a uneia dintre părțile vătămate, fără a exista vreo înțelegere prealabilă și fără a se ajuta reciproc în sensul art.26 c.p., apreciem că în mod corect instanța de fond a constatat că încadrarea juridică corectă a faptelor deduse judecății este cea stabilită în actul de sesizare a instanței.

Mai mult, participarea ambilor inculpați la comiterea infracțiunii de tâlhărie a fost sancționată mai aspru prin reținerea circumstanței agravante prev. de art.211 alin.2 ind.1 lit.a C. ( de două sau mai multe persoane împreună).

Apoi, cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților curtea apreciază că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile prevăzute de art.72 C., pedepsele stabilite, precum și modalitatea de executare a acestora, fiind în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpaților.

Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 (2x 100) lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, av. C.

Traina și Chilea M., care se avansează din FMJ.

Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 73/(...) a Judecătoriei Z..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 (2x 100) lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, av. C. Traina și Chilea M., care se avansează din FMJ.

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 mai 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. V. C. A. D. L.

GREFIER M. V.-G.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.fond.M. C. Ș.

← Decizia penală nr. 916/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 37/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 668/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 668/2012, Curtea de Apel Cluj