Decizia penală nr. 1021/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1021/R/2012
Ședința publică din 4 iulie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.
JUDECĂTORI : M. Ș.
: ANA C.
GREFIER : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către condamnatul M. I., împotriva sentinței penale nr.63/F/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui Bistrița Năsăud, având ca obiect întreruperea executării pedepsei.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul M. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.C. S., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, condamnatul învederează instanței că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună întreruperea executării pedepsei în măsura în care instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la instituția întreruperii executării pedepsei, respectiv, cele prev. de art.453 C. M. principal se recurs se referă la o imposibilitate a condamnatului de mișcare pentru a urmări cursul diferitelor cereri pe care condamnatul le-a făcut și sunt pe rolul diferitelor instanțe. Prima instanță a considerat că acest motiv nu se circumscrie în disp.art.453 C., considerând că libertatea de mișcare este în mod obiectiv înfrânată de faptul că este închis și inculpat, dar acesta a dorit să facă recurs susținând că drepturile garantate de constituție și C. nu-i sunt garantate. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Condamnatul M. I., având ultimul cuvânt, consideră că se află într-o situație specială. Arată că sunt situații și temeiuri legale, pentru care el ar fi trebuit să fie citat în cazul în care este arestat, acesta fiind și motivul principal. De un an și patru luni este arestat și mai are șase luni până la liberarea condiționată. În concluzie, solicită admiterea cererii considerând că are anumite drepturi pe care și le-ar exercita mai bine dacă ar fi în libertate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 63/F/17 mai 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Bistrița Năsăud, s-a respins cererea formulată de petentul M. I. (fiul lui V. și M., născut la data de (...) în localitatea B., județul Sălaj, domiciliat în municipiul C.-N., str. Craiova, nr. 10, județul C., CNP-1., deținut în Penitenciarul Bistrița), privind întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 584/2008 a T.ui C., ca fiind neîntemeiată.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 120 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, petentul M. I. a solicitat în temeiul art. 455 raportat la art. 453 lit. c Cod procedură penală întreruperea executării pedepsei, motivat de faptul că se află într-o situație specială, de excepție, iar continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru el personal, cât și pentru familia sa, precum și unitatea la care lucrează.
A mai arătat că se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, fiind condamnat pentru faptul că ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă de omor, iar procesul în urma căruia a fost condamnat a durat 6 ani, din anul
2005 până în anul 2011, și că în anul 2005 a fost arestat preventiv o perioadă de 8 luni, din luna mai până în luna decembrie (până în momentul în care s-a efectuat reconstituirea la fața locului), iar din 14 februarie 2011 și până în prezent se află în detenție. Condamnarea sa a avut loc la data de (...) iar după
7 zile, în data de (...), a înregistrat personal la Înalta Curte de Casație și
Justiție „. în anulare"; (dosarul nr. (...)), „. la executare"; (dosarul nr. (...)) și
„revizuire";, în temeiul art. 394 alin. 1 lit. e (dosarul nr. (...)), și cu toate că aceste dosare sunt pe rolul instanțelor din România de peste 1 an și 2 luni, nu este judecat.
De asemenea, arată că a mai formulat o altă cerere de revizuire, înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. (...), unde a fost citat în data de (...), însă din acel moment nu a mai fost citat la termenele de judecată, probabil datorită faptului că cererea trebuia judecată în camera de consiliu, conform art. 402 și
403 Cod procedură penală. Chiar și în această situație cererea este amânată de peste 9 luni pentru motivul „lipsă dosar fond";, iar în toată această perioadă el se află în stare de detenție și este împiedicat să-și dovedească nevinovăția și faptul că a fost condamnat numai în urma unor abuzuri și falsuri săvârșite de judecători.
Mai arată faptul că atât legea din România, prin prevederile art. 293 Cod procedură penală „Judecata de urgență în cauzele cu deținuți";, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt de partea sa, însă cu toate acestea nu este judecat.
Consideră că faptul că nu este judecat este o împrejurare specială, de excepție, care se circumscrie prevederilor art. 453 lit. c Cod procedură penală.
Mai mult, prin faptul că va avea libertate de mișcare, chiar și pentru o perioadă scurtă de 3 luni, va putea contribui, în folosul justiției, la trimiterea dosarului de fond la instanță în vederea soluționării cauzei sale. De asemenea, arată că cunoaște prevederile art. 453/1 Cod procedură penală cu privire la obligațiile condamnatului în cazul întreruperii executării pedepsei.
La termenul de judecată din data de (...), petentul M. I. a depus
„Concluzii scrise";, care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei și în care a arătat că din analiza cu obiectivitate a probelor depuse în susținerea cererii rezultă fără dubii că datorită faptului că nu este citat și prezentat la procese în căile extraordinare de atac, se găsește în cazul unor împrejurări speciale, de excepție, care permit instanței să admită cererea formulată, considerând că această situație de excepție rezultă din faptul că starea de care se plânge este contrară dispozițiilor legale (art. 293, art. 397 alin. 4, art. 392 Cod procedură penală).
A mai învederat faptul că din certificatul din (...) rezultă că pe rolul Î. C. de C. și Justiție există contestația în anulare cu nr. (...). Din cererea de preschimbare de termen din (...) rezultă faptul că această contestație a fost formulată în temeiul art. 386 lit. d C., care se judecă cu citarea sa, conform art. 392 Cod procedură penală.
Din adresele nr. 74/II/2011, nr. 1/II/2012 și 5/II/2012 emise de Curtea de A. C., rezultă că aceste dosare, la a căror soluționare nu a fost citat și prezentat, există. De asemenea, din soluția dată în dosarul nr. (...) la data de (...), rezultă că aceasta a fost dată cu recurs, ori, cum poate declara recurs împotriva unei hotărâri, din moment ce nu a fost citat și prezentat la judecarea ei, iar această hotărâre nu i-a fost comunicată, cu toate că legea prevede că în cazul deținuților aceasta se comunică.
Din adresa nr.463/III/6/2011 rezultă că la P. de pe lângă Tribunalul
Cluj nu a fost trimis dosarul nr. (...), de unde rezultă că se află încă la Înalta Curte de Casație și Justiție și „. să declare recurs, însă va putea să declare recurs dacă instanța îi va acorda această șansă, prin faptul că va admite cererea de întrerupere a executării pedepsei.
A mai arătat că toată starea generală arătată și susținută de probele de la dosar duce la concluzia că se găsește într-o situație de excepție care permite admiterea cererii, și că în urma acestui proces nu urmărește tragerea la răspundere a cuiva, raportat la cele arătate și susținute cu probe certe, ci să evidențieze faptul că se află într-o situație de excepție care nu este din culpa sa, iar legea este de partea sa.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată și să se dispună întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Petentul M. I. se află în executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin S. penală nr. 584/2008 a T.ui C., pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor, care expiră la data de (...).
Potrivit dispozițiilor art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Prin prisma acestora dispoziții legale cererea formulată de petent a fost găsită nefondată de către instanță, dat fiind faptul că motivele invocate nu se circumscriu cazurilor de întrerupere a executării pedepsei enunțate de textul legal menționat, respectiv existența unor consecințe grave în cazul în care nu ar fi pus în libertate (acestea nefiind dovedite), mai ales că statutul petentului de persoană privată de libertate obligă organele judiciare să asigure prezența sa la fiecare termen de judecată acordat în dosarele în care figurează ca parte
(astfel că poate să își exercite drepturile procesuale în mod consecvent) și de asemenea, să asigure asistența sa juridică în mod eficient.
Pentru aceste considerente, în baza disp.art. art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală s-a respins cererea formulată de petentul M. I. privind întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin S. penală nr.584/2008 a T.ui C., ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs petentul M. I., recurs pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală, s-a solicitat casarea hotărâtii atacate și rejudecând, să fie admisă cererea de întrerupere a executării pedepsei.
În motivarea recursului au fost invocate aceleași motive ca și cele care au fundamentat cererea inițială, respectiv, imposibilitatea petentului, din cauza stării de detenție, de a-și rezolva dosarele pe care le are pe rolul diferitelor instnțe, unde nu este citat și nu-și poate susține cauzele.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Raportând motivele invocate la textul de lege care reglementează instituția întreruperii executării pedepsei, în mod corect a apreciat instanța de fond că starea de fapt învederată de petent nu se circumscrie cazului prev. de art.455 rap. la art.453 lit.c C., nefiind dovedite consecințele grave, pentru el sau familie - pe care le-ar avea privarea sa de libertate în continuare, având în vedere dispozițiile legale privind citarea celor aflați în stare de deținere la soluționarea cererilor în care sunt părți.
Faptul că petentul condamnat a formulat diverse cereri sau căi de atac privitoare la cauza în care s-a pronunțat condamnarea ce o execută în prezent
- nu reprezintă ncidecum o împrejurare specială, în accepțiunea legii, ci doar exercitarea unor drepturi conferite de lege și care, în continuare, trebuie exercitate în condițiile legii.
Așa fiind, recursul formulat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din FMJ ( pt.avoc. C. S.).
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat petentul condamnat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul condamnat M. I. ( fiul lui V. și M., născut la (...), în prezent deținut în penitenciarul Gherla).
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din FMJ ( AV. C. S.).
Obligă pe petentul condamnat să plătească în favoarea statului suma de
250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. V. A. M. Ș. ANA C.
GREFIER L. C.
Red.A.C./Dact.A.C.
3 ex./(...)
Jud. fond: G. A.
| ← Decizia penală nr. 1582/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1627/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
